Cenaclul Alexandru Sihleanu – 31 Octombrie 2020
CUVINTELE SUNT LACRIMILE SUFLETULUI, LACRIMILE SUNT VIAȚĂ, IAR VIAȚA… TREBUIE SCRISĂ
Sâmbătă, 31 octombrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, din lipsă invitatul special Manea Agheană, cu momentul epigramistic in memoriam Matincă Costea.
„(Jumătate nudă) În această pandemie/ Și-n modă este economie:/ Fusta scurtă, scurtă bluza,/ Acum i-a picat și frunza.” (Safta Leaută, telefonic)
„(Domnilor Matincă Costea și Manea Agheană) Cu Matincă și Agheană/ Este cald chiar de e iarnă./ Muzica, dar și umorul,/ Încântă auditorul. (Replică la monologul „Tunsă sau rasă”) Chiar de tac, ori de nu tac,/ Femeia-i coastă de drac./ Și când e la ananghie,/ Tot ca ea ar vrea să fie. (Domnului Matincă) Atmosfera e sublimă,/ Dumnealui este de vină:/ Ascultăm cu bucurie,/ Încă o matincărie.” (Constantinescu Nicolae)
A continuat lectorul de serviciu, Adrian Câmpeanu, președintele cititorilor, la prima lectură în Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, cu o declarație, continuată cu o poveste împănată cu poeme senryu, din care exemplific:
„Este o onoare pentru mine să am în jurul meu oameni deosebiți de interesați de viața Cenaclului „Alexandru Sihleanu” căruia îi acordă o deosebită atenție, drept pentru care le mulțumesc din suflet. O să dau citire din poemele senryu de factură japoneză. Aceste poeme au fost inspirate de călătoria spre Japonia și scrise chiar la bordul aeronavei cu care am făcut deplasarea spre Țara Soarelui Răsare. În acest timp, cu toate că eram la altitudinea de peste 10000 de metri, am fost conectat cu membrii cenaclului, așa cum reiese din următoarele poeme senryu-uri pe care le veți asculta, vizualiza și veți medita. Călătorie în Țara Soarelui Răsare – Japonia. Personajele cu care m-am conectat mental în timpul zborului spre Japonia m-au inspirat la scrierea acestor poeme senryu chiar în cursul zborului. Am plecat din gara Râmnicu Sărat dis-de-dimineață și mare mi-a fost bucuria să-l întâlnesc în gară pe maestrul Matincă Costea (Un bătrân singur –/ înțepături utile/ în obiectiv) care mergea la fata lui, Rodezia, din București, ca să consume din biletele de pensionar. În Gara de Nord ne-am despărțit. El a luat taxiul și eu autobuzul spre Aeroportul Henri Coandă. În timpul ce căutam check-in-ul pentru îmbarcare pe cursa București – Frankfurt m-am ciocnit, întâmplător, de domnul Dan Zanfirescu (Noapte târzie –/ despre prietenie/ toamna la sfârșit) care mergea la Londra unde era fiica lui cu serviciul. Am discutat în fugă despre activitatea Cenaclului „Alexandru Sihleanu” de care păstrează amintiri frumoase. Fiecare a mers la poarta lui de îmbarcare ca să urce în avion. Până la Frankfurt cu Airbus A320 am călătorit 2,30 ore pe timp de zi. Circa 260 de pasageri dintre care 4 stewardese și 3 piloți obligatoriu. Mergeam spre apus. De la hublou se vedeau șiruri de munți, lacuri, orașe, cete de nori. Pilotul a condus bine, cred că cunoștea traseul și ocolea golurile de aer, fiindcă nu am simțit trepidații. Lângă mine, în dreapta, era un domn care mergea la muncă în Germania la Bremen. Aici m-am gândit fulgerător la Sorin Călin (Fructul soarelui –/ muzicanții din Râmnic Bremen/ plus paralele) cu muzicanții din Râmnic (Bremen). Pe hublou am tras cu ochiul și am văzut păduri întinse de brad cred, parcă se simțea o mireasmă fină. Imediat am activat memoria și am vizualizat una din poeziile doamnei Georgiana Panait. Mi-a plăcut mult acea poezie care m-a conectat la ceea ce vedeam. Peste drum de scaunul meu era o doamnă care mânca plăcinte țărănești ca ale doamnei Safta Leaută (Flori de tei și dor –/ lumina din câmpie/ vuiește satul) renumită epigramistă din Boldu. Avionul survola, ascunzându-se după nori impecabili de curați, treceam Carpații – trecem peste pădurile gigantice ale Austriei și Germaniei. Trecând peste munți mi-am amintit rapid de vorba domnului colonel Mihai Doina (Urme în piatră –/ povești adevărate/ doina dulce cânt) Treceți, batalioane române, Carpații. Legat de jertfele făcute de bravii ostași români trebuie să-i cinstim ca pe adevărați eroi. Domnul Costică Drîstaru (Pietrele arzând –/ focul viu Andreiașu/ zi eroică) își consacră toată energia în păstrarea memoriei eroilor neamului prin asociația Cultul Eroilor. Nu mai spun nimic deoarece o stewardesă vine peste mine și-mi leagă centura deoarece eu eram deja pierdut în spațiu. Coborâm în aeroportul imens cu sute de porți de îmbarcare deoarece este un nod aerian către destinații ca Japonia unde urmează să ajung după o escală de câteva ore. M-am plimbat prin shopuri să văd care este ultima modă în occident la ținuta de vară. În față la casierie era o doamnă înaltă și odată am simțit o emoție adevărată. Am crezut cu siguranță că era doamna Elena Cambeșteanu (Mireasmă de brad –/ pășesc spre veșnicie/ izvor cristalin), deoarece era un magazin de pălării pentru toate vârstele. Mi-a părut rău că n-a fost dânsa. Intru rapid la restaurant pentru o rezervă alimentară pe bază de ciorbe, supe, în general lichide, deoarece urmau 13 ore de zbor. A venit ora îmbarcării și am găsit un loc mai liber în spatele aeronavei A380, cu 800 de pasageri dintre care 20 de stewardese. Piloți erau 4. Avionul avea un etaj pentru business class 200 de locuri. La parter erau 600 locuri. Am primit șosetele papuci pentru a te deplasa prin aeronavă. Circulau cu soarele soarele în față mereu pe lumină și zi. Ne vom delecta ochii cu peisaje diverse alternând oceane de aceea de vegetație cu deșertul Turciei, Arabiei, Indiei, Vietnam și vulcanica Japonie imprevizibilă. Aeronava se mișcă elegant și natural fără scârțâituri. Ne deplasăm până la pista de decolare. Așteptăm semnalul luminos pentru decolare. În acest moment mi-a venit în minte imaginea domnului Viorel Dodan (Lumina umbrei –/ dirijor de cuvinte/ spațiu infinit) care este numai ochi și urechi cu ceea ce zboară. Pista s-a întins pe câțiva kilometri. La verdele semaforului au început cele 4 motoare să fie turate pentru a ne desprinde de forța gravitațională foarte puternică la sol. Decolarea a reușit și încet, încet ajungem la 11 km altitudine și o viteză de croazieră de 900 km/h. Stewardesele au venit la fiecare pasager pentru a-i întreba de sănătate și ce vin dorim. Dacă era lângă mine domnul Dumitru Hangu (Via la cules –/ surâsul bucuriei/ umor satiric) mi-ar fi fost mult