{"id":8939,"date":"2020-04-21T23:40:30","date_gmt":"2020-04-21T20:40:30","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=8939"},"modified":"2020-04-21T23:40:30","modified_gmt":"2020-04-21T20:40:30","slug":"scriitori-valeria-manta-taicutu-mostenirea-mamin-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=8939","title":{"rendered":"Scriitori de azi -Valeria Manta T\u0103icu\u021bu – Mo\u0219tenirea lui Mamin (8)"},"content":{"rendered":"

\"\"

Ioan Caplat, \u0219eful de post din M\u0103run\u021be\u0219ti, nu-\u0219i vedea capul de treburi. Confuz fiindc\u0103 fusese trezit din somn, la ora trei din noapte, de un primar furios, c\u00e2nd doar ce se b\u0103gase \u00een pat \u0219i a\u021bipise, \u00eencerca s\u0103 se dezmeticeasc\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i fac\u0103 datoria de poli\u021bist. Nu era u\u0219or, fiindc\u0103 \u00een comun\u0103 se \u00eent\u00e2mplaser\u0103 ni\u0219te chestii nemaiauzite, cu scriitori mor\u021bi sau disp\u0103ru\u021bi, adic\u0103 dezastru \u00een toat\u0103 regula, \u0219i oricine se putea a\u0219tepta la anchete, plus t\u0103mb\u0103l\u0103u mediatizat pe toate canalele de televiziune, \u00een mediul online \u0219i \u00een ziarele de scandal.
\n Primele descoperiri macabre fuseser\u0103 f\u0103cute de \u00eensu\u0219i edilul comunei. Dup\u0103 ce cazase patru doamne scriitoare acas\u0103 la el, Ioan Celmare se \u00eentorsese la c\u0103minul cultural, s\u0103 vad\u0103 cum poate s\u0103-i ia de acolo \u0219i pe domnii scriitori, care b\u0103user\u0103, m\u00e2ncaser\u0103 \u0219i recitaser\u0103 destul, a\u0219a c\u0103 era cazul s\u0103 mai \u0219i doarm\u0103 pu\u021bin, \u00eenainte de a fi expedia\u021bi \u00een capital\u0103. \u00cen sala de protocol nu mai era \u00eens\u0103 dec\u00e2t Manea Carcalet, \u021beap\u0103n, cu o lacrim\u0103 pe obraz \u0219i cu paharul \u00een m\u00e2n\u0103, a\u0219a cum \u00eel surprinsese \u00eengerul mor\u021bii. Ceilal\u021bi scriitori disp\u0103ruser\u0103, ca \u0219i angaja\u021bii de la firma de catering, care l\u0103saser\u0103 pe mese mormane de resturi, pahare, sticle goale, farfurii \u0219i t\u0103vi de inox. \u201ePe puturo\u0219ii \u0103ia de la catering \u00eei taxez eu cumva c\u0103 au l\u0103sat mizeria asta aici, dar unde, Doamne, iart\u0103-m\u0103, au disp\u0103rut at\u00e2\u021bia poe\u021bi \u0219i prozatori? Nu-i lucru curat!\u201d. Transpirase at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t \u00eel ustura fa\u021ba, \u0219i-\u0219i mai sim\u021bea \u0219i vezica dureros de plin\u0103, a\u0219a c\u0103 a am\u00e2nat g\u00e2ndurile \u0219i cercet\u0103rile de la fa\u021ba locului, ca s\u0103 dea mai \u00eent\u00e2i o fug\u0103 la toalet\u0103, pentru un refresh rapid. N-a avut parte de el, fiindc\u0103 a uitat de toate cele ale lui, c\u00e2nd l-a descoperit pe Mitea Kala\u0219nicov mort pe tron cu pantalonii \u00een vine. \u201eA f\u0103cut atac de cord, s\u0103racul! Sau ulcer perforat, c\u0103 tot umbla ca nebunul dup\u0103 Dicarbocalm, de parc\u0103 poe\u021bii pleac\u0103 la manifest\u0103ri culturale cu trusa de prim-ajutor dup\u0103 ei! S\u0103-l las a\u0219a cum l-am g\u0103sit, ca s\u0103 sun la 112, ar fi \u00eengrozitor din partea mea. Este vorba despre un mare scriitor al neamului, nu de nenea T\u0103nase, porcarul comunei, g\u0103sit \u0219i el, acum trei ani, mort \u00een bud\u0103, cu pantalonii plini de murd\u0103rie \u0219i b\u00e2z\u00e2it de mu\u0219te verzi. Ar avea de ce r\u00e2de du\u0219manii din regat, afl\u00e2nd cum s-a dus regentul la \u00eent\u00e2lnirea din rai (sau din iad, mai degrab\u0103 la aceea, c\u0103 n-a fost tocmai sf\u00e2nt \u00een via\u021ba lui) cu Mamin, fostul lui \u0219ef \u0219i prieten de pahar \u0219i poezie\u201d. Aceste g\u00e2nduri, la care se ad\u0103uga \u0219i o stare de disconfort inimaginabil\u0103, l-au determinat pe Ioan Celmare s\u0103 sune \u00eent\u00e2i \u0219i-nt\u00e2i la Ioan Caplat. \u00cempreun\u0103 urmau s\u0103 cosmetizeze pu\u021bin ipostaza lipsit\u0103 de noble\u021be a lui Kala\u0219nicov \u0219i apoi s\u0103 cheme legi\u0219tii \u0219i procuratura.
\n Ioan Caplat a suferit mult, i-au curs \u0219i lacrimi, \u0219i-a \u0219ters \u0219i nasul \u00een repetate r\u00e2nduri \u0219i chiar a \u0219i vomat de c\u00e2teva ori, dar, \u00een final, Mitea Kala\u0219nicov a fost \u0219ters cu ni\u0219te \u0219erve\u021bele umede, \u00eencheiat frumos la pantaloni, ridicat de pe tron \u0219i c\u0103rat \u00een sala de protocol. Acolo s-au chinuit s\u0103-l a\u0219eze pe un scaun (se instalase deja rigor mortis \u0219i numai cine n-a \u00eencercat nu \u0219tie c\u00e2t de greu se a\u0219az\u0103 artistic un corp cu proteinele coagulate \u00een mu\u0219chii lui) \u0219i s\u0103 lase \u00een dreptul poetului numai o halb\u0103 cu destul\u0103 bere \u00een ea: \u201eC\u00e2t s\u0103 nu se spun\u0103 c\u0103 a murit de beat, s\u0103racul de el, de ce moarte ur\u00e2t\u0103 a avut parte, \u00ee\u021bi vine s\u0103 r\u00e2zi \u0219i s\u0103 pl\u00e2ngi!\u201d.
