{"id":25747,"date":"2026-09-06T14:44:00","date_gmt":"2026-09-06T11:44:00","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25747"},"modified":"2026-09-06T14:44:00","modified_gmt":"2026-09-06T11:44:00","slug":"literadura-nr-40-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25747","title":{"rendered":"Literadura nr. 40 (6)"},"content":{"rendered":"

Ion RO\u0218IORU <\/strong>
\n\"\"

Schaltiniena descump\u0103nirii<\/strong><\/p>\n

Nu s-a predat nici azi cetatea din visul nemuririi mele
\n\u0218i nici nu-s semne c\u0103 la noapte ar \u00eencerca s\u0103 se predea;
\nCalul Troian fl\u0103m\u00e2nd a\u0219teapt\u0103 tava cu jar s\u0103 i se dea,
\nIar Penelopa-mb\u0103tr\u00e2ne\u0219te \u021bes\u00e2ndu-\u0219i p\u00e2nza \u00een argele.<\/p>\n

Mun\u021bi de steril prolifereaz\u0103, dar nicio boab\u0103 de uraniu
\nPoetic ce s-ar descompune \u00een mii de viitoare stele
\nNu se ive\u0219te \u0219i pustiu-\u0219i opre\u0219te malaxorul straniu.<\/p>\n

Castelele din El Dorado se-ntorc \u00een pulbere \u0219i-n v\u00e2nt:
\nTriumf\u0103tor p\u0103trunde vidu-n menhirul fostului cuv\u00e2nt.<\/p>\n

Actorul ros de \u00eendoial\u0103 ascult\u0103 greierul din craniu!<\/p>\n


\n Schaltiniena persist\u0103rii \u00een p\u0103cat<\/strong><\/p>\n

Nu \u0219tiu cum se f\u0103cea c\u0103-n visul avut recent poetul viu
\n\u00ce\u0219i persifla cu-nver\u0219unare intens\u0103 propria lui moarte,
\nBa chiar s-a r\u0103\u021boit la mine c\u0103 nu-i \u021bin \u00eentru totul parte
\nC\u00e2nd i se strig\u0103 verde-n fa\u021b\u0103 c\u0103 l-a ucis pe barcagiu.<\/p>\n

C\u0103 \u0219i-a \u00eemp\u0103durit cu ur\u0103 singur\u0103tatea ce-i s-a dat
\nNu mai exist\u0103 \u00eendoial\u0103 acum c\u00e2nd visul mi-l transcriu
\nCu m\u00e2na tot mai tremur\u00e2nd\u0103 \u0219i g\u00e2ndul tot mai cl\u0103tinat.<\/p>\n

Numai nevis\u0103torii lumii nu au nevoie de salvare:
\nLa cap\u0103tul de\u0219\u0103rt\u0103ciunii de\u0219\u0103rt\u0103ciunea-i \u0219i mai mare.<\/p>\n

Mai (g)rea cu mult dec\u00e2t eroarea e persistarea \u00een p\u0103cat!<\/p>\n


\n Schaltiniena urbei cu doar trei taxiuri<\/strong><\/p>\n

La intervale imprecise, prin urbea noastr\u0103 se perind\u0103
\nTaxiul alb, taxiul galben \u0219i, mai frecvent, taxiul brun;
\nLe vezi concomitent pe toate doar \u00een\u0219irate \u00een vreun
\nAlai de nunt\u0103 \u021big\u0103neasc\u0103 din clanul craiului de ghind\u0103.<\/p>\n

St\u00e2nd \u00eentr-un scaun cu rotile de dincolo de geamul mat,
\nFecioara \u00ee\u0219i prive\u0219te chipul fanat \u00een ciobul de oglind\u0103
\n\u0218i-a\u0219teapt\u0103 claxonatul galben discret spre ea vectorizat.<\/p>\n

Peste ora\u0219 ninsoarea fin\u0103 se cerne lin din norii grei:
\nTaxiul alb, cameleonic, dispare din speran\u021ba ei…<\/p>\n

Taxiul brun de la o vreme e sigur cel mai asaltat!
\n\u2003
\n
\nVasile BAGHIU <\/strong>
\n\"\"

M\u0102 SIM\u021aEAM PARTE DIN TOAT\u0102 AGITA\u021aIA<\/strong>
\n(fragment dintr-un roman aflat \u00een preg\u0103tire pentru publicare)<\/p>\n

