{"id":25162,"date":"2025-12-10T08:51:13","date_gmt":"2025-12-10T05:51:13","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25162"},"modified":"2025-12-10T08:51:13","modified_gmt":"2025-12-10T05:51:13","slug":"propozitii-pretentioase-atomiza","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25162","title":{"rendered":"Propozi\u021bii preten\u021bioase &#8211; Atomiz\u0103"},"content":{"rendered":"<p>      O asociere ciudat\u0103 \u00eemi produce mereu amintirea ce urmeaz\u0103.<br \/>\n     Uite, dac\u0103 m\u0103 a\u0219ez cu fa\u021ba piezi\u0219 spre casa Buzoienilor, spre&#8230; prim\u0103rie, \u00eel v\u0103d pe Masc\u0103 urcat pe scar\u0103, \u00eenm\u00e2n\u00e2nd cu spaima cea mai mare cle\u0219tele lat lui tata. Nu \u0219ti\u021bi cum a ajuns un muzicant &#8211; \u00een fine, altul &#8211; s\u0103 fie \u201ecalfa\u201d dragului meu p\u0103rinte. O chestiune simplificabil\u0103 cu cel mai mic divizor posibil. O fug\u0103, nu de Bach, ci de r\u0103spundere din Hunedoara, o lips\u0103 de bani sor\u0103 cu s\u0103r\u0103cia lipit\u0103 p\u0103m\u00e2ntului \u0219i o \u00eembunare a mea vizavi de soarta nefericitului. Se \u00eent\u00e2mpla rar s\u0103 se duc\u0103 tata singur la vreo lucrare, \u00eens\u0103 avea el clien\u021bii s\u0103i unde ori noi nu \u00eenc\u0103peam, ori tata nu avea ce \u00eemp\u0103r\u021bi, lucr\u00e2nd pro bono, sau a\u0219a, s\u0103 mai scape de noi, cum f\u0103cea pe timpuri, c\u00e2nd lua salariul &#8211; avans \u0219i lichidare &#8211; \u0219i se plimba hai-hui prin c\u00e2rciumi, iar noi &#8211; eu mai ales &#8211; c\u0103utam s\u0103-i abatem traseul spre cas\u0103, ca sta\u021bie final\u0103. \u0218i cum rareori ne reu\u0219ea. A\u0219a se face c\u0103 eu \u0219i Cristi, nu \u0219tiu dac\u0103 \u0219i Nae, dar cred c\u0103 nu, ne puteam descurca singuri \u0219i tata se putea \u021bine de un ciubuc pentru c\u00e2teva ore sau chiar o zi-dou\u0103. Masc\u0103 disperat. Ce putea face f\u0103r\u0103 a face nimic? S\u0103 cear\u0103 \u00eemprumut. Cum eram s\u0103tul de stilul lui, l-am refuzat elegant. I-a fost audiat\u0103 pledoaria \u0219i, f\u0103r\u0103 contraargumente, i-am oferit o alternativ\u0103 onorabil\u0103. \u201eMergi cu tata la o lucrare, eu nu am cum s\u0103 merg. \u00cel aju\u021bi c\u00e2t po\u021bi \u0219i te vei putea l\u0103uda c\u0103 ai muncit \u0219i tu fizic m\u0103car o dat\u0103 \u00een via\u021b\u0103.\u201d Tata a acceptat, Masc\u0103 ce era s\u0103 fac\u0103? S\u0103 moar\u0103 de foame? Nici eu nu eram sigur c\u0103 se va duce. \u00cel vedeam d\u00e2nd bir cu fugi\u021bii. Se v\u0103ita de cine \u0219tie ce trebu\u0219oar\u0103 &#8211; o minciun\u0103 gogonat\u0103 cum numai el putea debita; v-o spun pe aia cea mai scurt\u0103; se duce Masc\u0103 la Arcu\u0219 (eu a\u0219a \u0219tiu), sp\u0103\u0219it, sup\u0103rat, cu ticul \u0103la din col\u021bul must\u0103\u021bii, c\u0103ruia pot s\u0103-i <strong>asortez<\/strong> clipirea instantanee a ochilor, tremur\u00e2ndu-i degetele; nici mai mult, nici mai pu\u021bin, declar\u0103 decesul nepotului cel mare, Oana; b\u0103iat, alintat a\u0219a de familie; cerere imediat\u0103 de parale pentru \u00eenmorm\u00e2ntare; \u00eemprumut, p\u00e2n\u0103 la prima nunt\u0103; i-a dat bietul Victora\u0219; l-a crezut, de\u0219i cuno\u0219tea marfa perfect; \u00eens\u0103 nu mersese niciodat\u0103 a\u0219a departe cu chestiuni cu care nimeni nu se joac\u0103; un fleac, de bun\u0103 seam\u0103 pentru Masc\u0103; putea c\u0103lca pe orice cadavre pentru \u021big\u0103rile lui, banii de cafea, de bere \u0219i vin \u0219i nu \u00een ultimul r\u00e2nd pentru m\u00e2ncarea familiei, mama, Marcu \u0103l b\u0103tr\u00e2n, sor\u0103-sa \u0219i nepo\u021bii &#8211; \u0219i se fofila. A mers, inexplicabil, la lucrare. Dou\u0103 zile. Nef\u0103c\u00e2nd altceva dec\u00e2t s\u0103-i \u021bin\u0103 companie lui tata, s\u0103-i dea c\u00e2te o scul\u0103, dac\u0103 nimerea s\u0103 fie cea cerut\u0103, dar numai jos, pe p\u0103m\u00e2nt. Dup\u0103 ce se urcase prima oar\u0103 pe scar\u0103 \u0219i \u00eei tremuraser\u0103 gladiolele, tata l-a trimis la sol. L-a pl\u0103tit rege\u0219te. \u0218i de atunci nu l-a mai luat \u00een ucenicie. M-am ales \u00eens\u0103 eu cu dojenile cele mai rele. La c\u00e2te <strong>asud\u0103ri<\/strong> nu fusese supus Masc\u0103, vehementul Sticl\u0103 m\u0103 preparase cu ou \u0219i o\u021bet. <strong>Atac\u0103ri<\/strong> luni \u0219i ani de zile. \u201e\u00cendr\u0103znisem\u201d s\u0103 pun la munc\u0103 pe \u201e\u0102sta e basist, m\u0103 Fulgeric\u0103!\u201d. De parc\u0103 era vreo meserie, asta de tras de \u201evinele de bou\u201d, special\u0103, h\u0103r\u0103zit\u0103 \u0219i nim\u0103nui altcuiva permis\u0103. Nu v\u0103 spun ce replici am avut. Zadarnice. Nu putea cuprinde \u0219i efortul fizic ca parte integrant\u0103 a supravie\u021buirii. Dincolo de reprizele de c\u00e2ntece, de nun\u021bi \u0219i botezuri, de dedica\u021bii acordate nemeritat nu unora care puteau s\u0103 <strong>audieze<\/strong> materialul sonor con\u0219tien\u021bi, ci unora cu min\u021bile stropite cu alcool, cu burdihanele plesnind de kilograme \u00eentregi de m\u00e2ncare, cu ra\u021biune, dac\u0103 nu lips\u0103, cel pu\u021bin afectat\u0103 drastic de ame\u021beal\u0103, Sticl\u0103 nu mai vedea nimic. Ochelarii s\u0103i de cal \u00eei obturau perspectivele. P\u00e2n\u0103 mai deun\u0103zi, c\u00e2nd l-am v\u0103zut \u00een gar\u0103, \u00een salopet\u0103 de munc\u0103, declar\u00e2ndu-mi &#8211; f\u0103r\u0103 s\u0103-i cer socoteal\u0103 &#8211; c\u0103 abia atunci a \u00een\u021beles c\u0103 munca nu omoar\u0103 pe nimeni, nu \u0219tirbe\u0219te nim\u0103nui din prestan\u021b\u0103 \u0219i prestigiu \u0219i mai \u0219i hr\u0103ne\u0219te. \u0218i cel mai mult, elibereaz\u0103, reconstruie\u0219te omul \u0219i-i red\u0103 demnitatea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O asociere ciudat\u0103 \u00eemi produce mereu amintirea ce urmeaz\u0103. Uite, dac\u0103 m\u0103 a\u0219ez cu fa\u021ba piezi\u0219 spre casa Buzoienilor, spre&#8230;<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":6924,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,318],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25162"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25162"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25162\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25163,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25162\/revisions\/25163"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6924"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25162"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25162"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25162"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}