{"id":25015,"date":"2025-10-16T23:42:26","date_gmt":"2025-10-16T20:42:26","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25015"},"modified":"2025-10-16T23:42:26","modified_gmt":"2025-10-16T20:42:26","slug":"literadura-nr-37-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25015","title":{"rendered":"Literadura nr. 37 (10)"},"content":{"rendered":"

Paulina GEORGESCU<\/strong><\/p>\n

Pictorul<\/strong><\/p>\n

– Bun\u0103 ziua, iubire…
\nPictorul \u00ee\u0219i las\u0103 desenul. \u0218i caut\u0103 cu privirea. O aur\u0103 luminoas\u0103 r\u0103zbate prin u\u0219\u0103. Se uit\u0103 atent. \u00cen centrul aurei, chipul unei femei. Al unei femei f\u0103r\u0103 v\u00e2rst\u0103. O cunoa\u0219te? Chipul i se pare din ce \u00een ce mai cunoscut. Oare s-au \u00eent\u00e2lnit alt\u0103dat\u0103? A mai fost aici? Femeia din fa\u021ba lui prinde contur tot mai mult. Este o femeie \u00een v\u00e2rst\u0103. C\u00e2ndva sigur a fost o femeie frumoas\u0103. \u00cei studiaz\u0103 umbrele. Umbrele ochilor. At\u00e2ta bl\u00e2nde\u021be ascund! \u0218i totu\u0219i mult\u0103 t\u0103rie. Femeia aceasta este o femeie puternic\u0103. De\u0219i, dac\u0103 se uit\u0103 atent, este destul de fragil\u0103. Se apropie de el, \u00eel prive\u0219te. M\u0103 cunoa\u0219te, \u00ee\u0219i spune \u00een g\u00e2nd pictorul. Cum am uitat?
\n – M\u0103 bucur s\u0103 v\u0103 cunosc, spune pictorul, cu ce v\u0103 pot fi de folos?
\nFemeia se uit\u0103 spre el \u00eentreb\u0103tor. Nu se a\u0219tepta la aceast\u0103 \u00eentrebare? Nu. Nu o cunosc, \u00ee\u0219i continu\u0103 el g\u00e2ndurile. Sunt sigur. Dar vocea \u00eemi pare cunoscut\u0103.
\n – Sunt pictor. De aceea v\u0103 \u00eentreb. Poate ave\u021bi nevoie de un portret.
\n – \u0218tiu…
\nR\u0103spunsul este scurt. \u0218i poate pu\u021bin trist. De ce? De ce el nu o recunoa\u0219te? C\u00e2nd s-au mai \u00eent\u00e2lnit? Dac\u0103 nu-\u0219i dore\u0219te un portret atunci ce vrea? E munca lui, din ea tr\u0103ie\u0219te.
\n – Nu-\u021bi fie team\u0103. Te voi pl\u0103ti…
\nI-a ghicit g\u00e2ndul… dar la prieteni el nu le cere bani. Dac\u0103-l cunoa\u0219te \u00eenseamn\u0103 c\u0103 au fost prieteni. Apoi \u00ee\u0219i p\u0103r\u0103se\u0219te \u0219evaletul. Se ridic\u0103. O ia de m\u00e2n\u0103 pe femeie. Ciudat! \u00cel electrizeaz\u0103. M\u00e2na femeii frige. O, nu! Doar nu am halucina\u021bii! Femeia este vie! \u0218i-at\u00e2t de frumoas\u0103! O vede cum tresare. Probabil \u0219i m\u00e2na lui o frige. \u00cel prive\u0219te de parc\u0103 ar str\u0103bate prin el… p\u00e2n\u0103 departe. Apoi o pofte\u0219te s\u0103 se a\u0219eze pe canapea. Femeia \u00eel urmeaz\u0103 t\u0103cut\u0103, dar r\u0103m\u00e2ne cu aceea\u0219i privire \u00een gol. Cu m\u00e2na \u00eentins\u0103, pictorul prive\u0219te \u00een ochii femeii. Ce verde frumos, ca de smarald! Simte c\u0103 se \u00eendr\u0103goste\u0219te de ei, de culoare… cum fac pictorii… se \u00eendr\u0103gostesc de culori.