Am\u0103nuntul c\u0103 eram poet, pe care l-am men\u021bionat \u00een treac\u0103t, poate c\u0103 nu sun\u0103 prea clar, vine a\u0219a ca din senin \u00een context, dar era cam \u00een felul urm\u0103tor: scriam ni\u0219te versuri \u0219i \u00eencercam s\u0103 public, iar \u00een mintea mea m\u0103 credeam cel pu\u021bin Rainer Maria Rilke sau Eugenio Montale. \u00cen realitate \u00eens\u0103, pe subiectul acesta, mai era mult de discutat. Bine, cu to\u021bi cei cunoscu\u021bi nu vedeam niciun impediment s\u0103 m\u0103 compar, dar nu \u00eendr\u0103zneam s\u0103 fac asta \u00een leg\u0103tur\u0103 cu un poet local pe nume Vlad Borza, care tr\u0103ia \u00een ora\u0219ul nostru \u0219i avea o traiectorie bizar\u0103 de om f\u0103r\u0103 scop. Nu f\u0103r\u0103 \u00eensu\u0219iri, cum spune Musil, ci f\u0103r\u0103 \u021bel. Omul \u021binea ni\u0219te conferin\u021be pe la biblioteca public\u0103 pe ni\u0219te teme amestecate care st\u00e2rneau entuziasmul uneori, dar, a\u0219a cum ap\u0103rea, a\u0219a \u0219i disp\u0103rea. Proiectele lui \u2013 a vorbit odat\u0103 despre ele \u2013 \u00eel \u021bineau \u00een cas\u0103, a\u0219a \u00ee\u0219i \u0219i motiva retragerea, iar la serviciu, de\u0219i \u00ee\u0219i f\u0103cea datoria \u0219i amesteca f\u0103r\u0103 gre\u0219eli reactivii \u00een eprubete \u0219i ce mai f\u0103cea acolo, p\u0103rea mai mult absent, pierdut \u00een g\u00e2ndurile lui. \u00ce\u0219i scria poeziile, dar dezvolta \u0219i un fel de teorie literar\u0103, a escapismului, cum a numit-o, despre care a \u0219i f\u0103cut public c\u00e2te ceva prin ni\u0219te reviste, iar al\u021bii au scris ni\u0219te analize, ni\u0219te comentarii. A\u0219 zice c\u0103 mai degrab\u0103 ca el a\u0219 fi vrut s\u0103 fiu, nu ca Fernando Pessoa, nici ca Mario Luzi sau Mircea Iv\u0103nescu, pentru c\u0103 modelul lui de perseveren\u021b\u0103 mi se p\u0103rea mai demn \u0219i mai cu folos de urmat, adic\u0103 unul sigur, de pe p\u0103m\u00e2nt, din via\u021ba pe care o cuno\u0219team, nu din c\u0103r\u021bi. \u0218i \u00eenc\u0103 \u0219i acum mi se pare a\u0219a. \u00cel urm\u0103resc, chiar \u0219i pe Facebook.
\n \u00cemi permit s\u0103-l vorbesc de bine aici, pentru c\u0103 de\u0219i l-am \u00eent\u00e2lnit la unele evenimente \u0219i i-am ascultat unele conferin\u021be nu am g\u0103sit niciodat\u0103 potrivit s\u0103-l abordez \u0219i s\u0103-i spun c\u00e2t de mult \u00eenseamn\u0103 pentru mine s\u0103 v\u0103d un scriitor ca el agit\u00e2ndu-se pentru cauze care nu \u021bin strict de interesul lui de scriitor \u0219i c\u00e2t de mult apreciez \u00een sinea mea c\u0103 \u00ee\u0219i face timp s\u0103 le vorbeasc\u0103 \u00eensufle\u021bit despre citit \u0219i despre s\u0103n\u0103tate unor copii \u0219i adolescen\u021bi s\u0103raci \u00een \u0219coli uitate de lume din sate pierdute pe hart\u0103 sau \u00een biblioteci de cartier. Chiar \u0219i copii mei, Luiza \u0219i Cristian, l-au prins la o astfel de conferin\u021b\u0103 itinerant\u0103. Crescuser\u0103 mari, erau la liceu \u0219i ne-au povestit acas\u0103 cum a venit \u00een \u0219coala lor un domn care le-a spus c\u0103 lumea nu este doar at\u00e2t c\u00e2t se vede pe fereastra clasei lor \u0219i c\u0103 prin citit au ocazia s\u0103 se conecteze la ea. Iar ei, de\u0219i \u0219tiau asta, au zis c\u0103 li s-a p\u0103rut c\u0103 le spunea ceva cu totul nou \u0219i nemaiauzit. \u0218i mi-au mai spus c\u0103 au v\u0103zut c\u0103 \u00eei lipseau mai mul\u021bi din\u021bi din gur\u0103 \u0219i c\u0103 atunci c\u00e2nd se av\u00e2nta la vorbit se auzea un \u0219uierat \u0219i \u00eei stropea cu saliv\u0103 pe cei din fa\u021b\u0103, situa\u021bie de care \u0219i el se sim\u021bea jenat.
