{"id":25715,"date":"2026-09-01T00:11:02","date_gmt":"2026-08-31T21:11:02","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25715"},"modified":"2026-09-01T00:11:02","modified_gmt":"2026-08-31T21:11:02","slug":"literadura-nr-40-1-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25715","title":{"rendered":"Literadura nr. 40 (1)"},"content":{"rendered":"

Teo CABEL<\/strong>
\n\"\"

Editorial<\/strong><\/p>\n

Vara, anotimpul vacan\u021belor, \u00eencepe cu Ziua Copilului. Asociere de scriitor sau nu, este o realitate! Pentru fiecare, 1 Iunie are o \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 personal\u0103. Am fost copii, avem copii, copiii no\u0219tri au copii, devenim bunici. Copil\u0103ria, chiar dac\u0103 s-a terminat pentru noi, ca etap\u0103 a vie\u021bii, continu\u0103 cu fascina\u021bia ei prin ochii copiilor no\u0219tri \u0219i apoi, cine apuc\u0103, a nepo\u021bilor.
\nAm avut bunici care ne spuneau pove\u0219ti, care ne c\u00e2ntau. Aveam impresia c\u0103 tr\u0103im \u00eentr-unul din basmele pe care ni le spuneau.
\nCopil\u0103ria, c\u00e2nd r\u0103m\u00e2ne un c\u0103rbune aprins \u00een ad\u00e2ncul sufletului, p\u0103streaz\u0103 acea sc\u00e2nteie de inocen\u021b\u0103 \u0219i de cur\u0103\u021benie pe care pragmatismul adult ar vrea s\u0103 \u00eel \u00eendep\u0103rteze prin abordarea ra\u021bional\u0103 a maturit\u0103\u021bii (indispensabil\u0103). Responsabilit\u0103\u021bile vie\u021bii de adult, trebuie s\u0103 permit\u0103 o continuitate \u00een siguran\u021b\u0103 a copil\u0103riei prin fiecare genera\u021bie care ne urmeaz\u0103, nu s\u0103 suprime sensibilitatea, nevinov\u0103\u021bia la nivel general uman, nu doar ca sl\u0103biciune particular\u0103 pentru propria familie.
\nCopil\u0103ria ne-a fost colorat\u0103 literar cu Micul Prin\u021b, Aventurile lui Tom Sawyer, Alice \u00een \u021bara minunilor, Singur pe lume, Fram ursul polar, Cire\u0219arii. Acum, par departe pentru vremurile actuale, dar toate se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 sub presiunea entropiei, omul av\u00e2nd capacitatea s\u0103 \u00eenfrunte prin amintiri, prin iubire, aceast\u0103 for\u021b\u0103.
\nPrin literatur\u0103 se arunc\u0103 ancore \u00een timp, c\u0103r\u021bile devin insule de refugiu, de reg\u0103sire, de calibrare, de redescoperire.
\nAcum zece ani a pornit \u00een Buz\u0103u un proiect literar \u00eent\u00e2mpinat cu z\u00e2mbete de sceptici, care erau siguri c\u0103 z\u00e2mbetul lor va valida o dispari\u021bie iminent\u0103, revista Literadura. Este mult? Este pu\u021bin?
\n\u00centotdeauna sunt sceptici.
\nVictoria Maria Pripon c\u00e2nd a debutat, era clasa a II-a. Acum poeta iese \u00eencet din nisipurile mi\u0219c\u0103toare ale v\u00e2rstei \u0219i atac\u0103 cu maturitate literatura.
\nC\u00e2nd am primit primele versuri ale poetei Codru\u021ba Vancea, o coleg\u0103 din redac\u021bie a zis, \u201eare nume cu rezonan\u021b\u0103 literar\u0103\u201d.
\nO t\u00e2n\u0103r\u0103 trimbulind\u0103 debuteaz\u0103 cu poezie, Alexandra Iulia Zecheru.
\nM\u0103 uit la arhiva revistei. Patruzeci de numere, zece ani!
\nO publica\u021bie care apare din propria finan\u021bare, cu mici semne de bun\u0103voin\u021b\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd a celor care \u0219tiu ce presupune acest efort, paralel cu \u00eentreb\u0103ri de genul: c\u00e2t c\u00e2\u0219tigi de la revist\u0103?
\nVia\u021ba revistelor se cunoa\u0219te, trebuie bani pentru a fi sus\u021binute. Nostalgia tiparului ne face captivi? Bucuria de a publica pe h\u00e2rtie \u021bine de mentalitate! Suntem \u0219i eco, apari\u021bie trimestrial\u0103, pagini cu excep\u021bia acestui num\u0103r, c\u00e2t o gustare literar\u0103, nu facem risip\u0103 de h\u00e2rtie.
\nMul\u021bumesc colegilor care au \u00een\u021beles c\u0103 aceast\u0103 revist\u0103 e bine s\u0103 continue! Dac\u0103 avem \u0219i puncte de vedere diferite, este foarte s\u0103n\u0103tos. Puzzle-ul este format din mai multe piese, dar imaginea de ansamblu este alta.
\nLa lansarea revistei, Marin Ifrim a zis: prev\u0103d c\u0103 o s\u0103 aib\u0103 via\u021b\u0103 lung\u0103, pentru c\u0103 Teo are o linie de abordare temperat\u0103.
\nLiteradura a rostogolit cum am spus la debut, litera \u00een cuv\u00e2nt \u0219i cuvintelor le-a dat drumul s\u0103 se rostogoleasc\u0103 \u00een universul sensurilor. Mul\u021bumim celor care au \u00een\u021beles mesajul nostru \u0219i ne-au sprijinit, cu literatura lor, cu punctele de vedere!<\/p>\n