\n Primarul nu suferea la fel de mult ca Ioan Caplat. Nu-l iubise deloc pe Mitea, se folosise de rela\u021biile \u0219i de talentul lui, \u00een mod reciproc avantajos, de altfel, a\u0219a c\u0103 nu avea de ce-l jeli. L-a l\u0103sat pe poli\u021bai s-o fac\u0103 \u0219i a ie\u0219it afar\u0103, la aer, ca s\u0103-\u0219i pun\u0103 ordine \u00een g\u00e2nduri \u0219i s\u0103 vad\u0103 pe cine cheam\u0103 mai \u00eent\u00e2i s\u0103 constate decesul la fa\u021ba locului. \u201e\u00cel sun pe medicul legist din Miceu, c\u0103 nu-i moarte prin violen\u021b\u0103, ca s-o ancheteze procuratura\u201d. N-a mai apucat s\u0103 fac\u0103 ce inten\u021biona, fiindc\u0103 pe uli\u021b\u0103 s-a auzit un tropot de copite \u0219i apoi, spre marea disperare a lui Ioan Celmare, un grup, de care n-ar fi vrut s\u0103 aib\u0103 parte \u00een toat\u0103 via\u021ba lui de primar, s-a oprit \u00een fa\u021ba c\u0103minului cultural: doi tineri, un cal \u0219i un cadavru t\u00e2r\u00e2t de acesta din urm\u0103.
\n – A\u0219a l-am g\u0103sit, dom` primar, abia la marginea comunei l-am putut opri pe Tizu lui don Mateo, care-l t\u00e2ra dup\u0103 el pe domnul scriitor Guri\u021b\u0103 Peni\u021b\u0103. Domnul scriitor e t\u0103iat la g\u00e2t cu un cu\u021bit, vede\u021bi \u0219i dumneavoastr\u0103 c\u0103 nu e calul vinovat.
\n \u201eCum s\u0103 fie calul vinovat, t\u00e2mpitule?\u201d, a zbierat Celmare \u00een g\u00e2nd la el, \u201ecalul nu are minte, ca omul, s\u0103 \u0219tie c\u0103 nu-i frumos s\u0103-i ucizi pe scriitorii neamului \u0219i nici m\u00e2ini, s\u0103 \u021bin\u0103 \u00een ele un cu\u021bit!\u201d. De obicei, discursurile confec\u021bionate de vocea interioar\u0103 a primarului din M\u0103run\u021be\u0219ti erau mai lungi \u0219i mai \u00eentortocheate, dar noaptea nedormit\u0103 \u0219i perspectiva sumbr\u0103 de a avea parte de un scandal nemaipomenit \u00een comun\u0103 l-au determinat pe Ioan Celmare s\u0103 lase balt\u0103 discursurile mentale \u0219i s\u0103 ia m\u0103suri de urgen\u021b\u0103. A trimis-o pe Smaranda acas\u0103 la ea \u0219i i-a cerut lui Vasile M. Vasile s\u0103 lege calul de un corcodu\u0219 stingher, dup\u0103 care s\u0103 dea o fug\u0103 p\u00e2n\u0103 la Merlin, fost vr\u0103jitor la curtea regelui Mamin \u0219i actualmente profesor de chimie la \u0219coala din M\u0103run\u021be\u0219ti.
\n Parc\u0103 \u0219tiind dinainte ce avea s\u0103 i se cear\u0103, Merlin a ap\u0103rut cu bagheta lui magic\u0103 \u00een buzunarul larg al dusterului \u0219i n-a comentat c\u00e2nd primarul i-a cerut s\u0103 fac\u0103 disp\u0103rute, prin magie, urmele osp\u0103\u021bului din sala de protocol a c\u0103minului cultural. \u201eC\u00e2nd vin presa, legi\u0219tii \u0219i procuratura, s\u0103 nu g\u0103seasc\u0103 firimitur\u0103 de p\u00e2ine \u0219i strop de vin pe nic\u0103ieri. Tu f\u0103 s\u0103 apar\u0103 pe mese numai sticle de suc, ap\u0103 mineral\u0103, fursecuri cu ciocolat\u0103 \u0219i c\u00e2teva c\u0103r\u021bi de poezie. \u00ce\u021bi decontez efortul energetic de \u00eendat\u0103 ce se potole\u0219te scandalul\u201d.
\n Din p\u0103cate, scandalul abia \u00eencepuse. Dou\u0103 c\u0103ru\u021be cu pat de cetin\u0103 \u0219i coviltir plin de flori artificiale au ap\u0103rut pe uli\u021ba mare, iar primarul, \u00een ciuda eforturilor sale, n-a reu\u0219it s\u0103 afle de la cei doi ciocli rurali, be\u021bi mor\u021bi pe capr\u0103, unde sunt cei zece poe\u021bi \u0219i critici literari pleca\u021bi cu damigenele pline \u00een pelerinaj la morm\u00e2ntul lui Dumitru Pricop. Vasile M. Vasile a primit cheile de la ma\u0219ina primarului \u0219i un alt ordin, s\u0103 dea o fug\u0103 la cimitirul \u201eBine a\u021bi venit\u201d \u0219i s\u0103 descopere ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu scriitorii pleca\u021bi acolo \u00een miez de noapte, pentru poezie \u0219i rug\u0103ciune. T\u00e2n\u0103rul n-a p\u0103rut deranjat de faptul c\u0103 devenise omul bun la toate al unui primar pe care nu d\u0103dea nici doi lei, a\u0219a c\u0103 s-a urcat f\u0103r\u0103 s\u0103 c\u00e2rteasc\u0103 \u00een gipan, a luat-o cu el \u0219i pe Smaranda (fata, nesocotind ordinele primarului, nu plecase la culcare) \u0219i s-a f\u0103cut nev\u0103zut.
\n Ioan Celmare, r\u0103mas singur, \u0219i-a \u0219ters n\u0103du\u0219eala de pe frunte, a oftat din greu \u0219i s-a apropiat de cal, p\u0103str\u00e2nd totu\u0219i o distan\u021b\u0103 prudent\u0103, c\u0103ci Tizu era cam iute de copit\u0103 \u0219i umpluse de mai multe ori dispensarul cu pro\u0219ti care se apropiaser\u0103 prea mult de el, fie ca s\u0103-l m\u00e2ng\u00e2ie, fie ca s\u0103-l fure.
\n – Ce-ai f\u0103cut, b\u0103lanule, te-ai amestecat \u00een crime, toat\u0103 apa R\u00e2mului n-o s\u0103-\u021bi poat\u0103 sp\u0103la vina \u0219i ru\u0219inea! Unde este st\u0103p\u00e2nul t\u0103u, cum de te-a l\u0103sat el liber \u2013 sau poate c\u0103 nu te-a l\u0103sat, c\u0103 nici el, ca st\u0103p\u00e2n, nu se poate apropia de tine? Cine te-a \u00eembl\u00e2nzit \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103 pun\u0103 \u0219aua pe tine \u0219i de \u0219a s\u0103 lege un cadavru? P\u0103cat c\u0103 n-ai glas, b\u0103lanule, s\u0103 spui, la r\u0103s\u0103ritul zorilor, \u00een fa\u021ba procurorilor, cine te-a dezlegat \u0219i te-a blestemat cu fapt\u0103 ur\u00e2t\u0103, de lege pedepsit\u0103?