\n – Po\u021bi s\u0103-mi faci un portret? A\u0219 dori un portret special.
\n – C\u00e2t de special?
\n – Vei vedea… \u00ce\u021bi vei da seama…
\nFemeia se a\u0219az\u0103 pe scaun. Privirea \u00eei r\u0103m\u00e2ne a\u021bintit\u0103 spre fereastr\u0103. St\u0103 t\u0103cut\u0103. \u0218i nu mai zice nimic. Pictorul r\u0103m\u00e2ne \u00eenm\u0103rmurit. C\u00e2t\u0103 frumuse\u021be! Femeia \u00een v\u00e2rst\u0103 nu mai e. O alta i-a luat locul. \u00ce\u0219i ia \u0219evaletul \u00een m\u00e2n\u0103. \u00cencepe… \u00cei e team\u0103 ca vraja s\u0103 nu se sf\u00e2r\u0219easc\u0103. M\u00e2na lui deseneaz\u0103 f\u0103r\u0103 ca el s\u0103 se uite. Nu prive\u0219te deloc \u0219evaletul. R\u0103m\u00e2ne blocat \u00een smaraldul ochilor ei. Femeia nici nu respir\u0103. Parc\u0103 este un \u00eenger. Aude cum femeia vorbe\u0219te:
\n – Am obosit. Voi reveni m\u00e2ine… Te rog s\u0103 m\u0103 ier\u021bi. Nu mai pot s\u0103 rezist.
\nVraja se rupe. Pictorul o prive\u0219te din nou pe femeie. Aceea\u0219i femeie \u00een v\u00e2rst\u0103 se afl\u0103 acolo pe scaun. Pe \u0219evalet o alt\u0103 femeie se-arat\u0103. Femeia se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, iese pe u\u0219\u0103. Lumina o \u00eenv\u0103luie din nou… Pleac\u0103, dispare… Nu se mai vede. Pictorul r\u0103m\u00e2ne. Se uit\u0103. Nici nu au stabilit c\u00e2nd s\u0103 mai vin\u0103. A fost o iluzie? se \u00eentreab\u0103 el singur. Se freac\u0103 la ochi. Poate viseaz\u0103. Nu. Nu viseaz\u0103. \u00cen urma femeii se simte un miros de parfum… Verdele acela ar vrea s\u0103 nu-l uite. Nu l-a reg\u0103sit niciodat\u0103, \u00een al\u021bi ochi. Privirea femeii \u00eei r\u0103m\u00e2ne pe suflet. Pe scaun \u00een locul femeii o e\u0219arf\u0103 at\u00e2rn\u0103. \u0218i-a uitat-o, \u00ee\u0219i zice \u00een g\u00e2nd. Va veni dup\u0103 ea. Pictorul trece din nou la masa de lucru. Din tablou femeia-i z\u00e2mbe\u0219te. O iau razna. Cum s\u0103-mi z\u00e2mbeasc\u0103 un desen? Poate am nevoie de odihn\u0103. Las\u0103 lucrul deoparte. \u00cenchide ochii. Chipul femeii \u00eei apare din nou. Sunt bolnav. M\u00e2ine voi merge la medic.
\n – Nu e\u0219ti bolnav. Ne cunoa\u0219tem. Sigur ne-am \u00eent\u00e2lnit alt\u0103dat\u0103.
\nDeschide ochii. Femeia este iar\u0103\u0219i \u00een u\u0219\u0103. Cum i-a citit g\u00e2ndul? Apoi femeia continu\u0103:
\n – Am venit dup\u0103 e\u0219arf\u0103. Este o amintire. Pentru mine valoreaz\u0103 enorm.
\nE\u0219arfa. Da. Unde a pus-o? A avut-o \u00een m\u00e2n\u0103. Se scuz\u0103 timid. A r\u0103t\u0103cit-o printre desene. O va g\u0103si m\u00e2ine. \u00ce\u0219i zice \u00een g\u00e2nd… Va avea un motiv sigur… Acum \u0219tie c\u0103 nu se va r\u0103zg\u00e2ndi. De data aceasta \u00eel prive\u0219te \u0219i femeia atent. Ochii ei verzi str\u0103lucesc.