\n De fapt, toat\u0103 treaba asta cu modelele de scriitori \u00eemi intrase \u00een cap \u00eenc\u0103 din liceu, c\u00e2nd \u00een plin\u0103 iarn\u0103, am luat trenul ne\u00eenc\u0103lzit \u00een care zgribuleai la propriu o noapte \u00eentreag\u0103 \u0219i m-am dus la \u00eenmorm\u00e2ntarea poetului Nichita St\u0103nescu. Nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic deosebit \u00een afar\u0103 de v\u00e2rtejul de idei din capul meu \u0219i de o r\u0103ceal\u0103 zdrav\u0103n\u0103 care m-a b\u0103gat \u00een spital, at\u00e2ta numai c\u0103 oamenii care veniser\u0103 s\u0103-l conduc\u0103 pe ultimul drum pe marele poet \u0219i s\u0103 onoreze ultimele clipe \u00een care lumina de iarn\u0103 \u00eei m\u00e2ng\u00e2ia chipul \u00eeng\u0103lbenit de icter nu b\u0103gaser\u0103 de seam\u0103 c\u0103 \u00eencepuser\u0103 s\u0103 calce de-a dreptul \u00een picioare morm\u00e2ntul de vizavi, al lui Eminescu. Nu mai \u0219tiu dac\u0103 sicriul era descoperit sau chipul lui de cear\u0103 era doar \u00een imagina\u021bia mea. M-am \u00eentors la internat \u0219i la \u0219coal\u0103 ame\u021bit de ideea \u2013 cam n\u0103t\u00e2ng\u0103, fie vorba \u00eentre noi \u2013 de a tr\u0103i pentru poezie \u0219i \u00een numele poeziei, hot\u0103r\u00e2t s\u0103 urmez \u0219i eu o cale asem\u0103n\u0103toare, indiferent de consecin\u021be.
\n V\u0103d \u00een dep\u0103rtarea timpului un adolescent dezorientat, venit de la \u021bar\u0103, \u00eentr-un internat de \u0219coal\u0103 din Bac\u0103u, cu bani limita\u021bi, pentru cartela de mas\u0103, pentru internat \u0219i pentru un \u0219trudel \u0219i un suc pe care s\u0103 le ia, dac\u0103 ar fi vrut, de la patiseria din col\u021b, de l\u00e2ng\u0103 cinematograful de l\u00e2ng\u0103 gar\u0103. Poate \u0219i pentru un film. \u00cembr\u0103cat \u00een uniform\u0103 \u0219i cu matricola cusut\u0103 pe bra\u021bul st\u00e2ng. Ascult\u0103tor. Atent la profesori. Dornic s\u0103 \u00eenve\u021be. Cu o mam\u0103 r\u0103mas\u0103 acas\u0103 la \u021bar\u0103 cu sora lui mai mic\u0103 \u0219i cu alte dou\u0103 surori mai mari \u00een grij\u0103. Cu un dor de cas\u0103 pe care numai copiii de \u021b\u0103rani \u00eel pot avea c\u00e2nd ajung s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 printre str\u0103ini. Copilul Valentin l\u0103sase \u00een urm\u0103 islazurile \u0219i zilele infinite de var\u0103, bucuria de a h\u0103l\u0103dui \u00een libertate cu undi\u021be improvizate din be\u021be de r\u0103chit\u0103, strun\u0103, c\u00e2rlige din bold \u0219i plute din spic de porumb prin z\u0103voaiele p\u00e2r\u00e2ului din Vaduri, cele \u0219ase pr\u0103jini de lucern\u0103 pe care \u00eencepuse chiar el s\u0103 le coseasc\u0103 dup\u0103 ce tat\u0103l se pr\u0103p\u0103dise, grajdul vacii, cote\u021bul porcului cu podul de deasupra al g\u0103inilor, fetele \u0219i b\u0103ie\u021bii vecinilor cu care juca ho\u021bii \u0219i vardi\u0219tii, serile cu zgomotele familiare de prin ogr\u0103zi \u0219i nop\u021bile cu or\u0103c\u0103itul broa\u0219telor \u00een p\u00e2r\u00e2u \u0219i c\u00e2ntecul greierilor prin gr\u0103din\u0103, cu stele multe, multe pe cer, cu unele nelini\u0219ti nu foarte u\u0219or de dus, cu frici \u0219i spaime, cu \u00eentreb\u0103ri f\u0103r\u0103 r\u0103spuns, cu tot ce se \u0219tie c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la v\u00e2rsta aceea \u0219i \u00een acele condi\u021bii.
