Mul\u021bi cred \u00een minunile \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii, \u00eentr-un reviriment personal pe baza unei terapii cu cuno\u0219tin\u021be ale unui individ sau ale unui grup profesoral menit s\u0103 furnizeze direct, oral \u0219i \u00een limbaj alfabetic scris, toate secretele pe care le de\u021bine.
\n Eu consider acest ra\u021bionament gre\u0219it. O bun\u0103 parte dintre elevii tuturor palierelor educa\u021bionale pleac\u0103 de la aceast\u0103 premis\u0103 \u00eenc\u0103 din prima zi de \u0219coal\u0103, av\u00e2nd impresia c\u0103 cei ce-l \u00eendrum\u0103 sunt singura surs\u0103 de iluminare, singura variant\u0103 posibil\u0103 pentru un parcurs educativ. Nu inten\u021bionez s\u0103 arunc o vin\u0103 asupra unei uzan\u021be, cea \u00een care formatorul dicteaz\u0103 \u0219i informatul trebuie s\u0103 urmeze acea cale, nici s\u0103 desfiin\u021bez mentoratul ca manier\u0103 de modelare a caracterului, dar avem, f\u0103r\u0103 voia noastr\u0103, o problem\u0103 de tipul celor ce fr\u0103m\u00e2nt\u0103 omenirea \u0219i \u00eenc\u0103 n-au primit un r\u0103spuns clar: nu se poate construi un mental s\u0103n\u0103tos \u0219i un ipochimen creativ (nu asta c\u0103ut\u0103m?) f\u0103r\u0103 un exemplu \u00een persoana cuiva, dar nici unul cu personalitate distinct\u0103, diferit\u0103 de a modelatorului. Impas.
\n Privind \u00een urm\u0103, mi-am dat seama c\u0103 am c\u00e2teva lipsuri \u00een biblioteca mea cu ceremonii: festivit\u0103\u021bile de la finele clasei a 8-a, ale liceului \u0219i facult\u0103\u021bii. De aceea am plecat la Bucure\u0219ti, la cea a fiicei mele, f\u0103r\u0103 emo\u021bii \u0219i a\u0219tept\u0103ri. A se nota acest fapt \u0219i a se lua \u00een seam\u0103: o stare sufleteasc\u0103 de moment nu se mai poate declan\u0219a vreodat\u0103 dac\u0103 \u00eemprejur\u0103rile determin\u0103rii ei nu mai pot fi ref\u0103cute. \u021aine \u0219i de v\u00e2rst\u0103, de multe ingrediente care nepuse \u00een re\u021beta dezvolt\u0103rii individuale nu vor mai da nici m\u0103car o ciorb\u0103 f\u0103r\u0103 sau rea la gust. Am participat. N-am fost traversat de niciun moment de exuberan\u021b\u0103 public\u0103, celei f\u0103\u021bise i-am ordonaf s\u0103 stea \u00een banca ei, erau destui strig\u0103tori de bucurie echipa\u021bi \u00een costum specific, venisem totu\u0219i cu un sac \u00eenc\u0103rcat cu bucurie \u0219i m\u00e2ndrie. Am plecat cu \u00eenc\u0103 unul \u00een care am pus pilde \u0219i c\u00e2teva figuri profesorale de nivelul decanatului, rectoraturului \u0219i doctoratului. Am avut porniri. Prima dintre ele m\u0103 \u00eendemna s\u0103 merg ca pledant la microfon \u0219i s\u0103 cer o scar\u0103. Dup\u0103 povestea \u0219efului de facultate, nereu\u0219it\u0103 din punct de vedere al efectului pe care o \u00een\u0219iruire literar\u0103 o cere, mai mult matematic\u0103 pentru elementele de tip vocabul\u0103 furnizate ca ipotez\u0103, eram \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103 cer obiectul de care \u0219i d\u00e2nsul se folosise \u00een copil\u0103rie ca s\u0103 urce cu g\u00e2ndul p\u00e2n\u0103 \u00een podul idealurilor proprii. Treptele le ceream pentru fiica mea \u0219i restul Rom\u00e2niei, mie nu-mi mai folosesc la nimic, am fost nevoit s\u0103 m\u0103 coco\u021b prin copacii societ\u0103\u021bii ajutat de m\u00e2ini \u0219i picioare, mai