{"id":8698,"date":"2020-03-11T15:34:06","date_gmt":"2020-03-11T12:34:06","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=8698"},"modified":"2020-03-12T12:46:44","modified_gmt":"2020-03-12T09:46:44","slug":"nostri-scriitori-valeria-manta-taicutu-mostenirea-mamin-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=8698","title":{"rendered":"Scriitori de azi – Valeria Manta T\u0103icu\u021bu – Mo\u0219tenirea lui Mamin (1)"},"content":{"rendered":"

\"\"

Cadavrele noastre din debara<\/strong><\/em><\/p>\n

\u0218efu` a crezut c\u0103-i nimerit s\u0103-mi zic\u0103 \u201eMessalina\u201d \u00eenc\u0103 de pe vremea c\u00e2nd, \u00een gropile din asfaltul nostru sf\u00e2nt de M\u0103run\u0163e\u015fti, au \u00eenceput s\u0103 r\u0103sar\u0103 primele panselu\u021be. \u00cent\u00e2i au fost ni\u015fte gropi\u0163e mici\/ ca de \u015foareci \u015fi furnici, cum versific\u0103 Mamu\u015fca M\u0103g\u0103lie, reprezentant\u0103 de vaz\u0103 a noului val poetic miceuean (comuna noastr\u0103 face parte din regat) \u015fi bine ancorat\u0103 \u00een banal, autentic \u015fi cotidian; pe urm\u0103, gropi\u0163ele din obrajii tinere\u015fti ai str\u0103zilor au devenit ditamai gropile, \u00een care s-au pornit n\u0103valnic s\u0103 creasc\u0103 respectivele panselu\u0163e: s\u0103 creasc\u0103, s\u0103 se \u00eenmul\u021beasc\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103 (nu neap\u0103rat \u00een aceast\u0103 ordine), spre bucuria \u015foferilor, sili\u0163i, din mil\u0103 ecologic\u0103, s\u0103 le ocoleasc\u0103. Spun unii c\u0103 la vreme de noapte panselu\u0163ele devin fosforescente, astfel c\u0103 nimeni nu risc\u0103 s\u0103 le fac\u0103 una cu asfaltul \u015fi s\u0103-\u015fi strice bun\u0103tate (sau \u201ebun\u0103ciune\u201d? \u2013 c\u0103 pe mine a\u015fa m\u0103 alint\u0103 Consiliul Local \u015fi, mai ales, \u0218eful) da, bun\u0103tate \u2013 c\u0103 nu-i om \u2013 bun\u0103tate de ma\u015fin\u0103. Bine, nici femeia nu-i om, cum \u015ftim \u0219i din bancul acela cu be\u0163ivi, pe care-l tot spune Mitea Kala\u015fnicov ar\u0103t\u00e2ndu-\u015fi cei doi din\u0163i din fa\u0163\u0103, ultimii care i-au mai r\u0103mas dup\u0103 at\u00e2ta efort literar c\u00e2t a depus el \u00een barurile din regatul nost` iubit. Cic\u0103: \u201enevasta mea e un \u00eenger\u201d, a oftat unul, beat cle\u015fte, d\u00e2nd a zecea vodc\u0103 pe g\u00e2t; \u201enici a mea nu-i om\u201d, a oftat cel\u0103lalt, cu mai pu\u0163ine vodci la bord. \u201eDe la a zecea vodc\u0103 \u00een sus se dezleag\u0103 imagina\u0163ia, verva \u015fi vorba\u201d, completeaz\u0103 Mitea, aprobat pozitiv de to\u0163i consumatorii lirici de la \u201eMobil\u0103 \u015fi durere\u201d. \u015etiu precis ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acolo, \u00een barul acela care apar\u0163inea, pe vremuri, Societ\u0103\u0163ii Celor Care Scriu Continuu (SCCSC), deoarece am terminat Facultatea \u00een sediul Societ\u0103\u021bii, la subsol, unde func\u0163ionau \u015fi Criminalistica, \u015fi Jurnalismul, \u015fi Biologia (eu mi-am luat licen\u0163a \u00een \u015etiin\u0163ele Comunic\u0103rii, a\u015fa c\u0103 a fost u\u015for s\u0103 m\u0103 angajez apoi la prim\u0103rie, pe un post vacant de secretar\u0103; de ce m-am angajat, e poveste lung\u0103, v-o spun cu alt\u0103 ocazie).