\nFlorentin POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Hotarul care oblig\u0103\t<\/strong><\/p>\n

Desigur, la o scar\u0103 mai mare (a \u021b\u0103rii, a Europei, de pild\u0103) un deceniu de via\u021b\u0103 pe care-l \u00eempline\u0219te o publica\u021bie cultural\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 mare lucru. Dar c\u00e2nd \u0219tii cu c\u00e2te eforturi, vise \u0219i speran\u021be a v\u0103zut ea lumina tiparului, n-a cedat greut\u0103\u021bilor \u0219i a reu\u0219it s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103, zece ani \u00eenseamn\u0103 mult.
\n\u00censeamn\u0103 un hotar la care, oprindu-se pentru o clip\u0103, cei ce i-au dat via\u021b\u0103 \u0219i o \u00eentre\u021bin ca pe o flac\u0103r\u0103 vie, realizatorii ei se bucur\u0103 (pe bun\u0103 dreptate!), dar, vreau s\u0103 cred, se \u0219i g\u00e2ndesc (tot pe bun\u0103 dreptate!) la viitorul revistei lor, \u00ee\u0219i pun probleme legate \u2013 fire\u0219te! \u2013 de multe: \u00eembog\u0103\u021birea con\u021binutului, de aspecte editorial-grafice, de cre\u0219terea tirajului, a audien\u021bei etc. etc.
\n Privind lucrurile din interior (pe de o parte \u00eentruc\u00e2t am onoarea de a fi senior editor la Literadura, iar pe de alta fiindc\u0103 \u0219i eu, ca \u0219i redactorii \u0219i colaboratorii revistei am crezut\/cred \u00een cuv\u00e2ntul scris \u0219i tip\u0103rit \u0219i de-a lungul unei vie\u021bi am p\u0103storit\/p\u0103storesc, ca s\u0103 zic a\u0219a, publica\u021bii culturale) \u0219tiu c\u00e2t\u0103 d\u0103ruire, c\u00e2te eforturi \u0219i c\u00e2t\u0103 chemare \u00ee\u021bi trebuie p\u00e2n\u0103 a ajunge s\u0103 ai sub ochi paginile din care te privesc \u0219i din care \u00ee\u021bi vorbesc textele: poeziile, prozele \u0219i toate celelalte scrieri care \u2013 la r\u00e2ndul lor \u2013 reprezint\u0103 o parte din sufletul celor care le-au semnat.
\n \u0218i cu c\u00e2t condi\u021biile scoaterii unei reviste culturale devin din ce \u00een ce mai grele cu at\u00e2t voin\u021ba, d\u00e2rzenia, tenacitatea celor h\u0103r\u0103zi\u021bi s-o trimit\u0103 la tipar devin mai puternice, mai greu, imposibil de st\u0103vilit.
\n Evident, c\u00e2nd mai exist\u0103 asemenea oameni. \u0218i la Literadura, ca \u0219i la alte publica\u021bii la care scriu \u0219i eu, nu multe la num\u0103r, ei se zbat, la figurat vorbind, s\u0103 \u021bin\u0103 vie flac\u0103ra culturii, a adev\u0103rului \u0219i a frumosului.
\n M\u0103 \u00eenclin \u00een fa\u021ba acestor ctitori \u0219i f\u0103uritori de cultur\u0103.
\n La mul\u021bi ani, Literadura!
\n Fie ca tinere\u021bea de acum s\u0103 nu te p\u0103r\u0103seasc\u0103 niciodat\u0103!<\/p>\n