\n D\u00e2ndu-\u0219i seama c\u0103 a \u00eenceput s\u0103 compun\u0103 versuri \u00eentr-un moment mai mult dec\u00e2t neprielnic efuziunilor lirice, Ioan Celmare s-a \u00eentors cu spatele la cal. R\u0103u a f\u0103cut, fiindc\u0103 s-a trezit fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu Ioan Caplat, \u0219ef de post, poet \u0219i prozator de elit\u0103 – asta prin bun\u0103voin\u021ba fostului regent, proasp\u0103t decedat.
\n – Tu pe unde umbli, de nu te g\u0103sesc atunci c\u00e2nd am nevoie de tine?
\n – Am tras o fug\u0103 la prim\u0103rie, frate, s\u0103 vezi acolo nenorocire! Asta de aici e nimica toat\u0103.
\nRelatarea succint\u0103 a poli\u021bistului l-a \u00eengrozit \u0219i mai tare pe cel mai gospodar om al comunei. Asculta \u0219i nu-i venea s\u0103 cread\u0103 c\u0103, tocmai \u00een M\u0103run\u021be\u0219ti, s-a g\u0103sit minte criminal\u0103 capabil\u0103 s\u0103-i sp\u00e2nzure pe Cornelius Prigori\u021b\u0103 \u0219i pe apocalipticii lui \u0219i s\u0103-i lase at\u00e2rna\u021bi de crengile unor tei planta\u021bi cu ani \u0219i ani \u00een urm\u0103 \u00een fa\u021ba prim\u0103riei.
\n – E\u0219ti sigur c\u0103 nu s-au sinucis?
\n – Sut\u0103 la sut\u0103, nu, de\u0219i cam to\u021bi au ar\u0103t\u0103torul, mijlociul \u0219i degetul opozabil t\u0103iate.
\n – Cam to\u021bi\u2026 sau to\u021bi?
\n – Cam to\u021bi, Ioane, c\u0103 domnul Cornelius are ambele m\u00e2ini t\u0103iate, deci n-avea cum s\u0103 se sp\u00e2nzure singur. \u0218i, la c\u00e2t s\u00e2nge am g\u0103sit pe jos, domnii scriitori mai \u00eent\u00e2i au fost t\u0103ia\u021bi \u0219i pe urm\u0103 sp\u00e2nzura\u021bi.
\n \u201eBine c\u0103 vorbe\u0219ti \u0219i tu \u00een rime, t\u00e2mpitule! Te-a \u00eempins p\u0103catul s\u0103 te duci pe \u00eentuneric la prim\u0103rie, nu puteai a\u0219tepta s\u0103 r\u0103sar\u0103 soarele! Chiar, de ce s-o fi dus dobitocul acolo, c\u00e2nd eu eram aici \u0219i m\u0103 d\u0103deam de ceasul mor\u021bii cu pelerinajul \u0219i cu scriitorii lips\u0103 din c\u0103ru\u021bele cu ciocli?\u201d.
\n – Am primit un mesaj anonim, \u021bi-l ar\u0103t, dac\u0103 vrei, c\u0103 e prob\u0103 \u0219i probele nu se \u0219terg, constituind contraven\u021bie legal pedepsit\u0103. Dar num\u0103rul de telefon e sub acoperire \u0219i nu l-am putut identifica, dac\u0103 e de pe cartel\u0103, am belit-o, caut\u0103 orbu`, scoate-i ochii.
\n \u201eLimbaj de scriitor, ptiu! Pe acesta l-a f\u0103cut m\u0103-sa pe \u00eentuneric, la be\u021bie, iar eu l-am f\u0103cut \u0219ef de post \u00een acelea\u0219i condi\u021bii, ca s\u0103 n-am parte de un ajutor calificat \u00een caz de necesitate!\u201d.
\n S\u0103-i l\u0103s\u0103m, \u00eens\u0103, iubite cititorule, pe cei doi oameni de seam\u0103 ai comunei M\u0103run\u021be\u0219ti s\u0103 fac\u0103 pe detectivii \u0219i, \u00een a\u0219teptarea oficialilor chema\u021bi prin 112 – serviciu de urgen\u021b\u0103 – s\u0103 \u00eencerce o anchet\u0103 sumar\u0103 a cazurilor de omor calificat, iar noi s\u0103 vedem ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu protagoni\u0219tii de drept ai acestui roman, respectiv cu Smaranda \u0219i Vasile M. Vasile.
\n C\u00e2nd tinerii au ajuns la cimitirul \u201eBine a\u021bi venit!\u201d, soarele se str\u0103duia s\u0103 r\u0103sar\u0103 \u0219i s\u0103 alunge umbrele \u0219i c\u00e2inii vagabonzi din pragul cavourilor de lux, unde se culcu\u0219eau de obicei. Poet boem, generos cu veleitarii \u00een timpul vie\u021bii \u0219i exploatat de ei \u0219i atunci, dar \u0219i, mai ales, dup\u0103 trecerea la cele ve\u0219nice, Dumitru Pricop nu avusese \u00eens\u0103 parte nici de cavou \u00eembr\u0103cat \u00een marmur\u0103, nici de bust din bronz, ci doar de un morm\u00e2nt simplu, f\u0103r\u0103 grilaj, \u00eentotdeauna plin de flori. Desigur, printre cei care veneau cu lum\u00e2n\u0103ri \u0219i violete de Parma la ghiveci nu se afla niciodat\u0103 Manea Carcalet, chit c\u0103-\u0219i arogase, la \u00eenceput, dreptul de executor testamentar liric al poetului disp\u0103rut. Dac\u0103 n-ar fi intervenit opinia public\u0103, reprezentat\u0103 de c\u00e2\u021biva prozatori viguro\u0219i, cu memorie \u0219i hot\u0103r\u00e2\u021bi la m\u00e2nie, Carcaletul ar fi dispus cum ar fi vrut mu\u0219chii lui de mo\u0219tenirea poetic\u0103 a primului postmodernist din istoria de marmur\u0103 a literaturii din regat. Respectivii reprezentan\u021bi ai opiniei publice nu s-au certat pe fa\u021b\u0103 cu falsul executor, nu l-au atacat \u00een gazete \u0219i, \u00een general, s-au str\u0103duit s\u0103 nu-i fac\u0103 publicitate celui care tr\u0103gea necuvenite foloase de pe urma unui poet care nu se mai putea ap\u0103ra singur. Nu: opinia public\u0103 de care facem vorbire a procedat cu tact, pe ascuns, rezultatul fiind dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de spitalizare a Falfabetului, dup\u0103 o mam\u0103 de b\u0103taie sor\u0103 cu moartea, pe care n-a \u0219tiut niciodat\u0103 cine i-a tras-o. Spre lauda lui, Carcaletul a \u00een\u021beles mesajul \u0219i s-a l\u0103sat p\u0103guba\u0219, nu definitiv \u0219i nu \u00een totalitate, c\u0103ci a dat numele de Dumitru Pricop unui premiu decernat cu mare tamtam la Festivalul de literatur\u0103 pentru copii, \u201eG\u00e2nd\u0103celul de aur infinit\u201d. Opinia public\u0103 n-a mai reac\u021bionat, ceea ce a fost un lucru de bun augur pentru afacerile literare ale Falfabetului.
