{"id":25771,"date":"2026-09-11T01:28:16","date_gmt":"2026-09-10T22:28:16","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25771"},"modified":"2026-09-11T01:28:16","modified_gmt":"2026-09-10T22:28:16","slug":"literadura-nr-40-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25771","title":{"rendered":"Literadura nr. 40 (10)"},"content":{"rendered":"

Daniel LUCA<\/strong>
\n\"\"

Clepsidra cu s\u00e2nge<\/strong><\/p>\n

Inevitabil, timpul trece, ceea ce nu trebuie s\u0103 atrag\u0103 dezn\u0103dejdea. Din contr\u0103, aceast\u0103 curgere e fireasc\u0103, natural\u0103 \u0219i e obligatoriu ca omul s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 intens fiecare clip\u0103, dup\u0103 cum sus\u021bine Luiza Teodorescu \u00een volumul de versuri Lumina din tenebre (Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2026).
\n Astfel, via\u021ba nu e altceva dec\u00e2t o clepsidr\u0103 cu s\u00e2nge (\u201e\u0218i-n pic\u0103tura de s\u00e2nge \u2014 pic, pic \u2014 \/ Clepsidra se scurge \u00eencet: tic, tic\u201d) ce picur\u0103 \u00eencet spre marea trecere, pe care omul trebuie s\u0103 o ia \u00een piept (\u201eM\u0103-arunc \u00een gol f\u0103r\u0103 nicio plas\u0103, \/ Via\u021ba se ascunde sub masc\u0103\u201d), plin de visuri, iubire \u0219i \u00eencredere \u00een for\u021ba sa (\u201eBrodez visuri pe canava, \u00eenc\u0103, \/ Primul s\u0103rut dulce, miez de nuc\u0103\u201d \u2013 Umbra din lumin\u0103).
\n \u00cenc\u0103 de la primii pa\u0219i, omul va fi \u00eempresurat de negur\u0103, ceea ce nu trebuie s\u0103 \u00eel sperie, \u00eentruc\u00e2t \u00een sine se afl\u0103 un foc viu, purt\u0103tor de lumin\u0103 (\u201eAu n\u0103v\u0103lit bivoli \/ Pe paji\u0219tea mea, \/ H\u0103mesita turm\u0103 zdrobea \/ Totul cu copita grea. \/ Au trop\u0103it, n\u0103ruit, \/ Dar nu au g\u0103sit \/ Focul mocnit \/
\n\u00cen grota mea t\u0103inuit\u201d – Focul din grota ad\u00e2nc\u0103), pe care \u00eel va proteja p\u00e2n\u0103 la ultima suflare.
\n A\u0219a \u00eenc\u00e2t el va porni \u00een c\u0103utarea luminii din \u00eentuneric f\u0103r\u0103 nicio team\u0103 (\u201eLumina-i parte din umbr\u0103, \/ Sub aripa protectoare, \/ Vezi lumini p\u00e2lp\u00e2itoare, \/ Umbra e for\u021ba creatoare\u201d \u2013 Umbra creatoare), \u00eent\u0103rindu-se \u0219i mai mult odat\u0103 cu con\u0219tientizarea for\u021bei creatoare a umbrei. Deoarece fiecare umbr\u0103 aduce \u00een via\u021ba omului \u0219i ceva pozitiv, fiind o experien\u021b\u0103 necesar\u0103 \u00een devenirea sa.
\n Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 umbra nu las\u0103 r\u0103ni \u00een urm\u0103-i (\u201ePe cruci r\u0103stignite \u2014 \/ R\u0103nile vremii\u201d \u2013 R\u0103nile vremii), doar c\u0103 omul va \u00eenv\u0103\u021ba s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u0219i cu ele, chiar cu m\u00e2ndrie.