Florentin Popescu<\/strong>
\nFondator \u0219i redactor-\u0219ef al revistei
\nBucure\u0219tiul literar \u0219i artistic<\/em><\/p>\n


\nCamelia Iuliana RADU <\/strong>
\n\"\"

10 ani de Literadura<\/strong><\/p>\n

Zece ani pot fi o unitate de m\u0103sur\u0103 a timpului sau o form\u0103 de rezisten\u021b\u0103. Mai ales \u00eentr-un spa\u021biu cultural \u00een care revistele apar \u0219i dispar ca ciupercile dup\u0103 ploaie, uneori, f\u0103r\u0103 s\u0103 lase urme consistente. A r\u0103m\u00e2ne prezent, timp de un deceniu, \u00eenseamn\u0103 o anume \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare de a crede c\u0103 literatura contemporan\u0103 merit\u0103 acest efort \u0219i are nevoie de acele locuri speciale \u00een care s\u0103 respire, s\u0103 se confrunte, s\u0103 se transforme. O revist\u0103 literar\u0103 care tr\u0103ie\u0219te \u00een ciuda lipsurilor de toate felurile, r\u0103m\u00e2ne un reper.
\n Literadura s-a construit \u00een ace\u0219ti ani ca o platform\u0103 de publicare, debut literar, ca un spa\u021biu de tensiune fertil\u0103. De ce tensiune? Pentru c\u0103 nu s-au adunat doar texte, ci \u0219i voci. Unele voci aflate la \u00eenceput, altele deja consolidate. Unele voci delicate, altele radicale. Unele care caut\u0103, altele care afirm\u0103. \u00centre ele nu a existat \u00eentotdeauna armonie \u2013 \u0219i poate tocmai de aceea revista a r\u0103mas vie, pentru c\u0103 literatura autentic\u0103 nu este niciodat\u0103 lini\u0219tit\u0103. Ea se mi\u0219c\u0103, are, cere, strig\u0103 \u0219i, mai ales, se confrunt\u0103!
\n Privind \u00een urm\u0103, nu cred c\u0103 bilan\u021bul trebuie f\u0103cut \u00een num\u0103r de pagini tip\u0103rite, de apari\u021bii sau de nume publicate; de\u0219i, \u0219i acestea conteaz\u0103. Totu\u0219i, mai important este faptul c\u0103, de-a lungul acestor ani, Literadura a reu\u0219it s\u0103 creeze un spa\u021biu u\u0219or de recunoscut, o revist\u0103 \u00eentre paginile c\u0103reia cititorul vine cu o anumit\u0103 a\u0219teptare, aceea de a \u00eent\u00e2lni texte care nu sunt st\u0103p\u00e2nite doar de corectitudine, dar r\u0103spund unei necesit\u0103\u021bi. Texte care nu reproduc formule, ci \u00eencearc\u0103 s\u0103 le dep\u0103\u0219easc\u0103. Texte care nu se tem s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 incomplete, deschise, tensionate.
\n \u00centr-o perioad\u0103 \u00een care literatura risc\u0103 uneori s\u0103 devin\u0103 fie prea autoreferen\u021bial\u0103, fie prea gr\u0103bit\u0103 s\u0103 se adapteze unor forme de vizibilitate imediat\u0103, existen\u021ba unei reviste ca Literadura \u00eenseamn\u0103 \u0219i o form\u0103 de echilibru confortabil, activ, mereu renegociat. \u00centre tradi\u021bie \u0219i experiment. \u00centre rigoare \u0219i libertate. \u00centre voce individual\u0103 \u0219i dialog. Pentru mine, ca senior-editor, ace\u0219ti 10 ani au \u00eensemnat texte selectate, texte corectate, texte publicate. Au \u00eensemnat \u00eent\u00e2lnirea cu fragmente de lumi, care vin sub forma unor manuscrise; au \u00eensemnat zile \u0219i uneori nop\u021bi de lucru. Unele clipe pline de nesiguran\u021b\u0103, altele pline de ezit\u0103ri. \u0218i, \u00een final, au \u00eensemnat decizii; uneori \u00eent\u00e2lnirea cu gre\u0219eli, alteori bucuria reg\u0103sirii. Literadura \u00eenseamn\u0103 acel moment rar \u00een care recuno\u0219ti, din primele r\u00e2nduri, c\u0103 ai \u00een fa\u021b\u0103 un text care \u021bine. Care nu cere s\u0103 fie publicat din polite\u021be sau din obliga\u021bie, ci dintr-o necesitate interioar\u0103: textul bun!