\n Vasile M. Vasile adora poezia lui Dumitru Pricop, \u0219tia pe de rost nenum\u0103rate versuri \u0219i g\u0103sea \u00eentotdeauna timp s\u0103 aprind\u0103 o candel\u0103 mic\u0103 \u0219i ro\u0219ie la morm\u00e2ntul poetului s\u0103u iubit. C\u0103lare pe calul c\u00e2\u0219tigat prin pariu de la don Mateo, prefera zorii de zi, aburul ce\u021bos-auriu care \u00eenv\u0103luia crucile de piatr\u0103, t\u00e2nguirea sonor\u0103 a ierburilor c\u0103\u021b\u0103rate pe morminte, adic\u0103 acele momente c\u00e2nd cimitirul nu se umpluse \u00eenc\u0103 de fum de t\u00e2m\u00e2ie \u0219i babe venite s\u0103-\u0219i jeleasc\u0103 neamurile duse la Domnul. De data aceasta, t\u00e2n\u0103rul n-a mai stat s\u0103 viseze, mai ales c\u0103 prezen\u021ba Smarandei \u00eel \u00eempiedica s\u0103 filosofeze pe marginea intr\u0103rii \u00een nefiin\u021b\u0103. Era confuz, u\u0219or \u00eenfierb\u00e2ntat, \u00eei venea s\u0103 fug\u0103, dar \u0219i s\u0103 stea pe loc, s\u0103 r\u00e2d\u0103 \u0219i s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, s\u0103 vorbeasc\u0103 \u0219i s\u0103 tac\u0103. Le-ar fi f\u0103cut pe toate, dac\u0103 n-ar fi ajuns la morm\u00e2ntul Poetului mult prea devreme.
\n – Doamne Dumnezeule, ce-i cu statuile astea pe morm\u00e2nt? Alalt\u0103ieri, c\u00e2nd am trecut pe aici, nu erau, a zis Smaranda cu gl\u0103sciorul ei cristalin.
\n – Nici ieri diminea\u021b\u0103 nu erau, c\u0103 am fost s\u0103 aprind candela aceea, o vezi? Cea ro\u0219ie, nici n-a ars \u00een totalitate, o fi venit vreo adiere de v\u00e2nt \u0219i a stins-o.
\n Morm\u00e2ntul f\u0103r\u0103 grilajul tradi\u021bional din fier forjat era ap\u0103rat de zece statui, dispuse pe toate cele patru laturi. Zece statui \u00een m\u0103rime natural\u0103, \u00een pozi\u021bie de drep\u021bi, cu m\u00e2na la t\u00e2mpl\u0103, salut\u00e2nd reglementar ve\u0219nicia, p\u0103zeau crucea de piatr\u0103 cu numele Poetului d\u0103ltuit \u00een ea. Zece statui, sem\u0103n\u00e2nd perfect cu cei zece scriitori pleca\u021bi la miezul nop\u021bii \u00een pelerinaj. Zece statui, fiecare cu c\u00e2te o pisic\u0103 de piatr\u0103 \u00eencol\u0103cit\u0103 la picioarele bine \u00eenfipte \u00een bordura de ciment. Zece statui.
\n Vasile M. Vasile \u0219i Smaranda erau nu numai tineri, ci \u0219i inteligen\u021bi. Au \u00een\u021beles repede c\u0103 aveau \u00een fa\u021b\u0103 efectele unei fapte de magie \u0219i, departe de a se \u00eentreba cine este f\u0103ptuitorul, au preferat c\u00e2teva gesturi pioase, dar practice: au \u00eendep\u0103rtat damigenele goale \u0219i paharele de pe morm\u00e2nt, au str\u00e2ns chi\u0219toacele de Pall Mall \u0219i Kent, apoi \u0219i-au scos telefoanele, au f\u0103cut c\u00e2teva duzini de fotografii \u0219i, dup\u0103 ce au aprins din nou flac\u0103ra din candele, au p\u0103r\u0103sit \u00een grab\u0103 cimitirul, ca s\u0103-i raporteze primarului ce-au g\u0103sit la fa\u021ba locului.
\n – S\u0103racul dom` primar, vai de func\u021bia lui, c\u00e2nd vor \u00eencepe anchetele!
\n – \u00cemi place c\u0103 e\u0219ti miloas\u0103.
\n – Las\u0103, c\u0103 nici cu tine nu mi-e ru\u0219ine. \u0218i tu \u00eei comp\u0103time\u0219ti pe to\u021bi oropsi\u021bii, am v\u0103zut eu cum te por\u021bi cu D\u0103nu\u021b al lui don Mateo.
\n – Adic\u0103: ce mi-e D\u0103nu\u021b, ce mi-e primarul?…
\n – Nu fi mali\u021bios, \u0219tii c\u0103 n-am vrut s\u0103-l jignesc pe domnul Celmare. A\u0219a a venit vorba.
\n Drumul de \u00eentoarcere la c\u0103minul cultural din M\u0103run\u021be\u0219ti nu avea cum s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 simplu \u0219i banal, lipsit de evenimente \u0219i cumva poetic, din cauza r\u0103s\u0103ritului de soare \u0219i a faptului c\u0103 \u00een ma\u0219in\u0103 st\u0103teau doi tineri singuri. Vasile M. Vasile, proasp\u0103t \u0219ofer, conducea prudent, motiv pentru care, atunci c\u00e2nd \u0219i-a luat ochii de la Smaranda, a putut observa un element nepotrivit \u00een peisaj.
\n – Tu vezi ce v\u0103d eu? Sau am vedenii? C\u00e2nd au \u00eenflorit iar macii \u0103\u0219tia, c\u0103 vremea lor a trecut de c\u00e2nd h\u0103ul?
