Ora de muzică (9)
Ora de muzică
9.
Queen. Acestei trupe îi voi dedica următoarele rânduri în primul rând pentru maniera de exprimare vocală și instrumentală și pentru numărul de albume lansate de-a lungul a două decenii și ceva, dar și pentru impactul emoțional pe care acești english boys mi l-au produs și pentru influența pe care au avut-o asupra gândirii mele muzicale.
I-am descoperit târzior, prin clasa a noua, la un coleg de liceu și dacă nu mă înșel mi-a atras atenția faptul că stilul acestora era unul cu influențe de varieté. Un stil țanțoș, vesel, cu sonerii de bicicletă, cu fete grase persiflate, cu voci perfect armonizate și etajate. Nefamiliarizat cu genul abordat de ei, fiind foarte influențat de muzica ușoară românească și de cele câteva trupe despre care știam la acel moment, nu i-am dat mare importanță. Am rămas cu mirarea că cei patru componenți nu erau muzicieni sadea ci oameni cu studii academice diferite și cu cele două piese încorporate pe discul de pickup. Asta era în 83, iar albumul data din 78 și se numea Jazz.
Să facem prezentările. Cel mai important dintre toți cei care s-au perindat pe la Queen rămâne Freddie Mercury, singurul dintre componenți care a urmat o școală de arte, cel mai prolific dintre compozitorii acestei trupe, cu toate că această calitate a fost de multe ori uitată până la a fi ignorată, cel care a dat și numele argumentând că este regal și splendid. Puțini știu că numele său adevărat era Farrouk Bulsara și că s-a născut în Gujarati din insula africană Zanzibar, cu părinți de origine indiană. Copilăria și școala le-a petrecut în India într-o localitate din apropierea Bombay-ului unde a studiat printre altele și pianul, dar calitatea lui forte rămâne vocea cu o întindere impresionantă de trei octave și jumătate, chiar patru pe alocuri, putând astfel trece relativ ușor de la interpretări de tenor și bariton la cele de soprană și mezzosoprană.
Pe lângă vocea inconfundabilă marca Freddie, tonul de chitara cu totul special dar și gamele extraordinar de precise fac din Bryan May al doilea pilon al fundamentului trupei Queen. După câte am aflat, chitara semiacustică este aceeași de la începuturile lui muzicale, din 1963 și a fost construită de May cu ajutorul tatălui său, sculptată dintr-o bucată de mahon veche de două sute de ani, dar nu numai chitara face specială interpretarea ci și unul dintre efecte, cel care adaugă terțe sau delay-ul care dădea posibilitatea unei pasaj cântat să se repete încă o dată și căruia să i se adauge diferite alte părți solistice. Așa ceva am auzit la momentul anilor 83 împrumutat de Adi Ordean pe scena casei noastre de cultură. Deci ca și în cazul lui May, cine nu și-a construit propria chitară, nu este chitarist cu adevărat. Licența și doctoratul lui May, om deștept de altfel, sunt în astrofizică și au avut ca subiect asteroizii, unul dintre ei purtându-i chiar numele, 52665 Brianmay.
Absolventul de stomatologie Roger Taylor, bateristul tuturor timpurilor la Queen, poliinstrumentist și el, dar și vocalist de background, este cel care împreună cu May au dus stindardul trupei dincolo de secolul douăzeci. Compozitor dar și voce primă la multe din piesele lui, chitarist de acompaniere și bas, Roger se face remarcat și în cariera solo de după moartea lui Freddie, discografia lui cuprinzând nu mai puțin de zece albume. Încă un lucru de amintit, faptul că pasiunea pentru tobe a venit după celelalte instrumente printre care și Ukulele.
John Deacon este ultimul sosit în trupă, aducându-și contribuțiile muzicale prin intermediul chitării bas. Nu a participat niciodată la pachetul vocal atât de închegat al lui Queen, dar are cel puțin două compoziții cel puțin celebre:Another one bites the dust și I want to breack free. Licențiatul în electronică este considerat membrul tăcut al trupei, cu toate că a avut contribuții notabile în susținerea părților de chitară ritmică dar și de sintetizator. După dispariția lui Freddie unde este prezent la concertele tribut, decide să nu se alăture lui May și Taylor în proiectul cu Paul Rodgers ca vocalist.
Stilul acestei trupe a influențat muzicieni celebri precum Muse, unde stilul clasic este evident, dar și Dream Theater, Foo Fighters, Green Day, Guns ‘N Roses, Metallica, Steve Vai, Iron Maiden chiar și Lady Gaga. Chiar și pe mine.
