Spații culturale nr. 64 (13)
Nicolai TĂICUȚU
Raftul cu cărți
Doina Cernica, Privește și încearcă să vezi, Editura Mușatinii, Suceava, 2019, 381 p. Criticul Marius Manta apreciază: Sunt rânduri frumoase, a căror destinație finală ar putea fi și o recuperare secvențială a mitului. Omul cultural e atemporal: trăiește deopotrivă în Atena, Roma, Lisabona, se bucură cu fiecare prilej când ajunge în ținuturile Bucovinei ori chiar ale Republicii Moldova. Mai presus de aceste călătorii, autoarea crede în firescul legăturilor de prietenie, în multe cazuri, acestea vor fi fost și motorul călătoriilor.
Ionel Necula, Aurel Cioran, fratele din leprozerie Editura Performantica, Iași, 2018, 158 p. Autorul menționează în Prefață: … La Aurel Cioran am ajuns prin alunecare epistemică, dintr-o dorință nestăvilită de a afla cât mai multe despre izvoarele disperărilor orchestrate de scepticul parizian într-o partitură desfoliată și profetică. Fratele rămas în leprozeria românească, sub teroarea unui regim bastard și gregar era, de departe, sursa cea mai directă de consultat în ostoirea curiozității ce mă încerca în descifrarea apelpisirilor cioraniene…
Constantin Arcu, Prin lumea largă. Însemnare a călătoriei mele în America de Sud (Jurnal de voiaj în contratimpi), Editura Limes, Florești, 2018, 154 p. Pe coperta a patra a cărții, Mircea Petean spune: … Ca un membru ales al comunității restrânse a călătorilor de profesie, Constantin Arcu este un seducător sedus; lângă sublimele versuri kavafiene dedicate călătoriei ca aventură lăuntrică, reproduse la finele minunatei sale cărți, sunt sigur că el va pune și versetul lui Milarepa care glăsuiește așa: Să fii neobosit în iubirea de călătorie e bucurie…
Tincuța Horonceanu Bernevic, Când totul era verde, Editura Limes, Florești-Cluj, 2018, 145 p. În Cuvânt înainte, autoarea se destăinuie: … Am scris această carte pentru mama mea, Tinca Horonceanu, născută Lupu, (căreia frații mei îi spuneau Lupoaica, atunci când îi certa), pentru gestul acela de a-și pune mâna ei caldă peste mânuța mea care încerca să facă bastonașe pe caietul de școală. Pentru că a acceptat să devin ceea ce mi-am dorit. Pentru că îmi scria frumos tema la gramatică atunci când eram în întârziere. Pentru că este o mamă vrednică și eu nu pot s-o egalez.
Radu Cange, Lumina condorului, Editura Tracus Arte, București, 2019, 122 p. Redăm, în prezentarea noastră, din referințele critice ale lui Mircea Martin (de pe coperta a patra a volumului): … Fără ieșiri la rampă, fără gesticulații spectaculoase, decent, discret și, inevitabil, melancolic – uneori chiar sarcastic –, Radu Cange este din speța tot mai rară a autorilor care ne readuc încrederea în poezie. Pe clapetele cărții sunt redate scurte referințe critice făcute de Mircea Bârsilă și Gabriel Coșoveanu.
Doru Ciucescu, Calotă de gheață, pinguini și… temperaturi estivale în Antarctica, Rovimed publishers, Bacău, 2019, 116 p. Cartea este deschisă de trei mottouri: Călătorul împătimit nu este împlinit dacă nu a vizitat Antarctica. (Doru Ciucescu), În țara în care m-am născut voi aștepta A Doua Venire a lui Iisus Hristos pe Pământ! (Amanda Popper-Mirlo) și O expediție polară încă rămâne o provocare teribilă. (Doru Ciucescu) și se încheie cu Nota bene – prezentarea celor 32 de cărți de călătorie ale autorului, cu specificația: Primul scriitor-călător în șapte continente, din literatura română, plus trei anexe.
Stan Brebenel, Șlefuitorii de cuvinte, vol. II, O antologie a poeților români clasici Editura Teocora, Buzău, 2019, 142 p. Sunt antologați (cu scurtă prezentare și două-trei poezii) următorii poeți, în ordinea apariției în ziarul Opinia (Buzău): Mihai Eminescu, Ion Gheorghe, Vasile Voiculescu, Radu Cârneci, Ion Caraion, Alexandru Macedonski, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Octavian Goga, Marin Sorescu, George Bacovia, Nichita Stănescu, Ion Barbu, Nicolae Labiș, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Ion Minulescu, George Topîrceanu, Panait Cerna, Romulus Vulpescu, Geo Dumitrescu, Constanța Buzea, Ion Pillat, Emil Botta, Alexandru A. Philippide, Perpessicius, Alexandru Vlahuță, Șt. O. Iosif, Miron Radu Paraschivescu, Radu Gyr, Andrei Mureșanu, Ioan Alexandru, Nichifor Crainic și Vasile Militaru.