pu\u021bin de minte, \u00een lipsa unor piedestaluri pe care s\u0103 m\u0103 ridic bucat\u0103 cu bucat\u0103 \u00een ierarhiile claselor sociale. \u00cen fapt nimeni nu urc\u0103, treptele acelea sunt un lung \u0219ir de traverse de cale ferat\u0103 pe care trebuie s\u0103 le urmezi incontinuu \u00eentr-un cerc \u00eenchis. Discursurile urm\u0103toare le-am urm\u0103rit cu interes, nu-mi displac oamenii inteligen\u021bi \u0219i nici cei ce par pu\u021bin s\u0103ri\u021bi de pe fix, oratorii erau totu\u0219i dintr-o alt\u0103 categorie, probabil c\u0103 dintre cele ce vor face carier\u0103 \u00een domeniul educa\u021bional al viitorului cu stilul libertin de a se comporta \u0219i a vedea rela\u021bia cu ciracul. M-am bucurat a doua oar\u0103, copilul meu mare a avut \u00eenc\u0103 o ocazie ca s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 se poate \u0219i f\u0103r\u0103 conformism. M-am \u00eentristat, n-am avut cum s\u0103 mai schi\u021bez un z\u00e2mbet dup\u0103 ce c\u00e2\u021biva sus pu\u0219i \u00een comitetul directoral, aceia\u0219i vizibil ne\u00eencorseta\u021bi de reguli, propuneau iubirea pentru animale, un dublu sens ce mi-a displ\u0103cut, nu singurul, am fost dezam\u0103git de lipsa de perspectiv\u0103 pe care ei \u00een\u0219i\u0219i o declaraser\u0103, invoc\u00e2nd nepermis vechea plac\u0103 a timpurilor \u0219i conjuncturilor. – Atunci, cine? mi-am zis. Ei nu, conduc\u0103torii nu, p\u0103rin\u021bii nici at\u00e2t. Nici m\u0103car ni\u0219te furnizori de iluzii, doar o realitate crud\u0103, c\u0103 orice adev\u0103r are meteahna labilit\u0103\u021bii, c\u0103 nu exist\u0103 solu\u021bii ideale, ci numai \u00eencerc\u0103ri cu posibilitate de rezolvare. N-am mai avut porniri ,,artistice” dup\u0103 ultimul vorbitor, mi-a r\u0103mas \u00een minte un nume cunoscut ca textur\u0103, dar vag p\u00e2n\u0103 la ignoran\u021b\u0103, c\u0103ruia, ca un elev docil \u0219i cu con\u0219tiin\u021ba bunului sim\u021b, ajuns acas\u0103, mi-am propus s\u0103-i aloc o parte din timpul meu spre cunoa\u0219tere. De altfel, repetat \u00een cel pu\u021bin \u0219apte citate, fiind principalul furnizor de pilde pentru onorata adunare, nu avea cum s\u0103 nu-mi atrag\u0103 aten\u021bia. Ia s\u0103 vedem noi, cine a fost Solomon Marcus? N-am re\u021binut multe, dup\u0103 c\u00e2teva zile de la r\u0103sfoirea c\u00e2torva date \u0219i realiz\u0103ri, am r\u0103mas doar cu dou\u0103 no\u021biuni: lingvistica computa\u021bional\u0103 \u0219i ma\u0219ina Turing. Suficiente pentru o lec\u021bie gratuit\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mul\u021bi cred \u00een minunile \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii, \u00eentr-un reviriment personal pe baza unei terapii cu cuno\u0219tin\u021be ale unui individ sau ale unui<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[2,291],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3706"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3706"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3706\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3735,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3706\/revisions\/3735"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3706"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3706"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3706"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}