Fărădelegea lui Călin – Codul civil
Fantastic! Miraculos! Galactic!
Abia acum am certitudinea că Eminescu era extraterestru și toată moștenirea literară are o singură menire: să devenim stăpânii universului. Iar cei care vor înțelege adevăratele sale mesaje, se vor încununa de viață…. Vor primi Nobelul pentru iteratură și cel pentru ace deopotrivă, vor fi selectați ca primii inseminatori din sistemul solar și apoi vor….
O secundă de îndoială n-a stat în cap – în suflet sunt golit de conținut când parcurg legile -, așteptam o relaxare firească dogmatică, o ușurare de lanțurile grele ale impunerilor și constrângerilor. Și nu m-am înșelat. Drumul până la așternutul lexical oferit lectorului este presărat cu petale de trandafir, clar de lună, zâne și feți-deștepți….
Isprăvisem Codul de Procedură Penală regretând iluzia termenilor asemenea, puși sub calc și indigo, germeni ai aceleiași dreptăți, înfiripați în Codul Penal. Încep pe cel Civil extaziat. Sensibilizat până la pierderea în melancolie. Doamne sfinte și Cristoase, mulțumescu-vă! Am trăit să citesc îndrumarele voastre pentru noi, bieții oameni de azi, însă viitorii dumnezei de mâine!
Apă lină, curgătoare,
Fă-te semn, prinde culoare,
Fă-te dreaptă, fii divină,
Și-n articole, de vină,
Spune-ncet, zi-o sumar
Pentru legea din grammar.
Propozițiile tuturor sistemelor reglementatoare trebuie să respecte pe al limbilor în care își produc efectele, nu se pot arunca aproape la întâmplare și după ultimul să se pună punct. Decizional. Subiect, atribut, predicat, complement. Asta este ordinea. Altfel transformă orice text într-una dintre speciile cu valoare beletristică. Nici oricare cuvinte nu pot compune jurisdicția normelor cu putere coercitivă.
Mi-am închipuit-o pe Lamia Beligan – ultima dintre actrițele ce a pus piciorul pe o scenă locală și încă-i mai răsună versul în timpanele-mi – recitând Mihail, suav, ca un susur de…. Mă prind cu voi la un iadeș: căutăm ceva asemănător și comparăm cu Al. 1: ,,Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului.”
O scuză, o poezie defectă. Un subterfugiu care să permită uzului să treacă dincolo de litera scrisă, bătută-n cuie. Cum că și dincolo de lege există permisiune și ,,… se aplică uzanțele la situații asemănătoare…” și mai departe, dacă pică tot cetățeanul și al lui stat în neantul impreciziei, acționează ,,… principiile generale ale dreptului.” La particularizări, ditai generalizarea Al. 2.
Nepregătit, luasem peste picior spuza de paragrafe ale acestui îndreptar cu reguli pentru ,,omul de rând”, dând crezare stricteții și criptării celorlalte. Mă trezesc în fața lui ca vițelul la poartă nouă: bou. Mai aluziv, mai degajat, mai înșelător. Mă torturează uzanțele, proclamate punct de reper ale trimiterilor speciale, exprese, și mod de aplicare. (Al. 3)
Și nu mă eliberează din strânsoarea lor de afurisite, adăugându-și conformitatea ordinii publice și a bunelor moravuri și parafa recunoașterii ca ,,… izvoare de drept.” Bag seamă că sâcâirea Al. 4 a umplut paharul răbdărilor mele.
Ce sunt ele? Parte a lor care a apucat să fie depusă în scris, ,,… publicate în culegeri elaborate de entitățile sau organismele autorizate în domeniu…” Care? Cel ce poate oferi dovezi interesatului despre ființare și conținut. Cât sunt de credibile? ,,… se prezumă că există, până la proba contrarie.” (Al. 5)
Măcar știm două chestiuni,,… prin uzanțe se înțelege obiceiul (cutuma) și uzurile profesionale.” Gata, sunt aici! Dumirit! Alea de prin Păcală, strigate de Ernest Maftei: ,,Obiceiul pământului, obiceiul pământului!”; staborul (fac un pleonasm dacă-i spun țigănesc?); comisia FRF; legea bandelor…. (Al. 6)
Vă vine a crede că toate s-au putut spune în Art. 1?
