{"id":25674,"date":"2026-07-06T00:07:45","date_gmt":"2026-07-05T21:07:45","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25674"},"modified":"2026-07-06T00:07:45","modified_gmt":"2026-07-05T21:07:45","slug":"literadura-nr-39-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25674","title":{"rendered":"Literadura nr. 39 (10)"},"content":{"rendered":"

Titi DAMIAN<\/strong>
\n\"\"

Ion NICOLESCU, MIORITIADA
\nDespre cum se coboar\u0103 muntele \u00een genunchi<\/strong><\/p>\n

Privesc fotografia de pe copert\u0103 \u0219i un fior rece \u00eemi str\u0103bate \u0219ira spin\u0103rii, acela\u0219i fior pe care l-am sim\u021bit c\u00e2nd l-am dus pe tata la Fundeni, s\u0103-i facem analizele acelea blestemate. Un om cu o \u0219apc\u0103 alb\u0103, inscrip\u021bionat\u0103 \u201eWhite Magic\u201d, \u0219i ochelari negri, de parc\u0103 ar vrea s\u0103 ascund\u0103 ochii care au v\u0103zut prea multe. Ion NICOLESCU. Nu e doar un poet, stima\u021bi cititori, e un martor incomod. Un cioban cosmic care a cobor\u00e2t muntele nu ca s\u0103 v\u00e2nd\u0103 br\u00e2nz\u0103, ci ca s\u0103 ne v\u00e2nd\u0103 iluzii pierdute. MIORITIADA. (Editura Rafet, R\u00e2mnicu S\u0103rat, 2009, 118 p.) Un titlu greu, oximoronic, care apas\u0103 pe umerii no\u0219tri ca o piatr\u0103 de moar\u0103.
\nC\u0103ci, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, nu po\u021bi deschide aceast\u0103 carte f\u0103r\u0103 s\u0103 sim\u021bi mirosul de hum\u0103 \u0219i de s\u00e2nge. Nu e poezie de salon, nu e \u201eliricoid\u0103 de faian\u021b\u0103\u201d, cum \u00eei place autorului s\u0103 spun\u0103 cu un dispre\u021b suveran. E carne vie. E strig\u0103tul unui neam care \u0219i-a uitat rug\u0103ciunea \u0219i a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 se t\u00e2rguiasc\u0103 cu moartea. MIORITIADA nu e balad\u0103, e rechizitoriu. E procesul verbal al unei \u201eviolare de domiciliu\u201d sufletesc, semnat de un grefier care pl\u00e2nge \u00een pumni: \u201enu e om cel ce nu schimb\u0103 lumea,\/ dar pe sine nimeni nu se schimb\u0103\/.”
\n Un distih care ar trebui s\u0103pat pe frontispiciul Parlamentului, acolo unde mancur\u021bii no\u0219tri se joac\u0103 de-a istoria, uit\u00e2nd c\u0103 suntem doar ni\u0219te figuran\u021bi \u00eentr-o pies\u0103 scris\u0103 de al\u021bii.
\n A\u0219adar, ce g\u0103sim \u00een paginile acestui volum bizar, structurat pe C\u00e2nturi ca o epopee invers\u0103? G\u0103sim pre\u021bul pl\u0103tit pentru a fi rom\u00e2n, el cel care a \u00eendurat intern\u0103ri le psihiatrie pentru asemenea versuri. G\u0103sim \u201econflictul mondial personal\u201d, acea lupt\u0103 surd\u0103 pe care o purt\u0103m fiecare dintre noi, \u00eentre pr\u00e2nz \u0219i namiezi, c\u00e2nd ne d\u0103m seama c\u0103 via\u021ba nu e dec\u00e2t o a\u0219teptare a taxei mor\u021bii. Ion NICOLESCU nu se fere\u0219te de cuvinte grele. El le arunc\u0103 \u00een pagin\u0103 ca pe ni\u0219te bolovani desprin\u0219i din munte, l\u0103s\u00e2ndu-le s\u0103 se rostogoleasc\u0103 peste con\u0219tiin\u021bele noastre adormite: \u201e\u021bara asta nu e schweitzer \u0219i nici st\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 c\u00e2ini\/ dac\u0103 dai \u00een ea cu noaptea la lumin\u0103 ies rom\u00e2ni\/ ies luceferii de ziu\u0103 cu f\u0103clii de s\u00e2nge sf\u00e2nt\/ ca s\u0103 nu le calce nimeni de cu sear\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt\/ fruntea noastr\u0103 ar\u0103 cerul ca un plug din lemn de fag\/ \u0219i pe dealul ve\u0219niciei boii no\u0219tri ceru-l trag\/\u201d (C\u00e2ntul XXVI) De-abia acum \u00een\u021belegem de ce autorul invoc\u0103 marea. \u201eDomnul de la Marea Neagr\u0103\u201d. Nu marea turistic\u0103, cu \u0219ezlonguri \u0219i umbrelu\u021be, ci marea neagr\u0103 a destinului, acea ap\u0103 primordial\u0103 care spal\u0103, dar nu cur\u0103\u021b\u0103. Corabia poetului plute\u0219te \u201enev\u0103zutul mereu\u201d, o metafor\u0103 superb\u0103 pentru sufletul care refuz\u0103 s\u0103 naufragieze, de\u0219i \u0219tie c\u0103 \u021b\u0103rmul e doar o iluzie. C\u0103ci ce altceva suntem noi, dac\u0103 nu ni\u0219te cor\u0103bii \u00eenc\u0103rcate cu vise, care se scufund\u0103 \u00eencet sub greutatea propriilor p\u0103cate?
\n Observa\u021bi fine\u021bea cu care este tratat motivul muntelui. Carpa\u021bii nu mai sunt \u201efrumo\u0219ii no\u0219tri mun\u021bi” din manualele de geografie comuniste. Sunt locul crimei. Locul de unde \u201eciobanii coboar\u0103 muntele” nu pentru a duce oile la p\u0103\u0219une, ci pentru a intra \u00een istorie. \u0218i intrarea \u00een istorie, ne spune NICOLESCU, se face \u00een genunchi. \u201eJuc\u0103m biliard f\u0103r\u0103 tacuri \/ oile bile m\u0103runtele\/\u201d. O imagine de o cruzime aproape insuportabil\u0103. Sufletele noastre, bile de biliard lovite de o m\u00e2n\u0103 nev\u0103zut\u0103, \u00eentr-un joc absurd al hazardului.
\n \u0218i te \u00eentrebi, firesc: cine mai are curajul ast\u0103zi s\u0103 spun\u0103 adev\u0103rul despre noi? Cine mai are t\u0103ria s\u0103 se uite \u00een oglind\u0103 \u0219i s\u0103 vad\u0103 nu un erou european, ci un \u201eclasic caz social\/\u201d Ion NICOLESCU o face cu o sinceritate brutal\u0103, care te love\u0219te \u00een plex. \u201eSuntem frumo\u0219i, purt\u0103m un sfert de nume\/ \u0219i-un sfert de p\u00e2ine neagr\u0103 subsuori\/\u201d. Iat\u0103 portretul robot al rom\u00e2nului de tranzi\u021bie. Un sfert de identitate \u0219i o foame atavic\u0103, pe care \u00eencerc\u0103m s-o potolim cu \u201eclinchete fanariote.\u201d
\n \u00cendr\u0103znesc s\u0103 afirm c\u0103 MIORITIADA este o carte despre boal\u0103. Nu boala fizic\u0103, de\u0219i \u0219i aceea este prezent\u0103, cu mirosul ei de iod \u0219i de spital rece, ci boala moral\u0103. \u201eMariana e bolnav\u0103\/ \u00eengenunchi la umbra ei\/ bat \u00een lume f\u0103r\u0103 slav\u0103\/ clopotele pa\u0219ii mei\/ fac minuni \u0219i voi mai face\/ ea mi-e lun\u0103\/ ea mi-e soare\/\u201d (C\u00e2ntul XXXVII). Cine e Mariana? Poate fi o femeie iubit\u0103, poate fi \u021bara \u00eens\u0103\u0219i. O \u021bar\u0103 care zace pe un pat de spital, intubat\u0103 cu promisiuni de\u0219arte, \u00een timp ce \u201efra\u021bii autohtoni un\u0219i cu mirodei\u201d \u00eei v\u00e2nd organele la bucat\u0103. Autorul ne descrie o lume \u00een care \u201etot ce-a fost rotund e numai ran\u0103\u201d. O lume ciuntit\u0103, din care a disp\u0103rut sacrul.
\n S\u0103 urm\u0103rim modul \u00een care apare figura lui Constantin Br\u00e2ncoveanu. Un cap decapitat care \u00ee\u0219i caut\u0103 trupul prin istorie. Ce imagine mai puternic\u0103 a Rom\u00e2niei de azi am putea g\u0103si? O \u021bar\u0103 decapitat\u0103, condus\u0103 de trunchiuri f\u0103r\u0103 minte, de ni\u0219te \u0219apcalii venetici care nu \u00een\u021beleg c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul acesta are memorie. \u201eClinchete fanariote\/ cu trufa\u0219ele ei grote\u201d. Parc\u0103 \u00eei v\u0103d pe politicienii no\u0219tri, cobor\u00e2nd din limuzinele lor blindate, z\u00e2mbind t\u00e2mp la camere, \u00een timp ce \u00een spatele lor, Curtea Veche se pr\u0103bu\u0219e\u0219te.
