{"id":25755,"date":"2026-09-06T15:06:27","date_gmt":"2026-09-06T12:06:27","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25755"},"modified":"2026-09-06T15:06:27","modified_gmt":"2026-09-06T12:06:27","slug":"literadura-nr-40-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25755","title":{"rendered":"Literadura nr. 40 (7)"},"content":{"rendered":"

Rodica BRETIN<\/strong>
\n\"\"

BUNICA<\/strong><\/p>\n

Bunicii n-ar trebui s\u0103 moar\u0103 niciodat\u0103. Bunicul din partea mamei \u0219i am\u00e2ndoi din partea tatei plecaser\u0103 \u00eentr-alt\u0103 lume \u00eenainte ca eu s\u0103 ajung \u00een asta. O avusesem doar pe bunica. \u0218i-acum, nici pe ea. Nu puteam s\u0103 cred c\u0103 nu mai este, iar locul pe care-l ocupase \u00een via\u021ba mea va r\u0103m\u00e2ne gol pentru totdeauna. \u00cenc\u0103 o vedeam pe prispa casei din Vl\u0103deni, cum i se aprindea chipul de o lumin\u0103 venit\u0103 din\u0103untru c\u00e2nd m\u0103 vedea intr\u00e2nd cu mama de m\u00e2n\u0103 pe poart\u0103. Cum i se abureau ochii \u0219i \u00eei \u0219tergea pe furi\u0219 cu dosul palmei c\u00e2nd plecam \u0219i ea ne petrecea cu privirea de pe veranda umbrit\u0103 de crengile m\u0103rului p\u0103dure\u021b.
\n Bunica nu m\u0103 certa vreodat\u0103. Nici c\u00e2nd m\u0103 ascundeam de ea pe strada Lung\u0103 \u0219i se speria c\u0103 m\u0103 pierduse, nici c\u00e2nd luam ou\u0103le de sub clo\u0219c\u0103 \u0219i i le aduceam s\u0103 fac\u0103 p\u0103par\u0103. \u0218i amintirile veneau, de-a valma, de parc\u0103 p\u00e2ndiser\u0103 \u00een spatele unei u\u0219i pe care cineva o descuiase din gre\u0219eal\u0103. La fel cum bunica deschisese \u00eentr-o sear\u0103 cuf\u0103rul cu amintiri, \u00eemi ar\u0103tase fotografia bunicului, \u00eemi citise scrisorile \u0219i poeziile lui de pe foi \u00eeng\u0103lbenite. Tot atunci aflasem despre fratele ei Dumitru, de care nu mai \u0219tia nimic dup\u0103 ce \u00eei desp\u0103r\u021bise un ocean \u0219i r\u0103utatea oamenilor.
\n Pove\u0219tile nu erau cu fe\u021bi-frumo\u0219i, c\u0103pc\u0103uni \u0219i zmei, ci cu oameni \u00een carne \u0219i oase ce tr\u0103iau \u00een amintirea femeilor din neamul nostru. Pove\u0219ti adev\u0103rate pe care nimeni nu le scrisese \u00eenc\u0103.
\n\u0218i-acum, pove\u0219tile amu\u021biser\u0103. M\u0103 l\u0103saser\u0103 cu o \u00eentrebare pe care n-aveam cui s\u0103 o pun. Unde era bunica? \u00cen trupul \u021beap\u0103n ce st\u0103tuse o noapte \u00eentreag\u0103 \u00een Casa Rece, ca to\u021bi cei care o cunoscuser\u0103 s\u0103 o poat\u0103 acoperi cu flori \u0219i uitare?
\n \u00cen co\u0219ciugul purtat de c\u0103ru\u021ba groparilor pe aleea spre cimitir, apoi printre crucile sub care mor\u021bii satului \u00ee\u0219i dormeau somnul? \u00cen groapa unde cobor\u00e2ser\u0103 lada de lemn, azv\u00e2rlind deasupra bulg\u0103rii de p\u0103m\u00e2nt ca pe ni\u0219te pietre?
