{"id":25021,"date":"2025-10-16T23:52:00","date_gmt":"2025-10-16T20:52:00","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25021"},"modified":"2025-10-16T23:52:00","modified_gmt":"2025-10-16T20:52:00","slug":"literadura-nr-37-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25021","title":{"rendered":"Literadura nr. 37 (11)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Rodica BRETIN <\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" alt=\"\" width=\"330\" height=\"450\" class=\"alignnone size-full wp-image-18382 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg 330w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin-220x300.jpg 220w\" data-sizes=\"(max-width: 330px) 100vw, 330px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 330px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 330\/450;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" alt=\"\" width=\"330\" height=\"450\" class=\"alignnone size-full wp-image-18382\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg 330w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin-220x300.jpg 220w\" sizes=\"(max-width: 330px) 100vw, 330px\" \/><\/noscript><\/a> <\/p>\n<p>                          <strong>  VICTORA\u0218  <\/strong><\/p>\n<p>    Tr\u0103iam \u00een cea mai bun\u0103 dintre lumi \u2013 tovar\u0103\u0219a Dafina ne spunea asta o dat\u0103 la dou\u0103 zile, ca nu cumva s\u0103 uit\u0103m. Trebuia doar s\u0103 fim cumin\u021bi \u0219i s\u0103 ne facem temele. A\u0219a vom ajunge \u2013 \u0219i aici ochii i se umezeau \u2013 oameni de care \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea lor s\u0103 fie m\u00e2ndr\u0103.<br \/>\n    C\u00e2nd se oprea s\u0103 \u00ee\u0219i trag\u0103 r\u0103suflarea, \u0219tiam ce urmeaz\u0103: dest\u0103inuiri despre sine. Aflasem at\u00e2tea \u00eenc\u00e2t \u00eei puteam recita biografia cu ochii \u00eenchi\u0219i. \u00cent\u00e2i, cum plecase dintr-un sat din Oltenia, la nici treisprezece ani, c\u0103ut\u00e2ndu-\u0219i norocul \u00eentr-un ora\u0219 care s-a nimerit s\u0103 fie Bra\u0219ovul. \u00cencercam s\u0103 \u00eemi \u00eenchipui o feti\u021b\u0103 descul\u021b\u0103, murdar\u0103 \u0219i \u00een zdren\u021be, dar o vedeam tot pe tovar\u0103\u0219a Dafina, cu ve\u0219nicele ei costume gri \u0219i pantofi negri, butuc\u0103no\u0219i, cu p\u0103rul grizonat st\u00e2nd \u021beap\u0103n de-at\u00e2ta fixativ&#8230; La ora\u0219 a f\u0103cut mult\u0103 \u0219coal\u0103, altfel nu ar fi ajuns s\u0103 \u00eei \u00eenve\u021be pe al\u021bii, apoi s-a c\u0103s\u0103torit cu un maistru de la uzina Steagul Ro\u0219u. Un basm de succes al zilelor de ieri! Iar fata lor a crescut, \u00ee\u0219i avea propria familie. \u0218i-a\u0219a, \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea a ajuns cu istorisirea la Victora\u0219.<br \/>\n    \u00cenceputul fusese dramatic. Se n\u0103scuse prea devreme, la nici \u0219apte luni, iar medicii \u00eel puseser\u0103 \u00eentr-un incubator, o clocitoare pentru oameni \u00een loc de pui de g\u0103in\u0103. Doctorii erau sceptici, \u00eens\u0103 bunica lui nu se \u00eendoise vreo clip\u0103: povestea lui Victora\u0219 va merge mai departe, fiindc\u0103 \u00een cea mai bun\u0103 dintre lumi toate se \u00eendreapt\u0103 spre un final fericit.<br \/>\n    Oare? Unchii \u0219i m\u0103tu\u0219ile mele avuseser\u0103 mai multe necazuri dec\u00e2t doreau s\u0103 \u00ee\u0219i aduc\u0103 aminte, mama \u0219i tata trecuser\u0103 peste destule hopuri \u00eenainte s\u0103 z\u0103reasc\u0103 drumul cel neted. C\u00e2nd se uitau \u00een urm\u0103, niciunul nu vedea o gr\u0103din\u0103 de trandafiri, \u00eenflori\u021bi \u0219i f\u0103r\u0103 spini. To\u021bi cump\u0103raser\u0103 lozuri ale sor\u021bii pe care scria nec\u00e2\u0219tig\u0103tor sau mai trage o dat\u0103! Doar tovar\u0103\u0219ei Dafina ora\u0219ul \u00eei a\u0219ternuse un covor ro\u0219u la picioare. Avea o familie acas\u0103, alta la \u0219coal\u0103, un partid c\u0103ruia s\u0103 \u00eei poarte recuno\u0219tin\u021b\u0103. \u00cent\u00e2mpl\u0103rile \u0219i oamenii din existen\u021ba ei se a\u0219ezaser\u0103 cum se cuvine, erau a\u0219a cum trebuiau s\u0103 fie. Iar cea mai mare realizare a vie\u021bii ei f\u0103r\u0103 cusur r\u0103m\u00e2nea Victora\u0219.<br \/>\n    Auzisem at\u00e2tea despre nepo\u021belul legendar, \u00eenc\u00e2t mi-l \u00eenchipuiam ba un Einstein \u00een pantaloni scur\u021bi, ba un Robert Redford mic \u0219i blond. Ce a intrat pe u\u0219a clasei c\u00e2nd ni l-a adus \u00een sf\u00e2r\u0219it s\u0103 \u00eel vedem \u2013 \u00eentr-o zi \u00een care p\u0103rin\u021bii lui erau pleca\u021bi, gr\u0103dini\u021ba \u00eenchis\u0103 \u0219i n-avea cu cine s\u0103 \u00eel lase \u2013 a fost un pu\u0219ti ur\u00e2\u021bel, ras \u00een cap ca dup\u0103 p\u0103duchi \u0219i cu ni\u0219te ochelari care \u00eei acopereau jum\u0103tate din fa\u021b\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 semene cu un broscoi. Victora\u0219 \u00een carne \u0219i oase! Mai ales oase, fiindc\u0103 era slab \u0219i m\u0103runt, i-a\u0219 fi dat trei ani, nu patru. Nu-i un viitor F\u0103t-Frumos, dar poate e de\u0219tept, mi-am zis, asta fiind o calitate ce nu se vede din prima. Victora\u0219 era cuminte, trebuie s\u0103 recunosc. Se c\u0103\u021b\u0103rase pe scaunul adus pentru el din cancelarie \u0219i de atunci st\u0103tea smirn\u0103, nici m\u0103car nu \u00ee\u0219i b\u0103l\u0103ng\u0103nea picioarele. Unde-l pui, acolo st\u0103, se spunea despre un plod din cale-afar\u0103 de lini\u0219tit. Victora\u0219 ori f\u0103cuse de cur\u00e2nd vreo boroboa\u021b\u0103 \u0219i era eliberat pe cau\u021biune, ori a\u0219a era de felul lui, cumin\u021benia \u00eentruchipat\u0103. Am uitat cur\u00e2nd de el, ascult\u00e2nd-o pe \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea care ne sf\u0103tuia despre una \u0219i despre alta.<br \/>\n    \u2013 Dragi copii, nici nu \u0219ti\u021bi ce noroco\u0219i sunte\u021bi! tocmai spunea, desf\u0103c\u00e2ndu-\u0219i bra\u021bele s\u0103 ne cuprind\u0103 pe to\u021bi la pieptul ei \u00eenchis \u00een obi\u0219nuitul taior ecosez.<br \/>\n    \u0218tiam, fiindc\u0103 avea grij\u0103 s\u0103 ne tot repete, ca s\u0103 ne intre bine \u00een cap. Genera\u021bia noastr\u0103 nu apucase r\u0103zboiul, foametea, nici exploatarea omului de c\u0103tre om. N-aveam altceva de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 cre\u0219tem mari. C\u00e2nd zicea asta \u00eemi venea \u00een minte filmul O floare \u0219i doi gr\u0103dinari, la care mama se dusese preg\u0103tit\u0103 cu c\u00e2teva batiste. A\u0219a eram \u0219i noi, \u0219colarii, flori \u00een serele patriei, udate cu stropitori de cuvinte ba de p\u0103rin\u021bi, ba de \u0219coal\u0103.<br \/>\n    \u2013 O s\u0103 apuca\u021bi al treilea mileniu, v\u0103 da\u021bi seama?<br \/>\n    C\u00e2ntecul Noi \u00een anul 2000, c\u00e2nd nu vom mai fi copii nu se compusese \u00eenc\u0103, dar \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea \u00ee\u0219i luase av\u00e2nt \u0219i ne zugr\u0103vea frumoasa lume nou\u0103 \u00een care vom tr\u0103i cu to\u021bii; era destul s\u0103 ascult\u0103m de dasc\u0103li, \u0219i-n primul r\u00e2nd de ea. P\u0103rin\u021bii sunt la serviciu, n-au destul\u0103 vreme pentru noi \u0219i, mai ales, pot gre\u0219i. Dac\u0103 aveam \u00eendoieli asupra vreunui lucru, \u00eentreb\u0103ri despre orice, trebuia s\u0103 alerg\u0103m cu ele la \u0219coal\u0103, s\u0103 ne scape de povar\u0103. Discursul de ast\u0103zi era mai \u00eensufle\u021bit dec\u00e2t de obicei, fiindc\u0103 \u00een auditoriu se afla \u0219i nepo\u021belul care o privea cu ochii l\u0103rgi\u021bi de admira\u021bie.<br \/>\n    Dup\u0103 ce ne-a pictat iar\u0103\u0219i, \u00eentr-un tablou \u00eentunecat, c\u00e2t de r\u0103u o duceau bunicii no\u0219tri, tovar\u0103\u0219a Dafina a lunecat pe nesim\u021bite \u00een subiectul ei preferat: ora\u0219ul \u0219i binefacerile lui.<br \/>\n    \u2013 C\u00e2nd am v\u0103zut prima oar\u0103 o chifl\u0103 am luat-o drept piatr\u0103. V-am povestit asta?<br \/>\nNumai de zece ori! \u00cens\u0103 colegii mei au cl\u0103tinat din cap, eu la fel. Eram \u00eentr-o pies\u0103 de teatru \u00een care fiecare \u00ee\u0219i cuno\u0219tea rolul: \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea s\u0103 ne plictiseasc\u0103, noi s\u0103 ne prefacem captiva\u021bi.<br \/>\n    Victora\u0219 chiar era. St\u0103tea pe sc\u0103unel, cu m\u00e2inile \u00een poal\u0103, iar \u00een spatele lui tabla r\u0103m\u0103sese acoperit\u0103 cu acelea\u0219i trei cuvinte, a\u0219ternute \u00een at\u00e2tea feluri c\u00e2\u021bi elevi se perindaser\u0103 pe acolo \u00een ora trecut\u0103. \u201eSuntem viitorul \u021b\u0103rii\u201c, caligrafiasem \u0219i eu, cu litere aplecate \u00eentr-o parte, diferite de ale celorlal\u021bi. Scrisul era unul dintre lucrurile care ne deosebeau de acum \u00eenainte, ne deslu\u0219ise tovar\u0103\u0219a. Nu prea \u00een\u021belegeam cum venea asta, \u00eens\u0103 m\u0103 atr\u0103gea ideea s\u0103 fiu eu \u00een toate, p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een forma literelor \u2013 un orgoliu m\u0103runt, pe care am decis s\u0103 mi-l \u00eeng\u0103dui. Destui f\u0103ceau \u00eenflorituri literelor, semn c\u0103 nu eram singura narcisist\u0103 din clas\u0103. Ce vedeam pe tabl\u0103 \u00eemi deturna \u0219i mai mult aten\u021bia de la ce auzeam \u2013 ori poate era vina lui Marius, care nu se gr\u0103bise s\u0103 o \u0219tearg\u0103, de\u0219i era de serviciu \u00een ziua aceea.<br \/>\n    M-am r\u0103sucit spre ultimele b\u0103nci \u0219i s-a nimerit s\u0103 m\u0103 uit \u00een ochii lui. Marius era dintre cei care d\u0103deau u\u0219a de perete la plecare, n-a\u0219 fi avut loc s\u0103 ies de el dac\u0103 nu i-a\u0219 fi luat-o mereu \u00eenainte.<br \/>\n    Ca \u0219i mine, era cu g\u00e2ndul la vacan\u021b\u0103. N-o fi fost premiantul clasei, dar cu telepatia st\u0103tea bine. \u00cemi ghicise g\u00e2ndul \u2013 cel cu tabla, nu pe celelalte. S-a s\u0103ltat \u00een picioare, dup\u0103 care \u0219i-a adus aminte s\u0103 ridice m\u00e2na ca s\u0103 cear\u0103 voie.<br \/>\n    \u2013 Pot \u0219terge tabla, tovar\u0103\u0219a?<br \/>\n    \u00cenv\u0103\u021b\u0103toarea s-a \u00eencruntat, iritat\u0103 de \u00eentrerupere, apoi a fluturat din degete \u00eentr-un fel care putea s\u0103 \u00eensemne orice: da, nu, las-o pe mai t\u00e2rziu. Marius nu voia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 niciun minut \u00een plus dup\u0103 ore; a ales ce \u00eei convenea, pornind printre b\u0103nci cu pa\u0219i hot\u0103r\u00e2\u021bi. L-a ocolit pe oaspetele clasei, a trecut \u00een spatele catedrei \u0219i s-a apucat de treab\u0103.<br \/>\n    Tovar\u0103\u0219a trecuse la un alt subiect drag ei, minunile \u0219tiin\u021bei \u0219i tehnicii; povestea despre camioanele ie\u0219ite pe por\u021bile uzinei Steagul Ro\u0219u \u2013 c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat&#8230; cum s\u0103 \u00eei zic? Catastrof\u0103, dezastru ar fi prea mult; incident, prea pu\u021bin.<br \/>\n    Marius \u0219tersese tabla \u0219i s-a dat \u00eenapoi \u2013 s\u0103 \u00ee\u0219i admire opera, s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 nu \u00eei sc\u0103pase vreo urm\u0103 alb\u0103? \u2013 \u00eens\u0103 \u00een loc de un pas a f\u0103cut doi, a c\u0103lcat pe marginea podiumului \u0219i s-a dezechilibrat, izbindu-se de bustul tovar\u0103\u0219ului.<br \/>\n    Ori Marius nu \u00ee\u0219i cuno\u0219tea puterea, ori postamentul nu st\u0103tea bine pe podea; s-a cl\u0103tinat, apoi s-a pr\u0103bu\u0219it ca un arbore lovit de tr\u0103znet. \u0218i praf s-a f\u0103cut, spre groaza \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarei \u0219i uluirea tuturor! Nu era din bronz, cum crezuser\u0103m, ci din ghips.<br \/>\n    \u00cen clipa urm\u0103toare m-am uitat la Victora\u0219; ce era cu el?<br \/>\n    N-o fi fost sculptura din metal, dar nici de cauciuc. C\u0103zuse cu un zgomot asurzitor, to\u021bi ne speriaser\u0103m, unii \u021bipaser\u0103. \u0218i nu era de mirare. \u00cenainte s\u0103 se fac\u0103 f\u0103r\u00e2me, bubuise at\u00e2t de tare \u00eenc\u00e2t pe u\u0219\u0103 au dat n\u0103val\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tori \u0219i \u0219colari din clasele vecine, s\u0103 vad\u0103 ce explodase. To\u021bi au reac\u021bionat, au comentat, fiecare \u00een felul s\u0103u.<br \/>\n\u00cen mijlocul degringoladei, doar Victora\u0219 r\u0103m\u0103sese netulburat. Nici m\u0103car nu tres\u0103rise de\u0219i, fiind cel mai aproape, bustul tovar\u0103\u0219ului putea s\u0103 \u00eei cad\u0103 pe picior sau \u2013 Doamne fere\u0219te! \u2013 \u00een cap. \u00centr-un film de r\u0103zboi v\u0103zusem cum eroul \u00eentorcea spatele unei explozii \u0219i se \u00eendep\u0103rta agale, \u00een timp ce \u00een urma lui se dezl\u0103n\u021buia iadul.<br \/>\n    Avea Victora\u0219 at\u00e2ta s\u00e2nge rece?<br \/>\nNici vorb\u0103. C\u00e2nd bunica lui s-a n\u0103pustit, tr\u0103g\u00e2ndu-l de pe scaun, s-a uitat la ea, apoi \u00eemprejur cu o figur\u0103 speriat\u0103, de parc\u0103 se trezise \u00een cu\u0219ca leilor \u0219i habar n-avea cum ajunsese acolo, nici cum s\u0103 ias\u0103. Mie \u00eemi mergea cam \u00eencet mintea \u00een ziua aceea, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 m-am prins. Victora\u0219 era surd, a\u0219a se n\u0103scuse.<br \/>\n    \u0218i-am mai \u00een\u021beles ceva, uit\u00e2ndu-m\u0103 la chipul \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarei: nu mai era plin\u0103 de mul\u021bumire, ci o bunic\u0103 nefericit\u0103 ce nu putea lua asupra ei necazul nepotului. Din incubatorul minune ie\u0219ise un copil c\u0103ruia i se d\u0103duser\u0103 c\u0103r\u021bi proaste \u00een m\u00e2n\u0103, \u00eenc\u0103 de la na\u0219tere. \u0218tiam ce \u00eenseamn\u0103 asta; fratele mamei venise pe lume cu o boal\u0103 necunoscut\u0103 pe atunci, autismul. Gheorghe nu era cum trebuie. \u201eVia\u021ba nu-i u\u0219oar\u0103, \u00eemi spunea uneori bunica. Dac\u0103 ai pe deasupra \u0219i un bete\u0219ug, \u00ee\u021bi trebuie doi \u00eengeri p\u0103zitori care s\u0103 te vegheze, \u00een loc de unul singur.\u201c Bunica lui Victora\u0219 \u0219tia \u0219i ea asta, fiindc\u0103 era neagr\u0103 de sup\u0103rare. Nu ca femeile din Africa, a\u0219a vine vorba. Masca satisfac\u021biei i se jupuise de pe fa\u021b\u0103, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 un chip \u00eemb\u0103tr\u00e2nit de griji. Pe dinafar\u0103-i vopsit gardul \u0219i \u00een\u0103untru-i leopardul, o zical\u0103 ce se potrivea cu via\u021ba tovar\u0103\u0219ei Dafina.<br \/>\n    S-a silit s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103, \u00eenainte s\u0103 bage cineva de seam\u0103 schimbarea. Cu glasul dintotdeauna l-a trimis pe Marius dup\u0103 o m\u0103tur\u0103 \u0219i un f\u0103ra\u0219, pe al\u021bi doi b\u0103ie\u021bi s\u0103 aduc\u0103 pubela din curtea \u0219colii, pe noi, ceilal\u021bi, pe la casele noastre, de\u0219i clopo\u021belul nu sunase de ie\u0219ire.<br \/>\n    \u00cencepusem s\u0103-mi str\u00e2ng c\u0103r\u021bile, caietele, c\u00e2nd am \u0219tiut deodat\u0103 ce trebuie s\u0103 fac. \u00cen loc de m\u0103rul obi\u0219nuit, ionatan sau cre\u021besc, mama \u00eemi pusese o portocal\u0103, pe care o p\u0103strasem s-o m\u0103n\u00e2nc \u00een drum spre cas\u0103. C\u00e2nd am trecut prin dreptul lui Victora\u0219, i-am a\u0219ezat-o \u00een palme.<br \/>\n    \u2013 Ai o bunic\u0103 grozav\u0103, am rostit, av\u00e2nd grij\u0103 s\u0103 \u00eemi vad\u0103 mi\u0219carea buzelor.<br \/>\n   Nu era adev\u0103rat, dar am spus-o cu at\u00e2ta convingere \u00eenc\u00e2t, pentru o clip\u0103, am crezut \u0219i eu. Oricum, Victora\u0219 s-a luminat la fa\u021b\u0103 ca un bec de o sut\u0103 de wa\u021bi. Era o minciun\u0103, nici prima, nici ultima din via\u021ba mea \u2013 unele nevinovate, altele nu, fiindc\u0103 pe dinafar\u0103 trebuia vopsit gardul, oric\u00e2\u021bi leoparzi, lei sau hiene d\u0103deau t\u00e2rcoale \u00een\u0103untru&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Rodica BRETIN VICTORA\u0218 Tr\u0103iam \u00een cea mai bun\u0103 dintre lumi \u2013 tovar\u0103\u0219a Dafina ne spunea asta o dat\u0103 la dou\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":24966,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25021"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25021"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25021\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25022,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25021\/revisions\/25022"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/24966"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25021"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25021"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25021"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}