Brigada diverse – (P)a, (v)iață!
8 noiembrie 2020
Hârb și oală spartă. Femeie și gură….
Întâi și a doua dată despre bucuria mamei mele. Va merge liniștită, nu numai hotărârea județului, ci și eforturile jăndarilor sanitari își vor atinge țelul: niciun client, niciun comerciant infectat.
Lăsând etichetele și doctrinele, slăbiciunile sistemelor nu sunt dependente de cantitatea și calitatea serviciilor aleșilor…. Mai degrabă s-ar studia nivelul de absorbție al fiecărui plan denumit național. Aidoma băncilor populare. Azi iau eu, mâine iei tu, poimâine cine este la rând. Când se eliberează patul cinci din camera șase de la etajul patru?
Fetele. Așa-s de suave. Femeile. Atât-îs de emoționate. Cad în genunchi, pun mâna la inimă, plâng. Să fie doar afecțiune feminină, maternă. Pentru altele, cum că excepțiile de-o șchioapă trebuie puse pe soclu, dezacord total.
Să conducă seniorii, să li se dea o ultimă șansă la… viață. Ioane, Ioane, California mă-sii!
Da. Morcovii online. Și-așa sunt tot de import. Ba unii cumpără de Kaufland ca să aibă ce vinde în piață. De-aia guvernele trimit la ,,producător”.
Închid ochii. Cânt. Acasă.
De ce-am crede miturile despre America și democrația statelor unite? Alegi pe unul ca să aleagă în numele tău. Cum?
Săracii comentatori. Ce credeți, fraților, că scrie la naționalitatea etnicilor maghiari? Român. Ce importă unde vor să candideze și cine îi votează?
Am avut șanse, dar n-am vrut. Chestiuni de tranșat personal, în intimitatea căminului, nu pe la mass-media. Ce-i lipsea grecoteiului. Eurovisionul.
Prea multe gânduri, colega. Nu te impacienta, educația școlară, nu singura, se duce de râpă de ani buni. Am rămas zilele trecute pe retină cu un elev exemplar. Țigan, prespălat la loteria genetică, tuns, pensat, ciorap alb, mapă ministerială, gestică regească. Atât. A l’ecole, pot să-mi pun gaj părți ale corpului, manechin.
De la Chirilă la Berinde o paralelă inegală. Prefer răspunsurile proprii tiradei dânsului. Cu tot respectul. De fapt, greșesc. Converg spre același punct. Lipsa educației perfecte. Așa au ajuns prin bodegi ,,adevărații” artiști. Dorindu-și locul plagiatorilor, plescăitorilor de cuvinte, îngânătorilor de note false. Fiindcă prin subsoluri își fac de cap consumatorii și ai lor. Cărora să le ia o bere, două. Și cum să faci concurență unei asemenea familii de… 350 de persoane, unde se poate erija în cântăreț, în actor sau dansator orice lălăitor de manele, zicător de bancuri sau jucător de horă? Și-atunci, cine e mai artist, Zoia sau Titi?
Bănuiesc când mor ideile ,,fantastice” și când oazele de liniște și bunăstare decad. La momentul aflării. Vine unul, apoi altul și așa mai departe, până când valea verde, Colina nouă, va da pe de lături. Și, după informația lui Viorel de acum un an, despre cooperativa aceea unde se adunaseră numai familii fericite, pe la 1935, mai noua va sucomba după primul macro investitor.
