{"id":25895,"date":"2026-11-03T17:59:46","date_gmt":"2026-11-03T14:59:46","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25895"},"modified":"2026-11-03T17:59:46","modified_gmt":"2026-11-03T14:59:46","slug":"literadura-nr-41-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25895","title":{"rendered":"Literadura nr. 41 (7)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Gabriel DRAGNEA<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dragnea.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dragnea.jpg\" alt=\"\" width=\"334\" height=\"433\" class=\"alignnone size-full wp-image-15880 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dragnea.jpg 334w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dragnea-231x300.jpg 231w\" data-sizes=\"(max-width: 334px) 100vw, 334px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 334px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 334\/433;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dragnea.jpg\" alt=\"\" width=\"334\" height=\"433\" class=\"alignnone size-full wp-image-15880\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dragnea.jpg 334w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dragnea-231x300.jpg 231w\" sizes=\"(max-width: 334px) 100vw, 334px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Florentin Popescu,<br \/>\namprenta unui timp bun<\/strong><\/p>\n<p>    Urm\u0103rindu-i \u00eenceputurile literare \u0219i publicistice, o important\u0103 apari\u021bie tip\u0103rit\u0103 a numelui Florentin Popescu o reg\u0103sim \u00een paginile revistei \u201eLuceaf\u0103rul\u201d din 1963. \u0218ase ani mai t\u00e2rziu debuteaz\u0103 editorial cu volumul de poezie \u201eObsesia p\u0103s\u0103rilor\u201d. Astfel c\u0103, la 24 de ani, deja descoperim poetul care \u00eencifreaz\u0103 tainele lumii \u0219i \u00eencercarea lui de a o descifra prin \u00eentreb\u0103ri \u0219i compara\u021bii profunde. Exemplu este poemul \u201eF\u00e2nt\u00e2nile pe cumpene plecate\u201d, edificator pentru eviden\u021bierea, pe de o parte,  eului deja afectat de timpul coroziv, pe de alt\u0103 parte de necunoscutul lumii \u201ede aripi\u201d. O lume de aripi fo\u0219n\u0103itoare, doar \u00eentr-un zbor f\u0103r\u0103 scop, dar \u0219i aripi care m\u0103soar\u0103 \u00eenaltul neg\u00e2ndind posibilele consecin\u021be ale av\u00e2ntului. Cu o ignorare asumat\u0103 a turbulen\u021belor ap\u0103rute \u00eentre \u201ecerul ce cade \u0219i cerul ce suie\u201d, ca \u00eentr-o ierarhie a devenirii, poetul simte c\u0103 poate fi \u0219i \u201emurmur\u201d, \u201e\u0219i izvor \u0219i p\u0103dure\u201d: \u201ef\u00e2nt\u00e2nile pe cumpene plecate\/ la un cap\u0103t o inim\u0103 la altul o alta\/ p\u0103m\u00e2ntul la mijloc\/ \u0219i umerii mei \u00een rotitor balans\/ \u021bin cump\u0103na pe ceruri aplecat\u0103;\/ \u00eentr-o parte anii se duc \u00een p\u0103m\u00e2nt\/ cu un copil \u00een ierburi z\u0103vor\u00e2t\/ \u00eentr-o alta se leag\u0103n\u0103-o lume de aripi\/ \u0219i pe c\u00e2nd alerg s\u0103 m-apropii\/ \u00eentre cerul ce cade \u0219i cerul ce suie\/ murmur sunt \u0219i izvor \u0219i p\u0103dure\/ \u0219i steaua care-o caut poate nu e.\u201d<br \/>\n    \u00cent\u00e2mpl\u0103tor sau nu, zborul pare s\u0103 fie elementul definitoriu al publicistului-poet n\u0103scut \u00eentr-un aprilie 1945, o lun\u0103 a lui prier \u00een care s-au mai n\u0103scut, printre al\u021bii, Octavian Goga, F\u0103nu\u0219 Neagu, Emil Cioran, Barbu \u0218tef\u0103nescu Delavrancea, Magda Isanos, Camil Petrescu sau \u0218tefan Augustin Doina\u0219. Am putea spune, a\u0219adar, c\u0103 sub semnul lunii a patra, ambi\u021bia \u0219i devotamentul, sacrificiul \u0219i consecven\u021ba sunt calit\u0103\u021bi pe care le reg\u0103sim mai ales la aceia desemna\u021bi