\n Cred c\u0103 toate erau \u2013 \u0219i atunci, \u0219i mai t\u00e2rziu \u2013 simple \u00een capul meu, ajunsesem s\u0103 \u0219tiu, \u00een timp, ce vreau de la via\u021b\u0103: un pic de lini\u0219te, s\u0103 zicem, ca s\u0103 pot s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la paginile mele \u0219i s\u0103 simt c\u0103 via\u021ba merit\u0103 tr\u0103it\u0103. C\u00e2nd marele fotbalist Hagi, la o conferin\u021b\u0103 din acelea de-ale lui \u00eencordate \u00een care, ca antrenor, certa jurnali\u0219tii, a spus vorba de care \u00eenc\u0103 \u0219i acum r\u00e2de lumea, cu via\u021ba care e frumoas\u0103, dar merit\u0103 tr\u0103it\u0103, pu\u021bini s-au g\u00e2ndit, dincolo de veselia pe care-o st\u00e2rne\u0219te de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd o auzi, la c\u00e2t adev\u0103r, pe care ne este dificil s\u0103-l recunoa\u0219tem, con\u021bine, pentru c\u0103, la urma urmei, ceea ce este cu adev\u0103rat greu de \u00eendurat \u00een vie\u021bile noastre este tocmai frumuse\u021bea vie\u021bii, de nesuportat adesea, intensitatea ei care dep\u0103\u0219e\u0219te marginile omenescului. Aici cred c\u0103 bate \u0219i Radu Vancu, un scriitor de la Sibiu, \u00een articolele \u0219i post\u0103rile lui, c\u00e2nd tot vorbe\u0219te despre frumuse\u021be. Sau cel pu\u021bin eu a\u0219a am \u00een\u021beles. O s\u0103 mai studiez, o s\u0103 mai aprofundez. \u00cen fine, este o filosofie \u00eentreag\u0103 aici, poate c\u0103 o s\u0103 m\u0103 ocup special odat\u0103 de ea.
\n Ast\u0103zi, privind \u00eens\u0103 la toate aceste lucruri trecute, care au r\u0103mas \u00eens\u0103, nu-mi vine s\u0103 cred c\u00e2t de complicat se f\u0103cea totul, \u00een lumea de atunci \u00een general, \u00een lumea rom\u00e2neasc\u0103 sc\u0103pat\u0103 la libertate, dar \u0219i \u00een vie\u021bile particulare ale oamenilor. Abia \u00eei \u00eempu\u0219caser\u0103 pe Ceau\u0219e\u0219ti \u0219i dihonia se \u0219i infiltrase \u00eentre noi. O b\u0103gase noul lider, Ion Iliescu, activist comunist de rang \u00eenalt care nici nu-\u0219i imagina c\u0103 se poate renun\u021ba la comunism, care se g\u00e2ndea c\u0103 vor face ei ni\u0219te cosmetiz\u0103ri a\u0219a de ochii lumii \u0219i c\u0103 sistemul va continua, ceea ce s-a \u0219i \u00eent\u00e2mplat. Nu-mi venea s\u0103 cred c\u00e2nd \u00eel auzeam cum \u00eei critica pe cei doi pentru \u201e\u00eentinarea idealurilor comunismului\u201d. Lumea \u00eens\u0103, intelectualii \u0219i studen\u021bimea, a sim\u021bit pericolul \u0219i a ie\u0219it \u00een strad\u0103, \u00een Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii. Dispera\u021bii dup\u0103 democra\u021bie, c\u0103 nu po\u021bi s\u0103 le spui altfel, \u0219i-au instalat corturile acolo direct pe caldar\u00e2m \u0219i strigau \u201eJos comunismul!\u201d, \u201eNu plec\u0103m acas\u0103, mor\u021bii nu ne las\u0103!\u201d, \u201eProclama\u021bia de la Timi\u0219oara, lege pentru toat\u0103 \u021bara\u201d, \u201eApel din Timi\u0219oara, treze\u0219te, Doamne, \u021bara!\u201d, \u201e16-22, cine-a tras in noi?\u201d, \u201eCeau\u0219escu nu fi trist, Iliescu-i comunist!\u201d, \u201eIliescu nu uita, te vot\u0103m la Moscova!\u201d, \u201eNu v\u0103 fie fric\u0103, comunismul pic\u0103!\u201d.