\n Desigur c\u0103 n-avea vedenii. Pe tot cuprinsul unui teren pe care minorii comunei b\u0103teau de obicei mingea, ap\u0103ruse peste noapte un splendid lan p\u0103zit de maci. Spre marginea lui, \u00eentr-un gol sub form\u0103 de inim\u0103, se odihnea Felix, tandru \u0219i rece, cu dou\u0103 poete-majorete, una \u00een dreapta \u0219i alta \u00een st\u00e2nga sa. Poetul \u0219i prozatorul care g\u0103sise o modalitate viabil\u0103 de a spulbera epicul tradi\u021bional, d\u00e2nd romanului structura unui text dramatic, cel care transformase scrisul \u00eentr-un demers terapeutic recuperator, cu scopul unui catharsis prin scris, prin artterapie inten\u021bion\u00e2nd descoperirea \u201eGraalului interior\u201d, \u00ee\u0219i g\u0103sise mult prea devreme somnul de veci. Nu se mai putea lupta cu dificultatea de a separa autenticul de fals, aparen\u0163a de realitate, textul apocrif de cel original, opera\u0163ie cu at\u00e2t mai anevoioas\u0103, cu c\u00e2t, \u00een regatul maminian \u0219i \u00een sanatoriul \u201eCrengu\u021ba\u201d al lui Miki, psihiatrul nostru drag, era preferat palimpsestul \u015fi spectacolul lingvistic. Furat de stilul \u00een care somptuoasele perioade, elegan\u0163a, cursivitatea \u015fi sobrietatea alterneaz\u0103 cu argoul, ironia \u015fi exprimarea \u201eb\u0103\u015fc\u0103lioas\u0103\u201d, \u015fi unde scenele tensionate, centrate pe analiza psihologic\u0103 a \u00eencord\u0103rii dintre personaje \u015fi lume, sunt \u00een majoritatea cazurilor urmate de relat\u0103ri burle\u015fti, (oximoronul \u015fi hiperbola, utilizate din plin, contur\u00e2nd un univers absurd), cititorii lui Felix cam pierdeau din vedere cealalt\u0103 scriere, ascuns\u0103 sub teatrul umbrelor \u015fi-al aparen\u0163ei, iar acum \u00eel pierdeau \u0219i pe Felix, care-ar mai fi putut scrie mult \u0219i bine romane postmoderniste.
\n – Bietul Felix! Mie \u00eemi pl\u0103cea cum scrie, a suspinat Smaranda, dar a trebuit s\u0103-\u0219i \u0219tearg\u0103 repede lacrimile \u0219i s\u0103 coboare din ma\u0219in\u0103, fiindc\u0103 primarul st\u0103tea pe gazonul din fa\u021ba c\u0103minului cultural \u0219i-i f\u0103cea tot felul de semne de ne\u00een\u021beles lui Vasile M. Vasile.
\n C\u00e2nd a v\u0103zut fotografiile de la cimitir \u0219i din lanul p\u0103zit de maci, Ioan Celmare, \u00eenvins de situa\u021bie, a c\u0103zut \u00een iarba m\u0103runt\u0103 \u0219i moale, s-a t\u0103v\u0103lit \u0219i a mu\u0219cat din ea, apoi, \u00eentr-un t\u00e2rziu, cu urme de clorofil\u0103 pe fa\u021b\u0103, s-a ridicat anevoie \u0219i s-a str\u0103duit s\u0103-\u0219i vin\u0103 \u00een fire.
\n – Doi mor\u021bi \u00een c\u0103minul cultural, plus \u0219ase sp\u00e2nzura\u021bi \u00een p\u0103rcule\u021bul de la prim\u0103rie, opt; plus domnul Guri\u021b\u0103, nou\u0103; plus zece statui, 19; plus trei \u00een c\u00e2mpul de maci, 22. M\u0103 duc acas\u0103 la mine, s\u0103 v\u0103d ce fac doamnele: 26. Mai lipsesc 18 scriitori, c\u0103uta\u021bi-i voi, p\u00e2n\u0103 apar organele de control. Ne \u00eent\u00e2lnim la prim\u0103rie, din jum\u0103tate \u00een jum\u0103tate de or\u0103. Pentru l\u0103muriri suplimentare, suna\u021bi la Ioan Caplat, c\u0103 mie mi s-a desc\u0103rcat bateria la telefon.
\n Smaranda, cu bunul ei sim\u021b tineresc, nu \u00een\u021belegea mai multe lucruri: \u00een primul r\u00e2nd, de ce \u00eent\u00e2rziau at\u00e2t de mult criminali\u0219tii \u0219i echipajele de la 112, pe care primarul pretindea c\u0103 le chemase cu ore bune \u00een urm\u0103; \u00een al doilea r\u00e2nd, nu \u00een\u021belegea de ce trebuie s\u0103-i fac\u0103 ea (cu Vasile M. Vasile, desigur) munca lui Ioan Caplat, \u0219ef de post \u0219i poli\u021bist cu vast\u0103 experien\u021b\u0103 infrac\u021bional-poetic\u0103; \u00een al treilea r\u00e2nd, de ce Merlin st\u0103tea \u00een fa\u021ba c\u0103minului cultural \u0219i v\u00e2ntura aerul cu bagheta, \u00een loc s\u0103 se duc\u0103 la el acas\u0103, \u00een laborator, \u0219i s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de retortele \u0219i alambicurile lui, care nu o dat\u0103 \u00eei puseser\u0103 pe pompierii comunei la munc\u0103. Mai erau \u0219i alte lucruri pe care nu le \u00een\u021belegea, printre ele num\u0103r\u00e2ndu-se, de exemplu, modul bizar \u00een care at\u00e2\u021bia scriitori ai neamului \u00ee\u0219i d\u0103duser\u0103 ultima suflare \u00eentr-o comun\u0103 uitat\u0103 de lume. Don Mateo, ap\u0103rut \u00eentre timp, cam buimac de nesomn \u0219i cu o frumoas\u0103 leg\u0103tur\u0103 la g\u00e2t, portocalie cu potcoave de cal imprimate \u00een \u021bes\u0103tur\u0103, \u00eei \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea ne\u00een\u021belegerea.
\n – Tizu e un cal special, nu accept\u0103 pe oricine \u00een preajma lui. Nu m\u0103 accept\u0103 \u00eenc\u0103 nici pe mine, de\u0219i am dat bani frumo\u0219i pentru el geamba\u0219ului din Misl\u0103u, numai eu \u0219tiu c\u00e2t de greu am negociat, ca s\u0103 ob\u021bin\u2026 ce?! Un arm\u0103sar implicat \u00eentr-o fapt\u0103 criminal\u0103. Pe transpiratul \u0103sta gras\u2026
\n – Nu-l jigni\u021bi! A fost un mare scriitor!
\n – Sm\u0103r\u0103ndi\u021bo, o fi fost el mare scriitor, dar pentru mine tot un porc transpirat r\u0103m\u00e2ne, m\u0103 mir c\u0103 nu l-a omor\u00e2t calul \u00eenaintea criminalului care i-a t\u0103iat g\u00e2tul.