\n – C\u00e2nd ve\u021bi veni?
\n – Nu am or\u0103. Nu am timp. Timpul meu nu mai e.
\nPictorul tace. \u00cenc\u0103 mai crede c\u0103 este bolnav. \u00cei e team\u0103 s\u0103 nu fie dec\u00e2t o iluzie. Aude inima cum \u00eei bate \u00een piept. Este \u00eendr\u0103gostit doar de culori? Ce \u00eel atrage? Doar verdele ochilor ei? \u00centinde m\u00e2na. O m\u00e2ng\u00e2ie. Femeia nu zice nimic. St\u0103 pe loc pironit\u0103. E vie! Nu este o iluzie! E fierbinte. Ea se retrage \u00eencet. \u0218i \u0219opte\u0219te:
\n – Nu e timp. Timpul meu a murit.
\nDintr-odat\u0103 femeia \u00een v\u00e2rst\u0103 dispare. \u0218i apare femeia cea t\u00e2n\u0103r\u0103. Vraja din nou se produce. Pictorul \u00ee\u0219i ia \u0219evaletul. Iar m\u00e2na danseaz\u0103. Prin magie femeia st\u0103 iar\u0103\u0219i pe scaun. \u0218i se uit\u0103 undeva \u00eentr-un punct fix. Sigur acolo, \u00een mintea femeii, este cineva din trecut. Sau poate e viitorul. Pictorul \u0219i-ar dori s\u0103 fie chiar el. Femeia \u00eei cere desenul. Vrea s\u0103-l priveasc\u0103 cum e. \u00cen desen au disp\u0103rut toate. \u0218i umbre. \u0218i riduri. Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103? Pictorul ei a gre\u0219it? \u00cel prive\u0219te atent\u0103. Ce bine ar fi… S\u0103 fie din nou \u00een acel timp! \u0218tie sigur. Acolo \u00een timpul acela… \u00cen timpul acela a tr\u0103it. Nu \u0219tie cum a ajuns ea \u00een acest timp. Prive\u0219te desenul, pe pictor. \u0218i lacrimile \u00eencep s-o inunde. Ceva a gre\u0219it. A evadat din acel timp. Dar cum? Cum a f\u0103cut? Pictorul se apropie iar\u0103\u0219i. \u00cei m\u00e2ng\u00e2ie ochii. Apoi o s\u0103rut\u0103 pe buze. O arde. Ce n-ar da! Ce n-ar da s\u0103 se \u00eentoarc\u0103! Femeia ia desenul \u00een m\u00e2n\u0103. Se a\u0219az\u0103 \u00een genunchi. \u0218i \u00eel roag\u0103 pe pictor:
\n – F\u0103 o vraj\u0103. Te rog. Scoate-m\u0103 de aici din desen. Sufl\u0103. Vreau s\u0103 fiu vie. A\u0219a cum eram
\n\u00een acel Timp. Te pl\u0103tesc. \u00ce\u021bi ofer tot ce vrei.
\nPictorul d\u0103 din umeri. Cum s\u0103 fac\u0103? El nu are aceast\u0103 putere. \u00cen continuare o m\u00e2ng\u00e2ie. Nu i s-a \u00eent\u00e2mplat niciodat\u0103 s\u0103 fie atras de model. Poate exist\u0103 o vraj\u0103… s\u0103 sufle. \u0218i s\u0103 o scoat\u0103 din p\u00e2nz\u0103… Este atras de femeia care st\u0103 g\u00e2nditoare pe scaun… Femeia se ridic\u0103 \u0219i-i spune:
\n – Dragostea mea… Nu m-ai uitat. Am \u0219tiut eu.
\nFemeia \u00eei spune din nou c\u0103-l cunoa\u0219te. El nu-\u0219i aminte\u0219te, dar sigur s-a \u00eendr\u0103gostit de femeie. A\u0219a cum este, cu riduri. Ochii lui de artist nu le vede. O, ce n-ar da! Ce n-ar da, el s\u0103 fie \u00een timpul acela! \u00cei ia m\u00e2na femeii. Nu ar vrea s\u0103-i dea drumul. \u00cei \u0219opte\u0219te…
\n – R\u0103m\u00e2i. Unde pleci? Nu vreau s\u0103 m\u0103 la\u0219i singur. Nu \u0219tiu nici cum te cheam\u0103.
