Cultură

,,Nu ne mai afumăm, frate-miu, pe la Gelu?”, ,,Cristi, după un episod ca ăla, cu lamentări și tânguiri după casă,

Puteam fi acuzat de afonie. De surzenie sigur. Cu inima-n dinți m-am înfățișat lui Gelu. ,,Noi am terminat….”, ,,Nu plecați.

Puține cuvinte tematice. M-am procopsit iarăși c-un lot din care la final…. Am potrivit destule, însă lestul mă omoară cerebral.

O, dar i l-am dat și pe Miti, să-i cânte de mireasă și socrie mică! Sans prétentions. Rulând ,,intriga” din

Face atât cât i se cere. Nimic în plus. Gemenie. Fane, frate-miu Cristi și Nae așteaptă un semnal. Vine, de

Judec după un algoritm special. Propriu. Să-mi spună altul ce și cum? Niciodată! Interpun afonia impunerii unei viziuni unu la

Chiorăsc. Fug rândurile. Chiar acum, în ceasul al…, când i-am dat de gust lecturii? Concluzie sigură. Am nevoie de ochelari.

Giovani. Că n-a avut încotro (!) mama și l-a botezat italienește. Mă mai miram că nu mai sunt românii ce

Accidentele de muncă s-au ținut de mine ca…. Dar rar. Și nu atât de rău. Cel puțin nu păreau. La

Hai cu scrisu’! Mă-ndemn s-o iau din loc și tare-mi vine greu. Vede-se că intelectualul și muncitorul pot sta la