{"id":25928,"date":"2026-11-11T20:42:42","date_gmt":"2026-11-11T17:42:42","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25928"},"modified":"2026-11-11T20:42:42","modified_gmt":"2026-11-11T17:42:42","slug":"literadura-nr-41-13","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25928","title":{"rendered":"Literadura nr. 41 (13)"},"content":{"rendered":"

Titi DAMIAN<\/strong>
\n\"\"

Maratonul scris din mers<\/strong><\/p>\n

Recunosc c\u0103 am deschis acest volum cu o bucurie a vecin\u0103t\u0103\u021bii. Georgeta TUDOR scrie din Verne\u0219ti, de pe malul Ni\u0219covului, din inima acelui Buz\u0103u pe care \u00eel simt al meu \u2014 un col\u021b din acea \u021bar\u0103 pe care chiar Domnia Sa o nume\u0219te, \u00eentr-un poem, Gr\u0103dina Maicii Domnului. Iar c\u00e2nd am citit, sub multe dintre poeme, locul \u0219i data \u2014 \u201eVerne\u0219ti\u201d, dar \u0219i \u201e\u00een tren spre Baia Mare\u201d, \u201eBucure\u0219ti – Ploie\u0219ti\u201d, \u201eMedgidia\u201d \u2014, am \u00een\u021beles ceva care mi-a deschis cartea ca o cheie potrivit\u0103: aceste versuri au fost scrise, \u00een bun\u0103 parte, din mers. Pe ro\u021bi, \u00eentre dou\u0103 g\u0103ri, cu privirea la lume \u0219i cu mintea la cer. \u0218i mi-am zis c\u0103 nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor o profesoar\u0103 de o via\u021b\u0103, ajuns\u0103 pe ultima por\u021biune a propriei alerg\u0103ri, \u00ee\u0219i boteaz\u0103 volumul MARATONUL VIE\u021aII \u0219i \u00eel scrie tocmai atunci c\u00e2nd via\u021ba i se desf\u0103\u0219oar\u0103 sub geam ca un peisaj \u00een goan\u0103.
\n M\u0103 opresc, mai \u00eent\u00e2i, asupra titlului, pentru c\u0103 \u00een el st\u0103 firul ro\u0219u al \u00eentregului volum. Maratonul \u2014 alergarea de curs\u0103 lung\u0103, de anduran\u021b\u0103, cu pluton, cu respira\u021bie t\u0103iat\u0103 \u0219i reg\u0103sit\u0103, cu o singur\u0103 linie de sosire, care este moartea. Nu e o metafor\u0103 c\u0103utat\u0103; e una tr\u0103it\u0103. Poeta o desf\u0103\u0219oar\u0103 limpede \u00een poemul omonim, care, ca la to\u021bi cei care \u00ee\u0219i numesc cartea dup\u0103 o pies\u0103 anume, este \u0219i o discret\u0103 art\u0103 poetic\u0103, \u0219i o m\u0103rturisire de credin\u021b\u0103: \u201eSuntem \u00een maratonul existen\u021bei terestre, \/ Ne str\u0103duim s\u0103 ie\u0219im din pluton pe parcurs, \/ \u00cen via\u021ba ce-o ducem ni se deschid \u0219i ferestre, \/ \u00cen piept tragem aer \u0219i revenim \u00een concurs.\u201d
\n Frumoas\u0103 imagine, aceea a ferestrelor care se deschid pe parcursul cursei \u2014 c\u0103ci alerg\u0103torul are nevoie, ca s\u0103 nu se sufoce, de o gur\u0103 de aer, de o privire \u00een zare. \u0218i \u00eenc\u0103 mai frumos mi se pare g\u00e2ndul cu care se \u00eencheie poemul: c\u0103 adev\u0103rata ie\u0219ire din maraton nu e oboseala, nici renun\u021barea, ci \u201eresetarea\u201d prin \u00eentoarcerea c\u0103tre Cel de Sus, cu \u00eendemnul, rostit ca un fel de porunc\u0103 bl\u00e2nd\u0103, \u201edar nu tr\u0103i monoton\u201d. Iat\u0103 un verb-cheie pentru toat\u0103 cartea: a nu tr\u0103i monoton, a nu l\u0103sa zilele s\u0103 se scurg\u0103 \u00een gol. O lec\u021bie de dasc\u0103l, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, dat\u0103 cititorului ca o tem\u0103 pentru acas\u0103.