\nCum ziceam, panselu\u0163ele-nfloreau, iar pe mine \u015feful m\u0103 alinta tot Messalina, de\u015fi, dup\u0103 ce-am verificat numele \u00eentr-o enciclopedie electronic\u0103 (alta n-am \u015fi nici nu-mi trebuie), am ajuns la concluzia c\u0103 bietul om nu prea posed\u0103 \u201epropietatea termenilor\u201d, cum zice Mitea Kala\u015fnicov, c\u00e2nd cite\u015fte vreun alt nou volum semnat de Mamu\u015fca (bravo, a publicat p\u00e2n\u0103 acum 70 de volume \u2013 cifr\u0103 rotund\u0103, corespunz\u00e2nd cu v\u00e2rsta ei \u015fi inten\u0163ion\u00e2nd s-o dep\u0103\u015feasc\u0103 \u00een propor\u0163ie geometric\u0103). L-am \u00eentrebat pe Moni, fost barman la \u201eMobil\u0103 \u015fi durere\u201d \u015fi ajuns, prin \u015fomaj, intelectual de M\u0103run\u0163e\u015fti, cum se aplic\u0103 \u00een via\u0163a real\u0103 \u201epropietatea termenilor\u201d \u015fi el, b\u0103iat bun, \u015fcolit (a terminat patru universit\u0103\u0163i online \u015fi-\u015fi d\u0103 acum masteratul \u00een Litere la a cincea), mi-a explicat, cu r\u0103bdare, c\u0103 este vorba despre o tendin\u0163\u0103 primitiv\u0103 a omului de a se deta\u015fa de cuvinte, care s-au golit de sens \u015fi una spun, alta \u00eenseamn\u0103; \u00een aceste condi\u0163ii, mai oneste sunt onomatopeele (aici m-a b\u0103gat \u00een cea\u0163\u0103, recunosc!), strig\u0103tele, suspinele, hohotele etc., plus limbajul trupului (\u201ece mi\u015fto!\u201d, am reflectat, scoas\u0103 din cea\u0163\u0103 \u015fi super\u00eenc\u00e2ntat\u0103) care desemneaz\u0103 cu exactitate \u201estarea de fapt\u201d, plus realitatea poetic\u0103, adic\u0103 transfigurat\u0103, emanat\u0103 din r\u0103runchi \u015fi publicat\u0103 \u00een volume ca \u201eT\u0103cerea din sunetul cuv\u00e2ntului scris\u201d, semnat de Minea Morcovici. \u201eMinea Morcovici e un zeu!\u201d am exclamat, spre nemul\u0163umirea lui Moni, care admir\u0103, dar numai p\u00e2n\u0103 la un punct, celebrit\u0103\u0163ile locale. \u015ei, fiindc\u0103 l-am enervat cu atitudinea prea admirativ\u0103, Moni mi-a \u0163inut ditamai discursul, din care limpede n-a fost dec\u00e2t faptul c\u0103 to\u0163i poe\u0163ii contemporani sunt datori v\u00e2ndu\u0163i lui Macedonski \u2013 singurul care merit\u0103 numele de zeu, nu st\u00e2rpitura \u201eta\u201d (\u201efii sobru, Moni, nu-i a mea, e a \u00eentregului regat!\u201d) cu \u201eb\u0103rbu\u0163\u0103 rar\u0103 \u015fi fa\u0163\u0103 de cear\u0103\u201d. Macedonski a vrut s\u0103 transpun\u0103 muzical, simbolic, autentic etc. realitatea sonor\u0103, el a fost \u015fi a avut cu el For\u0163a, ceilal\u0163i sunt ni\u015fte clone, ca-n \u201eR\u0103zboiul stelelor\u201d. \u201e\u015etii tu, Messalino (\u201elua-te-ar dracu`\u201d, i-am zis \u00een g\u00e2nd), celebrele versuri Un an, -d\u00eend d-ani, leag-an d-an, – d-ani vani? Aici g\u0103sim, numai \u015fi numai aici, in nuce, marea poezie postmodernist\u0103\u201d. Discursul a continuat, dar eu n-am mai fost atent\u0103, fiindc\u0103 Moni are, ca tot omul de\u015ftept, momente c\u00e2nd e prost de d\u0103 \u00een gropi \u015fi e bine s\u0103 fugi de el \u00een astfel de momente.
\nN-o fi av\u00e2nd el, \u015eefu`, \u201epropietatea termenilor\u201d, dar \u015ftie \u00eentotdeauna ce vrea \u015fi ce vrea el trebuie s\u0103 vrem cu to\u0163ii. I-a trecut prin minte c\u0103 eu, cu talentul meu nativ \u015fi cu acele minunate competen\u0163e dob\u00e2ndite \u00een anii de studii superioare, a\u015f putea deveni \u201ecronicarul M\u0103run\u0163e\u015ftilor\u201d, l\u0103s\u00e2nd posterit\u0103\u0163ii un Letopise\u0163 modern, frumos scris, din care urma\u015fii urma\u015filor no\u015ftri s\u0103 afle ce vremi \u015fi ce oameni au str\u0103lucit pe plaiul sf\u00e2nt al marginii de regat. \u201eLetopise\u0163ul dup\u0103 Messalina\u201d \u2013 mi-a trecut prin minte, dar nu i-am spus \u015fi lui prostia asta, ca nu cumva s\u0103-i plac\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103 oblige s-o folosesc drept titlu.
