Cenaclul Alexandru Sihleanu – 5 Mai 2021
DRAGOSTEA ESTE ELEMENTUL CARE UNEȘTE ȘI CREEAZĂ ARTĂ ȘI VIEȚI
Miercuri, 05 mai, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Lume, lume, soro lume) Toate-n lume au un rost,/ Ca român nu-mi e rușine,/ Riscăm să trăim mai prost,/ Decât să murim… mai bine. (Cadou pentru soacră) Bucurie mare-n sat!/ Astăzi nora Diva,/ Cum de soacră a scăpat,/ I-a servit… coliva. (Consumator de vreme) Sparge pietre, rupe zale/ Fără să clipească un pic,/ Mușchii cresc, nu-i stai în cale,/ Creierul rămâne… mic.” (Dumitru Hangu)
„(Energeticienilor) Mă gândeam fără vreo vină/ Ce este un an lumină?/ Mi-am dat seama de îndată:/ Douăsprezece facturi de plată. (României) România și-au dorit-o/ Turcii, ungurii, tătarii,/ Însă ne-au secătuit-o/ Totdeauna demnitarii. (Demagogilor) „Vom mări pensioara,/ Să duceți un trai decent”./ Ne-au mărit-o așa, în fugă,/ Am văzut din nou, o dungă.” Citite de V. Ghinea din volumul „Epigrame”, autor Smarandache (Manea) Agheană care abia și-a văzut cartea înainte de a pleca prea devreme dintre noi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
A urmat lectorul de serviciu, dna prof. Ecaterina Chifu, care și-a prezentat cartea „CASCADA ORIZONTALĂ”, Ed. Amanda Edit București, 2020. „A evoca frumusețea ținuturilor vrâncene, despre care Simion Mehedinți spunea că reprezintă cea mai frumoasă zonă din țara noastră, este o încercare literară în care va învinge tocmai natura ce se întrece pe sine în Curbura Carpaților, acolo unde aerul este atât de dulce și cerul atât de pur.
Acțiunea romanului se petrece în apropierea Cascadei Putna unde culmile muntoase se deschid în evantai, pentru a crea un univers mirific de care eroii nu vor să se despartă, loc magic favorabil trăirilor romantice. Dacă vor rămâne împreună, vor constata lectorii, după ce vor simți farmecul pădurilor de munte și al vieții în libertate. Când iubești mult un loc minunat din țara ta, îl porți în suflet ani de zile și ai dori să îi ridici un monument din cuvinte, să fie iubit și de alții care s-ar putea bucura de el. Așa am decis să descriu plaiurile mioritice care mi-au lăsat o lumină aparte în suflet. Spațiul superb vrâncean poate deveni un personaj de roman, căci este însuflețit de tot ce reprezintă mișcare, sunet, lumină, culoare, spirit. Pentru România, ar trebui scrise cât mai multe cărți care să evoce cele mai frumoase locuri din țară, ca să o facă mai bine cunoscută în lume. (…)”
Cartea, cu un titlu metaforic, cuprinde o poveste de dragoste, între ficțional și nonficțional, o împletire de dramatic și idilic având ca decor peisajul deosebit al ținutului Vrancei, ceea ce ne determină să-i transmitem autoarei felicitări și succes în continuare. Pentru a fi cât mai convingătoare și în același să atragă cititorul la lectura cărții ne-a prezentat „FRAGMENTE”:
„Respira cu nesaț aerul de munte, aici unde se spune că este cea mai ozonată zonă a țării. Brazii se înălțau spre cer, printre pinii parfumați și aromele dulci îi făceau bine. Pe marginea șoselei, erau fagi și stejari ce făceau umbra deasă și plăcută. Ea respira parfumul ierbii și nu gândea decât la minunea ce se arăta privirilor ei însetate de tot ce este frumos.
Elena înainta spre el, privind iarba plină de flori. Nu voia să vadă cum îi strălucesc ochii, să simtă că tot sufletul ei se oglindește pe chip, căci, pentru o clipă, avu bucuria imensă din trecut, când stăteau îmbrățișați pe piscurile munților și se credeau doar ei singuri în univers. Îi privea chipul bronzat și bucuria de altădată deveni mai intensă, căci acum era destins, cu o lumină plăcută în jurul ochilor, nu sumbru, cum era la șosea. „Trebuie să învăț să îmi controlez expresia chipului și orice reacție care mi-ar trăda trăirile. Trebuie să am o anumită atitudine față de el, una ca o mască a indiferenței perfecte”, decise ea.