\nBunicii nu \u00eei pl\u0103cea \u00eentunericul, nici \u00eenc\u0103perile joase \u0219i str\u00e2mte. C\u00e2nd trebuia s\u0103 coboare \u00een pivni\u021b\u0103, trimitea fetele sau pe Gheorghe. Iubea soarele \u0219i Lunca plin\u0103 de flori care \u00eei desf\u0103ta dimine\u021bile. Trebuie s\u0103 fi fost deja \u00een lunca de dincolo, unde bunicul ajunsese \u00eenaintea ei \u0219i o a\u0219teptase f\u0103r\u0103 s\u0103 simt\u0103 trecerea celor treizeci \u0219i patru de ani. R\u0103bdare \u0219i timp; cei vii nu au nici una, nici alta, iar mor\u021bilor le prisosesc.
\n Nu mai fusesem la vreo \u00eenmorm\u00e2ntare \u0219i \u2013 judec\u00e2nd dup\u0103 privirile lungi ale s\u0103tenilor \u0219i \u0219u\u0219otelile c\u00e2torva babe c\u00e2rcota\u0219e \u2013 n-am f\u0103cut ce ar fi trebuit: s\u0103 intru \u00een Casa Rece ca s\u0103 s\u0103rut fruntea mortului, cum era obiceiul pentru cei din familie. Ai mei nu m-au silit s\u0103 o fac, iar bunica m-ar fi iertat dac\u0103 ar fi fost acolo. Dar nu era, n-avea cum s\u0103 fie.
\n Am a\u0219teptat afar\u0103, pe banca de sub nucul din spatele bisericii, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au pus co\u0219ciugul \u00een c\u0103ru\u021b\u0103, acoperindu-l cu jerbe \u0219i coroane. Garoafe albe, garoafe ro\u0219ii, trandafiri, crizanteme \u0219i crini \u2013 niciuna nu era preferata bunicii, care iubea florile de c\u00e2mp, la fel ca mine. Alb\u0103strele, garofi\u021be, sulfin\u0103, bujorei, ciubo\u021bica cucului \u0219i altele \u2013 cu nume pe care le uitasem, dar ea le-ar fi \u0219tiut pe toate \u2013, se amestecau \u00een buchetul ce \u00eemi at\u00e2rna \u00eentr-o m\u00e2n\u0103, de parc\u0103 era prea greu. De cealalt\u0103 m-a apucat tata, tr\u0103g\u00e2ndu-m\u0103 l\u00e2ng\u0103 el sub umbrel\u0103.
\n C\u00e2nd \u00eencepuse s\u0103 plou\u0103? \u00cen Lunc\u0103, unde culesesem florile, era senin; la fel peste cele dou\u0103 dealuri pe care cimitirul le umpluse de cruci. O clip\u0103 soarele str\u0103lucea \u00eentre nori\u0219ori albi, \u00een cealalt\u0103 cerul a\u0219ezase peste lume o lespede de plumb ca \u00een poezia lui Bacovia. \u201eDac\u0103 plou\u0103 la \u00eenmorm\u00e2ntarea cuiva, mortului \u00eei pare r\u0103u dup\u0103 via\u021b\u0103\u201c, \u00eemi spusese bunica c\u00e2nd o v\u0103zusem ultima oar\u0103. M-am mirat de vorbele acelea, poate deja nu mai era ea, \u00eencepuse s\u0103 plece. M\u00e2inile \u00eei erau reci, chipul mai alb dec\u00e2t perna spitalului M\u00e2rzescu, unde o internaser\u0103 dup\u0103 o pneumonie. \u201eLua\u021bi-o acas\u0103, nu e nimic de f\u0103cut\u201c, l-am auzit pe un doctor spun\u00e2ndu-i lui tanti Suzi. Surorile au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 o aduc\u0103 la noi, unde avea camera preg\u0103tit\u0103 s\u0103 o primeasc\u0103. N-au apucat. Mama lor s-a stins \u00een aceea\u0219i noapte, dar mai ales a murit f\u0103r\u0103 lum\u00e2nare la c\u0103p\u0103t\u00e2i. Cine s\u0103 i-o aprind\u0103? \u00centr-un spital comunist nu \u00ee\u0219i aveau locul candele sau icoane, iar preo\u021bii n-aveau ce s\u0103 caute. Aici, bunica p\u0103c\u0103lise sistemul. Se spovedise \u0219i luase o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219anie \u00eenainte s\u0103 fie internat\u0103. \u201eNu se \u0219tie niciodat\u0103\u201c, le-a spus fetelor ei. Vorbe \u00eentr-o doar\u0103 pe care nu le-au luat \u00een seam\u0103. Poate de-asta m-a rugat pe mine s\u0103 strecor o carte de rug\u0103ciuni \u00een micul bagaj pentru spital, preg\u0103tit ca de-o c\u0103l\u0103torie.