\n Mai mult, va \u00eenv\u0103\u021ba s\u0103 recunoasc\u0103 \u0219i s\u0103 pre\u021buiasc\u0103 frumosul \u00een toate formele sale (\u00abD\u0103-mi muz\u0103 o privighetoare, \/S\u0103-mi c\u00e2nte-n purpurii zori \/Ca o Stradivarius vioar\u0103, \/Pe strune de proaspete flori \/De o etern\u0103 prim\u0103var\u0103. \/Eu nu \u00ee\u021bi cer ve\u0219nicia, \/Ce-mi doresc nu este prea mult: \/ \u201eRed\u0103-mi, te rog, bucuria, \/Z\u00e2mbetul ce mi l-am pierdut!\u201d\u00bb \u2013 Stradivarius \u00een zori).
\n Din frumosul ce \u00eel \u00eenconjoar\u0103 \u0219i ca rezultat al \u00eentoarcerii la credin\u021b\u0103, omul \u00ee\u0219i va re\u00eemprosp\u0103ta mai abitir for\u021bele spre a merge mai departe pe drumul s\u0103u (\u201eDin astrul stins, rena\u0219te iar\u0103 \/ Cuv\u00e2ntul care te-a \u00eemp\u0103cat. \/\u0218i-atunci \u00eenve\u021bi c\u0103 orice vin\u0103 \/Se stinge-n timp, ca un ecou; \/Cu suflet pur, pace divin\u0103, \/Iertare \u00eenve\u021bi s\u0103 spui din nou\u201d \u2013 Comoara tainic\u0103).
\n Fiecare moment tr\u0103it ori (re)sim\u021bit va trebui pus \u00een cuv\u00e2nt, \u00een vers, spre aducere aminte \u0219i luare la cuno\u0219tin\u021b\u0103 (\u201eIar c\u00e2nd t\u00e2rziu, \u00een pacea lunii, \/ Se las\u0103-un farmec ne-n\u021beles, \/Cr\u0103iasa nop\u021bii \u0219i a lumii \/Transform\u0103 totul \u00eentr-un vers\u201d \u2013 Umbra), poezia aduc\u00e2nd armonie \u00een suflet (\u201e\u00cen odaia luminat\u0103 \/E at\u00e2ta armonie \u2026 \/ Din raft \u00eemi cade o carte \u2014 \/Un volum de poezie\u201d – Aurora dimine\u021bii).
\n Iar dac\u0103 omul ajunge la cap\u0103t de drum (\u201eSuntem la cap\u0103t de drum, \/Foc, cenu\u0219\u0103, fum \u0219i scrum. \/Stop! Opri\u021bi ruleta acum!\u201d – Opri\u021bi ruleta) nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 totul s-a sf\u00e2r\u0219it, ci doar c\u0103 urmeaz\u0103 un nou \u00eenceput.
\n Omul e trec\u0103tor pe acest p\u0103m\u00e2nt, \u00eens\u0103 depinde numai de el ca aceast\u0103 trecere s\u0103 lase urme de ne\u0219ters.