\nTrei zile m-am rugat de el s\u0103 m\u0103 ierte \u015fi s\u0103 nu m\u0103 mai pedepseasc\u0103. \u201eEu sunt o biat\u0103 femeie, \u015eefu`, abia am terminat facultatea aia, ca s\u0103 nu mai lucrez \u00een baruri \u0219i la Confec\u0163ia lui Manolo, pe doi lei \u015fi mai nimic, nici nu mi-am venit bine \u00een fire, v\u0103d \u015fi-acum numai tigheluri \u015fi broderii \u015fi nici m\u0103car aburul de la ma\u015finile de c\u0103lcat nu mi l-am scos din pl\u0103m\u00e2ni, cum crede\u0163i c-am s\u0103 g\u0103sesc respira\u0163ia larg\u0103 sau ampl\u0103 cerut\u0103 de a\u015fa o cronic\u0103 important\u0103?\u201d. N-am avut c\u00e2\u015ftig de cauz\u0103 fiindc\u0103, la nervii pe care i-am zg\u00e2nd\u0103rit \u015eefului, rug\u0103mintea dint\u00e2i a devenit ordinul de pe urm\u0103: mi s-a ordonat s\u0103 compun \u201eCronica M\u0103run\u0163e\u015ftilor\u201d, c\u0103, de nu, zbor f\u0103r\u0103 aripi pe postul G\u0103in\u0103resei (r\u0103mas vacant, dup\u0103 ce femeia s-a pensionat, \u015fi-a luat cote\u0163ele din curtea Prim\u0103riei \u015fi s-a mutat cu tot cu ele pe undeva, prin suburbiile Miceului). D\u00e2ndu-\u015fi seama c\u0103 sunt speriat\u0103 (chiar eram!), \u015eeful a \u00eendulcit tonul: \u201eM\u0103i, fato, dac\u0103 unul ca Marean Paranghelie a publicat \u201eAlmanahele din via\u0163a mea\u201d, 1000 de pagini, cu ilustra\u0163ii color \u015fi prefa\u0163\u0103 de Theo Paremiologu, tu, cu talentul t\u0103u nativ, n-ai s\u0103 te po\u0163i inspira din trecut \u0219i din realitatea imediat\u0103 a zilelor noastre, ca s\u0103 redactezi o carte care s\u0103 stea \u00een picioare, ceea ce nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 dec\u00e2t de la 500 de pagini \u00een sus? Nu cred c\u0103 nu po\u0163i, zi c\u0103 \u0163i-e lene s\u0103-\u0163i pui neuronul la contribu\u0163ie! Dar am eu ac de cojocul neuronului t\u0103u, numai s\u0103 \u00eendr\u0103zne\u015fti s\u0103 nu scrii! Te controlez: un capitol lunar, c\u0103 \u015fi salariul \u00eel iei tot lunar… dac\u0103-\u0163i vezi de treab\u0103 \u015fi faci ce zic eu!\u201d.
\nMi-a fost greu, iubite cetitorule (na! \u2013 c\u0103 deja am c\u0103p\u0103tat deprinderi de c\u0103rturar trudind la \u0103l Letopise\u0163), mi-a fost greu, dar nu imposibil, s\u0103 urmez ordinele \u015fi indica\u0163iile \u015eefului. \u00cen definitiv, noi \u0219i-ai no\u0219tri (m\u0103run\u021beni, miceueni \u0219i alte etnii) toat\u0103 via\u0163a am urmat ordine \u015fi indica\u0163ii pre\u0163ioase – \u015fi \u00een Epoca Aurifer\u0103 (sau Auriform\u0103 – vocabula lui Ioan Caplat, poli\u0163aiul din M\u0103run\u0163e\u015fti), ca \u015foim al patriei \u015fi pionier\u0103, \u015fi \u00een Epoca secerist\u0103 (s-a p\u0103strat secera f\u0103r\u0103 ciocan, c\u0103 ciocanul l-au aruncat revolu\u0163ionarii\/reformi\u015ftii h\u0103\u0103t! \u00een curtea \u0163arului Mutin); mai ales \u00een epoca noastr\u0103, c\u00e2nd se culc\u0103 la p\u0103m\u00e2nt (se secer\u0103) tot ce-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 vertical \u00een calea capitalismului triumf\u0103tor, musai s\u0103 ascul\u0163i de indica\u0163ii \u015fi de ordine, ca s\u0103 nu mori de foame cu zile. Cine \u0163i le d\u0103? Partidul la care ai aderat (dac\u0103 ai fost iste\u0163), ONG-ul la care cotizezi, patronul care te angajeaz\u0103 (dac\u0103 vrea), so\u0163ul (dac\u0103-l ai) \u015fi preotul din parohie (aici lucrurile sunt mai complicate, fiind la mijloc \u015fi voin\u0163a lui Dumnezeu, care-\u0163i este transmis\u0103, pe cale oral\u0103, la toate liturghiile).
\nNu-i chiar at\u00e2t de greu, mi-am zis cu resemnare. \u00cen definitiv, \u015eefu` mi-a dat ordin s\u0103 scriu, nu mi-a pus sapa \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi nu m-a trimis de veghe \u00een lanul de secar\u0103… sau de porumb, la pr\u0103\u015fit zi de var\u0103 p\u00e2n\u0103-n sear\u0103. Stau frumos pe sc\u0103unel, cu cafelu\u0163a aproape, deschid laptopul \u015fi… zi-le, m\u0103i, h\u0103i, h\u0103i! \u00cen\u015fir vorbe dup\u0103 vorbe, p\u00e2n\u0103 se sudeaz\u0103 ele, cu timpul, \u00eentr-un volum. C\u00e2t de greu poate fi s\u0103 aduni 500 de pagini cu personalit\u0103\u021bile \u0219i cu realiz\u0103rile din M\u0103run\u0163e\u015fti? Am s-o iau \u201epas cu pas\/ cum face-un sas\u201d (a\u015fa scrie Mamu\u015fca \u00een recenta ei plachet\u0103 de versuri) \u015fi imposibil s\u0103 nu v\u0103d lumini\u0163a de la cap\u0103tul tunelului \u015fi pe mo\u015f Cucuvaie \u00eengrijind-o brucanian, dar duios: e limanul unde toate-\u015fi afl\u0103 rezolvarea, inclusiv \u201eLetopise\u0163ul din M\u0103run\u0163e\u015fti\u201d.
