Fărădelegea lui Călin – Șodul civic
Qu’il fait chaud, mais pas aujourd’hui. Că așa vine primăvara de ceva timp, dă floarea, pică mugurul de frig și abia la vară ne dezmorțim oasele. Apropo de fonetica titlului.
Să fie corectă atâta așteptare pentru creditori, pentru alți și alți interesați în relațiile cu persoana juridică, când acestuia îi vine să se dizolve? Să aștepte ,,mia de ani” a Art. 243 ca să-și recupereze bunurile și banii datorați sau serviciile antamate? (Art. 247)
Diferențele celor câteva moduri de ,,transfigurare” a p.j. sunt evidențiate la Art. 248, Al. 3, fuziunea, transformarea sau divizarea totală nu implică procedura lichidării, precum la dizolvare aceasta se declanșează, pentru valorificare de activ și pentru plătirea pasivului (îmbârligări docte pentru minți nu tocmai coapte), toate până la finalizarea totală.
Gata să dau crezare că punând punct p.j. nu rămâne nimic de împărțit. Ba dimpotrivă. Bunurile se destinează specificaților din statut, act de constituire sau de către organul competent, cel ce a și declanșat dizolvarea la Art. 247. Al. 2 al articolului curent, 249, joacă alba-neagra. Se folosește de lipsa unui amendament sau hotărâri care să stabilească ce va fi după dizolvare și pune în seama instanței competente viitorul bunurilor ,,excedentare”: ,,… se atribuie… unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător…” Cu ,,ajutor” de la lichidator, același în stare să propună, când există mai mult de ,,o societate” cu același profil, trei, dintre care beneficiarul este ales prin tragere la sorți. Bref. Da’ nu se cădea să se dea celor ce au înființat p.j. rămășițele? Al. 3 se încumetă la mai mult de-o soartă hotărâtă la zaruri, inexistența unei omoloage împroprietărește comuna, orașul ori municipiul cu bunurile rămase de izbeliște. Al. 4 propune intrarea în drepturi a noilor proprietari după preluarea bunurilor sau după cum dorește legea, iar ,,Procesul-verbal de predare primire și hotărârea judecătorească rămasă definitivă…” – nu specificasem că se poate ajunge până la apel, ca și-ntr-un caz anterior – constituie act de proprietate și dacă bunurile sunt imobile, ele se pot intabula în cartea funciară. Ne mai duc ei până la Art. 1244, dar mai e destul până departe.
Dizolvați fuserăm, acum ne desființăm. Prin aceleași organ de înființare, care este autoritate publică centrală sau locală. Drepturile și obligațiile fiind transferate p.j. dobânditoare, cu proporțiile de rigoare. (Art. 250)
Data de desființare confundându-se cu radierea din registrele publice. Pentru celelalte p.j. la data actului când s-a dispus desființarea. (Art. 251)
Întoarcerea la om. Titlul al cincilea revine la valorile ,,… intrinseci ființei umane…”: viața, sănătatea și inserez aici citatul completat – ,,… integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.” (Art. 252)
Păi de nu le-ar mai ocroti pe toate din urmă, la ce s-ar mai numi lege și la ce ne-am mai numi diferit de animale? Și-mi vin în minte câteva aspecte relaționale personale recente care răstoarnă ultima parte a Art. 252 și-o desființează. Și mă îndreptățește la un demers multiplu precum cel de adresare ,,… oricând instanței:” pentru încălcarea sau amenințarea cu inexistența lor. În sine punctele de cerință către judecătorie sunt cele ce trebuie să interzică săvârșirea faptei ilicite, să stopeze încălcarea, să constate caracterul ilicit ,,… dacă tulburarea… subzistă.” Al. 2 nedreptățește pe cel căruia i se încalcă drepturile patrimoniului cu o excepție, fiind ciuntită din Al. 1 interzicerea săvârșirii faptei ilicite pentru exercitarea dreptului la libera exprimare. O contrapunere suspectă când lucrurile sunt evidente. Al. 3 sare direct la momentul de după judecată și obligă la lit. a) autorul, fără adaosul din conținutul alineatului, faptei, să-și publice ,,… pe cheltuiala sa…” hotărârea de condamnare, dar și ,,orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.” Nu știu eu ce este încă prescripția extinctivă sau am uitat, însă mă asigură Al. 4 că pot ,,… cere despăgubiri sau… o reparație patrimonială… dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile…” Dară cui? (Art. 253)
