Propoziții pretențioase

Dau eu să mă iau de afurisita de bătrânețe, știți cum, feroce, da’ mă-nmoi imediat. Ce ne-am face fără ea,

Timpurile parșive își arată colții. În sfârșit! Le așteptam de ceva vreme. Ploile revin. Pentru motivul binecunoscut: să hrănească țelina

Fals grosolan. Confuzie totală. Scrisesem. Obicei de-a lua pe fugă, superficial și la voia întâmplării. Mod de-a-mi rezerva surprinderea și-a-mi

Săptămâna mare. O televiziune română, 2, o Sală de Palat, un club Nautilus descendent dintr-o casă celebră, Eliad, o seamă

Întâmplarea și o curățenie generală-ntre lucrurile culturale…. Cât contez literar are importanță minimă. În anul publicării Muzicanților din Rîmnic îmi

Cauza majoră a sistemului adoptat…. Când n-a fost una? Cum… ca să? O secundă gândire. Pe dedesubt sau în afară.

Se poate vedea de la o poștă câtă pricepere am. Însă logica eliberează din funcție orice normă. Regulă pentru cine

De fapt, iscodirea îndeaproape ar fi necesitat un dus-întors de 220 de metri. Ne săturasem de frecventele drumuri între două

Aseară venise cu adevărat vara. Am văzut-o. Un astfel de afișaj stradal mai rar. Torida zi de marți a despuiat

,,Nu ne mai afumăm, frate-miu, pe la Gelu?”, ,,Cristi, după un episod ca ăla, cu lamentări și tânguiri după casă,

Puteam fi acuzat de afonie. De surzenie sigur. Cu inima-n dinți m-am înfățișat lui Gelu. ,,Noi am terminat….”, ,,Nu plecați.

Puține cuvinte tematice. M-am procopsit iarăși c-un lot din care la final…. Am potrivit destule, însă lestul mă omoară cerebral.

O, dar i l-am dat și pe Miti, să-i cânte de mireasă și socrie mică! Sans prétentions. Rulând ,,intriga” din

Face atât cât i se cere. Nimic în plus. Gemenie. Fane, frate-miu Cristi și Nae așteaptă un semnal. Vine, de

Judec după un algoritm special. Propriu. Să-mi spună altul ce și cum? Niciodată! Interpun afonia impunerii unei viziuni unu la

Chiorăsc. Fug rândurile. Chiar acum, în ceasul al…, când i-am dat de gust lecturii? Concluzie sigură. Am nevoie de ochelari.

Giovani. Că n-a avut încotro (!) mama și l-a botezat italienește. Mă mai miram că nu mai sunt românii ce

Accidentele de muncă s-au ținut de mine ca…. Dar rar. Și nu atât de rău. Cel puțin nu păreau. La

Hai cu scrisu’! Mă-ndemn s-o iau din loc și tare-mi vine greu. Vede-se că intelectualul și muncitorul pot sta la

Prea puține importante la liceul cu ghinion. Câțiva copaci la fațadă, copchii – de-or mai fi fost; circulau zvonuri cum