\n Pentru c\u0103, dac\u0103 m\u0103 \u00eentreba\u021bi ce o \u021bine laolalt\u0103, aceast\u0103 carte de credin\u021b\u0103 \u0219i de inim\u0103, a\u0219 r\u0103spunde: trei genera\u021bii prinse \u00een aceea\u0219i alergare. Sus, \u00eenaintea poetei pe traseu, mama de nou\u0103zeci de ani, c\u0103reia \u00eei e \u00eenchinat volumul; la mijloc, eul liric, profesoara trecut\u0103 de \u0219aptezeci de ani, v\u0103duv\u0103; jos, \u00een urm\u0103, nepo\u021bii care preiau \u0219tafeta. Toat\u0103 cartea respir\u0103 \u00eentre ace\u0219ti trei st\u00e2lpi. De aceea stau al\u0103turi, \u00een paginile ei, f\u0103r\u0103 s\u0103 se bat\u0103 cap \u00een cap, na\u0219terea \u0219i moartea, botezul \u0219i parastasul, leag\u0103nul \u0219i groapa.
\n Despre mam\u0103, poeta scrie cu o duio\u0219ie care nu alunec\u0103 niciodat\u0103 \u00een lacrimogen. O s\u0103rb\u0103tore\u0219te la \u00eemplinirea celor nou\u0103 decenii cu o vorb\u0103 care are \u00een ea \u0219i haz, \u0219i cutremurare: \u201eAi p\u0103c\u0103lit \u00eenc\u0103 o dat\u0103 moartea, \/ R\u0103mas-ai, dup\u0103 voia Domnului, cu noi\u201d
\n A p\u0103c\u0103li moartea \u2014 c\u00e2t\u0103 via\u021b\u0103 de \u021b\u0103ranc\u0103 harnic\u0103, deprins\u0103 s\u0103 se tocmeasc\u0103 \u0219i cu ananghia, st\u0103 \u00een acest verb! Iar despre so\u021bul plecat de \u0219aisprezece ani, doliul ei e unul demn, re\u021binut, care num\u0103r\u0103 f\u0103urarii (lunile lui februarie) ca pe ni\u0219te pietre de hotar ale singur\u0103t\u0103\u021bii: \u201eTr\u0103iesc azi al \u0219aisprezecelea f\u0103urar f\u0103r\u0103 tine…\u201d
\n Sunt versuri \u00een care v\u0103duva nu se vait\u0103, ci \u021bine socoteala anilor cu o lini\u0219te aproape monahal\u0103. \u0218i tot din aceast\u0103 zon\u0103 a pierderii vine \u0219i una dintre fricile cele mai omene\u0219ti ale volumului \u2014 nu frica de moarte, ci aceea, mult mai cumplit\u0103, de a-\u0219i pierde mintea \u0219i de a ajunge povar\u0103 celor dragi: \u201eNe las\u0103, Doamne, mintea-ntreag\u0103! \/ Puterile nu ni le lua, \/ Povar\u0103 nu ne fie via\u021ba \/ Atunci c\u00e2nd vom involua.\u201d
\n Cine a \u00eengrijit un b\u0103tr\u00e2n \u0219tie c\u00e2t adev\u0103r greu \u00eencape \u00een aceast\u0103 rug\u0103ciune simpl\u0103. E o poezie a senectu\u021bii scris\u0103 din interiorul ei, f\u0103r\u0103 cosmetic\u0103, \u0219i de aceea mi\u0219c\u0103toare.
