{"id":2777,"date":"2016-01-11T09:42:26","date_gmt":"2016-01-11T06:42:26","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=2777"},"modified":"2016-01-11T09:54:47","modified_gmt":"2016-01-11T06:54:47","slug":"paralele-douaj-de-parale-si-una","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=2777","title":{"rendered":"Par\u00e0lele &#8211; Dou\u0103j&#8217; de parale \u0219i una"},"content":{"rendered":"<p>      Eu m-a\u0219 \u00eentoarce la 1989. Am eu credin\u021ba c\u0103 am avut o \u0219ans\u0103 pe care am sc\u0103pat-o, cea de-a deveni un popor.<br \/>\n      Mi-au luat-o al\u021bii \u00eenainte, dezvoltar\u0103 parte din subiect zilele trecute. M\u0103 bazam pe momentul acela de dezm\u0103\u021b civic \u0219i de lips\u0103 de coeren\u021b\u0103 la care s-a supus rom\u00e2nul de r\u00e2nd. Acei politicieni sau frizeuri de ideal politic auziser\u0103 \u0219i ei de-un JR, de nababi \u0219i \u0219efi de cartel petrolier, le salivaser\u0103 glandele dup\u0103 soare de California, birouri la etajul 99, ma\u0219ini cu ecartament rusesc \u0219i lungime american\u0103, amante, hoteluri, \u0219pri\u021buri de whiskey de dou\u0103 degete \u00een pahar, dar fa\u021bada deseori las\u0103 impresii gre\u0219ite. A fost acel moment c\u00e2nd toat\u0103 lumea visa la fel \u0219i lumea putea fi la fel. Reiter\u00e2nd ideea c\u0103 drumul nu putea fi altul dec\u00e2t comunism-capitalism \u0219i c\u0103 Rom\u00e2nia trebuia s\u0103 treac\u0103 prin aceste faze din cauza decalajelor mari dintre st\u0103rile materiale \u0219i spirituale ale poporanilor, m\u0103 opresc asupra componentei na\u021bionale, cea care ar fi trebuit s\u0103 aib\u0103 o continuare \u00een anii ce au urmat \u0219i m\u0103 refer la democra\u021bie. Construc\u021bia unei \u021b\u0103ri este anevoioas\u0103 \u0219i costisitoare, dureaz\u0103, s-a v\u0103zut, mii de ani, cu at\u00e2t mai mult c\u00e2nd ai de a face cu s\u0103lb\u0103ticiuni. La 1800 rom\u00e2nii erau precum am spus, to\u021bi din jur, chiar \u0219i hunii unguri, mai m\u00e2na\u021bi la ob\u00e2r\u0219ii dec\u00e2t noi de animalism, ne considerau ceva mai r\u0103i dec\u00e2t fiin\u021bele iadului: barbari, preistorici, demni doar de jugul de lemn al boului. Aveau dreptate. Ne strigau ei musulmanii ghiauri. Am tot dus-o a\u0219a mai mo\u0219 Ion Roat\u0103, mai Mitic\u0103, imit\u00e2nd caractere p\u00e2n\u0103 a venit socialismul \u0219i ne-a reconfigurat, ne-a pus \u00een banca \u0219colii populare ca s\u0103 ne serveasc\u0103 prima lec\u021bie: na\u021bionalismul. Nu reu\u0219ise nimic s\u0103 ne pun\u0103 la un loc, Cuza, regii, r\u0103zboiul de independen\u021b\u0103, fiin\u021ba rom\u00e2neasc\u0103 re\u00eentregit\u0103 la 1918, ororile \u0219i eroii mondialelor p\u0103reau personaje \u0219i ac\u021biuni de roman. \u00cenchisele coper\u021bi de carte opreau patriotismul readuc\u00e2nd \u021bara la perimetrul str\u00e2mt al propriului c\u0103min.