{"id":6466,"date":"2018-02-25T22:50:30","date_gmt":"2018-02-25T19:50:30","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=6466"},"modified":"2018-02-25T22:51:28","modified_gmt":"2018-02-25T19:51:28","slug":"note-lectura-lectura-generatoare-emotii-ales-subiective","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=6466","title":{"rendered":"Note de lectur\u0103 &#8211; o lectur\u0103 generatoare de emo\u021bii (mai ales subiective)"},"content":{"rendered":"<p><a href=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2018\/02\/Genovel-Florentin-Fratila-e1519588183489.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2018\/02\/Genovel-Florentin-Fratila-272x300.jpg\" alt=\"\" width=\"272\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-6467 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 272px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 272\/300;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2018\/02\/Genovel-Florentin-Fratila-272x300.jpg\" alt=\"\" width=\"272\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-6467\" \/><\/noscript><\/a><br \/>\n\u201eOra\u0219ul \u00eenchis\u201d &#8211; Editura Polirom, romanul doamnei Viorica Raduta, este, cu siguran\u021b\u0103, o carte dospit\u0103 \u00eenc\u0103 din copil\u0103ria autoarei. Am participat cu bucurie la lansarea de la Rm-S\u0103rat, pe 12 ianuarie 2018, \u00eempins de dorin\u021ba de a citi cartea despre care auzisem deja. M\u0103 a\u0219teptam s\u0103 fie doar o poveste, bazat\u0103 pe fapte \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103ri reale din r\u0103u famata \u0219i blestemata \u00eenchisoare din ora\u0219.<br \/>\nGreu, foarte greu am \u00eenaintat cu lectura (incluz\u00e2nd aici \u0219i o lung\u0103 pauz\u0103 pe care am fost nevoit s\u0103 o iau din motive obiective). Am citit pe \u00eendelete, atent la fiecare cuv\u00e2nt. Nu este o proz\u0103 obi\u0219nuit\u0103, este un poem dens, un poem al suferin\u021bei de neimaginat. Uneori, chiar \u0219i din pauza dintre cuvinte r\u0103zbat gemetele acestor suferin\u021be. E mai mult dec\u00e2t o poveste, este dezlegarea unui blestem.<br \/>\nAc\u021biunea are o curgere m\u00e2loas\u0103, pres\u0103rat\u0103 cu nenum\u0103rate v\u00e2rtejuri ale timpului care coboar\u0103 pe diferite paliere, ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la perioada primului r\u0103zboi mondial sau urc\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u00een anii 80, anii copil\u0103riei mele. Aici intervine nota mea de puternic subiectivism, deoarece lectura mi-a deschis ni\u0219te sertare cu amintiri rar sau deloc deschise p\u00e2n\u0103 acum. Realizez, mai mult ca nicic\u00e2nd, c\u0103 amintirile sunt emo\u021bii puternice transformate \u00een informa\u021bie pur\u0103 care \u00een mod tainic este stocat\u0103, dup\u0103 p\u0103rerea mea, \u00een memoria sufletului, nicicum \u00een cea a creierului.<br \/>\nCronologic, mi-am amintit de vizita la fosta pu\u0219c\u0103rie pe c\u00e2nd aceasta era depozit alimentar. Eram cu tata care avea un prieten ce lucra aici. Am a\u0219teptat cu inima str\u00e2ns\u0103 \u00een fa\u021ba unei u\u0219i \u00eencuiate cu un z\u0103vor imens din fier ruginit. Odat\u0103 deschis\u0103, am v\u0103zut celula str\u00e2mt\u0103, cu un ochi de geam pe peretele opus u\u0219ii, at\u00e2t c\u00e2t \u00eentunericul s\u0103 nu fie deplin. Pu\u021bina lumin\u0103 se strecura rece, sub forma unui m\u0103nunchi de raze pl\u0103p\u00e2nde, printre gratii, abia l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 pere\u021bii scrijeli\u021bi. Eram prea mic \u0219i prea speriat ca s\u0103 am curiozitatea de a le descifra. Un cr\u00e2mpei din duhul care \u00eel poseda pe Mih\u0103i\u021b\u0103, personajul acestei c\u0103r\u021bi, m-a str\u0103b\u0103tut f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu \u00een acele clipe. Am sim\u021bit o team\u0103 nedeslu\u0219it\u0103, paralizant\u0103 care \u00eemi d\u0103dea ghes s\u0103 plec de acolo. Nu am vrut s\u0103 \u0219tiu nimic, nu mai \u021bin minte nicio explica\u021bie.