Copiii Rîmnicului  – Cosmin Icătoiu

Așa cum vă anunțam zilele strecute, școala rîmniceană s-a prezentat și în acest an la apelul național al valorilor matematicii cu doi olimpici rîmniceni. Astăzi vă prezentăm, într-un articol în două părți, cine sunt ei, ce idealuri au dar și ce greutăți întâmpină.

Începem cu Cosmin Vlad Icătoiu, elev al Colegiului Național „Alexandru Vlahuță” din Rîmnicu Sărat și vom continua cu Silviu Troscot, celălalt olimpic ce a reprezentat școala rîmniceană la Olimpiada Națională de Matematică.

Cum te-ai descrie, în câteva cuvinte?

„Am 18 ani și sunt elev în clasa a XII-a. Am absolvit Școala Gimnazială Nr.1 Rîmnicu Sărat, iar în prezent sunt elev al Colegiului Național Alexandru Vlahuță, tot din Rîmnicu Sărat. De mic copil am fost o fire foarte activă și competitivă, încercând să mă implic în cât mai multe lucruri posibile. Spre exemplu, pe lângă pasiunea pentru matematică am participat activ timp de 7 ani la antrenamentele clubului local de fotbal, pe perioada școlii generale am fost amatorul olimpiadelor de toate tipurile, reușind însă să obțin rezultate notabile doar la matematică, fizică și tehnologie, iar de ceva timp am prins gustul unei noi provocari și anume dezbaterile academice, activitate care îmi pune la încercare partea umanistă în concursuri foarte antrenante.”

Cum și când a apărut pasiunea pentru matematică, ce te atrage la această materie de studiu?

„Pasiunea mea pentru matematică a apărut încă de dinainte să merg la școală, când părinții mei îmi dădeau adunări cu numere de mai multe cifre pe care le făceam în gând. Acesta pot să spun că a fost momentul în care am știut că mă va atrage matematica. Însă momentul în care am devenit cu adevărat atras de ce înseamnă cu adevărat matematica a fost în clasa a V-a când am participat la prima Olimpiadă Națională de Matematică și când am descoperit că mai e mult până la înțelegerea tainelor cele ascunse ale acestei frumoase materii. Matematica, spre deosebire de părerea generală, nu este această parte relativ urâtă care ni se predă în școală, în care ești pus să înveți niște mecanisme pe care mai apoi să le reproduci în probleme, ci este materia care îți duce gândirea, logica și chiar limitele intelectuale la un alt nivel prin abordarea unor probleme care în 99% din timp nu se pot rezolva cu acele mecanisme preînvățate, necesitând originalitate și o bogată cultură matematică.”

Ești unul dintre elevii cu care școala rîmniceană se mândrește. Cui se datorează performanțele tale: învățământului românesc, efortului tău, profesorilor, familiei?

„Este clar că toți acei factori au avut un rol în dezvoltarea mea, mai mult sau mai puțin determinant. Învățământului românesc nu aș putea să îi mulțumesc decât pentru faptul că există aceste olimpiade, oferindu-mi astfel o motivație și poate pentru faptul că, la un moment dat, a creat profesorii pregătiți de care eu am avut parte pe parcursul celor 12 ani de școală în toate domeniile. Profesorii au fost mereu călăuzele mele, doamna Apostol Marieana si domnul Ambrinoc Costică, dar și doamna învățătoare Ciocârlan Doinița reușind pe parcursul acestor 12 ani nu numai să mă facă să mă dezvolt din punctul de vedere al cunoștințelor matematice, cât și să mă aducă mai aproape de frumusețea și profunzimea acestei materii, făcându-mă astfel să nu o mai pot părăsi. Familia are și ea un rol extrem de important în viața fiecărui copil, iar la mine pot spune că susținerea a fost mereu acolo. Părinții mei au încercat mereu să îmi cultive o dorință de cunoaștere și autodepășire prin concursuri fără să mă critice în vreun fel dacă aveam vreun eșec. Cât despre efortul meu, pot spune că acest lucru la mine a venit o dată cu maturizarea mea mentală, aducând o dată cu el și cele mai bune rezultate ale mele care au venit în ultimii 3 ani, momente în care i-am conștientizat cu adevărat importanța.”

Care crezi că sunt problemele învățământului românesc din punctul de vedere al elevului?

„Este clar că învățământul românesc este din ce în ce mai deficitar însă o să mă rezum la a evidenția doar două dintre probleme. În primul rând consider că marea problemă o reprezintă calitatea profesorilor, care este din ce în ce mai precară. Acest lucru se întâmplă tocmai pentru faptul că învățământul românesc nu mai poate să atragă în niciun fel măcar elevi puțin peste medie în anumite domenii să devină profesori. A doua problema afectează direct elevul și anume faptul că materia care se predă nu atrage în niciun fel. În marea parte a școlii nu ești învățat să gândești sau să fii originial ci doar să înveți niște comentarii sau niște teoreme sau niște formule pe care mai apoi să le utilizezi când ți se va cere, lucruri care nu numai că nu te dezvoltă în niciun fel, dar pe care cu siguranță le vei uita cât se poate de repede. În concluzie, consider că învățământul românesc are nevoie de o restructurare serioasă care să fie totuși foarte bine gândită pentru a răspunde la cerințele tuturor celor implicați în procesul de învățare.”

Cum te ajută practic această participare la olimpiade? Ce înseamnă premiile pe care le-ai obținut?

„În plan emoțional aceste premii reprezintă extraordinar de mult pentru că înseamnă o încununare a multor ani de muncă și dedicare, practic o dovadă că tot ce am țintit și am încercat nu a fost degeaba. Înseamnă regrete pentru că poate aș fi putut să fac mai mult dacă aș fi fost o fire mai muncitoare și nu aș fi preferat să trăiesc din „talent”, dar în final înseamnă emoția a 8 ani de olimpiade cumulați în ceva pragmatic, 8 ani de amintiri pe care nu îi voi uita niciodată. În plan pragmatic, cele 2 medalii pe care le-am obținut în clasa a 11-a și a 12-a la Olimpiada Natională de Matematică (argint, respectiv bronz) mă pot ajuta să intru la facultatea pe care vreau să o urmez fără să mai dau examen care, pentru orice elev, olimpic sau nu, este un stres în plus pe care cu siguranță ai vrea să îl eviți. De asemenea, acestea sunt niște puncte importante într-o viitoare aplicație pentru  o slujbă pe parcursul facultății sau după terminarea acesteia. Dar mai mult decât atât, consider că aceste constante participări la Olimpiade nu au făcut decât să mă călească pentru probele ce vor veni. Am învățat să îmi controlez emoțiile, să fiu disciplinat și ordonat în ceea ce fac, să îmi prioritizez activitățile și să nu mă descurajeze niciodată niciun eșec.”

Ce planuri de viitor ai?

„Planuri de viitor… de obicei evit să mă gândesc prea departe în viitor așa că o să mă rezum la a mărturisi ceea ce știu sigur. Vreau să mă bucur de restul anului școlar rămas cu concursurile de dezbateri academice și matematică rămase, să trec cu bine peste stresul BAC-ului, să am o vară plină de distracții împreună cu prietenii mei, după care urmează facultatea, și anume Universitatea Politehnică București, facultatea de Automatică și Calculatoare, secția Calculatoare. Astfel închid un capitol important și probabil cel mai frumos capitol al vieții mele și încep altul plin de speranță că voi avea parte de lucruri cel puțin la fel de frumoase!”

Distribuie: