{"id":25682,"date":"2026-07-07T22:50:03","date_gmt":"2026-07-07T19:50:03","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25682"},"modified":"2026-07-07T22:50:03","modified_gmt":"2026-07-07T19:50:03","slug":"literadura-nr-39-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25682","title":{"rendered":"Literadura nr. 39 (12)"},"content":{"rendered":"

Florentin POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Oameni \u0219i locuri din Buz\u0103ul de alt\u0103dat\u0103 (XXXV)<\/strong><\/p>\n

Cu V. Voiculescu la P\u00e2rscov \u0219i mai departe (V)<\/strong><\/p>\n

Imaginea ur\u0219ilor care danseaz\u0103, luat\u0103 \u00een sine n-are nimic spectaculos \u0219i cu at\u00e2t mai pu\u021bin specific locurilor, \u00eens\u0103 pentru un copil ea cap\u0103t\u0103 propor\u021biile unui eveniment cu totul extraordinar, care nu numai c\u0103-l marcheaz\u0103, ci \u00eel \u0219i chinuie. \u201eDar c\u00e2nd am c\u0103scat eu ochii de copil atunci \u00eent\u00e2ia oar\u0103 scos \u00een lume \u2013 zice scriitorul, dar mai t\u00e2rziu, mult mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd spaima a r\u0103mas doar o amintire \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u2013 ceea ce vrea s\u0103 zic\u0103 la han, n-am v\u0103zut dec\u00e2t dih\u0103niile. \u0218i m-am ghemuit \u021bip\u00e2nd, \u00een pieptul tatii. C\u00e2teva nop\u021bi \u00een \u0219ir am tres\u0103rit \u0219i m-am zb\u0103tut \u00een somn. A fost nevoie s\u0103 m\u0103 desc\u00e2nte \u0219i s\u0103 m\u0103 afume cu p\u0103r smuls din blana jivinelor.\u201c
\nTreptat-treptat, \u00eens\u0103, copilul se obi\u0219nuie\u0219te cu prezen\u021ba ur\u0219ilor, se apropie de ei, le studiaz\u0103 mi\u0219c\u0103rile \u2013 \u00eendeosebi atunci c\u00e2nd st\u0103p\u00e2nii lor vor s\u0103 demonstreze ce virtu\u021bi posed\u0103. \u201eC\u00e2nd se ivea cump\u0103r\u0103tor \u2013 noteaz\u0103 mai la vale scriitorul \u2013, chinurile \u00eencepeau, \u00een hazul tuturor. To\u021bi din han, de la moar\u0103, de la piv\u0103, f\u0103ur\u0103rie alergau s\u0103-i priveasc\u0103, cum salt\u0103 pe h\u0103d\u0103rage, apoi, la alt\u0103 comand\u0103 se tr\u00e2ntesc pe jos, fac pe mor\u021bii, se scoal\u0103 iar s\u0103 se dea tumba, s\u0103 mugeasc\u0103 fioros, s\u0103 fac\u0103 ploconul, la sf\u00e2r\u0219it duc\u00e2nd o lab\u0103 la frunte, pentru \u00absalut\u00bb.\u201c Nu-i scap\u0103 lui V. Voiculescu nici momentul \u201ec\u0103lc\u0103rii ursului\u201c, o practic\u0103 popular\u0103 din vechime, r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een satele de la munte, iar scena descris\u0103 de el are \u0219i ceva comic: \u201eC\u00e2teodat\u0103 ie\u0219ea din gloat\u0103 un ins cu ruptoare la mijloc \u0219i dureri de \u0219ale care cerea s\u0103-l calce ursul. Pentru opera\u021bia asta aduceau o b\u0103tr\u00e2n\u0103 ursoaic\u0103, o matahal\u0103 cu blana galben\u0103 ca mierea, priceput\u0103 \u00een asemenea \u00eendeletnicire. P\u0103tima\u0219ul se culca la p\u0103m\u00e2nt cu fa\u021ba \u00een jos. Dihania se urca cu pa\u0219i moi pe el \u0219i pornea s\u0103-l fr\u0103m\u00e2nte \u00eent\u00e2i u\u0219or, cu c\u00e2te\u0219ipatru labele, pe \u0219ale \u0219i pe spate, la \u00eendemnul \u021biganului \u2013 hai, Mari\u021bo, las\u0103-te grea \u2013, ursoaica se ap\u0103sa cu putere, \u00eenfund\u00e2nd \u0219i ridic\u00e2nd ca ni\u0219te pistoane buturii picioarelor \u00een mu\u0219chii omului, p\u00e2n\u0103 ce \u0103sta, nemaiput\u00e2nd r\u0103bda, striga: HO! Pentru leac pl\u0103tea doi gologani, o litr\u0103 de rachiu \u0219i un ciric de p\u00e2ine, din care jum\u0103tate \u00eei zv\u00e2rlea doftori\u021bei.\u201c
\nSe poate afirma c\u0103 Poemul Hanului cu ur\u0219i reprezint\u0103 un veritabil jurnal al ini\u021bierii scriitorului, \u00een ipostaza lui de copil, \u00een ceea ce are mai interesant, mai atractiv \u0219i mai important via\u021ba satului P\u00e2rscov \u00eentr-un anume moment.