\n – Mereu ui\u021bi. Spune-mi simplu, \u00eencredere. M\u0103 voi \u00eentoarce… cum m\u0103 \u00eentorc de fiecare dat\u0103… iar tu de fiecare dat\u0103 m\u0103 ui\u021bi.
\nApoi dispare brusc. Se pierde \u00een noapte… Pictorul iese afar\u0103, vrea s-o prind\u0103… dar iar\u0103\u0219i nu este. Acoper\u0103 \u0219evaletul, parc\u0103 de team\u0103 s\u0103 nu plece femeia. Apoi adoarme cu g\u00e2ndul la ea. De-afar\u0103 luna prive\u0219te. Pictorul, de\u0219i doarme, vede cum luna coboar\u0103 \u0219i intr\u0103 \u00een camer\u0103. El se ridic\u0103. Plute\u0219te. Se uit\u0103 \u00een jos. O, Doamne! Corpul lui este \u00eenc\u0103 pe pat. \u0218i crede c\u0103 se petrece cu el un miracol. Merge spre \u0219evalet. Ridic\u0103 p\u00e2nza. Nu are curaj, dar prive\u0219te desenul. Femeia este \u00eenc\u0103 acolo. Trist\u0103… cu privirea pierdut\u0103. Ar vrea s\u0103 o m\u00e2ng\u00e2ie, dar \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 este doar un desen. Cuvintele ei \u00eei r\u0103sun\u0103 \u00een minte. \u201eF\u0103 o vraj\u0103. Te rog. Scoate-m\u0103 de aici din desen. Sufl\u0103. Vreau s\u0103 fiu vie. A\u0219a cum eram \u00een acel Timp. Te pl\u0103tesc. \u00ce\u021bi ofer tot ce vrei.\u201d O, ce n-ar da s\u0103 fac\u0103 o vraj\u0103! Pictorul se d\u0103 c\u00e2\u021biva pa\u0219i \u00eenapoi. Vrea s\u0103 priveasc\u0103 de la distan\u021b\u0103 desenul. \u00centr-un col\u021b, luna prive\u0219te tainic spre el. Ciudat! Luna \u00eei face cu ochiul, parc\u0103 \u00eei spune c\u0103 e de acord. Pictorul \u00eens\u0103 nu \u0219tie cum s\u0103 \u00eenceap\u0103. Merge, \u00ee\u0219i face av\u00e2nt… Se-arunc\u0103 pe \u0219evalet. \u0218i intr\u0103 \u00een p\u00e2nz\u0103. Acolo g\u0103se\u0219te femeia. E trist\u0103. Nu d\u0103 semne c\u0103-l \u0219tie.
\n – Am venit eu. Nu m\u0103 recuno\u0219ti?
\nFemeia tace. Cu aceea\u0219i privire absent\u0103. Nu aude nimic. Pictorul \u00eei ia m\u00e2na. Insist\u0103. Vrea s\u0103 o scoat\u0103 de-acolo rapid. Dar nu poate. R\u0103m\u00e2ne blocat. R\u0103m\u00e2ne blocat \u00een desen. Prive\u0219te spre patul \u00een care dormea. Corpul este \u00eenc\u0103 acolo, pe pat. Dar el r\u0103m\u00e2ne totu\u0219i blocat. \u00cen propriul desen. Nu are alt\u0103 sc\u0103pare. R\u0103m\u00e2ne \u00eentr-un timp ireal. \u0218i crede c\u0103 t\u0103cerea aici este lege suprem\u0103…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Paulina GEORGESCU Pictorul – Bun\u0103 ziua, iubire… Pictorul \u00ee\u0219i las\u0103 desenul. \u0218i caut\u0103 cu privirea. O aur\u0103 luminoas\u0103 r\u0103zbate prin<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":24966,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25015"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25015"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25015\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25016,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25015\/revisions\/25016"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/24966"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25015"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25015"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25015"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}