\n T\u00e2n\u0103ra nu l-a mai ascultat pe don Mateo, c\u0103ruia \u00eei pl\u0103cea, de altfel, s\u0103 vorbeasc\u0103 \u0219i singur sau numai cu pere\u021bii, a\u0219a c\u0103 l-a l\u0103sat \u00een plata Domnului \u0219i a plecat cu Vasile M. Vasile, ca s\u0103 duc\u0103 la bun sf\u00e2r\u0219it sarcinile trasate de primar.
\nDup\u0103 o plimbare nu tocmai idilic\u0103 pe uli\u021bele unei comune abia trezite din somn, cei doi tineri din M\u0103run\u021be\u0219ti au ajuns la casa vr\u0103jitoarei Carmen, cea de care se temeau to\u021bi, dar nu \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t s\u0103 n-o viziteze pe ascuns, din diverse motive neortodoxe, ori s\u0103 nu ca\u0219te ochii peste gard.
\n La o privire peste gard, casa vr\u0103jitoarei nu prezenta nici cel mai mic interes: cu izola\u021bie de \u201esc\u00e2r\u021b\u00e2itoare\u201d vopsit\u0103 \u00een lavabil mov, cu acoperi\u0219 ro\u0219u lindab \u0219i termopane, sem\u0103na perfect cu alte zeci de case de pe cuprinsul a\u0219ez\u0103rii p\u0103storite de Ioan Celmare. Gurile rele spuneau c\u0103 nici \u00een\u0103untru nu e cine \u0219tie ce mister \u0219i atmosfer\u0103 de film horror. Dac\u0103 nu ar fi fost faptele \u0219i renumele ei de vr\u0103jitoare, Carmen ar fi fost greu de reperat \u00een mul\u021bimea babelor merg\u0103toare la biseric\u0103.
\n Vasile M. Vasile a fost primul care a sim\u021bit c\u0103, sub aparen\u021ba de normalitate, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva nelalocul lui, bizar \u0219i \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor, \u00een b\u0103t\u0103tura vr\u0103jitoarei. \u0218i nu casa reabilitat\u0103 cu fonduri din prostia local\u0103 era vinovat\u0103 pentru fiorii care-i cutreierau pe cei doi tineri, ci gr\u0103dini\u021ba din fa\u021ba casei. Acolo, o mul\u021bime de pitici din ipsos, viu colora\u021bi, fiecare cu c\u00e2te un teanc de c\u0103r\u021bi \u00een m\u00e2ini \u0219i cu r\u00e2njetul \u00eentins p\u00e2n\u0103 la urechi, strivea buruienile de leac pe care le cultiva baba.
\n – Nou\u0103 de-o parte, nou\u0103 de alta, exact 18. Nu cumva cam tot at\u00e2\u021bia scriitori lipseau de la apelul lui dom` primar?
\n – S\u0103 nu fim morbizi. S\u0103 nu ne repezim la concluzii, ar fi prea de tot, prea absurd, prea\u2026
\n – De acord cu tine, nu-i exclus s\u0103 dormim \u0219i s\u0103 vis\u0103m toate astea. Dar eu, dragule, nici \u00een cel mai intens co\u0219mar n-a\u0219 vedea-o pe Carmen, vr\u0103jitoarea, moart\u0103 \u00een rochie de sac, legat\u0103 pe un rug gata s\u0103 fie aprins, \u00een mijlocul unor pitici de gr\u0103din\u0103.
\n – Alb\u0103 ca z\u0103pada \u0219i cei 18 pitici, comedie funest\u0103.
\n – Ce faci, literatur\u0103 pentru copii b\u0103tr\u00e2ni?
\n – Nu, Smarando, glumeam \u0219i eu\u2026
\n – Glumeai macabru. \u021aie nu \u021bi se pare c\u0103, de c\u00e2teva ore, am intrat parc\u0103 \u00eentr-un univers paralel? Asta nu-i comuna \u00een care m-am n\u0103scut, e balamuc exact ca \u00een scrierile lui Miki, psihiatrul nostru drag, de la sanatoriul \u201eCrengu\u021ba\u201d.
\n – Acum cine-i morbid?
\n Conversa\u021bia a decurs \u00een acela\u0219i mod pa\u0219nic, pentru c\u0103 cei doi tineri erau cu capul pe umeri \u0219i detestau istericalele. C\u00e2nd s-au s\u0103turat de anchetat cazul (chit c\u0103, refuz\u00e2nd din start violarea domiciliului, doar din privitul peste gard nu aveau prea multe informa\u021bii pe care s\u0103 se bazeze), au f\u0103cut iar\u0103\u0219i o duzin\u0103 de fotografii \u0219i au plecat la prim\u0103rie, s\u0103 raporteze ce-au g\u0103sit pe teren.
\n Comuna \u00eencepuse deja s\u0103 fiarb\u0103. Lini\u0219tea ei matinal\u0103 nu mai exista, fiindc\u0103 oamenii aflaser\u0103 c\u0103 s-au petrecut lucruri \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare, de parc\u0103 \u00eensu\u0219i diavolul ar fi g\u0103sit cu cale s\u0103 ias\u0103 din ad\u00e2ncuri \u0219i s\u0103-\u0219i bat\u0103 joc de autorit\u0103\u021bi, pun\u00e2ndu-le pe jar. Uli\u021bele erau pline de s\u0103teni cu somnul de frumuse\u021be neterminat din cauza masca\u021bilor care, cobor\u00e2\u021bi din dubele lor mohor\u00e2te, deschideau u\u0219ile cu piciorul, c\u0103ut\u00e2ndu-i pe scriitori \u00een locuin\u021bele m\u0103run\u021benilor. Agresivitatea organelor legii \u00ee\u0219i g\u0103sea explica\u021bia \u00een faptul c\u0103 niciun criminalist din alaiul legal nu crezuse ceea ce spunea primarul, cum c\u0103 scriitorii s-ar fi transformat \u00een statui, c\u0103 ar fi adormit somnul cel de veci \u00eentr-un lan p\u0103zit de maci sau c\u0103 s-ar fi transformat \u00een s\u0103lcii pl\u00e2ng\u0103toare pe malul unei piscine de la Dedeman. Fiindc\u0103, dup\u0103 cum se spunea la radio-\u0219an\u021b, Ioan Celmare, merg\u00e2nd la el acas\u0103 pentru a vedea ce fac doamnele scriitoare cazate \u00een vil\u0103, n-a mai g\u0103sit acolo dec\u00e2t patru s\u0103lcii ap\u0103rute peste noapte, \u00eenmuindu-\u0219i pline de triste\u021be pletele verzi \u00een apa neschimbat\u0103 de trei zile a mai sus pomenitei piscine.