\n Poezia Luizei Teodorescu este cald\u0103, luminoas\u0103, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd p\u0103trunde \u00een bezn\u0103, atr\u0103g\u00e2nd cu u\u0219urin\u021b\u0103 cititorii \u00een mrejele sale.<\/p>\n


\n Titi DAMIAN<\/strong>
\n\"\"

Mariana CABEL,
\nDINCOLO DE NEGURI<\/strong><\/p>\n

Cartografia Sufletului sau despre curajul de a traversa negurile<\/strong><\/p>\n

Exist\u0103, \u00een marea familie a poe\u021bilor, o stirpe aparte, o semin\u021bie a celor ce nu scriu despre zgomotul lumii, ci se apleac\u0103, cu o religiozitate de ceasornicar, asupra mecanismelor infinite ale t\u0103cerii. O tradi\u021bie care nu porne\u0219te de la larma forumului, ci de la fo\u0219netul bibliotecii, de la lini\u0219tea metafizic\u0103 a unui Blaga sau de la matematica subtil\u0103 a necuvintelor unui Nichita St\u0103nescu. \u00centr-o lume literar\u0103 din ce \u00een ce mai asaltat\u0103 de zgomot, de experimente adesea sterile \u0219i de o sofisticare care, nu de pu\u021bine ori, ascunde un vid de emo\u021bie, apari\u021bia unei voci poetice care \u00ee\u0219i asum\u0103, cu o candoare aproape uitat\u0103, misiunea de a vorbi despre lucrurile esen\u021biale este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, un eveniment demn de s\u0103rb\u0103torit. O astfel de voce, limpede \u0219i profund\u0103, este cea a Marianei CABEL, care, prin volumul s\u0103u de debut, DINCOLO DE NEGURI, (Editura Editgraph, Buz\u0103u, 2022) ne invit\u0103 nu la un exerci\u021biu de decriptare hermeneutic\u0103, ci la un act de comuniune, la o reg\u0103sire a acelei poezii \u0219optite, confesive, care st\u0103 de vorb\u0103 direct cu sufletul cititorului. Ne permitem s\u0103 spunem, a\u0219adar, c\u0103 avem \u00een fa\u021b\u0103 nu doar o carte, ci un veritabil gest de salvare a intimit\u0103\u021bii \u00eentr-un spa\u021biu public tot mai alienant.
\n \u00cenc\u0103 de la pragul textual, de la titlul \u00eensu\u0219i, poeta ne ofer\u0103 cheia de bolt\u0103 a \u00eentregului s\u0103u edificiu liric. \u201eDincolo de neguri\u201d. O sintagm\u0103 de o simplitate \u00een\u0219el\u0103toare, care poart\u0103 \u00een ea \u00eentreaga dram\u0103 \u0219i speran\u021b\u0103 a condi\u021biei umane. C\u0103ci \u201enegurile\u201d nu sunt aici doar un element de recuzit\u0103 meteorologic\u0103, ci o metafor\u0103 totalizant\u0103 pentru tot ceea ce obtureaz\u0103 vederea esen\u021bei: sunt negurile cotidianului alienant, negurile singur\u0103t\u0103\u021bii, ale timpului care macin\u0103, ale ne\u00eemplinirilor \u0219i, mai ales, ale necuvintelor care se a\u0219tern \u00eentre fiin\u021be. Demersul poetei devine, prin urmare, unul de traversare, o c\u0103l\u0103torie ini\u021biatic\u0103 al c\u0103rei unic scop este atingerea acelui spa\u021biu de lumin\u0103, acel \u201edincolo\u201d unde comunicarea redevine posibil\u0103, unde iubirea este singura realitate incontestabil\u0103. Este, pe bune, o cartografiere a unui teritoriu interior, o hart\u0103 a drumului de la angoas\u0103 la reg\u0103sire.
\n Cum reu\u0219e\u0219te Mariana Cabel s\u0103 duc\u0103 la bun sf\u00e2r\u0219it aceast\u0103 traversare? Nu prin acroba\u021bii stilistice st\u0103nesciene \u0219i nici prin inginerii prozodice de tip barbian, ci printr-un gest de o sinceritate dezarmant\u0103, un act de curaj care const\u0103 \u00een a-\u0219i dezveli sufletul f\u0103r\u0103 farduri \u0219i f\u0103r\u0103 false pudori. Lirismul s\u0103u este unul direct, confesiv, construit pe versul liber, scurt, care urm\u0103re\u0219te fidel ritmul respira\u021biei emo\u021bionale, al suspinului sau al tres\u0103ririi. Avem de-a face, a\u0219adar, cu o poezie care nu se ascunde, ci se ofer\u0103, care nu \u00eencifreaz\u0103, ci m\u0103rturise\u0219te. Acest metisaj \u00eentre fragilitate \u0219i for\u021b\u0103, \u00eentre vulnerabilitate asumat\u0103 \u0219i o rezisten\u021b\u0103 de neclintit \u00een fa\u021ba adversit\u0103\u021bilor existen\u021bei, constituie chintesen\u021ba demersului s\u0103u liric.