Urcă o pantă și ajunse aproape de Brian care cerceta depărtările cu un binoclu. Piscuri de munți se înălțau în soare, unele pline de lumină, altele mai îndepărtate păreau albastre.
– Ce frumoase locuri! zise el și chipul i se destinse luminos, într-un surâs plăcut care însă nu-i era destinat ei, ci, părea reacția lui la încântarea ce i-o provocau ținuturi vrâncene.
Pe ea o privi doar o clipă, pieziș, cu fruntea plină de riduri și ochii pierduți în zare.
– Da, este frumos aici. Am mai fost cu… elevii, într-o tabără, zise ea evaziv. Se abținu să spună cu Doru.
– Dar tu, te-ai plictisit de peisajul Alpilor și ai revenit la munții noștri? îl ironiză, cu privirea în iarbă.
– Da, m-am plictisit, spuse el și pe față i se citea durere și scepticism.
„O fi ajuns ceva, vreun nabab și caută, acum, locuri inedite, ca acestea, cine știe cu ce scop”, reflecta ea.
Elena simți că tatonările nu-și au rostul, că el se închide în sine, ori de câte ori este vorba de ceva ce îl privește personal și nu mai insistă. Totuși, nu plecă, deși soarele era spre apus, căci trebuia să știe mai multe despre situația lui actuală, să știe cum se poate feri de el. Trebuia să se perfecționeze în arta disimulării, să pară că n-o interesează nimic din romanul vieții lui, că nu vrea să știe prea multe despre ce face el acum, dar teama o făcu tăcută, căci putea să strice totul și să nu afle nimic. Adesea, gândea că a pierdut acest bărbat, din cauza stupizeniei ei. „Numai o proastă lasă să se vadă ce mult iubește pe cineva, așa cum am făcut eu”, se lamenta ea, privindu-i pe furiș, chipul iluminat de soare. Era conștientă că, datorită felului în care ea își arăta sentimentele ce o legau de el, l-a pierdut. „O dragoste este interesantă, atractivă, doar atât cât lupți pentru ea”, citise Elena undeva.”
„Am citit cartea „Cascada orizontală” a dnei Ecaterina Chifu și mi-a plăcut foarte mult. Am citit-o cu sufletul la gură, curioasă să văd cum se sfârșește frumoasa poveste de dragoste evocată în carte. Este scrisă într-un ritm alert făcând subiectul foarte atractiv. M-a impresionat mult acest cuplu de îndrăgostiți, separat prin plecarea în străinătate a protagonistului. Regăsirea lor, după zece ani, în urma unui accident rutier, într-un cadru pitoresc, în munții Vrancei, are un farmec aparte. Atracția, neîncrederea, teama, dar și evocarea vechilor amintiri se asociază în sufletul eroinei care aspiră la fericire, la împlinirea visului de iubire. Dna Chifu a surprins bine toate stările psihologice prin care trece eroina făcând o analiză amplă a trăirilor sale. Natura generoasă ajută pe cei doi eroi să se apropie unul de celălalt, să formeze perechea unică care devine mai puternică prin iubire. Descrierile de natură din carte ne fac să simțim că trăim în acele locuri frumoase din Vrancea, că suntem îndrăgostiți de frumoasa Cascadă Putna. Lectura mi-a produs o mare bucurie, căci m-am regăsit în paginile cărții. Pot spune cu seninătate: am fost și eu acolo! (…)” (Mioara Zaharia)
„Lansarea unei cărți este un eveniment literar care bucură, în aceeași măsură, pe autor și pe participanți. După ce am parcurs paginile cărții „Cascada orizontală” prin lectură, i-am mulțumit scriitoarei Ecaterina Chifu pentru descrierea atât de vie și convingătoare a peisajului care îmbracă frumoasa zonă a stațiunii Soveja din ținutul Vrancei, zonă pe care, cu acest prilej fericit, am putut s-o revăd după mulți ani cu ochii minții. Am retrăit atmosfera acelor zile când admiram măreția unui spațiu împădurit inundat de culoarea verde, dar care dăruia și strecura în suflet liniște și lumină. Este de reținut puterea cuvintelor care legate între ele pot sugera cum Elena și Brian se lasă îmbrățișați de elemente binefăcătoare ale naturii însorită sau înnourată, pregătită de ploaie, dar mereu însuflețită. (…) Felicitări adresez dnei Ecaterina Chifu pentru frumosul conținut al cărții „Cascada orizontală” lansată într-o zi însorită a începutului de primăvară cu cele mai gingașe și parfumate flori ale primăverii, anotimp al bucuriei și renașterii la viață a naturii.” (Ecaterina Irimia)