mai ușor în alegerea vinului. Foarte mulți copii călătoreau. Erau de toate națiile. Unii erau chiar de grădiniță. Nu la grădinița doamnei Stela Micloș (Sclipire de maci –/ călătorie în povești/ lumea celor pitici) bineînțeles. Erau mulți japonezi și japoneze, gheișe așa cred după cum se mișcau. Micuțe, numai bune pentru Ștefăniță Constantinescu (Bulgăre de nea –/ epigramă de Râmnic/ caldă la moment). Cred că tatăl lui, domnul Mihail Constantinescu (Calea lactee –/ urzicuțe sărate/ bine gustate) ar fi încântat. Dar nu se știe niciodată cu invazia asiaticelor înspre vest. Până atunci cu ochii pe chinezoaice. Eu am pus ochii pe o japoneză minionă, dar n-a auzit de România. Zicea mereu ceva de Tour Eiffel. Dacă era doamna Ecaterina Chifu (Calea macilor –/ mon amour e cenaclul/ naturalețe) misterul era dezlegat. Mă gândeam că și doamna Valeria Popa (Cuvinte de flori –/ fabula și morala/ doamnele de azi) ar fi o adevărată japoneză privită de la distanță, așa cu statura dânsei se poate confunda. S-au stins luminile la un moment dat. Eram într-o navă extraterestră printre stele. Fire albe de nori se pierd în noapte ca scrierile doamnei Aneta Țâru-Pioară (Apus de soare –/ fire albe de nori/ se pierd în noapte). Și stewardesele par extraterestre mereu zâmbitoare și pline de vino-ncoace. Cu ele zborul pare un vis. Dacă te mai servesc cu un vin roze și după masă cu un coniac, ești în aer, ce mai. Și piloții au venit printre pasageri să vadă dacă cunosc pe cineva, să mai discute și să nu-i fure somnul. Eu nu am dormit. M-am uitat la televizor și am ascultat muzică românească de toate genurile. Nu pot să spun că nu m-am gândit și la maestrul cu chitara Manea Agheană (Albastru de cer –/ sufletul cenaclului/ imnul râmnicean), invitat săptămânal la Cenaclul literar-artistic „Alexandru Sihleanu” condus de domnul Vasile Ghinea (Noapte de vară –/ sentimentul tăcerii/ levitație) de peste 20 de ani. Aici s-au lansat în ale scrisului mulți râmniceni sărați. Pentru a nu se confunda cu râmniceni vâlceni. N-am stat mult pe scaun deoarece trebuie și puțină mișcare din când în când. Fără să vrei te uiți la ceilalți ce fac. Lungimea avionului 200 m, așa că aveam pe unde ne plimba. Un japonez medita și scria versuri în stil haiku. Am vrut să discut ceva cu el legat de haiku-ul românesc, dar a zis că nu știe româna, dar îi place România cu Dracula. În România avem poeți de haiku originali. Genovel Frățilă (Pescăruș venind –/ ingeniozitate/ picuri de stele) este un astfel de poet, plin de ingeniozitate și originalitate. Se face rapid lumină și ne apropiem de aterizare în Tokyo. A călătorit cu noi și celebrul Ilie Năstase. Aterizăm perfect în scrâșnetul trenului de aterizare. Ați visat frumos, domnule Adrian, ar spune doamna Georgeta Iuga (Spiritul matern –/ frunze galbene în zbor/ copilărie). Un vis devenit realitate. Va urma!” Dl Adrian Câmpeanu a îndrăznit să-și pună imaginația la treabă și mai ales să aștearnă pe hârtie un text inedit, relatarea, chipurile, a unei călătorii în Țara Soarelui Răsare, în care nu lipsește elementul liric sub forma unor poeme specifice Japoniei, senryu. O lectură interesantă și îl mai așteptăm cu astfel de… vise.