\n Desigur, o revist\u0103 nu este niciodat\u0103 doar suma textelor ei. Este \u0219i ceea ce refuz\u0103. Este \u0219i ceea ce am\u00e2n\u0103. Este \u0219i ceea ce nu \u00een\u021belege pe moment. \u00cen acest sens, Literadura a fost, \u00een ace\u0219ti zece ani, un spa\u021biu de validare, un spa\u021biu de c\u0103utare. De ajustare continu\u0103 a propriilor criterii. De interogare a gustului, a direc\u021biilor, a sensului \u00een care se mi\u0219c\u0103 literatura contemporan\u0103.
\n \u00cen acela\u0219i timp, o revist\u0103 este \u0219i un spa\u021biu al prieteniilor. Nu neap\u0103rat \u00een sensul facil sau declarativ al cuv\u00e2ntului, ci \u00eentr-un sens mai discret \u0219i mai durabil, acela al recunoa\u0219terii reciproce prin literatur\u0103. \u00cen timp, \u00eentre cei care scriu, citesc, editeaz\u0103 sau revin constant \u00een paginile unei reviste se creeaz\u0103 o form\u0103 de solidaritate care nu are nevoie de justific\u0103ri explicite. Este o prietenie care nu se bazeaz\u0103 pe proximitate biografic\u0103, ci pe o sensibilitate comun\u0103, pe o anumit\u0103 manier\u0103 de a \u00een\u021belege scrisul. Aceast\u0103 form\u0103 de apropiere nu este lipsit\u0103 de tensiuni. Dimpotriv\u0103, ea presupune diferen\u021be de stil, de viziune, de ritm. \u00cens\u0103 tocmai aceste diferen\u021be asumate \u0219i sus\u021binute \u00een interiorul aceluia\u0219i colectiv editorial dau consisten\u021b\u0103 unei reviste. O comunitate literar\u0103 real\u0103 nu este una uniform\u0103, ci una \u00een care vocile r\u0103m\u00e2n distincte, f\u0103r\u0103 a se anula reciproc. \u00cen acest sens, Literadura a fost, de-a lungul acestor 10 ani, \u0219i un loc de formare. Nu \u00een sens institu\u021bional, ci \u00eentr-unul organic, aproape imperceptibil.
\n Textele se schimb\u0103 \u00een timp. Autorii se schimb\u0103. Privind retrospectiv, se poate vedea cum anumite voci au crescut, s-au rafinat, au trecut prin ezit\u0103ri, au abandonat formule, au g\u0103sit altele. Aceast\u0103 maturizare nu este spectaculoas\u0103, nu se produce brusc, dar devine vizibil\u0103 pentru cine are r\u0103bdarea s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 parcursul. La fel, \u0219i pentru cei implica\u021bi \u00een procesul editorial, exist\u0103 o form\u0103 de maturizare. Se schimb\u0103 felul \u00een care cite\u0219ti, felul \u00een care alegi, felul \u00een care \u00een\u021belegi ce \u00eenseamn\u0103 un text bun. Se rafineaz\u0103 criteriile, dar se p\u0103streaz\u0103, \u00een acela\u0219i timp, o anumit\u0103 disponibilitate de a fi surprins, de a recunoa\u0219te valoarea acolo unde nu te a\u0219teptai. \u00centr-o lume literar\u0103 \u00een care graba, vizibilitatea imediat\u0103 \u0219i