{"id":25288,"date":"2026-01-11T02:51:28","date_gmt":"2026-01-10T23:51:28","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25288"},"modified":"2026-01-11T02:51:28","modified_gmt":"2026-01-10T23:51:28","slug":"literadura-nr-38-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25288","title":{"rendered":"Literadura nr. 38 (6)"},"content":{"rendered":"

Camelia Iuliana RADU<\/strong>
\n\"\"

Locuim \u00eentr-un tablou<\/strong><\/p>\n

Azi N \u00eemi scrie: haide, du-te la scris. \u0218i dispare. Nu i-am r\u0103spuns. Eram deja \u00een ora\u0219, intram la Galeriile de Art\u0103. Acela\u0219i aer cunoscut de improviza\u021bie cult\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2mpin\u0103 cu simezele doldora de picturi. Am dat o rait\u0103 cu Ely, care s-a oprit \u00een fa\u021ba unui tablou \u00eentunecat, albastru-negricios. Fat\u0103, e mi\u0219to, zice Ely, mestec\u00e2nd gum\u0103 \u0219i privind cu aer de specialist\u0103 spre cartonul n\u0103cl\u0103it de vopsea. Ce \u00ee\u021bi place la aiureala asta? Bufetul de la sf\u00e2r\u0219itul vernisajului, zice ea \u0219i r\u00e2de zgomotos, f\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 \u0219i pe mine s\u0103 r\u00e2d. M\u0103 a\u0219ez pe faimosul pervaz generos pe care stau \u00een\u0219ira\u021bi to\u021bi invita\u021bii. \u00cemi aleg un loc l\u00e2ng\u0103 un tip \u00een v\u00e2rst\u0103, am aflat mai t\u00e2rziu c\u0103 avea peste 80 de ani \u0219i c\u0103 nimerise din \u00eent\u00e2mplare la expozi\u021bie. Era arhitect, iar eu \u00eemi imaginasem c\u0103 un arhitect iube\u0219te artele plastice. El a infirmat. Nu m\u0103 pricep, nu m\u0103 dau \u00een v\u00e2nt dup\u0103 pictur\u0103. Eu iubesc structurile. Nu l-am crezut. Unde trebuia s\u0103 fi\u021bi, de fapt? La C\u0103l\u0103ra\u0219i. A, \u00een ora\u0219ul acela pr\u0103fuit, unde locuie\u0219te m\u0103tu\u0219a mea cu ochii verzi, pe care nu am mai v\u0103zut-o din copil\u0103rie? \u0218i el avea ochii verzi. La C\u0103l\u0103ra\u0219i? Da, am de verificat ni\u0219te structuri, r\u0103spunde el \u00eentreb\u0103rii mele nepuse cu voce tare. Ely apare vesel\u0103, dup\u0103 o tur\u0103 prin expozi\u021bie. Hai s\u0103 bem vin, \u00ee\u021bi aduc? De care vrei, eu vreau ro\u0219u, tu? Adu-mi alb, nu m\u0103 a\u0219teapt\u0103 nimeni acas\u0103. Ely r\u00e2de. Pe mine, da. B\u0103rbosul spune nici pe mine \u0219i r\u00e2dem to\u021bi trei. Ely \u00eemi aduce vin alb \u0219i dispare. B\u0103rbosul z\u00e2mbe\u0219te cu t\u00e2lc. Ia paharul cu vin \u0219i mul\u021bume\u0219te aplec\u00e2nd fruntea. Era acolo calm \u0219i nu iubea pictura.