\n Dac\u0103 \u00een privin\u021ba lui Cornelius Prigori\u021b\u0103 \u0219i a celor cinci apocaliptici ai s\u0103i nu se \u00eendoia nimeni c\u0103 a fost o execu\u021bie \u00een stil mafiot, ca \u0219i la Guri\u021b\u0103 Peni\u021b\u0103, de altfel, \u00een cazul celorlal\u021bi disp\u0103ru\u021bi, anchetatorii refuzau s\u0103 cread\u0103 versiunea primarului, conform c\u0103reia, pe cuprinsul comunei, \u00eentr-o singur\u0103 noapte, s-ar fi desf\u0103\u0219urat o ampl\u0103 ac\u021biune magic\u0103 de tip sacrificial, prin care Uniunea Celor Care Scriu Continuu ar fi fost v\u0103duvit\u0103 de 44 de scriitori-martiri. Aceast\u0103 obtuzitate \u00ee\u0219i avea temeiul ei, fiindc\u0103 niciun om cu toate \u021biglele pe cas\u0103 (s\u0103n\u0103tos la cap, \u00een limbaj m\u0103run\u021bean) nu putea accepta pove\u0219ti de adormit copiii, cu vr\u0103jitoare, transform\u0103ri miraculoase \u0219i lanuri p\u0103zite de maci dup\u0103 jum\u0103tatea lunii august, c\u00e2nd \u00eencep s\u0103 se coac\u0103 strugurii \u00een vie, nu gr\u00e2nele deja secerate. Scriitorii erau ascun\u0219i pe undeva, de aceea masca\u021bii luaser\u0103 toate casele la control metodic, din pivni\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103-n pod, pentru g\u0103sirea marilor disp\u0103ru\u021bi din lume \u0219i din literatura ei.
\n La vederea masca\u021bilor, Vasile M. Vasile \u0219i-a dat seama c\u0103 nu se poate duce s\u0103-i raporteze primarului c\u0103, din punctul lui de vedere, efectivul de scriitori mor\u021bi era complet, dup\u0103 cum o demonstrau \u0219i fotografiile cu cei 18 pitici din gr\u0103dina de var\u0103 a vr\u0103jitoarei Carmen. De asemenea, nu-i putea sugera c\u0103 Merlin ar trebui cercetat penal sub \u00eenvinuirea de omor magic calificat. Nu l-ar fi crezut nimeni, nici m\u0103car Ioan Celmare, oric\u00e2t de mult \u0219i-ar fi dorit acesta din urm\u0103 s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 o explica\u021bie care s\u0103-l scoat\u0103 curat ca lacrima din noul \u0219i imensul scandal m\u0103run\u021bean.
\n Pe de alt\u0103 parte, Vasile M. Vasile \u0219i-a adus aminte de capul doamnei Micolle, augusta sa mam\u0103, ascuns \u00een pivni\u021b\u0103, dup\u0103 ni\u0219te butoaie de vin. Consider\u00e2nd c\u0103 n-ar fi bine dac\u0103 masca\u021bii l-ar g\u0103si \u00een cercetarea lor minu\u021bioas\u0103, a convins-o pe Smaranda c\u0103 e preferabil s\u0103 nu se amestece \u00een anchet\u0103 de bun\u0103voie, ci s\u0103 se retrag\u0103 \u0219i s\u0103 a\u0219tepte s\u0103 fie chema\u021bi. Fata, dup\u0103 o noapte nedormit\u0103, ar fi fost de acord \u0219i cu idei mai proaste, cu condi\u021bia ca ele s\u0103 presupun\u0103 lini\u0219te \u0219i somn, a\u0219a c\u0103 l-a l\u0103sat pe iubitul ei s-o conduc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een fa\u021ba por\u021bii \u0219i apoi s\u0103 se retrag\u0103 acas\u0103 la el, pentru rec\u0103p\u0103tarea energiei risipite printre mor\u021bi \u0219i poeme nocturne.
\nVasile tat\u0103l tocmai castra un Shih-tzu adus \u00een paner de-o mimoz\u0103 local\u0103 \u0219i nu p\u0103rea deranjat nici de urletele pot\u0103ii, nici de lacrimile st\u0103p\u00e2nei, nici de scandalul de pe uli\u021b\u0103, nici de aspectul \u0219ifonat al fiului s\u0103u, ajuns acas\u0103 cu mult dup\u0103 r\u0103s\u0103ritul soarelui.
\n – M\u0103n\u00e2nc\u0103 ceva \u0219i culc\u0103-te. Am auzit c\u0103 te-ai \u021binut toat\u0103 noaptea de fotografii prin cimitire. Am s\u0103-\u021bi confisc telefonul acela \u00eentr-o bun\u0103 zi, c\u0103 te bag\u0103 \u00een bucluc.
\n Vasile M. Vasile n-a comentat, mai ales c\u0103 erau \u0219i persoane str\u0103ine de fa\u021b\u0103. I-a f\u0103cut cu ochiul tat\u0103lui s\u0103u \u0219i nu s-a dus s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u0219i s\u0103 se culce, ci a cobor\u00e2t \u00een pivni\u021b\u0103, s\u0103 vad\u0103 cum poate face de neg\u0103sit capul doamnei Micolle. \u00cen timp ce cobora treptele, \u0219i-a dat seama, dup\u0103 bubuiturile care r\u0103sunau \u00een urma lui, c\u0103 masca\u021bii intraser\u0103 deja \u00een locuin\u021b\u0103 \u0219i st\u0103teau la o conversa\u021bie fulger cu Vasile tat\u0103l \u0219i cu clien\u021bii lui, ceea ce \u00eensemna c\u0103 nu mai avea timp de fine\u021buri filiale, ci trebuia s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o rezolvare \u00een exact o frac\u021biune de secund\u0103. De fapt, nici nu i-a trebuit mai mult, c\u0103ci, \u00een clipa c\u00e2nd a scos capul dat cu bronz din cutia de carton \u0219i l-a str\u00e2ns cu toat\u0103 for\u021ba \u00een m\u00e2ini, capul s-a m\u0103cinat singur \u0219i s-a depus \u00eentr-o gr\u0103m\u0103joar\u0103 aurie pe pardoseala de piatr\u0103 a pivni\u021bei. Odat\u0103 cu ultimul fir care a alunecat printre degetele t\u00e2n\u0103rului, u\u0219a grea a pivni\u021bei a fost izbit\u0103 de perete \u0219i un fascicul de raze a luminat, al\u0103turi de becul chior din tavan, incinta.
\n – B\u0103, tu ce faci aici? – s-a auzit vocea groas\u0103 a unui mascat, probabil foarte obi\u0219nuit cu descinderile \u00een casele de interlopi \u0219i, \u00eentr-o mult prea mic\u0103 m\u0103sur\u0103, cu cele din pivni\u021bele de poe\u021bi \u00een devenire.
\n – Beau \u0219i eu ni\u0219te vin, dom` ofi\u021ber.
\n – Tac-tu \u0219tie?
\n – M\u0103 omoar\u0103 dac\u0103 afl\u0103, v\u0103 rog frumos s\u0103 nu-i spune\u021bi!
\n – Be\u021bi de la prima or\u0103, `re-a\u021bi ai dracu de \u021bigani. Ia vezi, m\u0103, dac\u0103 e ceva suspect \u00een incint\u0103.