\n Eram \u0219i eu printre ei \u00een ultimele zile ale demonstra\u021biei-maraton, am dormit c\u00e2teva nop\u021bi \u00een corturile unor b\u0103ie\u021bi \u0219i fete din T\u00e2rgovi\u0219te. M\u0103 sim\u021beam parte din toat\u0103 agita\u021bia, implicat \u00een ceea ce se \u00eent\u00e2mpla cu \u021bara mea, de\u0219i mi se p\u0103rea \u00een unele seri, c\u00e2nd se umplea pia\u021ba \u0219i se \u021bineau discursurile, \u0219i se c\u00e2ntau \u00een cor c\u00e2ntecele, c\u0103 participam la un spectacol \u201eCenaclul Flac\u0103ra\u201d din care lipsea doar P\u0103unescu. Fusesem \u00een liceu la un astfel de show \u00eentr-o noapte, pe stadionul din Bac\u0103u \u0219i nu pot s\u0103 zic c\u0103 nu mi-a pl\u0103cut, dar \u0219i acolo, \u00een sinea mea, aveam de comentat ceva, ca \u00eentotdeauna. Bardul \u2013 care din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eei d\u0103dea cu sl\u0103virea c\u00e2rmaciului \u2013 ne punea la punct, ne certa, ne f\u0103cea albie de porci numai din cauz\u0103 c\u0103 ne \u00eencurcam la refren sau ne trezeam \u021bip\u00e2nd sau strig\u00e2nd aiurea \u00eenainte de a fi momentul, pe care ni-l semnala c\u00e2nd voia el cu un deget ridicat \u0219i scutur\u00e2ndu-\u0219i pletele. Aici \u00een Pia\u021b\u0103, sim\u021beam c\u0103 totul ia o turnur\u0103 prea sentimental\u0103, dar ce-mi p\u0103sa la urma urmei? Nu schimbam eu lumea. Erau al\u021bii pu\u0219i serios pe treaba asta. C\u00e2nd \u00eemi imaginam c\u00e2t de pragmatici erau \u0219i, de fapt, c\u00e2t de mult \u00eei durea pur \u0219i simplu \u00een cur pe securi\u0219ti de \u201eVino, Doamne, s\u0103 vezi ce-a mai r\u0103mas din oameni!\u201d, c\u00e2ntat leg\u0103nat \u0219i sf\u00e2\u0219ietor de Vali Sterian, sau de \u201eMai bine golan dec\u00e2t comunist, mai bine mort dec\u00e2t securist\u201d, mi se f\u0103cea team\u0103 c\u0103 totul nu va r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t o poveste romantic\u0103 din care ne vom alege cu praful de pe tob\u0103 \u0219i cu buzele umflate. \u0218i de\u0219i c\u00e2ntam \u0219i eu cu toat\u0103 lumea de acolo, cu un entuziasm pe care nu-l puteam controla, aproape s\u0103-mi dea lacrimile de p\u0103c\u0103tos ce eram, aveam sentimentul c\u0103 nu eram \u00een locul potrivit. Incon\u0219tient. Cu nevast\u0103 \u0219i copil acas\u0103, umblam dup\u0103 cai verzi pe pere\u021bi prin Bucure\u0219ti. Ceart\u0103 crunt\u0103 \u00eenainte, cu amenin\u021barea divor\u021bului, cu un stres la limit\u0103.
\n\u2013 De ce s\u0103 pleci tu din Piatra-Neam\u021b acolo? m\u0103 \u00eentreba disperat\u0103 Viviana. Ce, e\u0219ti salvatorul omenirii? S-au terminat anticomuni\u0219tii la Bucure\u0219ti?
\n Sigur, toat\u0103 dreptatea era de partea ei, dar de multe ori lucrurile merg \u00een direc\u021bia \u00een care au fost pornite tocmai ca s\u0103 se confirme lipsa de efect a interven\u021biei noastre. \u00cent\u00e2mpl\u0103rile se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een ordinea lor, iar oamenii \u00ee\u0219i tr\u0103iesc via\u021ba \u00een paralel cu mersul lumii. \u00cei explic cum dac\u0103 nu m\u0103 duc eu \u0219i nici al\u021bii, nu se va duce nimeni, iar comuni\u0219tii ne vor pune iar la obroc. Prostii idealiste, bine\u00een\u021beles. Sau adev\u0103r. Oricum ar fi fost, ea \u00een\u021belegea infinit mai bine dec\u00e2t mine cum lucrurile au traiectoria lor independent\u0103 \u0219i separat\u0103 de a oamenilor. \u00cemi f\u0103cusem un mic bagaj, \u00eemi pusesem ni\u0219te haine \u0219i ceva de m\u00e2ncare, un pic de