\n M\u0103 ridic \u0219i m\u0103 \u00eendrept spre zidurile albe, pe care un \u0219ir lung de rame, la fel de albe, deschid ferestre spre lumi imaginare. Privesc spre tabloul \u00eentunecat \u0219i parc\u0103 aud \u021bip\u0103tul lui Munch, f\u0103r\u0103 personaj. Ceva strig\u0103 dintre straturile de vopsea, dar pictorul nu ne-a l\u0103sat s\u0103 vedem ce. Sunt hot\u0103r\u00e2t\u0103 c\u0103 nu \u00eemi place. M-am \u00eentors la b\u0103rbosul cu care beam vin. De acolo, de pe pervaz, aveam vedere spre pictura echivoc\u0103. Sala se umplu brusc de oameni \u0219i nu mai vedeam tabloul. Uneori, \u00een plimbarea vizitatorilor de colo-colo, mai ap\u0103rea c\u00e2te un col\u021b, apoi disp\u0103rea dup\u0103 o fa\u021b\u0103 z\u00e2mbitoare, dup\u0103 alta serioas\u0103, dar r\u0103m\u00e2nea tot timpul \u00een spate, iradiind prin pielea celor prezen\u021bi umbre groase. Str\u00e2ns\u0103 \u00eentre cei patru pere\u021bi, ca \u00eentr-o ram\u0103 alb\u0103, galeria \u00eemi p\u0103ru deodat\u0103 str\u00e2mt\u0103. M\u0103 scutur, arhitectul z\u00e2mbe\u0219te, \u00eemi face semn s\u0103 beau vin.
\n Lume mult\u0103, tr\u0103nc\u0103neal\u0103 mult\u0103, nicio privire, to\u021bi eram obosi\u021bi. Afar\u0103 se l\u0103sa seara, \u00eencepu chiar s\u0103 plou\u0103, parc\u0103 eram \u00eentr-un acvariu scufundat \u00eentr-o mare. Ely dispare s\u0103 fac\u0103 fotografii, s\u0103 socializeze. M\u0103 trezesc cu o ceat\u0103 de cunoscu\u021bi care dau n\u0103val\u0103 \u0219i m\u0103 \u00eentreab\u0103 unde am disp\u0103rut at\u00e2ta timp. Ce e cu tine? \u0218i nu \u0219tiu s\u0103 r\u0103spund. Adic\u0103, ce e cu mine? Stai acum la conac, e\u0219ti boieroaic\u0103, nu te mai vede lumea, m\u0103 ironizeaz\u0103 cineva. B\u0103rbosul de 80 de ani se uit\u0103 la mine cu ochii lui verzi \u0219i inteligen\u021bi. A, deci a\u0219a, o prezen\u021b\u0103 rar\u0103 pe aici, ca \u0219i mine, zice \u0219i r\u00e2de. A vrut s\u0103 plece la C\u0103l\u0103ra\u0219i \u0219i nu \u0219tiu din ce motiv s-a urcat \u00een alt tren, a\u0219a c\u0103 a cobor\u00e2t la Ploie\u0219ti, \u00een speran\u021ba unei leg\u0103turi mai u\u0219oare spre destina\u021bia lui, dar leg\u0103tura spre C\u0103l\u0103ra\u0219i era abia noaptea, la ora 23. \u0218i-a adus aminte c\u0103 are o prieten\u0103 \u00een ora\u0219, dar ea tocmai pleca la un vernisaj, a\u0219a c\u0103 o \u00eenso\u021bise, r\u0103bd\u0103tor. Afl\u00e2nd povestea lui mi-a devenit brusc simpatic. Nu e pu\u021bin lucru s\u0103 urci \u00een trenul pe care nu \u00eel a\u0219tep\u021bi.