\nSunt t\u0103cut\u0103 din fire, a\u015fa c\u0103 nu va fi greu s\u0103-mi ascund noua preocupare; c\u0103 voi deveni scriitoare de cronici\/letopise\u0163e nu trebuie s\u0103 \u015ftie dec\u00e2t cei pu\u0163ini \u015fi ale\u015fi (\u00een primul r\u00e2nd, \u015eeful); Maria cred c\u0103 e mai bine s\u0103 nu afle niciodat\u0103 cu ce prostii \u00eemi pierd timpul. \u00centr-un fel, sunt norocoas\u0103 c\u0103 am pe cineva devotat al\u0103turi, un acoperi\u015f deasupra capului \u015fi, evident, un suport moral atunci c\u00e2nd via\u0163a intr\u0103 cu tractorul \u00een tarlaua mea. M\u0103 mustr\u0103 pu\u0163in con\u015ftiin\u0163a c\u0103 voi scrie pe ascuns, dar nici s\u0103 fac cenaclu la domiciliu nu cred c\u0103-i bine. Maria s-ar implica \u2013 trup \u015fi suflet, a\u015fa cum face \u015fi c\u00e2nd trebuie, \u015fi c\u00e2nd nu trebuie. Este \u00eengrijitoare (detest\u0103 sintagma \u201efemeie de serviciu\u201d), la farmacia din M\u0103run\u0163e\u015fti \u015fi \u00een aceast\u0103 calitate consider\u0103 c\u0103 e de datoria ei s\u0103 continue acas\u0103 ceea ce vede c\u0103 fac farmaci\u015ftii la slujb\u0103: prepar\u0103 \u0219i ea po\u0163iuni, prafuri, alifii etc., dar nu din chimicale aduse la cutie tocmai din Miceu, ci din plante, ierburi, substan\u0163e selectate, uscate, pisate, cunoscute doar de ea. Oric\u00e2t\u0103 ne\u00eencredere a\u015f avea \u00een leacurile b\u0103be\u015fti, se cuvine s\u0103 recunosc, cu toat\u0103 sinceritatea, c\u0103 Maria se descurc\u0103 mai bine dec\u00e2t farmaci\u015ftii \u015fi medicii, \u00een sensul c\u0103 tratamentele ei n-au omor\u00e2t pe nimeni p\u00e2n\u0103 acum.
\nM\u0103run\u0163e\u015fti este localitatea \u00een care am stat cel mai mult, fiindc\u0103 noi dou\u0103 ne-am tot mutat cuibul, la luna\/ la s\u0103pt\u0103m\u00e2na, ca-n Plugu\u015forul de An Nou, din or\u0103\u0219el de munte \u00een alt or\u0103\u0219el de munte, lu\u00e2nd-o de fiecare dat\u0103 de la \u00eenceput: cas\u0103, \u015fcoal\u0103 (pentru mine), slujb\u0103 (pentru Maria). E al \u015faselea an de \u201esejur\u201d m\u0103run\u0163ean, timp \u00een care eu, personal, am mai f\u0103cut totu\u015fi \u015fi naveta la Miceu, ca student\u0103, confec\u021bioner\u0103 \u015fi barmani\u0163\u0103 (asta \u00een timpul liber); Maria n-a mai vrut s\u0103 vin\u0103 cu mine, mi-a \u0163inut la un moment dat un mic discurs despre independen\u0163\u0103 \u015fi necesitatea zborului de una singur\u0103, a\u015fa c\u0103 a trebuit s\u0103 m\u0103 descurc, pentru prima oar\u0103 \u00een via\u0163a mea, f\u0103r\u0103 ajutor. La \u00eenceput n-am \u00een\u0163eles ce farmece ascunse o fi av\u00e2nd comuna cu c\u00e2teva mii de locuitori \u015fi cu primar be\u0163iv \u015fi afemeiat, ros \u015fi de ambi\u0163ii de scriitor (poet!), pe deasupra. Nici acum nu \u00een\u0163eleg prea bine, dar m-am obi\u015fnuit cu ideea c\u0103 aici vom r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 h\u0103\u0103\u0103t! la cap\u0103tul cap\u0103tului. Nici nu-i prea r\u0103u: avem servicii am\u00e2ndou\u0103, o c\u0103su\u0163\u0103 la marginea p\u0103durii (s\u0103 nu te miri, iubite cetitorule, ai s\u0103 te convingi c\u0103 mie \u00eemi place via\u0163a ca-n basmele cu t\u00e2mpi\u0163i) \u015fi nu ne intereseaz\u0103 politica, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu avem nici prieteni, nici du\u015fmani: doar cuno\u015ftin\u0163e, \u015fefi \u015fi colegi de serviciu, dar de ei putem face abstrac\u0163ie c\u00e2nd am terminat orele de program.