<br \/>\nAbia mai t\u00e2rziu, din pove\u0219tile mamaie-mii, am aflat despre domnul Dinu, \u00eenv\u0103\u021b\u0103torul din M\u0103crina care a \u00eemp\u0103r\u021bit aceea\u0219i celul\u0103 cu fiul boierului Menelas Chircu, iar dup\u0103 un an pr\u0103p\u0103dindu-se. Familia sa nu a aflat unde a fost \u00eengropat. Tot mamaia mi-a povestit despre o rud\u0103, nea Borcea (apare pomenit \u0219i \u00een carte), \u00eenchis deoarece era considerat chiabur. Mul\u021bi ani am resim\u021bit aceea\u0219i team\u0103 nedeslu\u0219it\u0103 c\u00e2nd treceam pe l\u00e2ng\u0103 zidurile scorojite ale fostei pu\u0219c\u0103rii.<br \/>\nLectura romanului \u201eOra\u0219ul \u00eenchis\u201d mi-a redeschis \u0219i un sertar cu o amintire de ordin olfactiv. Izul de motorin\u0103 al du\u0219umelelor din lemn ale magazinelor din centrul \u00eenc\u0103 nedemolat pe atunci. Dintr-un alt sertar au \u021b\u00e2\u0219nit, pr\u0103fuite de colbul timpului, emo\u021biile pe care le aveam c\u00e2nd treceam, \u00een Dacia alor mei, pe l\u00e2ng\u0103 statuia generalului Suvorov de la Dumbr\u0103veni. P\u0103rea cobor\u00e2t direct din basmele ruse\u0219ti. Un alt sertar s-a deschis amintindu-mi despre comercian\u021bii de cereale evrei de pe strada Domneasc\u0103, despre hanul de pe locul unde ast\u0103zi locuie\u0219te o veri\u0219oar\u0103 de a mea, despre c\u00e2rciuma lui Bedereag, unde, tot din pove\u0219tile aceleia\u0219i bunici \u0219tiu c\u0103 tataia bea ald\u0103ma\u0219ul c\u00e2nd venea la t\u00e2rg.<br \/>\nDe asemenea, mi-am amintit de ruinele bisericii Domire\u0219ti, a c\u0103rei pisanie devenise o treapt\u0103 la scara de intrare \u00een casa vecinului m\u0103tu\u0219ii mele. \u00cen vacan\u021bele de var\u0103, cu inima str\u00e2ns\u0103, p\u0103\u0219eam printre ruine. \u00cemi \u00eenchipuiam tot felul de pove\u0219ti, mai ales c\u0103 un v\u0103r g\u0103sise acolo scheletul de metal al unui pistol. Am \u201ereconstruit\u201d atunci pe h\u00e2rtie fosta biseric\u0103, ai c\u0103rei pere\u021bi exteriori i-am zugr\u0103vit f\u0103r\u0103 nicio noim\u0103 \u00een culoarea p\u00e2inii rumenite pe vatr\u0103.<br \/>\nNu-mi pot da seama cum un cititor dintr-o alt\u0103 zon\u0103 \u00ee\u0219i poate imagina r\u0103s\u0103ritul sau apusul soarelui la Rm-S\u0103rat. C\u00e2mpia B\u0103r\u0103ganului se transfigureaz\u0103 \u00eentr-o mare \u00eencremenit\u0103 \u00een timpul r\u0103s\u0103ritului. \u00cen t\u0103cerea dimine\u021bilor, lumina \u00ee\u0219i schimb\u0103 nefiresc spectrul, proiect\u00e2ndu-se pe cerul care se une\u0219te generos cu largul orizont. \u00cen partea opus\u0103, apusul, sf\u00e2rtecat acum de eoliene, \u00eens\u00e2ngereaz\u0103 bucata de cer de deasupra dealurilor Toplicenilor. Aceste r\u0103s\u0103rituri sau apusuri apar deseori pe parcursul lecturii, iar cel care le \u0219tie le poate percepe sensul de laitmotiv.<br \/>\nTot din categoria emo\u021biilor st\u00e2rnite de lectura c\u0103r\u021bii sunt cele legate de transferul meu \u00een clasa XII-a la liceul Vlahu\u021b\u0103. Din acea vreme apar amintirile de la Casa de Cultur\u0103 (construit\u0103 din c\u0103r\u0103mizile mausoleului ridicat de nem\u021bi \u00een urma b\u0103t\u0103liei din Cr\u0103ciunul anului 1917 de la Racovi\u021beni). Aici am vizionat \u201ePe aripile v\u00e2ntului\u201d, iar la un concert Iris, c\u00e2nd au c\u00e2ntat Thunder, colegul Piratu s\u0103rea efectiv pe scaunele plu\u0219ate.<br \/>\nGara, care apare \u0219i ea \u00een roman, a fost pentru mine ani buni portalul dintre dou\u0103 lumi. Bucure\u0219tiul studen\u021biei, cu forfota lui efervescent\u0103, \u0219i R\u00e2mnicul provincial unde reveneam \u00een vacan\u021be sau la c\u00e2te vreun sf\u00e2r\u0219it de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. De aici luam autobuzul cu burduf plin ochi de naveti\u0219tii care terminaser\u0103 schimbul II. Am prins, \u00een fa\u021ba g\u0103rii, \u0219i tr\u0103sura lui Carabelea, pomenit deseori \u00een paginile c\u0103r\u021bii doamnei R\u0103du\u021b\u0103. I-am auzit ron\u021b\u0103itul \u0219inelor metalice ale ro\u021bilor pe pavajul de piatr\u0103 cubic\u0103, astupat acum de mult hulitul asfalt. Gara, devenit\u0103 monument istoric acum, a c\u0103rei degradare mi-a provocat triste\u021bea pe care am strecurat-o \u00eentr-un haiku acum c\u00e2\u021biva ani:<br \/>\nperonul pustiu \u2013<br \/>\nprintre pietre de pavaj<br \/>\na crescut iarba<br \/>\nUn alt element pe care l-am perceput ca un laitmotiv, b\u0103t\u0103ile clopotelor Cuvioasei Paraschiva, biserica l\u00e2ng\u0103 care am locuit p\u00e2n\u0103 \u00een 2006, r\u0103sun\u0103 printre paginile c\u0103r\u021bii. Apoi, magazinul Tractorul, pomenit de c\u00e2teva ori, a fost amplasat exact pe locul unde am locuin\u021ba acum.