ap\u0103, \u00eemi num\u0103rasem cele c\u00e2teva bancnote, nu cine \u0219tie ce, c\u00e2t s\u0103 fie de tren \u0219i ce va mai fi s\u0103 fie pe acolo, m-am uitat la ea cum st\u0103team \u00een picioare \u00een cadrul u\u0219ii d\u00e2ndu-i de \u00een\u021beles c\u0103 plec \u0219i spun\u00e2ndu-i s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 \u0219i tot restul. Am \u00eencercat s\u0103 o s\u0103rut, dar m-a respins izbucnind \u00een hohote. \u00cen timp ce al\u0103pta fata \u00een lumina veiozei de pe noptier\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i \u0219tergea lacrimile, mi-a spus cu cea mai tragic\u0103 voce pe care i-am putut-o auzi de c\u00e2nd o \u0219tiam:
\n\u2013 Dac\u0103 pleci acum, nu te mai \u00eentorci! De fapt, po\u021bi s\u0103 te \u00eentorci, dar nu m\u0103 mai g\u0103se\u0219ti… Plec la mama, v\u0103d eu ce fac… E\u0219ti cel mai t\u00e2mpit om pe care l-am cunoscut \u0219i nu mai vreau s\u0103 te mai v\u0103d \u00een fa\u021ba ochilor! Dispari!
\n Am disp\u0103rut. Undeva \u00een sufletul meu sim\u021beam \u00eens\u0103 c\u0103 va mai fi loc de \u00eentors, c\u0103 toate nebuniile acelea vor trece \u0219i c\u0103 via\u021ba \u00ee\u0219i va relua cursul normal. Bucure\u0219tiul se r\u0103sfira uria\u0219, ca o mare dihanie, gata cuprins de var\u0103, c\u0103ci verdele \u00eencepuse s\u0103 domine peisajul, iar agita\u021biile oamenilor din Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii \u0219i nelini\u0219tea care te lua \u00een primire chiar de la Gara de Nord, promiteau parc\u0103 o nou\u0103 revolu\u021bie. Anotimpul luminii puternice str\u0103lucea \u00een frunzele tremur\u0103toare ale copacilor, parc\u0103 mai intens aici dec\u00e2t la Piatra, de\u0219i cl\u0103dirile, str\u0103zile, trotuarele, aleile \u0219i parcurile respirau aici un aer \u00eenvechit \u0219i \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, anchilozat \u0219i ruginit. O capital\u0103 abia dezmor\u021bit\u0103 \u00eencerca s\u0103 se a\u0219eze dup\u0103 zguduirile din acele zile de iarn\u0103 r\u0103v\u0103\u0219ite \u00een care s\u00e2ngele a strigat \u00een strad\u0103, \u00een care tineri adolescen\u021bi \u0219i abia ie\u0219i\u021bi din liceu, dar \u0219i oameni de toate v\u00e2rstele au ie\u0219it \u00een fa\u021ba gloan\u021belor. Mor\u021bii aceia care au f\u0103cut Cimitirul Eroilor Revolu\u021biei, dar \u0219i ceilal\u021bi \u00eengropa\u021bi peste tot prin \u021bar\u0103 nu au parte \u00eenc\u0103 de dreptate \u0219i repara\u021bie, iar familiile lor sunt nem\u00e2ng\u00e2iate. Strig\u0103 degeaba, protesteaz\u0103 degeaba. De fapt, nu mai protesteaz\u0103. Vocile lor nici nu se mai aud, televiziunile nu-i mai \u00eentreab\u0103, nu se mai intereseaz\u0103 nimeni de ei. Doar \u00een preajma Cr\u0103ciunului, ca din \u00eent\u00e2mplare, inserate \u00een documentare bine ticluite ca s\u0103 ascund\u0103 parc\u0103 \u0219i nu s\u0103 spun\u0103 adev\u0103rul, se mai aude c\u00e2te un hohot de pl\u00e2ns r\u0103zle\u021b, c\u00e2te o m\u0103rturie zguduitoare prin atrocitatea ei. Oameni \u00eempu\u0219ca\u021bi \u00een cap, cadavre disp\u0103rute, crime \u00eengrozitoare. Cei care au preluat puterea pe 22 decembrie 1989 \u0219i care \u00een iunie 1990 au chemat minerii ca s\u0103 \u201eelibereze\u201d Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii au sim\u021bit pericolul unei p\u0103r\u021bi trezite din societate. Era doar o parte, din p\u0103cate, cum s-a tot dovedit, inclusiv la vot.