s\u0103 aleag\u0103 cuv\u00e2ntul care s\u0103 eviden\u021bieze natural o realitate mai mult sau mai pu\u021bin analizat\u0103 \u0219i descifrat\u0103 de ceilal\u021bi. \u00cen fond, calit\u0103\u021bi reg\u0103site la aceia care reprezint\u0103 arta sub toate formele ei de manifestare. Dac\u0103 am apela la astrologi, ace\u0219tia ar spune c\u0103 nativii din aprilie sunt muncitori \u0219i iubesc rutina. C\u00e2t se poate de adev\u0103rat, privind activitatea gazet\u0103reasc\u0103 a domnului Florentin Popescu, o deosebit\u0103 rutin\u0103 care acoper\u0103 peste 60 de ani, din cei 81 d\u0103rui\u021bi p\u00e2n\u0103 acum de Dumnezeu, bifa\u021bi fructuos pe r\u0103bojul vie\u021bii literar-publicistice. A face un inventar al tuturor volumelor tip\u0103rite p\u00e2n\u0103 \u00een prezent de Florentin Popescu este un exerci\u021biu de r\u0103bdare \u0219i de admira\u021bie totodat\u0103: dic\u021bionare de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 \u0219i universal\u0103, monografii (dintre cele mai cunoscute le amintesc aici pe acelea despre Vasile Voiculescu, Alexandru Macedonski, Nicolae Labi\u0219 sau Alexandru Odobescu), o istorie anecdotic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne \u00een dou\u0103 volume, eseuri, evoc\u0103ri, reportaje, cronici \u0219i interviuri, toate adunate \u00een mii de file de carte.<br \/>\n    Tot c\u0103ut\u00e2nd printre aprecierile confra\u021bilor s\u0103i, cea mai potrivit\u0103 descriere a activit\u0103\u021bii omului de litere Florentin Popescu este aceea realizat\u0103 de acad. Gheorghe P\u0103un, care spunea astfel: \u201eO bibliotec\u0103 \u00een st\u00e2nga cu c\u0103r\u021bile citite!, una \u00een dreapta cu c\u0103r\u021bile pe care le-a scris. \u0218i c\u00e2te a scris! Poezie, reportaj, eseu, roman, monografii, prezentare de carte \u0219i prezentare de autori, epigrame. Are oper\u0103, are \u0219i activitate&#8230; Un om care construie\u0219te, cu bucuria \u0219i senin\u0103tatea unei meniri care face improprie ideea de sacrificiu&#8230; O prezen\u021b\u0103 reconfortant\u0103 \u00een lumea noastr\u0103 parc\u0103 tot mai entropic\u0103.\u201d Da, nimic din tot ce a realizat p\u00e2n\u0103 acum poetul \u0219i publicistul Florentin Popescu nu st\u0103 sub semnul sacrificiului. Mul\u021bi ar fi tenta\u021bi s\u0103 nuan\u021beze pe marginea timpului, a energiei concentrate pe varii proiecte literare, gazet\u0103re\u0219ti sau editoriale. Florentin Popescu nu a sacrificat nimic. Toate demersurile sale scriitorice\u0219ti au decurs cu acea naturale\u021be specific\u0103 creatorului chemat, h\u0103ruit a se dedica total spa\u021biului locuit de cuv\u00e2nt.<br \/>\n    Cu un deceniu \u00een urm\u0103, la \u00eemplinirea celor 70 de ani, s\u0103rb\u0103tori\u021bi al\u0103turi de prieteni, Florentin Popescu etal\u00e2nd o evident\u0103 stare de mul\u021bumire fa\u021b\u0103 de cele realizate, dar \u0219i hot\u0103r\u00e2t a continua cu noi \u0219i noi proiecte, spunea astfel: \u201eAm abordat toate tipurile \u0219i genurile publicistice, de la \u0219tire la anchet\u0103, de la pamflet \u0219i p\u00e2n\u0103 la reportaj. Ziaristica a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi \u0219i cred c\u0103 va r\u0103m\u00e2ne toat\u0103 via\u021ba, marea mea dragoste.<br \/>\n    V\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103 nicio clip\u0103 nu m-am considerat un om realizat \u0219i nu m-am culcat pe laurii gloriei. Dup\u0103 1990, c\u00e2nd condi\u021biile public\u0103rii au devenit cele pe care le \u0219ti\u021bi, nu am f\u0103cut nimic altceva dec\u00e2t s\u0103 continui cu ceea ce eram deja obi\u0219nuit s\u0103 fac. S\u0103 scriu tot ceea ce g\u00e2ndesc \u0219i simt, s\u0103 scot \u00een eviden\u021b\u0103 scriitori care am considerat c\u0103 au ceva de spus \u0219i s\u0103 nu abandonez niciodat\u0103 aceast\u0103 activitate indiferent de neajunsuri sau obstacole\u201d.