\n Dar n-a\u0219 fi cinstit cu cititorul dac\u0103 a\u0219 l\u0103sa impresia c\u0103 volumul e numai elegie. Georgeta TUDOR are \u0219i un ochi ascu\u021bit de moralist, \u0219i o v\u00e2n\u0103 de satiric pe care i-am gustat-o. Lumea o prive\u0219te din tren \u2014 badanta \u00eentoars\u0103 din Italia, trupa de tineri actori, forfota pestri\u021b\u0103 a g\u0103rilor \u2014 \u0219i o judec\u0103 apoi cu un z\u00e2mbet h\u00e2tru. Are pamfletul ei bl\u00e2nd \u00eempotriva be\u021bivului din sat, are comedia savuroas\u0103 a ne\u00een\u021belegerii la doctor (\u00een Scaunele, jocul de cuvinte pe seama bietului Gheorghe e de tot hazul), are diavolul care v\u00e2r\u0103 z\u00e2zanie \u00eentre rude (G\u00e2lceava) \u0219i l\u0103comia care \u201eface s\u00e2ngele ap\u0103\u201d. Iar c\u00e2nd scrie fabul\u0103, o face cu me\u0219te\u0219ug: \u00een F\u0103ra\u0219ul \u0219i m\u0103tura, cele dou\u0103 unelte fug de acas\u0103 fiindc\u0103 st\u0103p\u00e2na le-a uitat pentru aspiratorul modern \u2014 ca s\u0103 afl\u0103m, la urm\u0103, cu un t\u00e2lc surprinz\u0103tor, c\u0103 ele erau de fapt copiii harnici, pleca\u021bi la bunica fiindc\u0103 nu erau l\u0103sa\u021bi s\u0103 fie de folos. E o pild\u0103 despre nevoia omului de a se sim\u021bi trebuincios, ambalat\u0103 cu \u00eendem\u00e2nare \u00een straie de poveste.
\n Vena cea mai larg\u0103 a volumului r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 cea a credin\u021bei, \u0219i ea este fireasc\u0103, neostentativ\u0103, ortodox\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duv\u0103. Maica Domnului, Schimbarea la fa\u021b\u0103 pe Tabor, rug\u0103ciunea, c\u0103in\u021ba, mul\u021bumirea \u2014 toate revin, ca un fond de org\u0103 peste care se a\u0219az\u0103 celelalte glasuri. Poeta se pricepe la anafor\u0103, acel procedeu de incanta\u021bie care se potrive\u0219te ca o m\u0103nu\u0219\u0103 rug\u0103ciunii. Iubirea de Dumnezeu o roste\u0219te \u00een salve, cu refrenul care deschide fiecare strof\u0103: \u201eIubi-Te-voi, Doamne, acum \u0219i oric\u00e2nd, \/ Ochi-mi Te-or c\u0103uta \u00een rou\u0103 usc\u00e2nd, \/ \u00cen catifelate petale din zori, \/ \u0218i-n omul sensibil p\u0103truns de fiori.\u201d
\n Iar natura nu \u00eei e niciodat\u0103 simplu decor, ci teofanie. Toamna mai cu seam\u0103 \u2014 anotimpul ei de predilec\u021bie \u2014 e citit\u0103 cre\u0219tine\u0219te, ca r\u0103stignire \u0219i \u00eenviere deopotriv\u0103: frunza ro\u0219ie e \u201es\u00e2ngele v\u0103rsat pe cruce\u201d, iar c\u0103derea ei nu e sf\u00e2r\u0219it, ci f\u0103g\u0103duin\u021b\u0103. De aici se na\u0219te una dintre cele mai izbutite c\u0103deri de cortin\u0103 ale volumului, cu acea \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 aforistic\u0103 pe care o pre\u021buiesc la un poem: \u201eA\u0219a \u0219i eu, pe scena vie\u021bii, \/ Mi-oi \u00eencheia rolul c\u00e2ndva, \/ N-oi da deloc credit triste\u021bii, \/ \u00cen alt\u0103 lume-oi \u00eenvia.\u201d C\u00e2t senin \u00een aceste patru versuri! Moartea privit\u0103 nu ca o pr\u0103bu\u0219ire, ci ca o ie\u0219ire din scen\u0103 spre o alt\u0103 scen\u0103. Iat\u0103 credin\u021ba care duce maratonul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t f\u0103r\u0103 spaim\u0103.