\n Cu ani \u00een urm\u0103, \u00eenc\u0103 mai purtam conversa\u021bii cu Dumnezeu \u00een capul meu, iar el \u00eemi d\u0103dea peste nas de c\u00e2te ori putea, oric\u00e2te m\u0103suri mi-a\u0219 fi luat, m\u0103 trezeam \u00een alte locuri. Acum, nu \u0219tiu dac\u0103 era subcon\u0219tientul meu \u0219ugub\u0103\u021b sau chiar Dumnezeu, cel cu care vorbeam. Oricum, \u00eemi f\u0103cea numai farse \u0219i avea un sim\u021b al umorului care mie \u00eemi lipsea, agitat\u0103 cu at\u00e2ta munc\u0103 \u0219i navet\u0103. \u00cemi amintesc de ziua aceea \u00een care nu g\u0103sisem cheile, de\u0219i \u00eemi era at\u00e2t de clar momentul \u00een care le pusesem pe dulapul din buc\u0103t\u0103rie, la vedere, tocmai pentru a nu le r\u0103t\u0103ci, dup\u0103 bunul meu obicei. L-am \u00eentrebat pe Sorin, ai luat tu cheile de pe dulap? Nu. Dar acolo le-am pus \u0219i le-am v\u0103zut cu ochii mei, aici, pe dulap. Nu \u0219tiu, nu m\u0103 \u00eentreba pe mine, habar nu am de cheile tale. Cu ochii mei v\u0103zusem cheile. Sorin, am plecat, iau cheia de rezerv\u0103, dar uite, exact aici erau, spun, b\u0103t\u00e2nd cu palma \u00een dulap. Sorin d\u0103 din umeri \u0219i pleac\u0103 la serviciu, eu plec spre gar\u0103, v\u0103d trenul pe peronul 3, cobor prin pasajul care pute totdeauna a pi\u0219at, m\u0103 mai uit o dat\u0103 pe pl\u0103cu\u021ba cu num\u0103rul peronului, de pe perete, ies la suprafa\u021b\u0103. Urc \u00een tren, dar \u00eenainte m\u0103 uit \u0219i pe pl\u0103cu\u021ba de pe vagon, pe care scria clar destina\u021bia cursei de naveti\u0219ti. Iau loc pe un scaun liber, privesc pe geam \u0219i, de la o vreme, nu mai recunosc peisajul. Ceea ce \u0219tiam c\u0103 ar fi trebuit s\u0103 fie o zon\u0103 industrial\u0103, p\u0103r\u0103ginit\u0103 \u0219i resping\u0103toare, era acum o lume verde. Bazinele uria\u0219e, ruginite, p\u0103reau acoperite de copaci \u00eenverzi\u021bi, chiar nu se mai vedeau. Eram \u00eenc\u00e2ntat\u0103. Copacii se f\u0103cuser\u0103 tot mai mari, tot mai de\u0219i, verdele p\u0103rea c\u0103 acoper\u0103 totul, era deja o p\u0103dure. \u00centreb o femeie care st\u0103tea pe scaunul din fa\u021ba mea spre ce destina\u021bie merge trenul. Femeia se uita la mine ne\u00een\u021beleg\u00e2nd dac\u0103 \u00eemi bat joc de ea, dac\u0103 eu sunt nebun\u0103, a\u0219a c\u0103 nu r\u0103spunde, m\u0103 prive\u0219te dezaprobator \u0219i, cumva, resping\u0103tor. M\u0103 ridic brusc, ies pe micul culoar de la u\u0219\u0103, iar la prima sta\u021bie cobor \u00eentr-o gar\u0103 pustie. Pe cl\u0103direa g\u0103rii scria numele unei localit\u0103\u021bi de care nu auzisem niciodat\u0103. M\u0103 duc la ghi\u0219eu, cer un bilet \u00eenapoi, spre Ploie\u0219ti, femeia se uita buimac\u0103 la mine. Peste dou\u0103 ore sose\u0219te un personal la peronul 1. Era un singur peron. Apoi \u00eemi arat\u0103 cu m\u00e2na, ca unei idioate. Trenul vine din partea aia \u0219i se \u00eendreapt\u0103 \u00eencolo, a\u021bi \u00een\u021beles? Dau din cap c\u0103 da, \u00een\u021beleg, ea se uita la mine neconvins\u0103 \u0219i prin ochelarii mei de soare o v\u0103d cum las\u0103 capul \u00een jos, spre cro\u0219eta cu care lucra un mileu, v\u0103z\u00e2ndu-\u0219i de treaba ei. Cobor\u00e2sem din tren \u00een rochia mea alb\u0103 \u0219i cu ochelarii de soare pe nas, pe tocuri. Nu m\u0103 cuno\u0219tea nimeni. Pe la ferestre \u0219i dup\u0103 garduri, unii se zg\u00e2iau ascunz\u00e2ndu-se, s\u0103 nu fie v\u0103zu\u021bi. Probabil \u0219i v\u00e2nz\u0103toarea de bilete se \u00eentrebase a cui sunt, la cine m\u0103 duc. A\u0219teptaser\u0103 to\u021bi s\u0103 vad\u0103 \u00eencotro o iau, spre ce adres\u0103, dar dup\u0103 ce mi-am luat biletul, m-am \u00eentors pe unicul peron, m-am a\u0219ezat pe o banc\u0103 \u0219i am r\u0103mas acolo trei ore lungi, p\u00e2n\u0103 la sosirea trenului spre Ploie\u0219ti. Pe cine am a\u0219teptat \u0219i nu a venit, ce femeie ciudat\u0103 vine cu trenul p\u00e2n\u0103 aici ca s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 de unde a plecat, cine este? Cred c\u0103 tot satul a vorbit c\u00e2teva zile despre \u00eent\u00e2mplarea asta absurd\u0103. \u0218i eu, iat\u0103, dup\u0103 zece ani, \u00eemi amintesc. Urcat\u0103 \u00een trenul care a venit la fix, m-a pufnit r\u00e2sul de una singur\u0103. V\u0103zusem cu ochii mei, da? \u0218i peronul de sta\u021bionare al trenului, \u0219i pl\u0103cu\u021ba cu destina\u021bia. \u0218i parc\u0103 am auzit greiera\u0219ul din cap t\u0103v\u0103lindu-se de r\u00e2s. Cu ochii t\u0103i ai v\u0103zut? \u0218i cheile puse pe dulap? Tu \u0219tii exact unde te duci, de unde vii, unde pui cheile casei tale. Hi-hi. Tu \u0219tii precis. Dup\u0103 aventura prin care trecusem, cheile erau \u00eenc\u0103 acolo, pe dulap, r\u00e2z\u00e2ndu-\u0219i parc\u0103 de mine. Uneori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 invers, \u00een locul unei cl\u0103diri stupide \u0219i r\u0103pciugoase, pentru c\u00e2teva secunde, v\u0103d cine \u0219tie ce vil\u0103 de lux interbelic\u0103, de parc\u0103 acolo ar fi locuit cineva care striga dintre mor\u021bi, iar fantoma acelui loc r\u0103zb\u0103tea prin realitate.
\n L-am c\u0103utat cu privirea pe arhitect, el era prin sal\u0103, atent la tablourile expuse, privirea lui analiza textura, ansamblul compozi\u021biei, detalii, apoi r\u0103m\u00e2nea pu\u021bin pe g\u00e2nduri \u00eenainte s\u0103 se desprind\u0103 de imaginea ag\u0103\u021bat\u0103 pe perete. De ce a trebuit ca din toat\u0103 lumea aceea din expozi\u021bie s\u0103 \u00eel aleg pe el? Dintre to\u021bi, pe el l-am v\u0103zut. Unde locui\u021bi? La Bucure\u0219ti. Ave\u021bi accent de ardelean. Se mai cunoa\u0219te? Sunt din Sighi\u0219oara. \u0218i nu v-a fost ru\u0219ine s\u0103 da\u021bi Sighi\u0219oara pe Bucure\u0219ti? Nu, c\u00e2nd am plecat eu, era o d\u0103r\u0103p\u0103n\u0103tur\u0103 de ora\u0219. Apoi, nu a\u0219 fi avut cum s\u0103 fac o carier\u0103 acolo. Ca arhitect, am fost sf\u0103tuit s\u0103 plec \u00een capital\u0103. De ce nu la Cluj, \u00eentreb eu. Nu, nu, tot provincie este. M\u0103 uit uimit\u0103 la el, pentru c\u0103 unii, azi, v\u0103d Clujul mai presus de Bucure\u0219ti. El d\u0103 din cap a\u0219a, concesiv. Ei, nu, nu este. Doar pare. Uneori e bine s\u0103 sari din context. Aha, zic eu proste\u0219te. Acum sunt profesor universitar, dar e greu cu tineretul \u0103sta. Vin la practic\u0103 \u0219i mai mult \u00eei intereseaz\u0103 discu\u021biile despre sex, despre gen, dec\u00e2t meseria. Dar sunt simpatici. Chiar ieri a venit o frumoas\u0103 care mi-a spus c\u0103 ea e lesbian\u0103. Am \u00eentrebat-o dac\u0103 nu vrea s\u0103 fie lesbiana mea. R\u00e2dem am\u00e2ndoi. M\u0103 uit la el \u0219i constat c\u0103 este un dandy. Poart\u0103 un costum lejer de culoarea l\u00e2nii, aspru, confec\u021bionat dintr-un material gros de c\u00e2nep\u0103, \u00een \u021bes\u0103tur\u0103 dens\u0103. De la p\u0103rul alburiu, p\u00e2n\u0103 la bocancii