validarea rapid\u0103 pot deveni criterii dominante, o revist\u0103 care rezist\u0103 \u00een timp ofer\u0103 \u0219i un alt tip de experien\u021b\u0103: aceea a r\u0103bd\u0103rii. A revenirii. A continuit\u0103\u021bii. Prieteniile literare se construiesc \u00een timp, la fel ca \u0219i scrisul \u00eensu\u0219i. De aceea, poate, unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le putem spune la zece ani este c\u0103 Literadura nu a fost doar un loc de apari\u021bie, ci \u0219i unul de devenire. Un spa\u021biu \u00een care literatura nu a fost doar prezent\u0103, ci \u00een transformare.
\n La zece ani, tenta\u021bia ar fi s\u0103 vorbim despre stabilitate. Dar poate c\u0103 ceea ce trebuie p\u0103strat este exact opusul ei: o anumit\u0103 nelini\u0219te. Capacitatea de a nu deveni previzibil. De a nu se instala \u00eentr-o formul\u0103 sigur\u0103. De a nu transforma experien\u021ba acumulat\u0103 \u00eentr-o zon\u0103 de confort.
\n Dac\u0103 ar fi s\u0103 formulez o urare pentru Literadura, nu ar fi una festivist\u0103, ci una necesar\u0103. S\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 sensibil\u0103, pentru c\u0103 doar \u00een sensibilitate putem continua s\u0103 recunoa\u0219tem literatura autentic\u0103. S\u0103 publice \u00een continuare texte care nu cer voie, care nu sunt \u201ealiniate\u201d, care risc\u0103. S\u0103 nu evite disconfortul, nici \u00een scris, nici \u00een lectur\u0103. S\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 un loc \u00een care diferen\u021bele nu sunt estompate, ci puse \u00een eviden\u021b\u0103. Un loc \u00een care vocile nu se uniformizeaz\u0103, ci se aud distinct.
\n Un loc \u00een care literatura nu este doar consumat\u0103, ci pus\u0103 \u00een discu\u021bie.
\n \u0218i, poate, cel mai important, s\u0103 nu uite c\u0103 fiecare text cu adev\u0103rat bun schimb\u0103, fie \u0219i imperceptibil, realitatea \u00een care apare. Iar o revist\u0103 care face loc acestor texte este at\u00e2t un martor al timpului ei, c\u00e2t mai ales o form\u0103 de interven\u021bie asupra timpului. Zece ani nu sunt o concluzie, sunt, mai degrab\u0103, o confirmare c\u0103 drumul poate continua \u00eenc\u0103 zece \u2013 cel pu\u021bin la fel de vii, de nelini\u0219ti\u021bi \u0219i de necesari.<\/p>\n

La mul\u021bi ani, Literadura!!<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Teo CABEL Editorial Vara, anotimpul vacan\u021belor, \u00eencepe cu Ziua Copilului. Asociere de scriitor sau nu, este o realitate! Pentru fiecare,<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":25615,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25715"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25715"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25715\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25716,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25715\/revisions\/25716"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/25615"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25715"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25715"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25715"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}