{"id":25813,"date":"2026-09-24T00:17:27","date_gmt":"2026-09-23T21:17:27","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25813"},"modified":"2026-09-24T00:20:58","modified_gmt":"2026-09-23T21:20:58","slug":"literadura-nr-40-17","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25813","title":{"rendered":"Literadura nr. 40 (17)"},"content":{"rendered":"

Tudor CICU<\/strong>
\n\"\"

Tableta celui ursit a deveni scriitor<\/strong><\/p>\n

Ion Dru\u021b\u0103, \u00een povestirea sa \u201e\u00centoarcerea \u021b\u0103r\u00e2nei \u00een p\u0103m\u00e2nt\u201d poveste\u0219te cum Sofia Andreevna (so\u021bia), Aleksandra Lvovna (fiica), ori secretarul de la conacul lui Lev Nikolaevici Tolstoi se ocupau de corecturile, scrisorile venite din \u021bar\u0103 \u0219i de contractele marelui scriitor cu editurile. La b\u0103tr\u00e2ne\u021be marele scriitor \u00ee\u0219i l\u0103sase barba mare, must\u0103\u021bile mari aduse p\u00e2n\u0103 \u00een barb\u0103 \u0219i se \u00eembr\u0103ca aidoma \u021b\u0103ranilor s\u0103i de pe mo\u0219ie. Ie\u0219ea la plimbare printre \u021b\u0103ranii satelor de pe mo\u0219ie \u00een c\u0103ma\u0219a de dimie lung\u0103 p\u00e2n\u0103 peste i\u021bari \u0219i \u00eembr\u0103cat cu paltonul lung p\u00e2n\u0103 la botinele cl\u0103p\u0103uge din picioare, de nici c\u0103 \u00eel deosebeau \u021b\u0103ranii de unul de-ai lor. Dru\u021b\u0103 poveste\u0219te cum \u00eentr-o bun\u0103 zi se ar\u0103tase b\u0103tr\u00e2nul destul de \u00eengrijorat c\u0103 la editura lui S\u00eetin \u201eBiblioteca pentru to\u021bi\u201d patronul scotea c\u0103r\u021bile la un pre\u021b at\u00e2t de sc\u0103zut, \u00een timp ce alte edituri \u00eei scot operele sale complete cu pre\u021bul cel mai ridicat. Lev Tolstoi, \u00een jurnalul s\u0103u, poveste\u0219te cum \u0219i-a luat inima \u00een din\u021bi \u0219i cu manuscrisul \u201edespre Petru cel Mare\u201d a plecat s\u0103 bat\u0103 cu m\u00e2na lui la u\u0219a unei astfel de edituri, ca s\u0103 vad\u0103 cu ochii \u0219i s\u0103 aud\u0103 cu urechile lui ce \u0219i cum. A avut norocul s\u0103 \u00eei deschid\u0103 u\u0219a editurii \u00eensu\u0219i patronul. Discu\u021bia a decurs cam a\u0219a:
\n \u201e\u2013Ce dore\u0219ti, \u021b\u0103r\u0103noiule? Nu cumva vrei s\u0103 devii \u0219i tu scriitor?\u201d
\n \u201e\u2013Dac\u0103 se poate…\u201d
\n \u201e\u2013\u0218i ce ai mai scris?\u201d
\n \u201e\u2013P\u0103i… c\u00e2teva: Anna Karenina, R\u0103zboi \u0219i pace, \u00cenvierea…
\n \u201e\u2013Da cum te cheam\u0103? a f\u0103cut patronul ochii mari. Muncitorii, c\u00e2\u021bi se g\u0103seau \u00een preajm\u0103 s-au str\u00e2ns \u00een spatele patronului gata s\u0103 izbucneasc\u0103 \u00een hohote \u0219i s\u0103 porneasc\u0103 a face b\u0103\u0219c\u0103lie de noul sosit.
\n \u201e\u2013Lev Nikolaevici Tolstoi!\u201d a zis \u201e\u021b\u0103r\u0103noiul\u201d, st\u00e2nd calm \u0219i demn dinaintea patronului.
\n Celor din spatele u\u0219ii le-a pierit dintr-odat\u0103 z\u00e2mbetul \u0219i au r\u0103mas s\u0103 stea cu m\u00e2inile cruce la piept dinaintea \u201e\u021b\u0103r\u0103noiului\u201d care le b\u0103tuse la u\u0219\u0103. Ca s\u0103 vezi? \u201e\u021a\u0103r\u0103noiul\u201d era ditamai Lev Tolstoi \u00een carne \u0219i oase!