Daniel Nicolescu, Spovedanii nocturne, Editura Egal, Bacău, 2018, 78 p. În prefața la acest volum, Poezia ca sfetnic bun, Ioan Dănilă apreciază: … Daniel Nicolescu scrie ca pentru ascultătorii dintr-un cenaclu mănăstiresc: fără încrâncenare, dar cu fermitate; fără artificii, dar cu norma bunului-simț. (…) Prin Spovedanii nocturne se înscrie în tematica religioasă a poeziei noastre, mai ales că asumatul drept la subiectivitate nu se va opri aici.
Leon-Iosif Grapini, Viața de capăt, Editura Paralela 45, Pitești, 2018, 278 p. Pe coperta a patra a romanului se menționează: Ca un adevărat Saramago transilvănean, Leon-Iosif Grapini face un exercițiu de imaginație, de recuperare și de creare a unui spațiu magic, pierdut. Un spațiu al copilăriei și al satului transilvan în trecerea sa forțată către timpurile moderne. Un sat nenumit, utopic, în care firul narativ urmează cu umor copilăria băiatului cu ochi albaștri și bucle de aur care parcurge evenimente aparent banale, ca prima zi de școală, primul televizor, prima vizită la oraș, prima eclipsă totală de soare sau primul film văzut la cinematograf. Totul însă are un sens ascuns.
George Mihalcea, Decameronul valah și alte poeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2018, 136 p. Pe post de menestrel, în prima parte a volumului, Decameronul valah, George Mihalcea ia timpul în răspăr și înarmându-se/ înzestrându-se adecvat, plonjează cu două-trei secole în urmă pentru a ne spune poveste fără capăt: … căci la un han ținut de podărese/ cu țâțe mari și dosuri ca de fier/ îi așteptau dându-se drept prințese/ dansând avan pe șuier de jungher… (cerul înalt vomită stele seci). În partea a doua (Alte poeme) își continuă aventura poetică, fiind printre asceții izgoniți din rai și convins că …noi n-o să plătim vamă pe sărut/ când am să cad în tine ca-ntr-o mare/ în timp ce mândrii cerbi ieșiți din rut/ așteaptă primăvara următoare… (noi n-o să plătim vamă pe sărut).
Ștefan Costache Andrei, Între două vorbe albastre, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2016, 103 p. În prefața, Căutări printre cuvinte, Mioara Bahna apreciază: … îndrăgostitul de tot ce înseamnă viața remarcă, uneori, propria „risipă de inocență” și, spre a-și pune ordine în suflet, din perspectiva prezentului, se întoarce în trecut, la copilărie, și evaluează, apoi, treptele devenirii, mereu cu bucuria neștirbită de a fi.
Sorin Călin, Mușuroaie, Editgraph, Buzău, 2018, 194 p. Ironic și sarcastic uneori, prin Mușuroaie, prima lui carte de versuri, își trăiește deșertăciunea cu haz și voie bună, într-o neaoșă limbă românească, când răsfățată, când schingiuită, după vrerea și asemănarea menestrelului care este Sorin Călin: Vuia vântul, vâjâia/ Viforul valsa-n vâlcea/ Vrabia vestea vernal:/ Vin venerele voioase,/ Voluptoase, vaporoase,/ Vin viclenele vulpițe,/ Vioaiele veverițe,/ Vin viorile-n vivace,/ Vurta vacilor vorace./ Vin vâslind vidruțele,/ Vuvuinde vuvele./ Verde-i Vodă, venerat,/ Verde veșnic, vârtoșat./ Vâscoase-s viroagele,/ Viorii vecinele./ Vin vestale, vrăjitoare,/ Văduvesc vreo Visătoare,/ Vatamă vreascul vernil,/ Vocile visând vinil…/ Vorbele? Văitătoare./ Verbele? Vindecătoare! (Vtori).
Mircea Constantin Jurebie, EA, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2019, 118 p. Trubadur, mereu un trubadur este Mircea Constantin Jurebie! Cităm: Cadâne, hataire și gheișe/ Mai îndulcesc amarurile vieții/ Cu dezmierdări ascunse și răzlețe,/ Mai limpezind din lacrima tristeții./ Străbat ca frumusețea printre veacuri,/ Lăsând amprenta lor peste istorii,/ Înscrise toate-n sufletești iatacuri,/ Apoi dispar, precum fulgii ninsorii./ Surâd discret din ochii veșniciei/ În care se înscriu fără cuvinte,/ Purtând pecetea tragicomediei/ Jucată-ntr-un decor nu prea cuminte.// Dar toate se răsfață-n amintire/ Ca minunata șoaptă de iubire.