<br \/>\n    Florentin Popescu este o amprent\u0103 a unui timp bun, a unei perioade \u00een care selectarea manuscriselor \u0219i, \u00een general, munca redac\u021bional\u0103 impunea alte rigori care abia se mai reg\u0103sesc \u00een activitatea anumitor edituri \u0219i reviste de ast\u0103zi. Cu acelea\u0219i instrumente ale rigorii, cu obiectivitatea p\u0103strat\u0103 atent, \u00eenc\u0103 din vremuri devenite amintiri, men\u021binut\u0103 \u0219i dezvoltat\u0103 p\u00e2n\u0103-n prezentul care dicteaz\u0103 alte norme \u0219i valori, dl Florentin Popescu, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 i-a citit pe to\u021bi, a devenit \u2013 \u0219i nu de ieri, de azi \u2013 un avizat \u0219i apreciat radiograf al miilor de pagini tip\u0103rite. \u0218i iat\u0103-l ast\u0103zi, la deosebita v\u00e2rst\u0103 de 81 de ani, potrivind \u00een continuare cuvinte, \u00eempletind g\u00e2nduri \u0219i reflec\u021bii pentru o mai bun\u0103 \u00een\u021belegere a lumii literare. Juc\u00e2ndu-ne cu cifrele, d\u00e2ndu-le astfel o \u0219i mai mare importan\u021b\u0103 \u0219i greutate, trebuie s\u0103 precizez c\u0103 un sfert din anii activit\u0103\u021bii sale literare l-a dedicat \u0219i Sudului, fiind al\u0103turi de bolintineni, \u00eenc\u0103 de la apari\u021bia primelor numere ale revistei.<br \/>\n    Ce \u00eent\u00e2mplare frumoas\u0103, ce coinciden\u021b\u0103 pl\u0103cut\u0103 s\u0103-i cite\u0219ti versurile poemului \u201eUmbra c\u0103zut\u0103 pe lucruri\u201d din acela\u0219i volum de debut, din 1969, \u201eObsesia p\u0103s\u0103rilor\u201d \u0219i s\u0103 reg\u0103se\u0219ti un sud-terminal \u00een a\u0219teptarea exodului norilor: \u201eniciun vers nu mai fo\u0219ne\u0219te prin mine\/ norii curg prin salc\u00e2mi \u00eenspre sud\u201d. Iat\u0103 c\u0103, a\u0219a cum spuneam, printr-o frumoas\u0103 coinciden\u021b\u0103 generat\u0103 de lirica poetului, \u00een destinul lui Florentin Popescu trebuia s\u0103 existe \u0219i o parte a sufletului ata\u0219at\u0103 de un \u201eSud\u201d, c\u0103ruia i-a dedicat peste 25 de ani din via\u021b\u0103, scriind avizat \u0219i asumat despre c\u0103r\u021bile confra\u021bilor s\u0103i din arealul bolintinean. Numai \u00een acest context stau m\u0103rturie zeci de articole \u0219i referin\u021be critice, cronici \u0219i prezent\u0103ri de autori \u00een paginile revistei Sud. \u00cen plan editorial dl Florentin Popescu a editat un num\u0103r de trei volume la t\u00e2n\u0103ra editur\u0103 Sud, \u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een 2019: \u201eAutori \u0219i c\u0103r\u021bi din bibliotecile Sudului\u201d (2021), \u201eOrizont literar bolintinean\u201d (2023) \u0219i acest volum omagial Florentin Popescu \u2013 \u201eUn izb\u00e2nditor \u00eentru fapt\u0103 cultural\u0103\u201d (2025). Pentru aceia care consider\u0103 c\u0103 timpul nu mai are r\u0103bdare \u0219i nu pot parcurge \u2013 \u0219i asta, pe bun\u0103 dreptate \u2013 voluminoasa oper\u0103 variat\u0103 a poetului, gazetarului, criticului \u0219i eseistului Florentin Popescu, este de ajuns parcurgerea acestei culegeri de impresii \u0219i referin\u021be critice pe marginea operei \u0219i personalit\u0103\u021bii scriitorului buzoian. Nu doar o carte, ci o ampl\u0103 carte de vizit\u0103 literar\u0103 \u00een care zeci de voci nuan\u021beaz\u0103 perseveren\u021ba \u0219i talentul gazet\u0103resc, altele obiectivitatea \u0219i \u00eend\u00e2rjirea scriitorului din Lera-Chiojdu Buz\u0103ului.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nCamelia Iuliana RADU<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/iuliana-radu-e1601459968623.