\n Bunicul \u00eemi povestea, cu umor, cum a fost el sortit s\u0103 fie scriitorul bisericii. \u201eE mare lucru c\u00e2nd omul are noroc, zicea el. Duminicile, c\u00e2nd p\u0103rin\u021bii no\u0219tri intrau \u00een biseric\u0103 s\u0103 asculte slujba \u0219i se \u00eenchinau la icoane, noi, copiii, \u00eencingeam jocul pe l\u00e2ng\u0103 turla bisericii, prin clopotni\u021b\u0103 \u0219i chiar pe acoperi\u0219uri de chilii. \u00cen toat\u0103 ceata eu eram singurul scriitor, iar ceilal\u021bi erau cititorii, fiindc\u0103 doar pe mine m\u0103 chemau to\u021bi s\u0103 le scriu crucile \u0219i pomelnicele. A\u0219a c\u0103 eu f\u0103ceam scenariul jocului \u0219i ei trebuiau s\u0103-l aplice \u00eentocmai. \u00centr-o var\u0103 ne-am jucat de-a r\u0103zboiul. Eu mi-am rezervat rolul generalului, asta dovedeau cele dou\u0103 table de conserv\u0103 t\u0103iate \u00een f\u00e2\u0219ii \u0219i aplicate pe umerii de la c\u0103ma\u0219\u0103, iar pe ei i-am \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een pu\u0219ca\u0219i, mitraliori \u0219i tunari. Unii voiau s\u0103 fie pilo\u021bi de bombardiere. Era mai palpitant s\u0103 vii \u00een zbor pe deasupra pu\u0219tilor \u0219i tunurilor, ziceau ei, dar avion era mai greu s\u0103 fii. De unde s\u0103 iei combustibil, pilo\u021bi instrui\u021bi \u0219i aripi? Aripi care s\u0103 fac\u0103 f\u00e2l-f\u00e2l, ca p\u0103s\u0103rile. A\u0219a c\u0103 am hot\u0103r\u00e2t ca sub comanda mea s\u0103 fie numai pu\u0219ti care s\u0103 fac\u0103 poc-poc, mitralierele s\u0103 fac\u0103 prr-prr \u0219i tunurile ca s\u0103 bat\u0103 bum-bum. Jocul \u00eencepuse c\u00e2nd, pe cer, \u00een \u0219iruri negre au ap\u0103rut, zbur\u00e2nd aproape de p\u0103m\u00e2nt adev\u0103ratele avioane. Aveau zvastici, mari-negre, pe aripi. Chiar erau ni\u0219te modele, Albatros-Flugzeugwerke, adev\u0103rate. Se cutremura p\u0103m\u00e2ntul sub ele. Nu puteau fi reperate dec\u00e2t de undeva de sus. Atunci m-am urcat pe turla bisericii \u0219i de acolo am strigat: \u201eAten\u021biune! V\u0103 ordon\u0103 generalul! Acum vom dobor\u00ee avioane. Aten\u021bie, foc!!!\u201d. Se auzeau pu\u0219tile, mitralierele \u0219i tunurile. Comenzile c\u0103deau \u0219i ele, de sus, ca proiectilele. Era un vacarm de nedescris. M\u0103 uitam la ai mei cum se zv\u00e2rcoleau acolo, jos, fugind \u00een jurul bisericii, ori s\u0103rind \u00een aer ca ni\u0219te p\u0103pu\u0219i. Mi se p\u0103rea, de acolo de pe turla bisericii, c\u0103 \u00ee\u0219i cam exagerau rolurile, sau \u00ee\u0219i jucau mult prea bine piesa. Cur\u00e2nd curtea bisericii s-a umplut de \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 \u0219i fum, iar buc\u0103\u021bi din tencuiala bisericii s\u0103reau care \u00eencotro. La sf\u00e2r\u0219it, c\u00e2nd adev\u0103ratele avioane au disp\u0103rut dincolo de linia orizontului, am ordonat adunarea cititorilor din oastea improvizat\u0103, \u00een fa\u021ba bisericii. Nu mai era \u00eens\u0103 nimeni. C\u0103zuser\u0103 cu to\u021bii la datorie. R\u0103m\u0103sesem singur… M\u0103 alesesem doar cu c\u0103ma\u0219a rupt\u0103 \u0219i o d\u00e2r\u0103 de s\u00e2nge care se prelingea u\u0219or… De-aia am zis c\u0103 e mare lucru c\u00e2nd are omul noroc\u201d.
\n \u201e\u2013Da\u2019 cum de nu te-a nimerit, bunicule?\u201d l-am \u00eentrebat eu, ar\u0103t\u00e2ndu-m\u0103 curios.
\n \u201e\u2013\u0218tiu eu? a dat din umeri bunicul. Pesemne pe un general \u00eel voiau prins de viu \u0219i luat prizonier. Era necesar pentru a li se pune pe piept decora\u021bia de \u201eerou de r\u0103zboi\u201d, dar cum \u00een sat \u0219i nici prin \u00eemprejurimi nu exista aeroport unde s\u0103 se lase jos avioanele, doar dealuri \u0219i v\u0103i pr\u0103p\u0103stioase erau peste tot, au mai dat avioanele alea de c\u00e2teva ori roat\u0103 bisericii \u0219i s-au tot dus care \u00eencotro\u201d.