„Cartea „Cascada orizontală” reprezintă o capodoperă. În această carte găsim deopotrivă natură și iubire. Subiectul cărții este de fapt o dramă psihologică a doi tineri descoperiți în două faze diferite ale vieții. (…) Ceea ce m-a impresionat foarte mult este participarea naturii în concordanță cu sentimentele celor doi tineri. Dna prof. folosește figuri de stil și de asemenea folosește antiteza și hiperbola: „dealurile sunt piramide vegetale”, „razele soarelui diademe aurii”, „în concordanță cu iubirea lor vegetația este de un verde cald.” Ținutul din apropierea lor, în mijlocul căruia se regăsesc este denumit „Țara lui Dumnezeu”. Brian este denumit divinitate a naturii. (…) Trăirile celor doi tineri sunt numite diamantele iubirii. Dna prof. a expus în această carte personaje dintr-un mediu foarte bine cunoscut, acela al unor cadre didactice. Cartea este de o deosebită proprietate a stilului, ușor de înțeles, dar în același timp de o mare complexitate a sentimentelor și gândirii. Conține foarte multă introspecție, monolog interior. O felicit pe dna prof. și îi doresc succes în continuare.” (Georgeta Iuga)
„Ceea ce am audiat, mă incită la lecturarea cărții. O felicit pe dna prof. și îi doresc succes pentru toate cărțile scrise.” (Ana Sterescu)
„Astăzi, 05. 05, ora 11:05, am ascultat lectura deosebit de plăcută a participanților la Cenaclul „Alexandru Sihleanu”. Prin cele prezentate cititorul poate trage concluzia că natura prin energia ei pură te poate ridica sau coborî, în sensul că te poți îndrăgosti datorită naturii, adică poți suferi din cauza dragostei. Și tot natura te ridică din această suferință și îți redă echilibrul. Mesajul este să fim încrezători în puterea vindecătoare a naturii de care trebuie să avem mare grijă. Cartea este însăși un tablou, este o pictură și în același timp o simfonie a cascadei și pot spune de asemenea că este și o sculptură în piatră. Este foarte plăcută privirii și este pe fundal decorul codrilor de pin. Mesajul: ocrotiți pădurile patriei! Este comoara acestei țări! Mulțumim dnei Chifu, îi dorim inspirație, sănătate și bucuria cititorilor care au primit bucuria de la autoare.” (Adrian Câmpeanu)
„Cartea Ecaterinei Chifu poate fi înțeleasă, după cum însuși autoarea afirmă în prefață, ca o carte scrisă doar pentru a exprima o viață netrăită în contextul provocator al peisajului vrâncean. Nonficționalul și ficționalul se îmbină pentru a crea un roman în care sentimentul de iubire domină vieți zbuciumate, asemenea unor fenomene naturale violente. Iată de ce autoarea alege Vrancea ca decor pentru acțiunea romanului, pentru că din trecutul geologic al Vrancei pare să se nască tot zbuciumul sufletesc al protagoniștilor romanului; seismele interioare din sufletele lor oglindesc zbuciumul apei de la Cascada Putnei și peisajul atât de straniu al Vrancei, tipic pentru o zonă seismică. Titlul romanului „Cascada orizontală”, are încărcătură metaforică. Orice cascadă este verticală și semnifică, așadar căderea apei învolburate, prăbușirea în gol. „Cascada orizontală” a dnei Chifu sugerează faptul că viața trăită în plan orizontal este tot o cascadă în care trăirile interioare curg învolburate la fel de dramatice și zgomotoase ca în cazul unei cascade verticale. Și totul pare aureolat de o teribilă nevoie de iubire. Împlinită sau nu!” (Grigore Leaua)
Miercuri, 12 mai, începând cu ora 10:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Grigore Leaua. Vă așteptăm, cu drag!
