{"id":4082,"date":"2016-09-11T09:58:34","date_gmt":"2016-09-11T06:58:34","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=4082"},"modified":"2016-09-11T09:58:34","modified_gmt":"2016-09-11T06:58:34","slug":"muzica-221","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=4082","title":{"rendered":"Ora de muzic\u0103 221"},"content":{"rendered":"<p><a href=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2016\/09\/image-7.jpeg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2016\/09\/image-7.jpeg\" alt=\"image\" width=\"247\" height=\"204\" class=\"alignnone size-full wp-image-4083 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 247px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 247\/204;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2016\/09\/image-7.jpeg\" alt=\"image\" width=\"247\" height=\"204\" class=\"alignnone size-full wp-image-4083\" \/><\/noscript><\/a><br \/>\n   Marinar. Ca Petru. Liber. C\u00e2ndva. Azi doar un p\u0103lma\u0219 la docuri. T\u00e2r\u00e2ind picioarele anevoie, odat\u0103 cu ele o pereche&#8230;.<br \/>\n   De cizme. La fel ca lan\u021burile ocna\u0219ului, grele. Simbolul robiei \u0219i neputin\u021bei. Cumva soarta \u021b\u0103ranului rom\u00e2n. S\u0103rac. Sclav iubirii de glie. \u0218i ar fi fugit. \u0218i n-avea unde. \u0218i ar fi r\u0103mas. De aici porne\u0219te subiectul piesei aflate la pozi\u021bia a doua de pe disc, Dead Man&#8217;s Boots. Remarca a\u021bi f\u0103cut-o, privind la picioarele \u0219i mai ales sim\u021bind mirosul acestora c\u00e2nd tat\u0103l, ostenit, sosea de la zilnicul program de lucru. C\u00e2nd s\u0103r\u0103cia d\u0103 ocol unei astfel de case \u0219i o \u00eempresoar\u0103 f\u0103r\u0103 speran\u021ba evad\u0103rii, un p\u0103rinte, \u00een culmea sarcasmului amar, \u0219tiindu-se pe sine \u0219i familia damna\u021bi, cu bonomie ultim\u0103, ofer\u0103 fiului, simbolul testamentarului de drept al unei viitoare genera\u021bii, cele mai de pre\u021b obiecte: cizmele sale vechi, \u00eenc\u0103rcate de odoare, martore la istoria trudei cu care tutorele s-a spetit s\u0103 aduc\u0103 o bucat\u0103 de p\u00e2ine, mo\u0219tenirea primului str\u0103bun trecut la civiliza\u021bie. C\u0103ci descul\u021b ar \u00eensemna s\u0103 fii cel din urm\u0103 om. Aceste obiecte de \u00eenc\u0103l\u021bat sunt via\u021ba \u00eens\u0103\u0219i, purtarea lor un privilegiu, prilejul de a intra cu drepturi depline \u00een societate, consemnul, parola cu care vei primi acceptul de a te al\u0103tura celorlal\u021bi. Invita\u021bia de a le proba, acum c\u00e2t el, tat\u0103l, se mai poate m\u00e2ndri, de a-l vedea merg\u00e2nd \u00een ele, este testul de fidelitate suprem, siguran\u021ba c\u0103 un nou copac, azi o firav\u0103 mlad\u0103, va prinde r\u0103d\u0103cini \u00een p\u0103m\u00e2ntul natal. Revenind la realitatea imediat\u0103, \u00eei spune fiului c\u0103 \u0219i un t\u0103ietor de lemne, primul din lan\u021bul trofic al na\u0219terii unei ambarca\u021biuni, are nevoie de o slujb\u0103 \u0219i un loc definitiv \u00een lume. Ritualul \u00eenc\u0103l\u021b\u0103rii, un picior \u00eentr-una \u0219i apoi cel\u0103lalt, pare asem\u0103n\u0103tor pantofilor fermeca\u021bi din basme, \u00eei love\u0219ti de dou\u0103 ori unul de altul \u0219i te poart\u0103 oriunde vrei, aici te conduc singure, dup\u0103 o busol\u0103 proprie, de acolo, din v\u00e2rful dealului \u00eenapoi acas\u0103. T\u00e2n\u0103rul, oricum s-ar numi, \u00een pragul deciziilor proprii, aproape de v\u00e2rsta la care devii b\u0103rbat, are ,,spasmul&#8221; \u00eempotrivirii, \u00ee\u0219i \u00eentreab\u0103 p\u0103rintele de ce crede c\u0103 ar face gestul \u0219i prime\u0219te ca r\u0103spuns o m\u00e2n\u0103, dar nu sunt \u00eencredin\u021bat c\u0103 \u00een ,,bun\u0103tatea&#8221; lui nu i-a administrat chiar o palm\u0103 peste fa\u021b\u0103, nu reiese clar din context, \u00eel \u00eentreab\u0103 de unde ideea c\u0103 va sf\u00e2r\u0219i \u00een acelea\u0219i cizme mul\u021bumit cu o plat\u0103 mizer\u0103, iar el tat\u0103l, speriat de lipsa de perspectiv\u0103 a fiului, r\u0103spunde la fel de interogativ: ,,\u0218i ce naiba ai s\u0103 faci?&#8221;, la care fiul, ,,Orice, mai pu\u021bin ce faci tu!&#8221;. Oricare ar fi magia cizmelor, fiul se lipse\u0219te de ele, va c\u0103lca propriile c\u0103r\u0103ri, va avea propriile ra\u021biuni \u0219i cuv\u00e2nt, se dezmo\u0219tene\u0219te de orice pensie, orice danie, de orice sfat ar primi din partea tat\u0103lui, f\u0103r\u0103 dispute, cu argumente, f\u0103r\u0103 implorare la crucea de pe perete c\u00e2nd sim\u021bi c\u0103 numai ea te mai poate ajuta. ,,\u0218i vei muri \u00eenainte s\u0103 m\u0103 vezi cu cizmele tale de om mort.&#8221;<br \/>\n    Citeam strofele, dar de fiecare dat\u0103 \u00eemi \u00eenchipuiam altceva, o nou\u0103 realitate se \u00eenfiripa \u00een minte, aveam ba un copilandru de pus la ,,critici&#8221;, ba un adolescent, tat\u0103l era sau cherchelit, prost de-a binelea, grosolan ori inteligent, cu sufletul chinuit sau deta\u0219at de toate. \u0218i cizmele acelea&#8230;. C\u00e2t prive\u0219te textul melodiei trei, And Yet, planul se reduce la ora\u0219, la&#8230;. \u00centoarcerea fiului r\u0103t\u0103citor. De pe mare. La cea\u021b\u0103. La r\u0103s\u0103rit de soare. La pesc\u0103ru\u0219ul mesager de \u021b\u0103rm. La atrac\u021bia locului natal, stelele din emisfera cerebral\u0103 care au c\u0103l\u0103uzit marinarul \u00eenapoi, la vise. V\u0103 las pl\u0103cerea descoperirii pove\u0219tii, cineva a\u0219teapt\u0103 dincolo&#8230;.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Marinar. Ca Petru. Liber. C\u00e2ndva. Azi doar un p\u0103lma\u0219 la docuri. T\u00e2r\u00e2ind picioarele anevoie, odat\u0103 cu ele o pereche&#8230;. De<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":4083,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,116],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4082"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4082"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4082\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4084,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4082\/revisions\/4084"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4083"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4082"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4082"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4082"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}