\nAr fi fost bine dac\u0103 lucrurile r\u0103m\u00e2neau a\u015fa. Din p\u0103cate, \u015eeful a ajuns la concluzia c\u0103 sunt fat\u0103 bun\u0103 (\u201ebun\u0103ciune\u201d, lua-l-ar moartea!) \u015fi talentat\u0103. Cum, pentru el, talentul nu cere \u015fi iste\u0163ime, s\u0103 zicem c\u0103 m\u0103 consider\u0103 o proast\u0103 naiv\u0103, gata s\u0103 execute orice ordin cretin. \u00cen bun\u0103 parte, are dreptate: voi scrie acel letopise\u0163, cu senin\u0103tatea cu care am acceptat \u015fi porecla nemeritat\u0103. Eu nu sunt vreo messalin\u0103, cum crede obsedatul, ci o fat\u0103 mare, numai bun\u0103 de m\u0103ritat \u00een cinste \u015fi onor, dac\u0103 mi-ar trece prin minte s\u0103 fac un asemenea pas. Dar El, primarul, de!, \u015feful \u015fi zeul nostru, are idei, \u0163eluri \u015fi viziuni: se crede \u00een Roma antic\u0103, \u00eenainte de cre\u015ftinarea ei, pe vremea c\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103tesele erau \u0163a\u0163e de bordel, ca s\u0103 nu mai vorbim de muieretul de r\u00e2nd, cu g\u00e2ndul doar la sex, bani \u015fi m\u00e2ncare.
\nC\u00e2t de greu poate s\u0103 fie s\u0103 scrii un Letopise\u021b? Desigur, n-am s\u0103 procedez ca Manea Carcalet, care scoate \u00een continuare cinci monografii, patru almanahe \u0219i dou\u0103 letopise\u021be pe lun\u0103, toate copiate cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt din lucr\u0103ri mai vechi, descoperite \u00een arhivele fostei securit\u0103\u021bi \u0219i la care el, ca fost agent \u0219i apoi revolu\u021bionar cu certificat \u0219i bonifica\u021bie, are acces. N-am cum proceda ca el fiindc\u0103 \u00eemi lipse\u0219te tupeul, \u00eemi lipse\u0219te sus\u021binerea oamenilor de cultur\u0103 locali (aservi\u021bi lui Carcalet din motive de sect\u0103) \u0219i n-am nici obraz gros, s\u0103 rezist dac\u0103 s-ar g\u0103si, din gre\u0219eal\u0103, vreun vigilent care s\u0103 constate c\u0103 ceea ce-am scris nu-mi apar\u021bine.
\nFiindc\u0103 \u00eemi cunosc limitele, voi lucra corect. Deja mi-am f\u0103cut un plan, a\u0219a, \u00een mare: pentru partea \u201e\u0219tiin\u021bific\u0103\u201d voi folosi lucr\u0103ri deja publicate, av\u00e2nd grij\u0103 s\u0103 notez sursele: numele autorului, titlul lucr\u0103rii, anul apari\u021biei, pagina. Mai greu va fi c\u00e2nd voi folosi d\u0103rile de seam\u0103 (este o debara \u00een prim\u0103rie plin\u0103 cu h\u00e2r\u021boage) de pe la \u0219edin\u021bele din ultima sut\u0103 de ani. Am r\u0103sfoit c\u00e2teva pagini aduse de nu \u0219tiu cine \u00een biroul \u0218efului \u0219i am g\u0103sit acolo at\u00e2tea realiz\u0103ri, c\u0103 e de mirare cum de n-am ajuns capitala Regatelor Unite. Ei, c\u00e2nd voi prelucra acele m\u0103re\u021be informa\u021bii, \u00eenc\u0103 nu \u0219tiu exact cum va trebui s\u0103 procedez: s\u0103-i trec pe cei de sub \u201edrept pentru care am \u00eencheiat prezentul proces verbal\u201d la autori e greu, fiindc\u0103 s-au semnat indescifrabil, ca \u0219i aceia care au transmis, din tat\u0103-n fiu, acelea\u0219i d\u0103ri de seam\u0103, doar cu anul \u0219i numele frunta\u0219ilor schimbate. Am s\u0103-l \u00eentreb pe Moni, dup\u0103 ce-i vor trece nervii provoca\u021bi de obtuzitatea mea \u00een fa\u021ba marii poezii a lumii. \u00cen definitiv, pot s\u0103-i spun c\u0103 voi scrie un letopise\u021b din obliga\u021bie \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 dau mare, c\u0103ci sarcinile de serviciu presupun supunere, lips\u0103 de subiectivitate \u0219i zero lirism. C\u0103 doar nu-s Mamu\u0219ca, s\u0103 versific istoria patriei.