\n \u00cen fond, Ion NICOLESCU este un moralist deghizat \u00een poet. El ne arat\u0103 c\u0103 \u201enu trat\u0103m teme, noi suntem trata\u021bi\/ cu noaptea divin\u0103 din mun\u021bii Carpa\u021bi\/ cu cea mai nocturn\u0103 mare frumoaso\/ marea lui Publius Ovidius zis Naso\/\u201d (Invoca\u021bie). Suntem pacien\u021bii unei istorii care ne-a pus diagnosticul gre\u0219it \u0219i ne trateaz\u0103 cu placebo. Suntem cobaii unui experiment e\u0219uat. \u0218i totu\u0219i, \u00een mijlocul acestui dezastru, apare iubirea. O iubire disperat\u0103, o \u201eeconomie a mierii” pe care o practic\u0103m instinctiv, ca s\u0103 nu \u00eennebunim de tot. \u201eNoi suntem nemuritori\u201d, strig\u0103 poetul, dar e un strig\u0103t care se fr\u00e2nge, o minciun\u0103 salvatoare pe care ne-o spunem unii altora \u00eenainte de a stinge lumina.
\n Am citit C\u00e2ntul XLVIII \u0219i m-am cutremurat. \u201eC\u00e2teodat\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la tine Hafiz\/ muzele lumii sunt \u00een vacan\u021b\u0103\/ plou\u0103 \u0219i plou\u0103 cu liricoizi \/ de faian\u021b\u0103\/\u201d. C\u00e2t de actual! C\u00e2t de dureros de adev\u0103rat! Literatura noastr\u0103 de azi e plin\u0103 de ace\u0219ti liricoizi de faian\u021b\u0103, de scriitori sterili care produc texte \u201ecorecte\u201d, aliniate la standardele europene, dar lipsite de via\u021b\u0103. Nicolescu refuz\u0103 s\u0103 fie unul dintre ei. El scrie cu s\u00e2nge, nu cu cerneal\u0103. El scrie cu \u201esufletul murdar de s\u00e2nge\u201d.
\n \u0218i cine ar putea nega c\u0103 suntem o na\u021bie de juc\u0103tori de c\u0103r\u021bi tri\u0219ori? \u201eMi-am dat un c\u00e2ine de r\u0103gaz\/ s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la moarte\/\u201d. Via\u021ba ca un joc de poker cu destinul, \u00een care \u0219tim c\u0103 vom pierde, dar continu\u0103m s\u0103 plu\u0219\u0103m. \u201eZeii pierdu\u021bi \u00een bezn\u0103\u201d ne privesc \u0219i r\u00e2d. Suntem ridicoli \u00een tragedia noastr\u0103, pare s\u0103 ne spun\u0103 autorul. Suntem ni\u0219te paia\u021be care \u00ee\u0219i iau rolul prea \u00een serios, uit\u00e2nd c\u0103 scena se scufund\u0103.
\n Dar poate cel mai tulbur\u0103tor aspect al acestei c\u0103r\u021bi este felul \u00een care trateaz\u0103 moartea. Nu moartea eroic\u0103, de pe c\u00e2mpul de lupt\u0103, ci moartea \u201echimic\u0103\u201d, moartea din spital, moartea anonim\u0103. \u201eAlb osuar de stele\u201d. Ne-am pierdut p\u00e2n\u0103 \u0219i dreptul la o moarte demn\u0103. Murim printre tuburi \u0219i aparate, \u00eenconjura\u021bi de indiferen\u021b\u0103. Unde sunt bocitoarele de alt\u0103dat\u0103? Unde sunt lum\u00e2n\u0103rile de cear\u0103 curat\u0103? Au fost \u00eenlocuite de becuri de neon \u0219i de formulare tipizate. \u201eNu m\u0103 dau de taxa mor\u021bii\/\u201d, spune poetul, cu un stoicism care aminte\u0219te de \u021b\u0103ranul rom\u00e2n de odinioar\u0103, cel care \u00ee\u0219i preg\u0103tea sicriul din timp \u0219i \u00eel \u021binea \u00een pod.