u\u0219ori de piele maro-ro\u0219cat, are aceea\u0219i culoare ce\u021boas\u0103. P\u0103rul foarte des, cu fir aspru, \u021binut \u00een codi\u021b\u0103 la spate \u0219i barba la fel de deas\u0103, \u00eemi vorbeau despre un b\u0103rbat \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat \u0219i riguros. Un b\u0103rbat slab \u0219i \u00eenalt, cu gesturi re\u021binute, care observ\u0103 cu ochii lui verzi lumea. V\u0103 place expozi\u021bia? Refuz\u0103 s\u0103 \u00eemi r\u0103spund\u0103 direct, alunec\u0103. Nu prea m\u0103 pricep la pictur\u0103. \u0218i iar am r\u00e2s. Ne-am \u00eentors la locul nostru, pe pervazul larg. Priveam cumva \u00een gol sala de expozi\u021bie unde oamenii parc\u0103 \u00ee\u0219i t\u00e2r\u0219\u00e2iau picioarele obosi\u021bi. M\u0103 uitam \u00eendelung. Majoritatea sunt arti\u0219ti plastici. B\u0103tr\u00e2ni \u0219i obosi\u021bi, tineri \u0219i obosi\u021bi, cu hainele obosite \u0219i ele.
\n Plictiseal\u0103 sau abandon. Sau, ce?
\n \u00cen piept, o durere acid\u0103 \u00eemi corodeaz\u0103 sim\u021burile. Ceva aici nu este tocmai bine. O bigudat\u0103 gr\u0103su\u021b\u0103 \u00eentreab\u0103 ceva, iar artistul \u00eenalt se apleac\u0103 politicos, s\u0103 aud\u0103 ce spune. Ea ridic\u0103 fruntea spre el \u0219i pare o copil\u0103 ridat\u0103 prematur sau un fruct \u00eemb\u0103tr\u00e2nit brusc, \u00eenainte de a se coace. Mai sunt \u0219i c\u00e2\u021biva tineri \u0219i alte personaje la v\u00e2rsta maturit\u0103\u021bii \u0219i, totu\u0219i, ceva aici pare fake. To\u021bi au aceea\u0219i lentoare somnambulic\u0103. \u00cemi aminte\u0219te de mi\u0219carea trist\u0103 a pe\u0219tilor din acvariu, de momentul c\u00e2nd pe\u0219tii dau de peretele de sticl\u0103 \u0219i v\u0103d umbrele din exterior. privesc spre cei care le pun m\u00e2ncare ca spre ni\u0219te nori \u00eentuneca\u021bi cu mi\u0219c\u0103ri ne\u00een\u021belese. Pentru ei, lumea real\u0103 este cu\u0219ca de sticl\u0103, pentru st\u0103p\u00e2nii lor, lumea de dincolo de sticl\u0103 este real\u0103, \u00een\u0103untru este divertismentul mut. Dar \u0219i \u00een\u0103untru \u0219i \u00een afar\u0103 este doar o mimare a ceea ce este \u00een alt\u0103 parte. Dup\u0103 peretele de sticl\u0103 al acvariului, ceva mai departe, este peretele de beton. Dincolo de el, gardul casei. Dincolo de gard, grani\u021ba, iar dincolo de grani\u021b\u0103 continentul \u00eenconjurat de apele adev\u0103rate. Dincolo, \u00eencepe cerul care \u00eenvele\u0219te planeta, o delimitare protectoare. \u0218i cine \u0219tie ce alte limit\u0103ri mai exist\u0103, din ce \u00een ce mai pu\u021bin vizibile, cum ar fi magnetismul \u0219i pu\u021bul gravita\u021bional solar pentru planete, asteroizi \u0219i comete. Iar dincolo\u2026
\n Acum v\u0103d. Nu este un vernisaj, este o mimare provincial\u0103. Oameni care au crezut c\u00e2ndva \u00een talentul lor s-au trezit \u00eentr-o lume birocratic\u0103 \u0219i m\u0103runt\u0103, \u00een care abia supravie\u021buiesc, dac\u0103 au norocul s\u0103 mai cumpere cineva un tablou sau, cine \u0219tie ce bog\u0103ta\u0219 s\u0103 achizi\u021bioneze chiar o colec\u021bie. Nici ateliere nu au, au doar ni\u0219te c\u0103m\u0103ru\u021be insalubre pe care le decoreaz\u0103 neconven\u021bional, salv\u00e2ndu-le de la aspectul jegos. Trece timpul, trece \u0219i entuziasmul, nici nu mai \u0219tiu dac\u0103 le mai arde de altceva. Sunt pleo\u0219ti\u021bi, cu gesturi mecanice, indiferente. Dar vinul este excep\u021bional.