\n \u0218i nu l-am mai \u00eentrebat nimic, fiindc\u0103 m\u0103 g\u00e2ndeam pe-atunci, c\u0103 adic\u0103, ce fel de scriitor e acela care scrie doar cruci \u0219i pomelnice? Mai t\u00e2rziu \u00eens\u0103, c\u00e2nd am citit schi\u021ba \u201eScriitorul\u201d, de Cehov, am tres\u0103rit c\u00e2nd b\u0103iatul de pr\u0103v\u0103lie, al negustorului de ceai Er\u0219akov, l-a anun\u021bat \u00eentr-o bun\u0103 zi, cu glas tare, pe patron: \u201eA venit scriitorul!\u201d Aveam s\u0103 aflu c\u0103 \u201escriitorul\u201d care se anun\u021base la pr\u0103v\u0103lie venise cu textele unor reclame \u00een care erau \u00een\u0219tiin\u021ba\u021bi clien\u021bii, c\u0103 Z. S. Er\u0219akov era vestitul furnizor de ceai chinezesc al tuturor ora\u0219elor din Rusia\u201d etc… \u0218i cum \u00ee\u0219i mai l\u0103uda reclama scris\u0103! \u201eDeviza noastr\u0103 domnule Zahar Semionovici se exprim\u0103 \u00een cuvinte pu\u021bine, dar pline de ad\u00e2nc\u0103 semnifica\u021bie: Ieftin, prompt \u0219i con\u0219tiincios!\u201d C\u00e2nd a cerut bani, s\u0103 fie pl\u0103tit pentru \u201emunca lui intelectual\u0103\u201d, patronul pr\u0103v\u0103liei i-a spus c\u0103 el pl\u0103te\u0219te pe toat\u0103 lumea doar \u00een ceai \u0219i zah\u0103r, iar cum scriitorul nostru s-a ar\u0103tat indignat c\u0103, pentru munca lui, doar ceai \u0219i zah\u0103r i se cuvenea \u00een loc de bani, Er\u0219akov i-a spus: \u201eAsta-i munc\u0103? Te-ai a\u0219ezat la mas\u0103, ai \u00een\u0219irat c\u00e2teva r\u00e2nduri \u0219i gata. Scrisul nu po\u021bi nici s\u0103-l m\u0103n\u00e2nci, nici s\u0103-l bei… e un fleac de nimic! Nu face nici o rubl\u0103\u201d.
\n Mai t\u00e2rziu m-au luminat cuvintele din Evanghelia lui Matei: \u201eNu numai cu p\u00e2ine se hr\u0103ne\u0219te omul, ci cu tot cuv\u00e2ntul care iese din gura lui Dumnezeu\u201d, spune Iisus (\u00een Matei 4,4). \u0218i s\u0103 mai re\u021binem c\u0103 \u00een fiecare dintre noi e un mic Don Quijote \u00een lupta cu cuv\u00e2ntul, ca \u0219i lupta lui cu morile de v\u00e2nt. Dac\u0103 ne-am re\u00eentoarce la confesiunea iscusitului cavaler al lui Cervantes, am crede c\u0103 tot ceea ce se s\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te sub ochii \u00eendeletnicirilor celui care scrie, nu ar trebui s\u0103 par\u0103 neap\u0103rat o cutezan\u021b\u0103 nemaipomenit\u0103. C\u0103 doar el \u0219tia bine ce-i vitejia \u0219i, \u00eenainte de a se ajunge la disperare \u0219i nebunie, cu siguran\u021b\u0103 propriile lui vise, \u00eenregimentate \u00een b\u0103t\u0103lii, erau dinainte duse cu iscusin\u021b\u0103 \u0219i exersate \u00een fa\u021ba paginii albe a h\u00e2rtiei, ori dinaintea \u00eenfrunt\u0103rii cu marile sale \u00eencerc\u0103ri. Dar ne-am ales drumul, nu-i a\u0219a? \u201eOri suferi mai departe \u0219i te vei pr\u0103bu\u0219i pe drum, ori \u00ee\u021bi bandajezi rana \u0219i mergi mai departe\u201d sun\u0103 o zical\u0103. \u0218i parc\u0103 Stephen Leacock, spunea: \u201eNu este greu s\u0103 scrii. Iei h\u00e2rtie \u0219i un creion, te a\u0219ezi \u0219i scrii ce-\u021bi trece prin cap. E u\u0219or s\u0103 scrii \u2013 greu e doar s\u0103-\u021bi treac\u0103 ceva prin cap\u201d.<\/p>\n