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-1\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/iuliana-radu-e1601459968623.jpg\" alt=\"\" width=\"302\" height=\"300\" class=\"alignnone size-full wp-image-11035 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 302px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 302\/300;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/iuliana-radu-e1601459968623.jpg\" alt=\"\" width=\"302\" height=\"300\" class=\"alignnone size-full wp-image-11035\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Aura Crei\u021baru \u2013 \u201ePrezentul dintre clipe\u201d sau ontologia clipei locuite<\/strong><\/p>\n<p>    Exist\u0103 volume de poezie care construiesc o biografie \u0219i volume care construiesc o filozofie. \u201ePrezentul dintre clipe\u201d apar\u021bine celei de-a doua categorii. Aura Crei\u021baru propune aici o liric\u0103 a reflec\u021biei metafizice, \u00een care poezia, ca expresie a sensibilit\u0103\u021bii, devine un instrument de cunoa\u0219tere. Cartea poate fi citit\u0103 ca un amplu tratat poetic despre timp, memorie, filia\u021bie, crea\u021bie \u0219i transcendere, \u00een care fiecare poem reprezint\u0103 o etap\u0103 a unei ini\u021bieri spirituale. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, cuvinte precum prezent, clip\u0103, lumin\u0103, ochi, g\u00e2nd, genez\u0103, Dumnezeu, vis sau \u00eenger alc\u0103tuiesc un adev\u0103rat lexic fundamental al volumului.<br \/>\n    Titlul \u00eensu\u0219i concentreaz\u0103 \u00eentreaga filosofie poetic\u0103 a c\u0103r\u021bii. \u201ePrezentul dintre clipe\u201d desemneaz\u0103 acel spa\u021biu invizibil \u00een care existen\u021ba se tr\u0103ie\u0219te cu adev\u0103rat. Poeta mut\u0103 accentul de pe timpul m\u0103surabil pe timpul interior, fenomenologic, apropiindu-se, f\u0103r\u0103 a o declara explicit, de concep\u021bia lui Henri Bergson despre dur\u00e9e, timpul tr\u0103it ca flux al con\u0219tiin\u021bei.<br \/>\n    \u00cen poemul care d\u0103 titlul volumului, aceast\u0103 idee este formulat\u0103 astfel: \u201e\u00centre\/ ieri \u0219i m\u00e2ine\/ \u00eentre atunci \u0219i c\u00e2ndva\/ pulseaz\u0103 continuu prezentul din noi.\u201d Prezentul este o energie continu\u0103, un spa\u021biu al devenirii, de aceea, \u00eendemnul final al poemului are valoarea unei maxime existen\u021biale: \u201eTr\u0103ie\u0219te-ne-acum!\u201d Acest imperativ transform\u0103 poezia \u00eentr-o etic\u0103 a prezen\u021bei. \u00cen \u00eentreaga carte, timpul nu este perceput ca un adversar al omului, ci ca materia \u00eens\u0103\u0219i din care se na\u0219te con\u0219tiin\u021ba.<br \/>\n    Unul dintre cele mai provocatoare texte, \u201eDecupaj atemporal\u201d, contest\u0103 \u00eens\u0103\u0219i existen\u021ba timpului obiectiv: \u201eTimpul nu exist\u0103\/ el a fost inventat!\u201d. Afirma\u021bia, aparent paradoxal\u0103, trimite spre marile \u00eentreb\u0103ri ale filozofiei moderne privind natura temporalit\u0103\u021bii. Poeta sugereaz\u0103 c\u0103 timpul este doar un instrument de m\u0103sur\u0103, \u00een timp ce adev\u0103rata existen\u021b\u0103 se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentr-o dimensiune atemporal\u0103, accesibil\u0103 doar prin iubire, contempla\u021bie sau crea\u021bie. Ideea este dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la consecin\u021bele ei ultime: \u201eAcolo \u2013 \/ \u00een locuri atemporale&#8230;\/ nimic nu m\u0103soar\u0103 trecerea\u201d. \u00cen aceast\u0103 perspectiv\u0103, poezia devine \u00eens\u0103\u0219i experien\u021ba suspend\u0103rii timpului.<br \/>\n    Un alt nucleu major al volumului \u00eel constituie rela\u021bia dintre limbaj \u0219i crea\u021bie. Pentru Aura Crei\u021baru, cuv\u00e2ntul este o realitate aproape sacr\u0103. Volumul se deschide cu \u201eInvoca\u021bie\u201d, poem care func\u021bioneaz\u0103 ca o ars poetica: \u201ePe to\u021bi porii\/ muguri de litere.