\n Diminea\u021ba, pe la trei, pe 13 iunie, au venit jandarmi \u0219i trupe de poli\u021bie sau ce erau \u0219i au \u00eenceput s\u0103 loveasc\u0103 \u00een noi, s\u0103 distrug\u0103 corturile, s\u0103 ne \u00eempr\u0103\u0219tie. Mi-am luat c\u00e2teva bastoane pe spate \u0219i unul chiar \u00een cap, iar \u00een v\u00e2ltoare am uitat rucsacul cu actele \u0219i tot ce mai aveam. M-am g\u00e2ndit la Viviana. Trebuia s\u0103 o ascult. Ce t\u00e2mpit putusem s\u0103 fiu! Ce leg\u0103tur\u0103 aveam eu cu toat\u0103 nebunia aceea? Unde s\u0103 m\u0103 ascund acum? Era o v\u00e2nzoleal\u0103 teribil\u0103, \u021bipete, icnete, un vacarm \u00eengrozitor. Am luat-o pe Unirii la vale \u0219i m\u0103 g\u00e2ndeam s\u0103 ajung, pe trasee \u00eentortocheate, la Gara de Nord, dar mi s-a spus c\u0103 \u00een gar\u0103 urmeaz\u0103 s\u0103 soseasc\u0103 to\u021bi minerii din Valea Jiului \u0219i c\u0103 \u00eei vor v\u00e2na pe to\u021bi cei care se opun lui Ion Iliescu \u0219i actualei conduceri. Era clar c\u0103 nu mai era nicio \u0219ans\u0103 s\u0103 plec \u00een acea zi spre Moldova mea, a\u0219a c\u0103 am r\u0103t\u0103cit prin cartiere m\u0103rgina\u0219e, am stat pe b\u0103nci prin parcuri, am evitat centrul \u0219i zona Intercontinentalului. Mi-am amintit c\u0103 unul din poe\u021bii care m\u0103 primise la cenaclul Universitas \u0219i \u00eemi organizase o lectur\u0103 acolo \u00een urm\u0103 cu un an, Denis B\u0103descu, locuia undeva pe Grivi\u021bei. Din p\u0103cate, nu mai aveam nicio urm\u0103 de adres\u0103, a\u0219a c\u0103 m-a dus mintea s\u0103 iau la r\u00e2nd str\u0103zile din fa\u021ba g\u0103rii \u0219i s\u0103 \u00eencerc s\u0103 recunosc col\u021bul de bloc cu gard viu dublat de un gard din fier forjat cu \u021bepu\u0219e \u0219i aleea cu tei la cap\u0103tul c\u0103reia era scara poetului, iar imediat \u00een fa\u021b\u0103, la parter, apartamentului lui \u00een care din c\u00e2t \u00eemi aminteam locuia cu chirie. Nu am r\u0103t\u0103cit mult, cam dou\u0103 ore, iar pe la miezul nop\u021bii sunam la u\u0219a lui. M-a recunoscut imediat, de\u0219i v\u00e2n\u0103taia de sub ochi m\u0103 f\u0103cea de nerecunoscut \u2013 m\u0103 v\u0103zusem \u00eentr-o oglind\u0103 din vitrina unui magazin de haine. Eram norocos. Nu numai c\u0103 m-a primit \u0219i \u00eenc\u0103 la o or\u0103 at\u00e2t de t\u00e2rzie, dar mi-a oferit cada s\u0103-mi fac o baie, iar iubita lui, frumu\u0219ic\u0103 foc \u0219i devotat\u0103 destinului lui de poet, din c\u00e2t se vedea, mi-a cur\u0103\u021bat fa\u021ba \u0219i m-a pansat, apoi a scos ni\u0219te cuburi de ghea\u021b\u0103 din congelator \u0219i mi le-a dat \u00eentr-un prosop s\u0103 le \u021bin pe locul umflat \u0219i v\u00e2n\u0103t. Toate acestea mi se p\u0103reau at\u00e2t de mult \u0219i de nea\u0219teptat pentru situa\u021bia care vuia afar\u0103 \u0219i la televizorul pe care \u00eel aveau deschis, \u00eenc\u00e2t atunci c\u00e2nd ea a scos de undeva din buc\u0103t\u0103rie o sticl\u0103 plin\u0103-plin\u0103 de coniac Vasconi am sim\u021bit pur \u0219i simplu c\u0103 Dumnezeu m\u0103 iube\u0219te. Am vorbit despre mineri \u0219i despre lucrurile teribile care deja se \u00eent\u00e2mplaser\u0103 \u0219i erau \u00een desf\u0103\u0219urare, dar, culmea, \u0219i despre poezie, p\u00e2n\u0103 diminea\u021ba, pe la cinci, amintindu-ne de Paganini \u2013 cum \u00eei spuneau ei criticului Mircea Martin \u2013 \u0219i de poetul Cristi Popescu, care \u00eei vizita des, mi-au spus. Am vorbit