\nNu-i de mirare c\u0103, dup\u0103 at\u00e2tea \u0219i at\u00e2tea g\u00e2nduri, toate \u00eenvolburate \u00een mentalul \u0219i fizicul meu \u00eenghesuit \u00een biroul mic de l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103 (la prim\u0103ria din M\u0103run\u021be\u0219ti nu s-a g\u0103sit spa\u021biu separat pentru secretar\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, pentru c\u0103 n-a fost considerat util \u0219i necesar), am c\u0103p\u0103tat o durere de cap cr\u00e2ncen\u0103. Nu mi-a trecut nici cu antinevralgicul din cutia de prim-ajutor, nici cu cafeaua de la filtrul \u015eefului (ca s\u0103 nu se prind\u0103 c\u0103 am dat iama \u00een ibric, am completat cu ap\u0103, fiindc\u0103 \u0219eful nu glume\u0219te c\u00e2nd te atingi de ceea ce este numai al lui). M-am \u00eenv\u00e2rtit prin \u00eenc\u0103pere ca un leu \u00een cu\u0219c\u0103 (\u00eemi place compara\u021bia, de\u0219i recunosc faptul c\u0103 nu-i a mea, cine \u0219tie de pe unde-am pescuit-o, probabil din vreo lectur\u0103 obligatorie, de pe vremea c\u00e2nd purtam coad\u0103 spic de gr\u00e2u, prins\u0103-n flutura\u0219i de plastic roz cu sclipici). Am f\u0103cut ordine \u00een h\u00e2rtii. N-am r\u0103spuns la telefon. Am deschis fereastra. Am \u00eenchis-o (venea miros de la locul unde-au stat fostele cote\u021be ale G\u0103in\u0103resei, c\u0103 baba \u0219i-a luat averea, dar g\u0103ina\u021bul l-a l\u0103sat mo\u0219tenire celui mai gospodar om al comunei). Am vrut s\u0103 pun ap\u0103 la flori, dar cele dou\u0103 mu\u0219cate s-au obi\u0219nuit cu za\u021bul de cafea \u0219i cu ce mai r\u0103m\u00e2ne prin pahare, dup\u0103 ce pleac\u0103 membrii Consiliului local de la \u0219edin\u021bele cu bere, mici \u0219i manele; nu stric eu noile obiceiuri ale florilor, mai ales c\u0103 apa nu face bine unor organisme dependente de alcool, cafea \u0219i tutun (to\u021bi consilierii fumeaz\u0103 de rup \u0219i \u00een biroul primarului miroase ca \u00een cr\u00e2\u0219ma \u201eLa geamuri late\u201d de peste pod, cum treci apa R\u00e2mului).
\nC\u00e2nd s-a \u00eentors \u0219eful de pe unde umblase, cu treburi de-ale prim\u0103riei \u0219i cu chef de vorb\u0103 (a\u0219a face c\u00e2nd bea \u00een deplasare, f\u0103r\u0103 m\u0103sura lui obi\u0219nuit\u0103 care const\u0103 \u00een trei peturi de Ciuca\u0219 \u0219i dou\u0103 pahare de gin tonic cu l\u0103m\u00e2ie), \u00eemi mai revenisem, nu m\u0103 mai durea capul, dar mi-era grea\u021b\u0103, a\u0219a c\u0103 am cerut cheile de la arhiv\u0103 (m\u0103 rog, de la debara), s\u0103 caut materiale pentru primul capitol din Letopise\u021b. Am sc\u0103pat de pup\u0103tura b\u0103loas\u0103 \u0219i de felicit\u0103rile cleioase ale edilului numai printr-un noroc chior: Manea Carcalet a dat buzna \u00een birou \u0219i m-am bucurat pentru prima oar\u0103 \u00een via\u021ba mea c\u0103-l v\u0103d.
\nLe-am l\u0103sat pe cele dou\u0103 personalit\u0103\u021bi ale M\u0103run\u021be\u0219tilor s\u0103 bea \u0219i s\u0103 se certe (nu neap\u0103rat \u00een aceast\u0103 ordine, fiindc\u0103 cei doi mari \u0219i importan\u021bi b\u0103rba\u021bi ai regatului \u0219i ai comunei sunt imprevizibili \u0219i nu \u0219tii niciodat\u0103 cu ce \u00eencep \u0219i cum termin\u0103 ce-au \u00eenceput). Am luat cheia din cui (acolo st\u0103, sub tricolorul cu stem\u0103 deasupra lui \u0219i \u00een spatele fotoliului de primar) \u0219i m-am ferit de ciupitura \u0219efului, nu prea \u00eendem\u00e2natic dup\u0103 ce dep\u0103\u0219e\u0219te limita de alcool permis\u0103; a m\u00e2r\u00e2it el ceva c\u00e2nd degetele i s-au izbit de furnirul biroului, \u00een loc s\u0103 se afunde \u00een carne moale sub m\u0103tase, dar prezen\u021ba lui Carcalet l-a \u00eempiedicat s\u0103-\u0219i dea \u00een vileag frustrarea.