\n\u201eC\u0103m\u0103rile \u00eemp\u0103r\u0103te\u0219ti\u201c, cel de al doilea capitol al textului impresioneaz\u0103 prin detaliile descrierii rafturilor cu bun\u0103t\u0103\u021bi \u0219i \u2013 citind paragrafele respective \u2013 g\u00e2ndul te poart\u0103 numaidec\u00e2t la povestirea Sezon mort (cu descrierea mul\u021bimii de aripate din p\u0103durea de l\u00e2ng\u0103 Bucure\u0219ti), sau la o alta, Chef la m\u0103n\u0103stire, (cu acel celebru meniu, repartizat pe parcursul mai multor zile), de unde se vede c\u0103 observa\u021bia \u0219i capacitatea de percep\u021bie erau proprii scriitorului nostru \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie.
\nPe o alt\u0103 treapt\u0103 a cunoa\u0219terii, aceea \u00een care copilul descoper\u0103 \u201eminunea minunilor\u201c, se situeaz\u0103 Hora satului, cu \u00eentregul cortegiu de preg\u0103tiri \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care o \u00eenso\u021besc. Nici aci nu-i scap\u0103 lui V. Voiculescu un episod \u00eentruc\u00e2tva comic \u0219i el: urcarea l\u0103utarilor pe o podea \u00een\u0103l\u021bat\u0103 pe st\u00e2lpi de doi st\u00e2njeni pentru a preveni eventualele \u00eenc\u0103ier\u0103ri \u00eentre cetele de fl\u0103c\u0103i, din motive de \u201egusturi artistice\u201c diferite \u0219i de comenzi contradictorii date brune\u021bilor interpre\u021bi…
\nEste interesant de observat c\u0103 \u2013 de\u0219i aflat la o v\u00e2rst\u0103 destul de fraged\u0103 \u2013 Dile sesizeaz\u0103 un fapt esen\u021bial: via\u021ba satului se desf\u0103\u0219oar\u0103 dup\u0103 un adev\u0103rat calendar, care este tot al Hanului cu ur\u0219i:
\n\u201eHanul era c\u0103lindarul satului, nu numai cu duminicile lui \u00eensemnate cu ro\u0219u, cu hora, el ne \u00een\u0219tiin\u021ba c\u0103 e luni sco\u021b\u00e2ndu-\u0219i afar\u0103 la p\u00e2r\u00e2u scaunele, mesele, lavi\u021bele, t\u0103bliile tejghelelor, ca s\u0103 le frece Oan\u0103 \u0219i slugile cu nisip \u0219i ap\u0103 de toate necur\u0103\u021beniile l\u0103sate pe ele de b\u0103utorii necump\u0103ta\u021bi din ajun. Mar\u021bea \u00ee\u0219i str\u00e2ngea de diminea\u021b\u0103 gunoaiele ogr\u0103zii r\u0103mase de la vitele c\u0103l\u0103toare \u0219i le da foc. \u0218tiam asta dup\u0103 sulurile de fum acru, \u00een\u0103l\u021bate ca ni\u0219te st\u00e2lpi s\u0103 sprijine v\u0103zduhul.
\nMiercurea, hanul \u00ee\u0219i aducea carele \u0219i \u00eenc\u0103rcau b\u0103ligarul str\u00e2ns gr\u0103mad\u0103 dintre picioarele vitelor dejugate \u00een b\u0103t\u0103tur\u0103 \u0219i din co\u0219are. Oan\u0103 \u00eel scotea departe, la cap\u0103tul porumbi\u0219telor \u0219i livezilor de pruni.
\nJoia \u00eel trimitea pe Oan\u0103 departe, la ora\u0219, cu bri\u0219c\u0103 goal\u0103, \u0219i \u0219tiam c\u0103 e vineri fiindc\u0103 hangiul se \u00eentorcea seara \u0219i desc\u0103rca bri\u0219ca umplut\u0103 v\u00e2rf cu sacii de marf\u0103 cump\u0103rat\u0103.
\nS\u00e2mb\u0103t\u0103 se petreceau preg\u0103tirile grabnice pentru minunile duminicii. Se m\u0103turau iar curtea \u0219i ograda, se cur\u0103\u021bau \u0219i co\u0219arele, se b\u0103t\u0103torea cu maiul t\u0103r\u00e2mul horei, r\u00e2mat de porci \u0219i r\u00e2c\u00e2it de g\u0103ini. Iar pe ar\u0219i\u021bele mari se aninau crengi de tufar verde deasupra lavi\u021belor, s\u0103 se umbreasc\u0103 privitorii, f\u0103r\u0103 acoperi\u0219, sus \u0219i deasupra foi\u0219orului, unde se coceau l\u0103utarii, ceea ce \u00eempr\u0103\u0219tia un iz s\u0103n\u0103tos \u0219i proasp\u0103t, ce t\u0103ia pe cel de sudoare al horei, cu tot busuiocul \u0219i rosmarinul pe care fetele \u00eel purtau \u00een s\u00e2n \u0219i la cing\u0103tori.\u201c<\/p>\n