\n Bunica nu s-a mai \u00eentors; ce-au luat de la Morga spitalului a fost doar o parte din ea, cea mai pu\u021bin important\u0103. \u00cens\u0103 era tot ce r\u0103m\u0103sese \u0219i surorile au dus-o la Vl\u0103deni, s\u0103 fie al\u0103turi de bunicul, a\u0219a cum \u00ee\u0219i dorise. Soarta, care \u00eei desp\u0103r\u021bise o vreme, acum \u00eei unea.
\n Iar mie, ce \u00eemi l\u0103sase? Durerea, rana din suflet care nu \u0219tiam dac\u0103 o s\u0103 se vindece vreodat\u0103. \u0218i sup\u0103rarea; pe bunica care m\u0103 p\u0103r\u0103sise, pe moartea care mi-o luase. \u00cempotriva lumii \u00eentregi, cl\u0103dit\u0103 pe prea mult\u0103 nedreptate…<\/p>\n

***<\/p>\n


\n Paulina GEORGESCU<\/strong><\/p>\n

Umbrele trecutului – \u0218i atunci, pentru prima dat\u0103, g\u00e2ndul izol\u0103rii nu i se mai pare o nebunie<\/strong> – fragment din volumul \u00een lucru<\/p>\n

\u201ePentru a scuti Rom\u00e2nia \u0219i pe cet\u0103\u021benii rom\u00e2ni de aceast\u0103 criz\u0103, de aceast\u0103 evolu\u021bie inutil\u0103 \u0219i negativ\u0103, demisionez din func\u021bia de Pre\u0219edinte al Rom\u00e2niei. Voi pleca din func\u021bie poim\u00e2ine, pe 12 februarie. Dumnezeu s\u0103 binecuv\u00e2nteze Rom\u00e2nia!\u201d<\/p>\n

Ia te uit\u0103! A demisionat \u201eturistul\u201d! El care se lipise de fotoliul acela, de scaunul de la Cotroceni! Cineva i-a impus. Se \u021binea de scaun cu ambele m\u00e2ini. Nu voia s\u0103-\u0219i dezlipeasc\u0103 dosul. \u0218i totu\u0219i a plecat! Oare istoria ne va spune vreodat\u0103 ce anume l-a determinat s\u0103 se retrag\u0103? Vor ie\u0219i la iveal\u0103 secretele acestor mi\u0219c\u0103ri?