\n Vasile M. Vasile \u0219i-a \u00eenvins protestul sincer \u00een fa\u021ba m\u00e2rlanului care nu \u0219tia s\u0103 se adreseze unui intelectual \u0219i i-a l\u0103sat pe posesorii de m\u0103\u0219ti, pu\u0219ti \u0219i lanterne s\u0103 se umple de p\u00e2nze de p\u0103ianjen \u0219i s\u0103 ridice \u00een aer mii \u0219i mii de firi\u0219oare zglobii de praf, pline cu acarieni vinova\u021bi. Cum nimic nu p\u0103rea \u00een neregul\u0103 \u0219i nici un schelet de scriitor nu a fost depistat ca umpl\u00e2nd vreun col\u021b sau vreun raft, oamenii legii au plecat \u00een pas alerg\u0103tor, f\u0103r\u0103 s\u0103-l mai \u00eenvredniceasc\u0103 pe Vasile M. Vasile cu alte \u0219i alte cuvinte din repertoriul masca\u021bilor de pretutindeni.
\n – Biata mama! Acum \u00eemi pare r\u0103u c\u0103 am sc\u0103pat de ea, mai ales c\u0103, dup\u0103 cum i se mi\u0219cau buzele sub scotchul cu care erau pecetluite, ar mai fi avut ceva s\u0103-mi transmit\u0103. M\u0103 rog, poate s-o fac\u0103 \u0219i prin intermediul visului, c\u0103 oricum nu trece noapte f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 viziteze.
\n Vasile M. Vasile ar mai fi continuat monologul interior, dac\u0103 din cap\u0103tul treptelor nu s-ar fi auzit glasul fioros al tat\u0103lui:
\n – Ce-ai f\u0103cut, m\u0103, cu capul, de nu l-au g\u0103sit \u0103ia? \u0218i ie\u0219i odat\u0103 de-acolo, c\u0103 r\u00e2deau \u021b\u0103ranii masca\u021bi c\u0103 \u00een M\u0103run\u021be\u0219ti lumea bea de la na\u0219tere p\u00e2n\u0103 la moarte \u0219i chiar \u0219i dup\u0103 aia. \u021a\u0103rani, ce vrei, \u021b\u0103rani str\u0103muta\u021bi prea rapid de la noroi la asfalt, nici n-au avut timp s\u0103-\u0219i obi\u0219nuiasc\u0103 piciorul cu \u00eenc\u0103l\u021b\u0103mintea.
\n Bomb\u0103nelile lui Vasile tat\u0103l au continuat chiar \u0219i dup\u0103 ce fiul s\u0103u a ie\u0219it din pivni\u021b\u0103 \u0219i i-a f\u0103cut un rezumat al celor \u00eent\u00e2mplate, dar noi, iubite cititorule, s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m aten\u021bia spre cel\u0103lalt cap\u0103t al comunei M\u0103run\u021be\u0219ti, acolo unde, \u00een biroul s\u0103u de primar, Ioan Celmare mai avea foarte pu\u021bin p\u00e2n\u0103 la un explicabil atac de cord. R\u0103spunsese la at\u00e2tea \u00eentreb\u0103ri, \u00eenc\u00e2t, la un moment dat, auzindu-se, \u0219i-a dat seama c\u0103 nici el \u00eensu\u0219i nu mai \u00een\u021belege sensul cuvintelor care-i ies din gur\u0103, \u00een timp ce mintea \u00eei st\u0103 \u00een alt\u0103 parte, fixat\u0103 obsesiv \u00een jurul cifrei 44. \u201e44 de sfin\u021bi martiri. Ba nu, de mucenici. 44 de pahare. Colaci cu forma infinitului. 44 de pufo\u0219i cu nuc\u0103 \u0219i miere. Nu. 44 de poe\u021bi. Nu. Poe\u021bi \u0219i prozatori. Nu. Poe\u021bi, prozatori \u0219i critici pufo\u0219i. Rumeni\u021bi. Miere \u0219i nuc\u0103 deasupra. F\u0103r\u0103 mu\u0219te. Mucenicii nu prind mu\u0219te. Musca \u021be\u021be, te \u00een\u021beap\u0103, dormi somnul de veci. Nu. Musca verde. Aia st\u0103 afar\u0103, suge nectarul din flori \u0219i b\u00e2z\u00e2ie pe bujorii de la cimitir \u0219i pe cadavrele de c\u00e2ini mor\u021bi sub cruci. Nu. F\u0103r\u0103 c\u00e2ini, f\u0103r\u0103 mu\u0219te, f\u0103r\u0103 cruci, f\u0103r\u0103 cimitir. Numai mucenici. Apocaliptici sp\u00e2nzura\u021bi, statui umbl\u0103toare, majorete \u00een lanul de gr\u00e2u p\u0103zit de maci. Dac\u0103 eu tac, tu m\u00e2ine n-ai nici un drept s\u0103 taci.<\/em> C\u00e2nd am scris poezia asta? A\u0219 zice c\u0103-i a mea, dar nu sunt sigur\u201d.
\n Delirul celui mai gospodar om din M\u0103run\u021be\u0219ti ar fi continuat, dac\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se ridice de pe scaun, edilul nu \u0219i-ar fi pierdut cuno\u0219tin\u021ba, ceea ce a determinat interven\u021bia \u00een for\u021b\u0103 a paramedicilor de la Smurd, prezen\u021bi \u00een num\u0103r mare la evenimentele comunale. Ioan Caplat, \u0219eful de post, care-\u0219i p\u0103strase mintea \u00eentreag\u0103, a avut o reac\u021bie de r\u0103spuns uimitoare \u00een acele momente grele pentru cumnatul \u0219i amicul s\u0103u de pahar \u0219i poezie: i-a sprijinit capul cu dragoste fr\u0103\u021beasc\u0103, i-a \u0219ters lacrimile, balele \u0219i i-a \u00eenchis gura, astfel c\u0103 zecile de blitzuri au surprins numai suferin\u021ba de pe chipul primarului, nu \u0219i dec\u0103derile lui fiziologice.
\nDup\u0103 ce primarul comunei a fost c\u0103rat cu targa \u00eentr-o ambulan\u021b\u0103, \u00een vederea transport\u0103rii lui la spitalul din Miceu, ancheta \u0219i-a urmat cursul firesc, anchetatorii stabilindu-\u0219i, pentru mai multe zile, statul major \u00een M\u0103run\u021be\u0219ti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pe mine m-ai omor\u00e2t\/ Dar cu calul ce-ai avut? Ioan Caplat, \u0219eful de post din M\u0103run\u021be\u0219ti, nu-\u0219i vedea capul de<\/p>\n","protected":false},"author":13,"featured_media":8694,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,321],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8939"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8939"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8939\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8940,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8939\/revisions\/8940"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8694"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8939"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8939"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8939"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}