Pe urmele… Facebook-ului

Posibil oricând. Mai devreme ori mai târziu – mai bine decât niciodată. Referire directă la cititul meu, evident, cum spune

Sunt topit după expresii hazoase! Dai drumul televizorului și aștepți momentul propice. Pe-asta cu ,,se caută laba de urs” a

Eu, eu, doar eu. Noi: eu Călin, eu Dodan, eu Manciulea, Cernea, Fănel…. Noi. O masă mai puțin manevrabilă. Un

Vin c-o idee. Hai și-om găsi o soluție ca să navigăm naibii mai repede. Căluș gurilor prin alte căși. Am

Nu toți muzicienii ajung scriitori, cum de altfel nici scriitorii nu-s mai breji. Îmi ard încă urechile și ce mult

Vrerea-mi fu alta la spus, da’ pentru ca nimeni să nu pună lezare la suflet…. Cel mai greu lucru la

Sub tricou s-a-nfipt o gâlmă unde se pupă armoniile costale și-și spun la revedere pentr-un prapur diafragmal. S-a-ncăpățânat nevralgic vreo

O să-mi zguduie ăștia simțirile la calendele…. Măcar n-au avut inspirația de-a renunța la alte banalități în prima frază. Reacție

V-ați pus ceasul deșteptător? În caz contrar hotărâți-vă repede, următorii ani n-are să mai sune vreodată. Pesimismul mi-e incurabil, n-am

Credeți ori nu, vă spun sincer, ai mei nu m-au alintat încât acum, la ceas de bilanț, să găsesc toate

Gest. Unul de recunoaștere că demult, se mai făcea nițică școală pe ici, colo. Același citit acum doi ani, Viorel

Muzica. O fătucă despuiată zilnic de orice tegument nobil. Înfoiată în urmă cu cinci secole, bibilită cu zorzoane crețuline, pusă

Transhumanța curvelor are aceeaşi motivație ca a autoturismelor: nimeni nu poate bănui câți de-ai baștinii le-au tăvălit pe şosele. Mingiile

După atâta lipsă…. Amintirile cursurilor de management organizațional sunt din ce în ce mai șterse, rar se întâmplă să văd

Predictibilitatea mă distruge, mă urcă pe pereți de exasperare și numai după cinci minute mă umple de deznădejde. Sunt pierdut

Îngerii mai primesc mantia albă aninată de aripile plimbărilor infinite, folosurile pământene le sunt de-o indiferență divină. Apăi dacă nici