\n\u00centr-adev\u0103r, \u00eentregul demers liric se organizeaz\u0103 \u00een jurul c\u00e2torva axe tematice monumentale, pe care poeta le exploreaz\u0103 cu o consecven\u021b\u0103 de admirat, construind o lume poetic\u0103 de o coeren\u021b\u0103 remarcabil\u0103, realiz\u00e2nd \u00een final o poetic\u0103 a sincerit\u0103\u021bii dezarmante. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, tema iubirii este omniprezent\u0103, func\u021bion\u00e2nd ca un combustibil sacru pentru motorul existen\u021bei. Nu este \u00eens\u0103 o iubire edulcorat\u0103, de pastel, ci un sentiment complex, oximoronic, care con\u021bine \u00een el deopotriv\u0103 extazul \u0219i agonia, prezen\u021ba \u0219i absen\u021ba, \u00eemplinirea \u0219i dorul sf\u00e2\u0219ietor. Poezia devine astfel un spa\u021biu al a\u0219tept\u0103rii, un aeroport al sufletului unde g\u00e2ndurile \u201evin \u0219i pleac\u0103\u201d, toate purt\u00e2nd acela\u0219i destinatar absent, dar mai prezent ca oric\u00e2nd \u00een \u021bes\u0103tura intim\u0103 a fiin\u021bei. S\u0103 privim, spre pild\u0103, aceast\u0103 splendid\u0103 rug\u0103minte-defini\u021bie a iubirii-refugiu, din poemul \u201eAscunde-m\u0103\u201d: \u201eascunde-m\u0103\/ \u00een cel mai frumos g\u00e2nd al t\u0103u\/ de iubire\/ Acolo m\u0103 va g\u0103si\/ prima z\u0103pad\u0103\/ care va astupa\/ toate ne\u0219ansele,\/ toate necuvintele\/ toate netr\u0103irile\/ de peste an.\/\u201dObserva\u021bi fine\u021bea cu care iubirea devine un spa\u021biu sacru, un ad\u0103post absolut, singurul capabil s\u0103 anuleze negativitatea existen\u021bei, inventariat\u0103 aici printr-o enumera\u021bie de o triste\u021be cople\u0219itoare: ne\u0219anse, necuvinte, netr\u0103iri. Z\u0103pada nu mai este doar un element hibernal, ci un agent purificator, o amnistie metafizic\u0103.
\n La polul opus al acestei iubiri salvatoare st\u0103 con\u0219tiin\u021ba acut\u0103 a timpului-adversar. Timpul, la Mariana CABEL, nu este bl\u00e2ndul r\u00e2u heraclitean, ci un pr\u0103d\u0103tor, o succesiune de \u201eplante carnivore devor\u00e2nd celula vie\u201d \u00eentr-o \u201ecurs\u0103 contra-timp \/ f\u0103r\u0103 \u00een\u021beles \/ f\u0103r\u0103 rost \u0219i final\u201d. Aceast\u0103 percep\u021bie tragic\u0103 a temporalit\u0103\u021bii genereaz\u0103 o angoas\u0103 a pierderii, o melancolie a clipei care, odat\u0103 tr\u0103it\u0103, se transform\u0103 iremediabil \u00een amintire. Volumul devine, astfel, \u0219i o tentativ\u0103 disperat\u0103 de a salva fr\u00e2nturile de via\u021b\u0103, de a le aduna cu grij\u0103 \u00eentr-un \u201ealbum\u201d al sufletului, pentru a le conferi o brum\u0103 de perenitate prin actul poetic.