\n \u0218i fiindc\u0103 tot vorbesc despre izb\u00e2nzile c\u0103r\u021bii, se cuvine s\u0103 spun limpede, cu inima deschis\u0103, unde mi se pare c\u0103 poeta urc\u0103 cel mai sus. Paradoxal, nu acolo unde se sprijin\u0103 pe rim\u0103 \u0219i pe ritmul cuminte al catrenului, ci tocmai acolo unde le p\u0103r\u0103se\u0219te. \u00cen cele c\u00e2teva poeme de vers liber \u2014 Abisul t\u0103cerilor, Reflec\u021bii \u00een oceanul t\u0103cerii \u2014 vocea ei se desface dintr-odat\u0103 mai ampl\u0103, mai ad\u00e2nc\u0103, l\u0103s\u00e2nd rug\u0103ciunea s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103, f\u0103r\u0103 jen\u0103, cu astrofizica. Asculta\u021bi: \u201eNimeni nu ne poate interzice \/ pl\u0103cerea de a visa \/ \u00een abisul t\u0103cerilor, \/ de a c\u0103l\u0103tori pe o \/ cuant\u0103 de lumin\u0103 \/ \u00eenspre locul de unde a pornit \/ \u0219i \u00een care, demult, s-a stins o stea…\u201d
\n Acestea, \u00een opinia mea, sunt versurile cele mai frumoase ale volumului. C\u0103l\u0103toria pe o cuant\u0103 de lumin\u0103 c\u0103tre steaua de mult stins\u0103 \u2014 iat\u0103 o imagine de mare poet, \u00een care nostalgia metafizic\u0103 \u0219i fizica modern\u0103 se topesc una \u00eentr-alta. \u0218i nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor: c\u0103ci tocmai \u00eembinarea aceasta dintre candel\u0103 \u0219i telescop, dintre \u201eanii-lumin\u0103\u201d \u0219i icoan\u0103, dintre ADN \u0219i har, d\u0103 pecetea cea mai personal\u0103 a \u00eentregii c\u0103r\u021bi. O profesoar\u0103 care a predat \u0219i \u0219tiin\u021ba, \u0219i sufletul, scrie aici o poezie \u00een care cele dou\u0103 nu se ceart\u0103, ci se \u00eengem\u0103neaz\u0103.
\n Nu voi ascunde, fiindc\u0103 nu se cade s\u0103-l mint pe cititor \u0219i nici pe autoare, c\u0103 nu toate poemele se ridic\u0103 la aceast\u0103 cot\u0103. Sunt, \u00een volum, \u0219i piese \u00een care rima cere pre\u021bul ei \u0219i \u00eempinge versul c\u0103tre comoditate, sunt strofe \u00een care \u00eendemnul moral se roste\u0219te mai ap\u0103sat dec\u00e2t ar fi nevoie, dup\u0103 ce imaginea \u00eel spusese deja singur\u0103. Sunt locuri unde g\u00e2ndul, pre\u021bios \u00een sine, ar fi avut nevoie de \u00eenc\u0103 o noapte de lucru cu pila. Dar acestea sunt cusururi pe care le iart\u0103 lesne cine \u0219tie c\u0103 are \u00een fa\u021b\u0103 nu un poet de meserie, care \u00ee\u0219i cizeleaz\u0103 la rece efectele, ci o fiin\u021b\u0103 cald\u0103 care scrie din preaplinul inimii \u0219i din
\ncredin\u021b\u0103. Iar darul ei cel mai de pre\u021b nu e tehnica, ci sinceritatea \u2014 acea sinceritate f\u0103r\u0103 de care nici cea mai me\u0219te\u0219ugit\u0103 poezie nu mi\u0219c\u0103 pe nimeni.