\n Mijesc ochii, ca atunci c\u00e2nd vrei s\u0103 vezi esen\u021bialul unui tablou. Siluetele oamenilor se aplatizeaz\u0103, se contopesc \u00eentr-o singur\u0103 imagine, o mas\u0103 negricioas\u0103 luminat\u0103 obscur, alb\u0103striu. O form\u0103 a \u00eentunericului f\u0103r\u0103 mi\u0219care, se condenseaz\u0103 \u00eentr-o pat\u0103 aluvionar\u0103, \u00eenchis\u0103 \u00eentre pere\u021bi, ca \u00eentr-o cu\u0219c\u0103. M\u0103 \u00eentorc la tablou. Din rama rigid\u0103 \u0219i clar\u0103, alb\u0103 ca albul ochilor, n\u0103molul acela negru-alb\u0103striu parc\u0103 ar vrea s\u0103 ias\u0103 ca o privire. Se adun\u0103 \u00een sus, \u00een valuri strivite de spa\u021biul \u00eengust, limitator. \u021aip\u0103 \u0219i nu aude nimeni. Se clatin\u0103 \u0219i nu vede nimeni. \u0218i, deodat\u0103, \u00eemi dau seama. Visul \u00een\u021bepenit, provincial, \u021binut captiv, \u021bipa neauzit, ca un pe\u0219te str\u0103lucitor \u00eentr-un acvariu. B\u0103rbosul se uit\u0103 la mine. \u00ce\u021bi place? Da, cumva, este despre noi, chiar despre acest eveniment. Ca o avertizare sau un r\u00e2s \u00een fa\u021b\u0103. E ora\u0219ul acesta poluat \u0219i cenu\u0219iu. El \u00eentoarce privirea de la tablou spre mine \u0219i \u00eemi \u0219opte\u0219te. Sari. \u00cenc\u0103 mai ai timp. Pleac\u0103! Pleac\u0103 din ora\u0219. M\u0103 \u00eentorc s\u0103 \u00eei r\u0103spund, dar nu mai era l\u00e2ng\u0103 mine. Privesc prin sala care se golise pe jum\u0103tate. Nu \u00eel v\u0103d nic\u0103ieri, m\u0103 duc la Ely. L-ai v\u0103zut pe domnul \u00een alb de l\u00e2ng\u0103 mine? B\u0103rbosul cu care am vorbit, cu p\u0103rul alb, str\u00e2ns \u00een codi\u021b\u0103. Arhitectul profesor universitar, ne-ai adus vin, \u0219tii unde este? Ely se uit\u0103 la mine ridic\u00e2nd din spr\u00e2ncene. Care arhitect?
\n Am ajuns acas\u0103 \u00eenc\u0103 emo\u021bionat\u0103. \u0218tiam c\u0103 nu voi pleca nic\u0103ieri. Am luat din bibliotec\u0103 un caiet gros, nou, f\u0103r\u0103 linii \u0219i am spus \u00een g\u00e2nd: hai, mo\u0219ule, vii cu mine? Dicteaz\u0103!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Camelia Iuliana RADU Locuim \u00eentr-un tablou Azi N \u00eemi scrie: haide, du-te la scris. \u0218i dispare. Nu i-am r\u0103spuns. Eram<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":25249,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25288"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25288"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25288\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25289,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25288\/revisions\/25289"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/25249"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25288"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25288"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25288"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}