\u201d Corpul biologic este \u00eenlocuit de corpul textual; poeta nu mai are piele, ci scoar\u021b\u0103, nu mai are degete, ci ramuri. Ea \u00eens\u0103\u0219i devine arbore al limbajului. \u00cen final, dimensiunea religioas\u0103 a crea\u021biei este exprimat\u0103 printr-o formul\u0103 de mare fine\u021be: \u201eEu \u00eens\u0103mi mirare\/ din Mirarea ce e\u0219ti\u2026\u201d. Nu Dumnezeu este definit, ci omul creator, care exist\u0103 prin participare la miracolul originar.<br \/>\n    Aceast\u0103 concep\u021bie este dezvoltat\u0103 explicit \u00een poemul \u201eDe aceea, poetul\u201d, unde inspira\u021bia este prezentat\u0103 ca o continuare a actului genezei: \u201eLa \u00eenceput era Cuv\u00e2ntul&#8230;\u201d. Pornind de la textul evanghelic, poeta construie\u0219te propria mitologie a crea\u021biei poetice. Poetul nu inventeaz\u0103 poezia, ci prime\u0219te harul ei:<br \/>\n\u201eHarul transcrierii mesajului divin.\u201d Observ\u0103m aici una dintre constantele \u00eentregului volum: crea\u021bia nu este un act de orgoliu intelectual, ci unul de receptare, \u00een care poetul descoper\u0103 sensul, chiar dac\u0103 nu el este cel care \u00eel produce.<br \/>\n    De altfel, \u00eentreaga carte este traversat\u0103 de simboluri recurente care alc\u0103tuiesc un adev\u0103rat sistem poetic: ochiul, lumina, lacrima, clepsidra, steaua, \u00eengerul, r\u0103d\u0103cina, arborele \u0219i fereastra. Aceste imagini func\u021bioneaz\u0103 asemenea unor arhetipuri personale. Ochiul, de pild\u0103, apare \u00een numeroase ipostaze: ochiul fizic, ochiul pineal, ochiul memoriei, ochiul sufletului. \u00cen poemul \u201eDincolo de ochiul pineal\u201d, percep\u021bia dep\u0103\u0219e\u0219te planul senzorial: \u201eOchiul pineal prinde imagini succesive&#8230;\u201d Privirea devine un act spiritual, iar memoria este definit\u0103 ca spa\u021biu al re\u00eent\u00e2lnirii cu cei disp\u0103ru\u021bi.<br \/>\n    Poate cea mai impresionant\u0103 dimensiune a volumului este aceea a genealogiei spirituale. \u00cen poemele \u201eOmagiu p\u0103rin\u021bilor\u201d, \u201eFilogenie\u201d, \u201eCordonul genezei materne\u201d sau \u201eG\u00e2nd la g\u00e2nd\u201d, identitatea este conceput\u0103 ca o continuitate \u00eentre genera\u021bii. Omul exist\u0103 prin cei care l-au precedat \u0219i continu\u0103 s\u0103 existe prin cei care vin dup\u0103 el. \u00cen \u201eFilogenie\u201d, aceast\u0103 perspectiv\u0103 cap\u0103t\u0103 o formulare aproape sapien\u021bial\u0103: \u201eRepet\u0103m filogenetic \/ o via\u021b\u0103 \/ o moarte&#8230;\u201d<br \/>\n    Via\u021ba \u0219i moartea \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai fie opuse; ele devin ritmurile aceleia\u0219i respira\u021bii cosmice. \u00cen \u201eCordonul genezei materne\u201d, simbolul cordonului ombilical este amplificat p\u00e2n\u0103 la dimensiunea unei metafore universale. Leg\u0103tura dintre mam\u0103 \u0219i copil dep\u0103\u0219e\u0219te biologicul \u0219i devine principiul \u00eentregii crea\u021bii: \u201eNimeni nu va dezlega niciodat\u0103\/ ceea ce ne \u021bine-mpreun\u0103 etern.\u201d Poemul este unul dintre cele mai emo\u021bionante din volum, tocmai pentru c\u0103 evit\u0103 sentimentalismul \u0219i transform\u0103 experien\u021ba maternit\u0103\u021bii \u00eentr-o reflec\u021bie asupra continuit\u0103\u021bii fiin\u021bei.