<br \/>\n      Ecourile neat\u00e2rn\u0103rii \u0219i independen\u021bei \u00eenc\u0103 se aud, reculul bombei cu limb\u0103 \u0219i p\u0103m\u00e2nt rom\u00e2nesc love\u0219te \u0219i ast\u0103zi destui cet\u0103\u021beni, neapar\u021bin\u0103tori de drept ai epocii de aur, \u00een zile ca ale noastre \u00een care grani\u021bele nu sunt dec\u00e2t ni\u0219te linii \u00eengro\u0219ate pe hart\u0103, \u00een graiuri din ce \u00een ce mai pu\u021bine, mai englezite, \u00een timpuri \u00een care \u00een sf\u00e2r\u0219it omul este cet\u0103\u021bean planetar, universal. Am avut a\u0219adar vreme \u00eendelungat\u0103 s\u0103 \u00een\u021belegem de ce ne-am pus \u00eempreun\u0103, de ce am fost for\u021ba\u021bi s\u0103 ne d\u0103m m\u00e2na tov\u0103r\u0103\u0219e\u0219te timp de 42 de ani \u0219i dup\u0103 1989 destul c\u00e2t s\u0103 cl\u0103dim ceea ce unit sub un concept vrea s\u0103 a\u0219eze puterea \u00een m\u00e2na poporului. \u0218i nu \u00een ale institu\u021biilor. Uita\u021bi de cupoanele cu care a\u021bi fost re\u00eenzestra\u021bi cu cai, c\u0103ru\u021be, pluguri, fabrici \u0219i uzine, duc\u0103-se, nu erau dec\u00e2t buc\u0103\u021bi de trecut din care fiecare dintre noi mu\u0219caser\u0103m deja. Nu cred c\u0103 exist\u0103 vreun contemporan care s\u0103 nu fi plecat m\u0103car o dat\u0103 la final de program de lucru m\u0103car cu un cui din patrimoniul spa\u021biului \u00een care se desf\u0103\u0219ura \u00een toat\u0103 splendoarea proletar\u0103 \u0219i care s\u0103 nu fi reconstituit frumuse\u021bile patriei la el acas\u0103 din buc\u0103\u021bi de fier, lemn \u0219i alte materiale de construc\u021bie, de aceea spun c\u0103 le pute\u021bi l\u0103sa \u00een urm\u0103, efemere erau, trecute s-au dus. Sunt \u00eens\u0103 bunuri care atunci nu s-au \u00eemp\u0103r\u021bit fiindc\u0103 erau ale nim\u0103nui \u0219i ale tuturor deopotriv\u0103, cele pe care le putem trece cu nume sub tutela numelui de \u021bar\u0103. Ele nu fac obiectul niciunei tranzac\u021bii pentru c\u0103&#8230;.<br \/>\n      ,,Ast\u0103zi capitalul e impersonal. O mo\u015fie str\u0103veche \u00eencape pe m\u00e2na unui patriot, \u00een genere str\u0103in de origine, care caut\u0103 s\u0103 scoat\u0103 lapte din piatr\u0103. Pu\u0163in \u00eei pas\u0103 de soarta lucr\u0103torului, pu\u0163in de biseric\u0103 ori de \u015fcoal\u0103. Omul e pentru el nu un compatriot, nu un cona\u0163ional, nu osta\u015f sau cet\u0103\u0163ean; e un instrument de munc\u0103, o vit\u0103 trebuitoare pentru un timp m\u0103rginit, p\u00e2n\u0103 ce o vinde sau o arenda altuia mo\u015fia. R\u0103u hr\u0103nit, r\u0103u \u00eembr\u0103cat, av\u00e2nd locuin\u0163\u0103 rea, maiestatea poporului rom\u00e2n, norodul, cum zicea Matei Basarab, na\u0163ia a ajuns \u00een stare mai rea dec\u00e2t sub fanario\u0163i, a ajuns la sap\u0103 de lemn.&#8221; &#8211; Eminescu, 10 iulie, 1881.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Eu m-a\u0219 \u00eentoarce la 1989. Am eu credin\u021ba c\u0103 am avut o \u0219ans\u0103 pe care am sc\u0103pat-o, cea de-a deveni<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[2,291],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2777"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2777"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2777\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2779,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2777\/revisions\/2779"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2777"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2777"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2777"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}