\n Cur\u00e2nd \u00eentunericul acoper\u0103 str\u0103zile \u0219i ora\u0219ul. \u00cenc\u0103 se mai aud ecouri de claxoane pe bulevard, ca ni\u0219te resturi de revolt\u0103 r\u0103mase ag\u0103\u021bate \u00eentre blocuri. Oamenii se \u00eempr\u0103\u0219tie \u00eencet, cu fe\u021bele trase, fiecare purt\u00e2nd \u00een priviri propriul verdict despre lume. Alexandru merge f\u0103r\u0103 direc\u021bie, cu m\u00e2inile ad\u00e2nc \u00eenfipte \u00een buzunare, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i \u021bin\u0103 pieptul s\u0103 nu-i explodeze. Parc\u0103 tot ora\u0219ul se afl\u0103 str\u00e2ns \u00eentr-un nod \u00een g\u00e2tul lui. Pe la col\u021buri, grupuri mici comenteaz\u0103 demisia. Unii r\u00e2d, al\u021bii \u00eenjur\u0103, al\u021bii privesc \u00een gol, ca \u0219i cum nu mai au energie nici s\u0103 fie indigna\u021bi. Rom\u00e2nia pare un organism bolnav care tocmai \u0219i-a pierdut un organ, dar nimeni nu \u0219tie dac\u0103 asta \u00eel va salva sau \u00eel va ucide.
\n Alexandru se opre\u0219te \u00een fa\u021ba unei vitrine pr\u0103fuite. \u00cen geam se reflect\u0103 chipul lui, obosit, cu ochii ro\u0219ii. \u201eA\u0219a arat\u0103 un om care nu mai crede \u00een nimic\u201d, \u00ee\u0219i spuse. \u0218i totu\u0219i, undeva \u00een ad\u00e2nc, o nelini\u0219te ciudat\u0103 \u00eel \u00eempinge \u00eenainte. Nu este doar furie. Este presim\u021birea c\u0103 tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acum este doar \u00eenceputul. C\u0103 lumea urmeaz\u0103 s\u0103 se schimbe \u00eentr-un fel pe care nimeni nu-l poate anticipa.
\n Un v\u00e2nt rece \u00eei trece pe la ceaf\u0103, ca o avertizare. Poate c\u0103 nu demisia \u00eel tulbur\u0103 cel mai tare, ci faptul c\u0103 oamenii par deja obi\u0219nui\u021bi cu absurdul. C\u0103 accept\u0103 orice, doar s\u0103 treac\u0103 ziua. C\u0103 nu mai au memorie. Nici reac\u021bie. Nici viitor.
\n \u0218i atunci, pentru prima dat\u0103, g\u00e2ndul izol\u0103rii nu i se mai pare o nebunie. Poate c\u0103 lumea asta nu mai are loc pentru el. Poate c\u0103, \u00eentr-o zi, se va retrage undeva sus, \u00eentr-o mansard\u0103 uitat\u0103, unde timpul nu mai curge la fel. Unde oamenii nu mai ajung. Unde nu mai exist\u0103 dec\u00e2t el \u0219i umbrele lui.
\n Nu \u0219tie \u00eenc\u0103. Dar ceva, \u00een seara aceasta, s-a rupt definitiv.
\n***
\n C\u00e2nd ajunge \u00een fa\u021ba blocului, Alexandru simte cum \u00eei tremur\u0103 genunchii. Nu de frig, ci de oboseala aceea care vine din prea mult\u0103 dezam\u0103gire. Urc\u0103 sc\u0103rile \u00eencet, ca \u0219i cum fiecare treapt\u0103 ar fi o \u00eentrebare la care nu mai are r\u0103spuns. \u00cen spatele u\u0219ii, \u0219tie c\u0103 \u00eel a\u0219teapt\u0103 Irina \u0219i Teodora. Dou\u0103 ancore. Dou\u0103 motive s\u0103 nu se lase \u00eenghi\u021bit de mizeria lumii. Deschide u\u0219a \u0219i lumina cald\u0103 din camer\u0103 \u00eel love\u0219te \u00een piept. Irina st\u0103 pe canapea, cu Teodora adormit\u0103 \u00een bra\u021be. \u00cei z\u00e2mbe\u0219te, dar z\u00e2mbetul ei e obosit, ca \u0219i cum ar purta \u0219i ea o parte din povara lui.
