Fărădelegea lui Călin – SA rt rr
Cuprinsul Art. 445 și 446 nu este o noutate. Citarea părților la judecată, prezența obligatorie a procurorului, ordinea participării la vorbitul în fața completului de judecată. Doar un cuvânt pare stingher prin formă, intimat, alăturat recurentului produce o adevărată dilemă semantică insului ordinar. Moartea justiției de aici și pleacă, de la sofisticarea limbajului, aureola judiciară pe care o poartă distruge aflarea adevărului mai repede și mai curat ca apa de izvor. Intimatul se dă de pârât, recurentul de acuzator. Cum mintea joacă feste și uită repede, nu-mi dau seama dacă acest joc partenerial invocat la Al. 2, Art. 446, a mai fost uzat: ,,Procurorul și părțile, au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.” Drept ar fi să nu fie întâia dată.
Grijă pentru toate. Casația are loc după toate regulile posibile, neexcluzând verificarea legalității hotărârii atacate. Atât opinează Art. 447. Mi-aș fi dorit să fi continuat cu desființarea ei, dacă depășea limitele licitului.
Probabil din pricina următorului articol, 448, nu a fost luată în considerație posibilitatea în interiorul paragrafului anterior. Acesta, curent, oferă soluțiile. Respingere, pe motiv că recursul este nefondat; admitere și casare, achitare de inculpat, înlăturare de aplicare greșită a legii. Rejudecare la apel ori altă instanță competentă. Rejudecare pe partea civilă. Al. 3 și 4 au câteva mențiuni. Întâi ajungându-se până la desființarea însăși primei hotărâri la instanța inițială. Apoi soluția de ,,casare cu trimitere”, după cum continuă alineatul, însemnând punerea în libertate, dacă acuzatul este în detenție, și luarea unei măsuri preventive. Fără să fiu sigur de echivalență cu expresia. M-am cantonat de la început de vocabule. Am lăsat la finalul articolului o formă, nu zic rară, ci aproape să capete măcar o întrebare privind forma: recurată. De unde lipsa ,,n”-ului?
Improve se numește în engleză și desemnează îmbunătățirea. Gânditu-s-a autorul CPP că multe cuvinte, repetate, ar dăuna. Se reduce ,,tabla de materii” a deciziei cu o simplă trimitere la Art. 402, iar limitele admiterii la casație la Art. 442 și 443. S-or fi deșteptat. (Art. 449)
Bariere și la rejudecare. Se respectă toate punctele hotărârii de la casație, la fel și la pronunțarea hotărârii. (Art. 450)
Și, ca nimic să nu scape, rejudecării i se alocă dispozițiile ,,… cap. II sau III din titlul III al părții speciale…” (Art. 451)
Capitole, titluri. Secțiuni. Cea de-a treia. Revizuire. Oricare pasibilă, de la orice palier. Și cu varianta pentru mai multe infracțiuni și persoane. (Art. 452)
Cu ocazia acesta mi-am reamintit ce uitasem o clipă înainte. Cum aș schimba sistemul. Două variante. Primă instanță. O singură contestație. Game over. Așa ar fi implicații atenți la fiecare detaliu, și chiar de-ar dura mai mult – durează oricum și fără rezultate -, s-ar trezi conștiința orișicui: dacă se greșește prima dată, a doua oară e fără de întoarcere.
O revizie nu strică deloc, putând fi inserată undeva între dezbateri și hotărâre și nu după. După părerile mele. Ia să se citească lit. a), Al. 1, Art. 453. Legea o spune vag, că s-au descoperit fapte și împrejurări (ei le marchează ca necunoscute la soluționarea cauzei), ÎCCJ, sesizată, vine cu o aplicație: condamnarea identității făptașului, împrumutată de adevăratul infractor, de revăzut. Se mai nasc o mie de întrebări și de disfuncții procedurale. Lipsa lui, neglijența celor ce adună informații, neverificarea informațiilor. Plus fapta furtului de identitate, neschițată în decizie. Pe considerentele următoare o poți da la întors și pe străbunica din groapă. Practic cam tot ce a stat la baza condamnării se cere la revăzut. Declarațiile martorilor, ,,… opinia unui expert…” – dați-mi voie să n-o numesc astfel, între a furniza o părere și a la carte-ul informației este o distanță imensă, una-i variabilă, cealaltă fixă și unică -, ,,… situațiile învederate de un interpret…” – în aceeași ,,ingrată” postură -, mincinoase. Înscrisuri false. Membri de complet, procurori, alte persoane cu acte de urmărire penală ilicite. Ciorovăieli ireconciliabile ale instanțelor. Încălcări constituționale. Aproape firești, aproape omenești și aproape sancționabile. Altfel nu mai stăteam la taclale de tura-vura. Să se fi dat ani grei de detenție pentru aste ,,greșeli” nevinovate…. Plus imixtiunea civilului în treburile penalului, inserate pe aici, reverificabile de asemenea conform Codului aferent. Al. 3 cere limitarea revizuirii numai la persoana condamnată, cu alternative pentru renunțarea sau amânarea pedepsei. Bariere care prin decizii ale CCR se pun fiecărei portițe de revenire la altă stare de fapt, după cea de hotărâre judecătorească. Dar e de aprofundat, aprecierile lor translative pun deseori la grele încercări publicul spectator.