\nC\u00e2nd am intrat \u00een debara (m\u0103 rog, \u00een arhiv\u0103!), am avut impresia c\u0103 m\u0103 p\u00e2nde\u0219te un pericol, c\u0103 e ceva ur\u00e2t \u0219i murdar \u00een\u0103untru. Mirosul a fost primul care m-a pus \u00een stare de alert\u0103, de\u0219i v\u0103zul \u00eemi transmitea informa\u021bii lini\u0219titoare: \u00eenc\u0103pere de dimensiuni reduse, cu rafturi din sc\u00e2ndur\u0103 negeluit\u0103 \u0219i cu mormane de dosare vr\u0103fuite peste tot. Ochii de carne mint aproape \u00eentotdeauna. Nu te po\u021bi baza pe ei, ne-o spune \u0219i p\u0103rintele Cornel, la predicile duminicale, ori de c\u00e2te ori i se ive\u0219te prilejul (\u0219i dac\u0103 prilejul nu se ive\u0219te singur, \u00eel caut\u0103 el cu lum\u00e2narea). \u0218i Iisus a spus c\u0103 nu-l cunoa\u0219te pe Ioan (sau invers, nu mai \u0219tiu, c\u0103 nu reu\u0219esc s\u0103 fiu tot timpul atent\u0103 \u00een timpul predicilor, m\u0103 mai g\u00e2ndesc \u0219i la mine). Aceast\u0103 m\u0103rturisire a necunoa\u0219terii nu se referea, de fapt, la persoana fizic\u0103 a fiec\u0103ruia dintre ei, fiindc\u0103 ei, ca persoan\u0103 fizic\u0103, se cuno\u0219teau, erau un fel de veri, iar Sf\u00e2nta Maria \u0219i Elisabeta se vizitaser\u0103 \u0219i f\u0103cuser\u0103 schimb de informa\u021bii despre bebelu\u0219i. Deci ochii de carne min\u021beau. C\u00e2nd s-au \u00eent\u00e2lnit la apa Iordanului \u0219i apoi \u00een mai multe ocazii biblice, cei doi nu se cuno\u0219teau cu adev\u0103rat ca persoane divine, adic\u0103 \u0219tiau \u00een momentul acela doar din auzite de mitul christic \u0219i de ceea ce urma s\u0103 vie, prin voia Tat\u0103lui ceresc.
\n\u00cen sf\u00e2r\u0219it, ochii mei de carne, mincino\u0219i, \u00eemi spuneau c\u0103 totul e OK, dar instinctul, mai de\u0219tept dec\u00e2t mine, \u00eei contrazicea. \u00cen arhiv\u0103 (debara!) nimic nu era \u00een regul\u0103, nici m\u0103car bradul de Cr\u0103ciun (prim\u0103ria a cump\u0103rat acum c\u00e2\u021biva ani o panaram\u0103 de la Kaufland, fiindc\u0103 nu-\u0219i permite s\u0103 arunce anual banii pe ni\u0219te brazi naturali) \u00eenvelit \u00een plastic \u0219i legat cu sfoar\u0103 at\u00e2t de artistic, \u00eenc\u00e2t ziceai c\u0103 e un om ascuns acolo. De fapt, om era, m-am l\u0103murit folosind alt sim\u021b care nu minte, pip\u0103itul. Plus c\u0103 bradul de la Kaufland z\u0103cea \u00eenghesuit sub un raft, ceea ce \u00eensemna c\u0103 s-a ocupat cineva de el \u0219i l-a \u00eenlocuit cu cadavrul legat \u00een plastic.
\nTe \u00eentrebi, iubite cetitorule, cum am procedat dup\u0103 ce-am ajuns la concluzia c\u0103 am descoperit un cadavru \u00een debara? Nu te mai \u00eentreba. Mai \u00eent\u00e2i cite\u0219te, rogu-te, acest bocet, \u0219i abia pe urm\u0103 am s\u0103-\u021bi spun cine era cadavrul nostru din debara \u0219i ce c\u0103uta el acolo.<\/p>\n

Bocet <\/strong><\/p>\n

c\u0103 m-au luat toate apele, toate pl\u00e2nsorile, toate p\u0103s\u0103rile \u00een cioc
\n\u0219i norii \u00een marginea lor zim\u021bat\u0103 \u0219i-n bur\u021bile pline de
\nrou\u0103,
\ndunga ro\u0219iatic\u0103 a r\u0103s\u0103ritului mi-a fost br\u00e2u
\n\u0219i umbra lunii cearc\u0103n la ochi.