\n\u0218tefan DIMA<\/strong><\/p>\n

Fluturi de z\u0103pad\u0103<\/strong><\/p>\n

Batem la poarta Universului
\nCu flori d cuvinte
\n\u0218i-n gr\u0103dina timpului
\nNe na\u0219tem fluturi de z\u0103pad\u0103.
\nCioplim \u00een curcubeu
\nCu note muzicale,
\nSimfonii stelare,
\n\u00cencerc\u00e2nd s\u0103 tragem pe sfoar\u0103
\nCortina final\u0103.<\/p>\n


\nMirosul fericirii<\/strong><\/p>\n

O creang\u0103 uscat\u0103 m-a luat de m\u00e2n\u0103
\nRug\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 tac de vorb\u0103 cu ea.
\nP\u0103ream abandonatul lumii,
\nPe o margine de suferin\u021b\u0103.
\nM\u0103 doream m\u00e2ntuire la poarta credin\u021bei,
\nFl\u0103m\u00e2nd, dar s\u0103tul de oftat,
\nVisam s\u0103 gust din col\u021bul ei de p\u00e2ine
\n\u0218i s\u0103 miros a fericire!
\nLa trezire, oglinda mi-a ar\u0103tat
\nDou\u0103 p\u0103s\u0103ri de nimic,
\nZbur\u00e2nd din colivia unei lacrimi. <\/p>\n