\nTudor CICU<\/strong>
\n\"\"

c\u00e2ntecul z\u0103pezii<\/strong><\/p>\n

M-am pierdut pe un c\u00e2mp de z\u0103pad\u0103
\n\u00cen jur n\u0103luci s-au tot perindat
\n\u201eDe c\u00e2nd oamenii umbl\u0103 pe lun\u0103?\u201d
\n\u00centrebarea le-am pus, speriat.<\/p>\n

Am mai \u00eentrebat norii \u00een goan\u0103;
\n\u201eOri nu e\u0219ti de pe-aici, ori de azi,
\nCei cu b\u0103rbi ca de nea din icoan\u0103
\nSunt fulgii de nea, cad peste brazi!\u201d<\/p>\n

Am mers pe c\u0103r\u0103ri lungi, prin troiene
\nCu p\u0103s\u0103ri pe-un cer gri-plumbuit
\nTe strigam prin p\u0103duri, prin poiene…
\nSperam eu, s\u0103 m\u0103 fi auzit.<\/p>\n

Strigam cu ecou: \u201eHai cu noi… hai cu noi!\u201d
\nTrista mea dragoste, n-ai ie\u0219it.
\nAlb\u0103 p\u0103durea, copacii to\u021bi sloi
\nM\u0103 priveau ca din lun\u0103 venit!<\/p>\n

\u0218i stau trist pe un c\u00e2mp de z\u0103pad\u0103;
\nVoiam s\u0103-\u021bi spun c\u0103 ninge de-un veac
\nNinsorile tot vin… ca-n balad\u0103!
\nF\u0103r\u0103 tine nici ele n-au leac.<\/p>\n