despre via\u021ba mea din Moldova, fum\u00e2nd \u0219i schimb\u00e2nd subiectul din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, c\u0103ut\u00e2nd explica\u021bii la \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din ultimele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, iar eu nu m-am putut ab\u021bine \u2013 luat de entuziasmul situa\u021biei de a m\u0103 fi salvat din gheara s\u0103lbaticilor \u0219i, poate, de coniacul ar\u0103miu \u00een care ghea\u021ba se topise deja \u2013 \u0219i le-am spus de situa\u021bia mea de acas\u0103 cu nevast\u0103-mea, de toat\u0103 cearta \u0219i disputa privind implicarea pentru salvarea \u021b\u0103rii sau deta\u0219area \u00een\u021beleapt\u0103 de toat\u0103 nebunia. M-au \u021binut dou\u0103 nop\u021bi la ei, pentru c\u0103, probabil, nici trenurile nu mai plecau din Gara de Nord, a\u0219a cum se spunea. Nu m-am interesat, dar am presupus c\u0103 totul se d\u0103duse peste cap \u00een toat\u0103 \u021bara. Minerii au f\u0103cut un dezastru, au b\u0103tut \u0219i au omor\u00e2t oameni, au ocupat Bucure\u0219tiul, iar Iliescu le-a mul\u021bumit pentru spiritul lor civic \u0219i r\u0103spunderea cet\u0103\u021beneasc\u0103 \u0219i nu mai \u0219tiu cum mai numise \u00een discursul lui barbaria la care hoardele de mineri se dedaser\u0103. O mul\u021bime de oameni, tineri ca mine, chiar atunci au decis s\u0103 plece \u00een Canada, \u021bara care primea emigran\u021bi. Bine\u00een\u021beles c\u0103 \u0219i eu m-am g\u00e2ndit s\u0103 fac asta, dar limba mea francez\u0103 nu se zbur\u0103t\u0103cise prea mult, iar engleza, f\u0103cut\u0103 la liceu \u00een regim de o or\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, nu m\u0103 ajuta nici s\u0103 \u00eentreb unde g\u0103sesc toaleta. Mi-am preg\u0103tit, totu\u0219i, h\u00e2rtiile, care trebuiau trimise la Viena, la ambasada Quebec-ului. Desigur, am uitat s\u0103 spun, Viviana m\u0103 primise cu \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri \u0219i cu lacrimi, dar \u0219i cu vreo doi dupaci pe spinare \u0219i chiar peste umfl\u0103tura vizibil\u0103 pe care reu\u0219ise s\u0103 o ating\u0103 dureros pe la spate \u00een furia ei pe deplin \u00eentemeiat\u0103. Le preg\u0103tisem, dar sim\u021beam c\u0103 drumul meu este spre Italia, undeva pe aici pe aproape, prin Europa, de\u0219i Europa de Vest mi se p\u0103rea atunci la fel de \u00eendep\u0103rtat\u0103 de noi ca Luna de P\u0103m\u00e2nt. s\u0103 analizezi \u0219i s\u0103 judeci, s\u0103 prive\u0219ti la via\u021ba care-a fost cu deta\u0219area dintr-o sal\u0103 de cinema, via\u021ba \u00ee\u0219i vede de traseul ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion RO\u0218IORU Schaltiniena descump\u0103nirii Nu s-a predat nici azi cetatea din visul nemuririi mele \u0218i nici nu-s semne c\u0103 la<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":25615,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25747"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25747"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25747\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25748,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25747\/revisions\/25748"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/25615"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25747"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25747"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25747"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}