\nS\u0103rutul ploii<\/strong><\/p>\n

Costum de nori \u0219i-un dans de ploaie
\nVedeam cerul \u00eenserat
\nCum m\u0103 privea ascuns
\nPrin geamul din odaie.
\nFl\u0103m\u00e2nd de g\u00e2nduri
\n\u0218i de lume \u00eensetat,
\nCu bidinele de crin,
\nVopseam cerul
\nCu-al lui mister \u00eenalt.
\nDe sus, muzica \u0219i dansul ploii
\nM\u0103 s\u0103rutau frumos \u0219i elegant.
\nOmule, pomule,
\nDe ce stai pe g\u00e2nduri dus
\nDin r\u0103s\u0103rit, p\u00e2n\u02bc la apus?
\nPrive\u0219te Cerul sus
\n\u0218i-n el vei g\u0103si
\nAl vie\u021bii r\u0103spuns.<\/p>\n


\nT\u00e2rgul de carte Gaudeamus Buz\u0103u 2026<\/strong><\/p>\n

Caravana Gaudeamus Radio Rom\u00e2nia a ajuns la Buz\u0103u \u0219i anul acesta contur\u00e2nd cu succes a cincea edi\u021bie cuprins\u0103 \u00eentre 27-31 mai.
\n Prin bun\u0103voin\u021ba domnului primar Constantin Toma scriitorii buzoieni au avut alocat un stand pentru expunerea c\u0103r\u021bilor.
\n Pre\u0219edinte de onoare al edi\u021biei a fost Marius Nicoar\u0103 scriitor \u0219i doctor \u00een istorie.
\n Au fost prezente editurile: Humanitas, Litera, \u201eCasa Radio\u201d, Librex, Corint, Nemira, Niculescu \u0219i Oxford Universty Press.
\n Publicul s-a putut bucura nu doar de c\u0103r\u021bi tip\u0103rite, ci \u0219i de Manga, jocuri electronice, c\u0103r\u021bi audio, discuri de vinil.
\n Pe 28 mai la ora 12 avut loc lansarea c\u0103r\u021bii \u201eScriitori buzoieni\u201d semnant\u0103 de Titi Damin, prozator, critic literar.
\n Am observat la standul scriitorilor buzoinei, c\u0103r\u021bi de Dumitru Pan\u0103, Nicolae Pene\u0219, Mihaela Roxana Boboc, Mihai Macovei, Mihai Marian, Teo Cabel, Tudor Cicu, Mircea T\u0103nase, Elena C\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103, Stelian Grigore, Sava Bogasiu, \u0218tefan Dima, Ioan Nicolae Mu\u0219at, Angela Petre, Victoria Maria Pripon.<\/p>\n


\nTeo CABEL<\/strong>
\n\"\"