„(Domnului Adrian Câmpeanu ca lector la prima participare) Te dai mare președinte,/ Acum să vedem ce poți,/ Fiindcă te știm dinainte/ Cum găseai cusur la toți. (Domnului Câmpeanu) Ne-ai ascultat ani de-a rândul/ Și-ai dat replica pe loc,/ Iar acum ți-a venit rândul/ Să scoți castana din foc. (Domnului Câmpeanu) Să te văd acum Câmpene,/ Cum îți merge cerebelul,/ Fiindcă de un timp, măi nene,/ Stai în colț spășit ca mielul.”(Safta Leaută, telefonic)
„Sunt încântat pentru că avem o creație nouă prezentată azi la Cenaclul „Alexandru Sihleanu” și este un debut bun, și promițător. Îl felicit și îl aștept cu alte lecturi. Replică la „Bulgăre de nea”: Vă spun, azi e evident/ Epigrame la moment,/ Dar descopăr cu uimire/ Un poet în devenire. Și ultima dlui Adrian Câmpeanu, care este la cea mai înaltă cotă în creație: Așa debut vezi mai rar/ La Cenaclul literar!/ Inspirația îi vine/ Când scrie la înălțime. Încă o dată, Felicitări!” (Nicolae Constantinescu)
„Azi, 31 octombrie 2020 e ziua când „se naște” un nou scriitor! E o zi veselă, dar și tristă. Ziua e plină de veselie deoarece azi s-a mărit numărul creatorilor de literatură din Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, dar la Uniunea Cititorilor a rămas vacantă funcția de președinte! Propun să rămână tot dl Câmpeanu și să îmbine armonios, în paralel, noul titlu cu vechea sa funcție. Pe drumul nou, început astăzi, vă urez, dle Adrian, să aveți reușite fără număr! Vă mărturisesc o dorință: aștept o carte… ba, chiar mai multe cu autor Adrian Câmpeanu. Vă rog, dle Adrian, să mă lămuriți: ați avut un motiv serios ca să așteptați mijlocul toamnei 2020 pentru a ne dezvălui talentul scriitoricesc? Azi am participat la un spectacol seducător. Am convingerea că dl lector îi urmează mentorului său, Genovel Florentin Frățilă și în curând vom putea citi valoroase volume de senryu cu autorul înzestrat de talent numit Adrian Câmpeanu. Am convingerea că îl vom întâlni în diferite antologii… dacă va continua să scrie… și să publice! Ani mulți îți urez și sănătate cât cuprinde, sensei Câmpeanu!” (Mihai Doina)
„De câte ori vine ziua de sâmbătă, sunt încântat să vin la Cenaclul literar-artistic „Alexandru Sihleanu” unde mă regăsesc, eu, ca persoană într-un colectiv de oameni veseli, oameni creativi, spontani, cu umor în toate ipostazele. Ca de fiecare dată sunt încântat că sunt român, vorbesc limba română din familie, că am învățat limba română și sunt încântat că sunt receptiv la cadrele didactice încercând să mă perfecționez, să cunosc mai mult din tot ce este românesc: literatură, geografie, istorie, tradiții. Astăzi l-am ascultat cu mare plăcere pe dl Câmpeanu care ne-a prezentat, cu mult șarm, scrierile dânsului, vesele care mi-au mărit atenția. Referitor la lectura de astăzi, senryu, fac următoarea acoladă, o poveste creștină în care un cetățean s-a dus la mănăstire să se roage. După un anumit timp de rugăciuni a ajuns la concluzia să plece din mănăstire și i-a spus starețului că pleacă, dar în drumul lui era urmărit de umbră și căreia i-a zis: -De ce mă urmărești? La care umbra i-a zis: – Sunt umbra ta și l-a întrebat: -Tu de ce pleci? Tot ceea ce aduci tu ca motive de nu te poți ruga sunt imperfecțiunea ta și trebuie să te schimbi tu. De ce-am făcut paralela? Există și în literatura română acest mod de a privi lumea. L-am ascultat cu multă plăcere și îi doresc succes și multă sănătate.” (Dumitru Bardaș)
„Lecția de azi de la Cenaclul literar-artistic „Alexandru Sihleanu” din Râmnicu Sărat a fost extraordinară. O îmbinare de literatură japoneză cu umorul românesc. Dl Adrian Câmpeanu este nu numai un cititor deosebit, dar astăzi ne-a dovedit că știe, cu precizie, să îmbine frumosul cu fabulosul captând atenția tuturor ascultătorilor. Știe să îmbine tehnica senryu-lui propunând fiecărui cititor o imaginație liberă de a înțelege sensul cuvintelor. Sănătate și viață lungă!” (Elena Cambeșteanu)
În timp ce scriam cronica, un telefon m-a readus la realitate: Manea (Smarandache) Agheană a decedat la Spitalul Județean Buzău. Vestea a căzut ca un trăsnet! Parcă refuzam să cred că a plecat dintre noi un suflet mare. Muzica lui, voce și chitară încălzea inimile, anima atmosfera. A rămas un gol mare. Dumnezeu să-l odihnească! Viața este crudă. Privind retrospectiv, dintre noi, de la Cenaclul „Alexandru Sihleanu” au plecat: Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea Homescu, Matincă Costea și acum Manea (Smarandache) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească!
Sâmbătă, 07 noiembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi George Anghel. Vă așteptăm, cu drag!