\n \u0218i atunci, cum se poate supravie\u021bui acestei duble presiuni, a absen\u021bei \u0219i a timpului devorator? R\u0103spunsul poetei este limpede: prin memoria-salvatoare. Memoria, \u00een special cea a iubirii \u0219i a r\u0103d\u0103cinilor, devine un spa\u021biu al permanen\u021bei, singurul capabil s\u0103 ofere un sens traiectoriei existen\u021biale. Un exemplu monumental \u00een acest sens este poemul \u201ePostum\u0103\u201d, dedicat tat\u0103lui. Avem aici o veritabil\u0103 balad\u0103 a demnit\u0103\u021bii rurale, o evocare a unei lumi arhaice, a\u0219ezate, unde omul era una cu p\u0103m\u00e2ntul \u0219i cu ritmurile firii. Figura tat\u0103lui, evocat\u0103 cu o tandre\u021be cople\u0219itoare, cap\u0103t\u0103 dimensiuni aproape mitice, un Moromete al B\u0103r\u0103ganului al c\u0103rui sur\u00e2s era condi\u021bionat de prezen\u021ba copiilor, singura sa m\u00e2ndrie.
\n Este o dovad\u0103 remarcabil\u0103 a capacit\u0103\u021bii poetei de a trece de la registrul intimist, erotic, la cel elegiac, social, f\u0103r\u0103 a-\u0219i pierde nicio clip\u0103 autenticitatea vocii.
\nDar poate c\u0103 nic\u0103ieri for\u021ba acestei poezii nu este mai evident\u0103 dec\u00e2t \u00een capacitatea de a transforma abstrac\u021biunile sentimentale \u00een imagini de o concrete\u021be palpabil\u0103, aproape visceral\u0103. Mariana Cabel nu descrie iubirea, ci o \u00eenscrie direct \u00een corpul fiin\u021bei, transform\u00e2nd-o \u00eentr-un organ vital. Avem de-a face, a\u0219adar, cu o veritabil\u0103 fiziologie a iubirii, unde sentimentul las\u0103 urme fizice, unde absen\u021ba provoac\u0103 o durere organic\u0103. Iat\u0103 cum este definit\u0103 aceast\u0103 \u00eenscriere definitiv\u0103 a celuilalt \u00een propria identitate, o metafor\u0103 total\u0103, de o for\u021b\u0103 uluitoare: \u201eInima mea\/ peretele pe care\/ at\u00e2rn\u0103 tabloul t\u0103u\/ nu \u00eencerca s\u0103 sco\u021bi cuiul\/ va s\u00e2ngera p\u00e2n\u0103 la lipotimie\/ \u0219i nu se va g\u0103si niciun donator.\/\u201d(\u201eScoar\u021b\u0103 de copac\u201d)
\n Ce imagine des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103! Aici nu mai avem de-a face cu un simplu sentiment, ci cu o dependen\u021b\u0103 vital\u0103, unde smulgerea prezen\u021bei celuilalt echivaleaz\u0103 cu o hemoragie mortal\u0103. Este o dovad\u0103 incontestabil\u0103 de maturitate poetic\u0103, capacitatea de a condensa o \u00eentreag\u0103 dram\u0103 existen\u021bial\u0103 \u00eentr-o metafor\u0103 de o asemenea concrete\u021be. Aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 de a materializa inefabilul este prezent\u0103 \u00een tot volumul: privirea este \u201esorbit\u0103\u201d, nu doar v\u0103zut\u0103; inima este un \u201eclopot\u201d care se revars\u0103; mintea devine un \u201eaeroport\u201d al g\u00e2ndurilor. Lumea interioar\u0103 cap\u0103t\u0103 astfel o geografie proprie, cu mun\u021bi ai f\u0103g\u0103duin\u021bei, cu f\u00e2nt\u00e2ni ale a\u0219tept\u0103rii \u0219i cu perimetre sacre unde doar iubirea are acces.