\nCartea zilelor noastre<\/strong><\/p>\n

Adrian SIMEANU<\/strong>
\n\"\"

Roman cu poduri \u0219i blesteme<\/strong><\/p>\n

Oferit de Radu Paraschivescu dup\u0103 o vacan\u021b\u0103-n Fran\u021ba. Mai exact, \u00een P\u00e9rigord Noir. Realizare novelistic\u0103 sub forma unui policier plin de mali\u021bie \u0219i umor. Echilibrat narativ. Intriga poli\u021bist\u0103 n-o v\u0103d \u00eens\u0103 ca pe una de prim plan. Ci doar ca suport adecvat pentru a povesti legende despre poduri vestite din vest de Europ\u0103. \u0218i blestemele ce le-ar \u00eenso\u021bi \u00een veacuri de-ar fi s\u0103 le d\u0103m crezare lectur\u00e2nd alc\u0103tuirea bucure\u0219teanului din Balta Alb\u0103. V\u0103dit imaginativ, da’ nu la voia-nt\u00e2mpl\u0103rii…
\nCe se deruleaz\u0103-n juru-a dou\u0103 crime petrecute-n Saint-Cirq-Lapopie, unde se afl\u0103 podul Valentr\u00e9 peste r\u00e2ul Lot. Cartea* scoate-n eviden\u021b\u0103, strict literar, personaje-ale locului \u0219i-nt\u00e2mpl\u0103ri \u00een care-s angrenate cotidian. Unele (personajele) \u0219i cu-n trecut divers, nu doar angajate-n prezentu’ agitat, colorat. \u00centr-un col\u021b de lume str\u0103vechi. Plin de farmec enorm \u0219i-n ziua de azi…
\nRadu e un condei redutabil. Un romancier redutabil. Atractiv foarte. C\u0103ruia nu doar elegan\u021ba \u0219i fluen\u021ba stilului \u00eei sunt caracteristice. Spun asta finc\u0103 inteligen\u021ba \u0219i cultura nu-i lipsesc nici ele. Documentarea e mereu una forte. Adecvat\u0103 f\u0103r\u0103 gre\u0219 la subiect. I-am citit \u00een ultima vreme mai multe opuri. A\u0219a c\u0103-l cunosc bini\u0219or ca excelent autor al zilelor noastre. \u0218i-mi este pe plac din bel\u0219ug…
\n\u201ePodul diavolului\u201d e, clar, o poveste binevenit\u0103. Fain\u0103 ne\u00eendoios. \u00cembin\u00e2nd istoria cu actualitatea. Eroi contemporani, cu mituri \u0219i peisaje. \u00cen mijlocul \u0103stora din urm\u0103, mul\u021bi dorindu-se-ntr-o clip\u0103. Pentru c\u0103 Paraschivescu, prin scrisu-i talentat, \u0219tiut-a s-aduc\u0103 Fran\u021ba l\u00e2ng\u0103 Rom\u00e2nia. M\u0103car pentru cei neput\u00e2nd s-o vad\u0103 cu ochii lor proprii. Eu sunt unul dintre ei. \u201eIlustrata francez\u0103\u201d g\u0103sindu-m\u0103 cu chef de lectur\u0103 \u0219i \u201epoft\u0103 de scris\u201d. M\u0103car c\u00e2t o tablet\u0103, precum obi\u0219nuiesc. Pot spune tuturor c\u0103 nu mi-am pierdut vremea…<\/p>\n

*Radu Paraschivescu<\/strong>, Podul diavolului<\/em>, Ed. HUMANITAS, 2022<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florentin POPESCU Oameni \u0219i locuri din Buz\u0103ul de alt\u0103dat\u0103 (XXXV) Cu V. Voiculescu la P\u00e2rscov \u0219i mai departe (V) Imaginea<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":25620,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25682"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25682"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25682\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25683,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25682\/revisions\/25683"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/25620"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25682"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25682"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25682"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}