<br \/>\n    Un alt aspect definitoriu al acestei poezii este rela\u021bia dintre concret \u0219i abstract. Aura Crei\u021baru porne\u0219te adesea de la imagini aparent simple \u2013 pleoapa, lacrima, firul de nisip, fotografia, fereastra, floarea, &#8211; pentru a ajunge la \u00eentreb\u0103ri privind destinul, memoria sau transcenden\u021ba. \u00cen \u201ePor\u021bile lacrimii\u201d, imaginea unei pleoape blocate devine simbolul unei umanit\u0103\u021bi incapabile s\u0103 mai priveasc\u0103 lumea cu inocen\u021b\u0103: \u201eDeschide pleoapa clipei tale \/ Acum. \u0218i iart\u0103, s\u0103 po\u021bi iubi.\u201d Este, poate, cel mai limpede manifest etic al volumului. Poezia apare ca posibilitate de regenerare moral\u0103: \u201eRecicleaz\u0103 universul.\u201d<br \/>\n    \u00cen plan stilistic, Aura Crei\u021baru cultiv\u0103 un lirism conceptual, apropiat de ceea ce critica literar\u0103 nume\u0219te poezia ideii. Metaforele sale nu sunt explozive, ci cumulative. Ele construiesc treptat un univers coerent, \u00een care simbolurile comunic\u0103 \u00eentre ele de la un poem la altul. \u00cen acest sens, volumul poate fi citit ca o singur\u0103 poezie ampl\u0103, desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een secven\u021be succesive.<br \/>\n    Se remarc\u0103 \u0219i o particularitate mai rar \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een lirica actual\u0103, anume dialogul permanent dintre limbajul teologic, cel filozofic \u0219i cel \u0219tiin\u021bific. Termeni precum filogenie, ochi pineal, genetic, neuroni, matrice, calendar, cordon ombilical sau genez\u0103 coexist\u0103 firesc cu \u00eengerii, lumina, harul \u0219i cuv\u00e2ntul biblic. Din aceast\u0103 \u00eembinare rezult\u0103 o poezie interdisciplinar\u0103, \u00een care \u0219tiin\u021ba \u0219i spiritualitatea nu se exclud, ci se completeaz\u0103.<br \/>\n    Originalitatea Aurei Crei\u021baru const\u0103 tocmai \u00een aceast\u0103 \u00eencercare de a recupera func\u021bia sapien\u021bial\u0103 a poeziei. \u00centr-o perioad\u0103 \u00een care discursul liric este dominat de autobiografism \u0219i de fragmentul cotidian, ea reabiliteaz\u0103 marile teme ale umanit\u0103\u021bii: timpul, crea\u021bia, memoria, Dumnezeu, destinul \u0219i iubirea. Poezia ei dep\u0103\u0219e\u0219te descrierea lumii, prin \u00eencercarea de a-i descifra, poetic,  mecanismele invizibile.<br \/>\n     \u201ePrezentul dintre clipe\u201d este un volum de poezie ca o medita\u021bie asupra condi\u021biei umane. Cititorul este invitat s\u0103 participe la un exerci\u021biu de contemplare, \u00een care fiecare poem reprezint\u0103 o treapt\u0103 spre \u00een\u021belegerea unei realit\u0103\u021bi mai vaste dec\u00e2t cea imediat\u0103. Aura Crei\u021baru dovede\u0219te c\u0103 poezia poate r\u0103m\u00e2ne, \u0219i ast\u0103zi, un loc privilegiat al \u00eent\u00e2lnirii dintre g\u00e2ndire \u0219i emo\u021bie, dintre metafor\u0103 \u0219i revela\u021bie, dintre efemer \u0219i etern. \u00cen universul s\u0103u liric, clipa este locul \u00een care omul poate atinge, fie \u0219i pentru o secund\u0103 fertil\u0103, sentimentul infinitului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Gabriel DRAGNEA Florentin Popescu, amprenta unui timp bun Urm\u0103rindu-i \u00eenceputurile literare \u0219i publicistice, o important\u0103 apari\u021bie tip\u0103rit\u0103 a numelui Florentin<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":25864,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25895"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25895"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25895\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25896,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25895\/revisions\/25896"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/25864"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25895"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25895"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25895"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}