\n Aceast\u0103 cartografiere a interiorit\u0103\u021bii este sus\u021binut\u0103 de un lexic simplu doar \u00een aparen\u021b\u0103. Poeta reactiveaz\u0103 cuvinte pline de rezonan\u021be arhaice sau populare (\u201ehlamid\u0103\u201d, \u201esalb\u0103\u201d, \u201econdei de smoal\u0103\u201d), pe care le al\u0103tur\u0103 unor termeni de o modernitate rece (\u201eaeroport\u201d, \u201esoft\u201d, \u201ecard\u201d), cre\u00e2nd un contrast expresiv care ancoreaz\u0103 tr\u0103irea atemporal\u0103 \u00een realitatea imediat\u0103. Versul, de\u0219i liber, nu este niciodat\u0103 anarhic; are o muzicalitate interioar\u0103, un ritm al s\u0103u, dictat de fluxul \u0219i refluxul emo\u021biei. Este, \u00een fond, o demonstra\u021bie a faptului c\u0103 poezia autentic\u0103 nu are nevoie de corsete prozodice rigide pentru a fi memorabil\u0103; ea \u00ee\u0219i creeaz\u0103 propria form\u0103, organic, din substan\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a tr\u0103irii.
\n A\u0219ez\u00e2nd, a\u0219adar, acest volum \u00een contextul mai larg al poeziei contemporane, am putea spune c\u0103 Mariana CABEL se \u00eenscrie, cu gra\u021bie \u0219i for\u021b\u0103, \u00een familia spiritual\u0103 a lirismului confesiv, o tradi\u021bie care pre\u021buie\u0219te emo\u021bia autentic\u0103 mai presus de artificiul stilistic. F\u0103r\u0103 a avea preten\u021bia exhaustivit\u0103\u021bii, remarc\u0103m c\u0103 poezia sa nu caut\u0103 s\u0103 \u0219ocheze, ci s\u0103 emo\u021bioneze; nu vrea s\u0103 demonteze limbajul, ci s\u0103-l umple de tr\u0103ire. Cum bine remarca \u0219i Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU \u00een prefa\u021ba volumului, poeta se fere\u0219te de capcana unui biografism minor, a unei poezii a banalului cotidian, a \u201eferestrei de la baie, buc\u0103t\u0103rie sau dormitor\u201d. Fereastra pe care o deschide Mariana CABEL este una interioar\u0103, care d\u0103 spre peisajul vast \u0219i adesea primejdios al sufletului. Este o poezie a sufletului zidit \u00een carte, care a\u0219teapt\u0103 un cititor complice, dispus s\u0103 se lase purtat \u00een aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie \u201edincolo de neguri\u201d.
\n\u00cen final, DINCOLO DE NEGURI este mai mult dec\u00e2t un debut promi\u021b\u0103tor. Este un act de credin\u021b\u0103 \u00een poezie ca form\u0103 de cunoa\u0219tere \u0219i de m\u00e2ntuire personal\u0103. Un gest spiritual, din ce \u00een ce mai rar \u00een zilele noastre, prin care un poet autentic salveaz\u0103, prin rigoare \u0219i har, un fragment de lume de la disolu\u021bia \u00een zgomotul inform. O carte necesar\u0103, care ne aminte\u0219te c\u0103, oric\u00e2t de dense ar fi negurile din jur, lumina vine \u00eentotdeauna din interior, din capacitatea de a iubi \u0219i de a da un nume, prin cuv\u00e2nt, acestei iubiri. O carte-far, care va r\u0103m\u00e2ne. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103. O carte care nu se cite\u0219te, ci se tr\u0103ie\u0219te\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daniel LUCA Clepsidra cu s\u00e2nge Inevitabil, timpul trece, ceea ce nu trebuie s\u0103 atrag\u0103 dezn\u0103dejdea. Din contr\u0103, aceast\u0103 curgere e<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":25615,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25771"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25771"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25771\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25772,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25771\/revisions\/25772"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/25615"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25771"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25771"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25771"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}