<br \/>\nDe asemenea, s-a iscat o rezonan\u021b\u0103 subiectiv\u0103 c\u00e2nd am citit despre casa ultimului boier r\u00e2mnicean Menelas Chircu, despre casa Lupe\u0219tilor pe care o v\u0103d zilnic \u0219i a c\u0103rei proxim\u0103 renovare sper a se concretiza cur\u00e2nd. Nu mai vorbesc, despre casa lui Octavian Mo\u0219escu, cel care prin dragostea sa fa\u021b\u0103 de urbe a \u00eenfiin\u021bat muzeul or\u0103\u0219enesc (care sper s\u0103 \u00eei poarte numele). Casa acestuia, cu geaml\u00e2c \u0219i gr\u0103dina \u00eennobilat\u0103 cu pietrele de la Balcicul \u00een care a fost primar, are un farmec aparte. De c\u00e2te ori am avut cinstea de a m\u0103 afla acolo, gra\u021bie nepotului dumnealui, am avut aceea\u0219i senza\u021bie de lini\u0219te blagian\u0103, de atemporal, de aspa\u021bial (dar, despre aceasta \u00een alt\u0103 scriere).<br \/>\nEvident, un puternic element generator de emo\u021bii subiective este faptul c\u0103 \u00eentreaga ac\u021biune se petrece \u00een zona at\u00e2t de familiar\u0103 mie. \u0218tiu str\u0103zile, persoane \u0219i personalit\u0103\u021bi pomenite \u00een carte, pove\u0219tile locului, inclusiv balcoanele cu balustradele dantelate din fier forjat ale caselor demolate c\u0103rora autoarea le-a \u00eenchinat, printre r\u00e2nduri, un poem trist.<br \/>\nCele enumerate sunt emo\u021bii suplimentare care m-au transformat \u00eentr-un cititor hipersensibil \u0219i subiectiv pe m\u0103sur\u0103. \u00cencerc totu\u0219i s\u0103 fiu obiectiv, spre a surprinde chintesen\u021ba care r\u0103zbate din aceast\u0103 carte. Autoarea a reu\u0219it s\u0103 elibereze timpul \u00eempietrit \u00een blestemul \u00eenchisorii din Rm-S\u0103rat. Numai o fiic\u0103 a ora\u0219ului, \u00eenzestrat\u0103 cu har creator, putea dezlega acest blestem al trecutului tenebros, gri-cenu\u0219iu p\u00e2n\u0103 la negru. Un timp \u00eenc\u0103rcat de durerea care a r\u0103zb\u0103tut inevitabil dincolo de zidurile \u00eenchisorii. Durerea preluat\u0103 de romanciera-poet \u00een paginile c\u0103r\u021bii \u201eOra\u0219ul \u00eenchis\u201d a fost doinit\u0103 mult timp de v\u00e2ntul Carpa\u021bilor de Curbur\u0103 printre frunzele castanilor din ora\u0219. Acum s-a realizat o exorcizare literar\u0103. \u00cenchisoarea a devenit o inim\u0103 moart\u0103, pulsa\u021biile durerii generate aici au fost \u00eenchise \u00eentre filele c\u0103r\u021bii. Ora\u0219ul este eliberat, la fel \u0219i autoarea. Doar cititorii resimt printre r\u00e2nduri durerea \u0219i suferin\u021ba pe care le las\u0103 tot acolo, dup\u0103 \u00eenchiderea cu grij\u0103 a c\u0103r\u021bii. Duc\u0103-se pe pustii duhul suferin\u021belor provocate \u00een acest fel!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eOra\u0219ul \u00eenchis\u201d &#8211; Editura Polirom, romanul doamnei Viorica Raduta, este, cu siguran\u021b\u0103, o carte dospit\u0103 \u00eenc\u0103 din copil\u0103ria autoarei. Am<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":6467,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[314,7],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6466"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6466"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6466\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6468,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6466\/revisions\/6468"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6467"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6466"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6466"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6466"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}