\n Ion Nicolescu este \u0219i un fachir al metaforei. Metafora sa confer\u0103 noble\u021be limbii rom\u00e2ne: \u201epe cump\u0103na f\u00e2nt\u00e2nii stau stelele s\u0103 cad\u0103\/ c\u00e2mpia mea de g\u00e2nduri se vars\u0103-n infinit\/ natura e mai grav\u0103 natura e o nad\u0103\/ din care mu\u0219ti cu sete c\u00e2nd e\u0219ti nefericit\/ ci eu nu-s c\u00e2ine doamne nu mu\u0219c din frumuse\u021be\/ natura trece lene\u0219 pe l\u00e2ng\u0103 capu-mi greu\/ mi-aduce bucurie m\u0103 bate cu triste\u021be\/ aceasta e natura a sufletului meu.\/\u201d (C\u00e2ntul XXXIV)
\n Iat\u0103 aici, a\u0219adar, un poet care refuz\u0103 s\u0103 fie modern \u00een sensul ieftin al cuv\u00e2ntului. El este un arheolog al sufletului rom\u00e2nesc, care sap\u0103 ad\u00e2nc, p\u00e2n\u0103 d\u0103 de os. \u0218i osul e rupt. Scheletul na\u021biunii e fracturat. MIORITIADA este radiografia acestei fracturi. O carte necesar\u0103, ca un medicament amar pe care trebuie s\u0103-l \u00eenghi\u021bim ca s\u0103 ne vindec\u0103m de iluzii. Sau m\u0103car ca s\u0103 murim lucid.
\n C\u00e2t pe-aci s\u0103 uit. Am v\u0103zut \u00een finalul c\u0103r\u021bii acea ELEGIE semnat\u0103 cu litere mici, ionnicolescu. Un gest de o modestie uluitoare, sau poate de o m\u00e2ndrie suprem\u0103. Poetul se face mic \u00een fa\u021ba mor\u021bii, se dizolv\u0103 \u00een propriul text. \u201efac nego\u021b cu moartea\/ ochii mei sunt ho\u021bii\/ care fur\u0103 fluturi\/ din neantul nop\u021bi\/\u201d. O ultim\u0103 tranzac\u021bie, o ultim\u0103 m\u00e2n\u0103 \u00eentins\u0103 spre neant. E o imagine care m\u0103 va urm\u0103ri mult\u0103 vreme. Un om singur, cobor\u00e2nd muntele, cu \u0219apca lui alb\u0103 \u0219i ochelarii negri, disp\u0103r\u00e2nd \u00een cea\u021ba istoriei, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 doar o d\u00e2r\u0103 de cuvinte s\u00e2nger\u00e2nde: \u201eclinchete fanariote cu trufa\u0219ele ei grote.\/\u201d Sinteza sonor\u0103 a degrad\u0103rii noastre. Asculta\u021bi-o bine, stima\u021bi cititori. E sunetul lan\u021burilor cu care ne-am legat singuri: \u201em\u0103 cunoa\u0219te\u021bi lume\/ \u0103la-s care scrie\/ \u0103la ce-ndulce\u0219te\/ lemnul de sicrie\/ \u0103la ca de\u0219ertul\/ \u0219i cu arabescu\/ suflet de c\u0103mil\u0103\/ ionnicolescu\/\u201d.
\n MIORITIADA lui Ion NICOLESCU este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103, una dintre acele c\u0103r\u021bi care r\u0103m\u00e2n. Nu numai pentru c\u0103 e \u201efrumoas\u0103\u201d, ci \u0219i pentru c\u0103 e adev\u0103rat\u0103. Pentru c\u0103 doare. Pentru c\u0103 ne pune oglinda \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i ne oblig\u0103 s\u0103 ne vedem cicatricile. Un poet adev\u0103rat, un cronicar al dezastrului nostru cotidian, un Sisif care \u0219i-a acceptat bolovanul \u0219i a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103-l iubeasc\u0103.
\n N.B. Cine nu \u00een\u021belege c\u0103 aceast\u0103 carte este un avertisment, nu a \u00een\u021beles nimic din istoria ultimilor treizeci de ani. Suntem trata\u021bi, dar nu vindeca\u021bi. \u0218i muntele e tot acolo, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 fie cobor\u00e2t, din nou \u0219i din nou, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul timpului.
\n Trebuie s\u0103 mul\u021bumim, noi, buzoienii, celor care au salvat de la uitare acest volum de versuri: redactorul de carte, Stan BREBENEL, \u0219i editorul Constantin MARAFET.<\/p>\n

*Edi\u021bia princeps – editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103
\n1975.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Titi DAMIAN Ion NICOLESCU, MIORITIADA Despre cum se coboar\u0103 muntele \u00een genunchi Privesc fotografia de pe copert\u0103 \u0219i un fior<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":25620,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25674"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25674"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25674\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25675,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25674\/revisions\/25675"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/25620"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25674"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25674"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25674"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}