\n -Ai \u00eent\u00e2rziat, spune ea \u00eencet, ca s\u0103 nu trezeasc\u0103 feti\u021ba.
\n -A fost… mult, r\u0103spunde el, l\u0103s\u00e2ndu-se pe marginea patului.
\nNu mai g\u0103se\u0219te cuvintele. Nu mai g\u0103se\u0219te nimic. Irina \u00eel prive\u0219te cu o \u00eengrijorare pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103 o ascund\u0103.
\n -Teodora a \u00eentrebat de tine. Ai putea s\u0103-i cite\u0219ti ceva \u00eenainte s\u0103 o pun la culcare.
\nAlexandru d\u0103 din cap. \u00cei atinge fruntea copilului, iar lini\u0219tea aceea mic\u0103, fragil\u0103, \u00eel sf\u00e2\u0219ie. \u00cen lumea asta care se destram\u0103, singurul lucru care mai are sens e acest trup mic, cald, care respir\u0103 \u00een ritmul ei. Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd Irina \u00eel roag\u0103 s\u0103 o duc\u0103 p\u00e2n\u0103 la sora ei, afar\u0103 \u00eencepe s\u0103 plou\u0103. O ploaie rece, t\u0103ioas\u0103, ca o avertizare. Alexandru nu vrea s\u0103 ias\u0103 din nou, dar Irina insist\u0103.
\n -E important. \u0218i nu vreau s\u0103 merg singur\u0103.
\n\u00cen ma\u0219in\u0103, t\u0103cerea dintre ei e dens\u0103. Irina prive\u0219te pe geam, iar Alexandru simte c\u0103 ceva se preg\u0103te\u0219te, dar nu \u0219tie ce. Farurile taie ploaia \u00een f\u00e2\u0219ii albe. Drumul e alunecos. O clip\u0103 de neaten\u021bie. O lumin\u0103 care apare din lateral. Un zgomot surd, metalic. Apoi nimic. C\u00e2nd deschide ochii, Alexandru simte miros de benzin\u0103 \u0219i fum. \u00ce\u0219i mi\u0219c\u0103 m\u00e2inile, picioarele. Tr\u0103ie\u0219te. Dar Irina\u2026 Irina nu mai r\u0103spunde. Nu mai respir\u0103. Nu mai e. \u0218i \u00een clipa aceea, \u00een mijlocul ploii, \u00een mijlocul lumii care continu\u0103 s\u0103 treac\u0103 nep\u0103s\u0103toare pe l\u00e2ng\u0103 tragedia lui, Alexandru \u00een\u021belege c\u0103 nu mai are unde s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. C\u0103 tot ce era stabil \u00een via\u021ba lui s-a rupt. C\u0103 nu mai exist\u0103 un \u201eacas\u0103\u201d. De aici \u00eencepe retragerea. Nu brusc, nu spectaculos. Ci ca o infiltra\u021bie lent\u0103, ca o ap\u0103 care p\u0103trunde \u00een ziduri \u0219i le macin\u0103 din interior. Se va \u00eenchide \u00een mansard\u0103. Va scrie. Va trimite cuvinte \u00een eter, ca ni\u0219te semnale de fum. Dar nimeni nu le va vedea. Nimeni nu-l va auzi. Iar Teodora\u2026 Teodora va cre\u0219te \u00een bra\u021bele Aurorei, singura care mai \u0219tie cine a fost Alexandru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Rodica BRETIN BUNICA Bunicii n-ar trebui s\u0103 moar\u0103 niciodat\u0103. Bunicul din partea mamei \u0219i am\u00e2ndoi din partea tatei plecaser\u0103 \u00eentr-alt\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":25615,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25755"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25755"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25755\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25756,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25755\/revisions\/25756"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/25615"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25755"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25755"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25755"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}