Tunsoare bob \u0219i o firimitur\u0103<\/strong><\/p>\n

Las apa s\u0103 curg\u0103
\nS\u0103 fie rece
\nrece
\nrece
\niau ap\u0103 \u00een c\u0103u\u0219ul palmelor \u0219i dau pe toat\u0103 fa\u021ba
\nfrec obrajii de c\u00e2teva ori
\napa este foarte rece
\npe \u021beava de inox apar broboane
\nfrec obrajii cu ap\u0103 rece
\n\u00een loc sa simt c\u0103-mi dispare fierbin\u021beala
\nse accentueaz\u0103
\nnormal
\ndegetele sunt foarte reci
\nobrajii
\nparc\u0103 a trimis inima un bob\u00e2rnac
\nho!
\nvisul r\u0103m\u00e2ne acolo \u00een ochi
\nse deruleaz\u0103
\nde undeva din ad\u00e2nc de unde nu po\u021bi s\u0103-l opre\u0219ti cu telecomanda
\nb\u0103rbatul m\u0103n\u00e2nc\u0103 o pr\u0103jitur\u0103
\napare femeia cu pardesiu ro\u0219u
\ncu p\u0103rul tuns bob
\nse apropie z\u00e2mbind \u0219i \u00eel s\u0103rut\u0103
\ndirect pe gur\u0103
\nse ia o firimitur\u0103 de pr\u0103jitur\u0103 pe buzele ei
\no ia cu degetul o pune pe buze si apoi le mi\u0219c\u0103
\nca atunci c\u00e2nd se d\u0103 cu ruj
\nbun\u0103 pr\u0103jitura!
\nasta pentru c\u0103 m-ai provocat
\nmi-ai spus c\u00e2nd ai plecat
\n\u00eenchid ochii
\ndeschid ochii
\n\u00eenchid ochii
\nvisul nu pleac\u0103
\nse deruleaz\u0103 \u00een reluare
\ncu ochii deschi\u0219i
\nobsedant\u0103 este firimitura pe care ai luat-o de pe buzele mele \u0219i ai pus-o
\npe buzele tale
\ncum spunea poeta?
\n\u0219i via\u021ba r\u0103m\u00e2ne calul s\u0103lbatic
\npe care-l \u00eencalec \u00een zori
\ngonind peste cuvinte<\/p>\n


\nToate ploile<\/strong><\/p>\n

mult\u0103 vreme
\nse vor duce \u00een Cr\u00e2ng
\nnu conteaz\u0103 unde voi fi
\npic\u0103tur\u0103
\ncu pic\u0103tur\u0103
\nse vor scurge pe cozorocul de la \u0219apc\u0103
\nR\u00e2sul prim\u0103verii era cu mine
\nPrim\u0103vara \u00een st\u00e2nga mea
\nvoiam s\u0103 o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez
\nr\u00e2sul acela pu\u021bin nervos uneori
\ns\u0103-l m\u00e2ng\u00e2i
\ns\u0103 fie catifelat
\ns\u0103 nu mai mascheze
\nun oftat de triste\u021be
\nr\u00e2deam cu prim\u0103vara
\n\u00eentr-o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are v\u0103zut\u0103 doar
\nde poezia care mergea \u00een spatele nostru
\n\u0219i \u00eemi \u0219optea
\ns\u0103-mi pui titlul
\n\u201eDe mult nu am mai fost a\u0219a fericit\u0103!\u201d<\/p>\n


\nCuloarea zilei<\/strong><\/p>\n

Strada gri
\nlumea gri
\ntrecere de pietoni
\nap\u0103 curg\u0103toare \u00eentre dou\u0103 maluri
\nrepezi, reci
\npic\u0103turi de ploaie
\ns-au repezit peste ora\u0219
\ndeodat\u0103 timpul s-a oprit
\npe trecere a ap\u0103rut ea
\nsfida ploaia cu un z\u00e2mbet
\navea un pardesiu ultramarin \u00eenchis
\np\u0103rul flutura negru
\ntr\u0103gea dup\u0103 ea bucuria
\ncei din urm\u0103 prindeau culoare
\no priveam de pe partea opus\u0103
\nnici nu am mai realizat c\u0103 plou\u0103
\ndoar m\u0103 g\u00e2ndeam
\ncum schimb\u0103 lumea un om frumos!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tudor CICU Tableta celui ursit a deveni scriitor Ion Dru\u021b\u0103, \u00een povestirea sa \u201e\u00centoarcerea \u021b\u0103r\u00e2nei \u00een p\u0103m\u00e2nt\u201d poveste\u0219te cum Sofia<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":25615,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25813"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25813"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25813\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25816,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25813\/revisions\/25816"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/25615"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25813"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25813"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25813"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}