\nspre tine suspin, p\u0103dure, lemnul t\u0103u \u00eemi cre\u0219te \u00een
\noase
\nde aceea scriu poeme \u00eentinse pe c\u0103r\u0103ri
\nca un trup de mort pe n\u0103s\u0103lie, cu picioarele spre
\napus
\ndac\u0103 m\u00e2na nu tremur\u0103 \u00een v\u0103zduhul cu t\u0103ceri \u0219i
\nsiluete alerg\u00e2nd dintr-o zi \u00eentr-alta,
\ndac\u0103 nu m\u0103 mai doare nimic, dac\u0103 v\u0103d cu
\nochiul din\u0103untru, c\u00e2nd cel de carne e orb,
\ndac\u0103 geamul acesta, de care se lipesc
\nvr\u0103biile \u0219i imaginile color cu oameni f\u0103r\u0103 sens
\nc\u0103ut\u00e2nd sensul, minte,
\ndac\u0103 vreau s\u0103 pl\u00e2ng \u0219i nu pot,
\ndac\u0103 r\u00e2sul nu-mi reu\u0219e\u0219te, nici scrisul, nici
\nbucuria de a rosti numele trandafirului
\ne semn sigur c\u0103 am trecut dincolo
\n\u0219i s\u0103 nu m\u0103 pl\u00e2nge\u021bi voi, cei dinl\u0103untrul lumii de
\nplastic,
\nvoi, cu celularele voastre, cu tabletele \u0219i laptopurile
\ncare \u021bin loc de realitate,
\nvoi, hr\u0103ni\u021bii cu imagini false, r\u0103m\u00e2ne\u021bi afar\u0103,
\naici e loc doar pentru \u00eengeri, ei s\u0103 m\u0103 pl\u00e2ng\u0103,
\nlacrima lor, cu parfum de t\u0103m\u00e2ie, dulce \u0219i uleioas\u0103
\nca mirul,
\nc\u00e2nd te atinge, \u00ee\u021bi deschide cerul \u0219i intri \u00een alt
\nanotimp.<\/p>\n

Poemul acesta nu l-am citit pe undeva, nu l-am g\u0103sit \u00een vreun col\u021b al memoriei sau \u00een suflet \u0219i absolut sigur nu l-am scris eu, fiindc\u0103 nici nu sunt poet\u0103, nici nu m\u0103 intereseaz\u0103 cele un milion \u0219i ceva de moduri de a te sinucide liric \u0219i \u00een v\u0103zul tuturor. Pur \u0219i simplu, l-am auzit. Mi l-a recitat cineva, pe c\u00e2nd eu st\u0103team ca proasta \u0219i m\u0103 uitam la sacul de plastic cu un cadavru \u00een el, \u0219i nu \u0219tiam pe cine s\u0103 chem \u00een ajutor. S-o chem pe femeia de serviciu? P\u0103i nu mai avem, de c\u00e2nd s-a pensionat G\u0103in\u0103reasa. S\u0103-l chem pe \u0218eful? E beat \u0219i-l aud de aici cum se ceart\u0103 cu Carcalet. Cred c\u0103 se \u0219i bat, d\u0103, Doamne, s\u0103 se \u0219i omoare, ca s\u0103 scape comuna de ei \u0219i eu de scrierea Letopise\u021bului! Poemul acesta, bocet sau ce-o fi el, c\u0103 nu m\u0103 pricep la poezie, mi l-a recitat un glas de femeie, u\u0219or forn\u0103it, ca atunci c\u00e2nd ai nasul \u00eenfundat \u0219i ai uitat s\u0103 cumperi de la farmacie Olynth, remediul universal, care desfund\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i \u021bevile din baie. A\u0219 zice c\u0103 sem\u0103na cu glasul Mamu\u0219c\u0103i M\u0103g\u0103lie, ceea ce a fost \u0219i este lipsit de sens. \u00cen primul r\u00e2nd, nimeni n-ar fi avut curaj, interes \u0219i tupeu s-o omoare pe Mamu\u0219ca \u0219i s-o transforme \u00een cadavrul nostru m\u0103run\u021bean din debara. \u00cen al doilea r\u00e2nd, mor\u021bii nu recit\u0103 versuri, nici m\u0103car atunci c\u00e2nd se transform\u0103 \u00een zombies \u0219i fac pe nebunii \u00een filme de groaz\u0103 pentru adolescen\u021bi (Moni nu-i adolescent, dar tot a v\u0103zut de zece ori \u201eFear for walking dead\u201d \u0219i avea preten\u021bia ori s\u0103-l v\u0103d cu el, ori s\u0103 ascult un rezumat). \u00cen al treilea r\u00e2nd, Mamu\u0219ca scrie ca George Co\u0219buc (mare poet, p\u00e2n\u0103 \u0219i eu \u0219tiu pe de rost \u201eIarna pe uli\u021b\u0103\u201d), n-a \u00eencercat \u00een via\u021ba ei un poem f\u0103r\u0103 rim\u0103, exclus s\u0103 se prosteasc\u0103 dup\u0103 moarte. \u0218i totu\u0219i, parc\u0103 era glasul ei, dar este posibil s\u0103 am halucina\u021bii de la stres, fiindc\u0103 e traumatizant \u0219i stresant s\u0103 intri \u00eentr-o arhiv\u0103 (m\u0103 rog, debara!) \u0219i s\u0103 dai nas \u00een nas cu un cadavru.
\n\u0218tiu precis doar at\u00e2t: c\u0103 nu aveam mintea limpede atunci c\u00e2nd am scos telefonul din buzunar \u0219i am sunat la 112, num\u0103r de urgen\u021b\u0103 \u00een caz de calamitate, \u021b\u0103c\u0103neal\u0103 sau mor\u021bi \u00een parcuri, \u0219coli, case, prim\u0103rii ori pe autostr\u0103zi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Letopise\u021bul dup\u0103 Messalina Cadavrele noastre din debara \u0218efu` a crezut c\u0103-i nimerit s\u0103-mi zic\u0103 \u201eMessalina\u201d \u00eenc\u0103 de pe vremea c\u00e2nd,<\/p>\n","protected":false},"author":13,"featured_media":8694,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,321],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8698"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/13"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8698"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8698\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8710,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8698\/revisions\/8710"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8694"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8698"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8698"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8698"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}