\n O simt pe Georgeta TUDOR, sor\u0103 de breasl\u0103. E o profesoar\u0103 care n-a \u00eencetat s\u0103 fie profesoar\u0103 nici la pensie: \u00ee\u0219i scrie Plugu\u0219orul profesorilor, le vorbe\u0219te nepo\u021bilor ca unor elevi mari, presar\u0103 peste tot lec\u021bia de bine. Se vede limpede din chiar autoportretul ei, \u00een care recunosc z\u00e2mbetul cuiva care nu se ia prea \u00een serios: \u201eCopilul care-am fost odinioar\u0103, \/ Zburdalnic \u0219i pu\u021bin ascult\u0103tor \/ Care visa s-ajung\u0103 acrobat \u00een zbor, \/ A fost s-ajung\u0103 doar o profesoar\u0103.\u201d
\n \u201eDoar\u201d o profesoar\u0103! C\u00e2t\u0103 modestie \u0219i c\u00e2t\u0103 ironie bl\u00e2nd\u0103 \u00een acel \u201edoar\u201d, c\u00e2nd \u0219tim noi, cei de la catedr\u0103, c\u0103 a fi dasc\u0103l este una dintre pu\u021binele meserii care lucreaz\u0103 de-a dreptul la sufletul omului. Iar Domnia Sa a r\u0103mas, \u0219i \u00een versuri, dasc\u0103l: nu de gramatic\u0103, ci de senin\u0103tate.
\n A\u0219 \u00eencheia spun\u00e2nd astfel: MARATONUL VIE\u021aII nu este o carte care vrea s\u0103 cucereasc\u0103 premii ori s\u0103 r\u0103stoarne moda liric\u0103 a vremii. Este altceva, \u0219i lucrul acesta trebuie spus cu respect: este jurnalul \u00een versuri al unei femei credincioase, care \u00ee\u0219i alearg\u0103 cu demnitate ultima parte a cursei, cu mama \u00eenainte \u0219i cu nepo\u021bii \u00een urm\u0103, cu mor\u021bii ei al\u0103turi \u0219i cu Dumnezeu drept antrenor \u0219i liman. O carte care \u00ee\u0219i merit\u0103 cititorii \u2014 \u0219i care, atunci c\u00e2nd poeta are curajul s\u0103 ias\u0103 din pluton, adic\u0103 din chinga rimei comode, ne arat\u0103 c\u0103 ar fi putut s\u0103 alerge \u0219i mai sus. Eu, unul, \u00eei mul\u021bumesc Georgetei TUDOR pentru aceast\u0103 tov\u0103r\u0103\u0219ie de drum \u0219i o \u00eendemn, din toat\u0103 inima, s\u0103 mai scrie, \u0219i s\u0103 se \u00eencread\u0103 tot mai mult \u00een glasul ei cel adev\u0103rat \u2014 cel din abisul t\u0103cerilor, care c\u0103l\u0103tore\u0219te pe o raz\u0103 de lumin\u0103 p\u00e2n\u0103 la steaua de mult stins\u0103. Acolo o a\u0219teapt\u0103 poezia cea mare.\u2003<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Titi DAMIAN Maratonul scris din mers Recunosc c\u0103 am deschis acest volum cu o bucurie a vecin\u0103t\u0103\u021bii. Georgeta TUDOR scrie<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":25864,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25928"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25928"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25928\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25929,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25928\/revisions\/25929"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/25864"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25928"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25928"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25928"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}