{"id":25008,"date":"2025-10-14T23:17:30","date_gmt":"2025-10-14T20:17:30","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25008"},"modified":"2025-10-14T23:17:30","modified_gmt":"2025-10-14T20:17:30","slug":"literadura-nr-37-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=25008","title":{"rendered":"Literadura nr. 37 (9)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Magda URSACHE<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/1.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/1.jpg\" alt=\"\" width=\"193\" height=\"205\" class=\"alignnone size-full wp-image-10523 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 193px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 193\/205;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/1.jpg\" alt=\"\" width=\"193\" height=\"205\" class=\"alignnone size-full wp-image-10523\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Accesus la Diodor<\/strong><\/p>\n<p>    \u00cemi spun, ca mai mereu, c\u0103-mi doresc ca seara asta de octombrie s\u0103 fie seara de ieri, s\u0103 \u00eenainteze mai lent, mai domol dec\u00e2t seara de m\u00e2ine.<br \/>\nDa, cum spune N. Prelipceanu, poetul:<br \/>\n    \u201eCe bine ar fi ca azi s\u0103 fie ieri<br \/>\n     \u0219i m\u00e2ine s\u0103 \u00eent\u00e2rzie un veac<br \/>\n      o ve\u0219nicie<br \/>\n     \u0219i zilele s\u0103 lunece spre ce au fost<br \/>\n     \u00eentr-un trecut de-a pururi viu<br \/>\n     \u0219i viitorul mort<br \/>\n    s\u0103 nu mai vin\u0103 (\u0219i viitorul mort s\u0103 nu mai vin\u0103)\u201d<\/p>\n<p>    Anii din urm\u0103, \u201920 \u0219i \u201921, \u0219i cinici, \u0219i sceptici, \u0219i distructivi, au continuat a fi \u00een trei anotimpuri (f\u0103r\u0103 var\u0103). Covidul m-a l\u0103sat f\u0103r\u0103 fa\u021b\u0103, mi-a pus masca obligatorie. \u00centrebarea jurnalier\u0103 era: \u201eE\u0219ti pozitivat\u0103?\u201d. Iar urarea: \u201eCovid u\u0219or!\u201d, cu varianta \u201eVirus bl\u00e2nd!\u201d.<br \/>\n    Abia \u00een 15 mai 2020 am putut ie\u0219i din cas\u0103 f\u0103r\u0103 declara\u021bie. Abia \u00een 15 august am putut privi cerul prin vitraliul bisericii \u201eSf. Dumitru\u201d, unde mi se pare c\u0103-l g\u0103sesc mai u\u0219or pe Petru, plecat \u00een praf de stele de Schimbarea la Fa\u021b\u0103 a anului 2013.<br \/>\nN-am vrut s\u0103 fiu victima lui SarsCov2. Am preferat s\u0103 m\u0103 vaccinez cu alt fel de vaccin: al diversit\u0103\u021bii narative. \u00cen romanele anterioare, 8 la num\u0103r, cititorii, c\u00e2\u021bi or fi fost, au avut parte de b\u0103rba\u021bi dislexici emo\u021bional, care tr\u0103iesc iubind clipa. Ofer\u0103 iubiri abreviate, nu de cale lung\u0103, atr\u0103g\u00e2nd femei sensibile, pe care le p\u0103r\u0103sesc atunci c\u00e2nd ele vor altceva, alt tip de rela\u021bie, mai de durat\u0103. \u0218i pentru c\u0103 personajele mele \u00ee\u0219i \u00eent\u00e2lnesc iubirea, dar n-o recunosc dec\u00e2t  greu, spre deloc (iubesc pe cine nu trebuie), am vrut ca realitatea mea din Ars expectandi s\u0103 fie alta dec\u00e2t realitatea din nara\u021biunile  anterioare.<br \/>\nC\u00e2nd nu accept\u0103 alt punct de vedere, asta-i r\u0103u pentru un fictor: \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu are imagina\u021bie. Iar eu mizez pe faptul c\u0103, imaginar, pot multe: cum am mai spus, s\u0103 descriu rochia de bal a Anei Karenina \u0219i p\u0103l\u0103ria Hortensiei Papadat \u2013Bengescu, s\u0103-mi pun la rever orhideea lui Proust \u0219i s\u0103 gust din cafeaua turceasc\u0103 a lui Honor\u00e9 de Balzac. Opresc glon\u021bul din pu\u0219ca lui Hemingway, arunc spirtul lui Ibr\u0103ileanu odat\u0103 cu teama lui de microbi \u0219i-l fac s\u0103 n-o piard\u0103 pe Adela, nici Camil pe Cella Serghi, care a r\u00e2vnit la el p\u00e2n\u0103 la a-\u0219i schimba religia, din mozaic\u0103 \u00een cre\u0219tin ortodox\u0103. Mihai Ursachi n-o pierde  din ochi pe Gabriela \u0218erban. Doar Emil Brumaru a reu\u0219it s\u0103 scape de Tamara (cea cu trei s\u00e2ni \u00een dotare) \u0219i s-a ales cu-n fluture miop pe nas. \u0218i, poate, o s\u0103 fac s\u0103 scrie iar\u0103\u0219i stiloul cu peni\u021b\u0103 tocit\u0103 al lui Marin Preda.<br \/>\n\u00cemi place s\u0103 plimb c\u0103\u021belul ca Doamna cu c\u0103\u021belul, din proza-cristal a lui Cehov. Un prieten de n\u0103dejde, dar \u0219i de \u00eencercare,  accept\u00e2nd s\u0103 m\u0103 citeasc\u0103 de prob\u0103, mi-a spus: \u201e Doamna cu c\u0103\u021belul? Tu e\u0219ti Doamna cu dul\u0103ul, mai exact, Doamna cu pamfletul.\u201d<br \/>\nAm fugit, a\u0219a cum am m\u0103rturisit, \u00eentr-un roman de dragoste la prima vedere, care poate fi alinare: te scoate din alienare. Leac sigur. Pe Caterina am re-adus-o din Conversa\u021bie pe Titanic, dup\u0103 20 de ani. Pe Onur, r\u0103scolitorul de lumi str\u0103ine, de nic\u0103ieri. R\u0103sare surprinz\u0103tor \u00een via\u021ba ei plat\u0103, ca o plant\u0103 miraculoas\u0103, cu un da pe buze: \u201eDa, Katherine, tu e\u0219ti floaria mia galbena.\u201d Cu z\u00e2mbetul lui perfect \u0219i cu vorbirea delicios de imperfect\u0103 (Cati, amuzat\u0103 de rom\u00e2npersana lui, e \u00eeng\u0103duitor-ironic\u0103) o cucere\u0219te instant \u0219i sper s\u0103-i cucereasc\u0103 instant \u0219i pe cititorii mei. A f\u0103cut-o cu cronicarii, extrem de genero\u0219i cu personalitatea de om bine cl\u0103dit, care n-ar recunoa\u0219te, \u00een ruptul capului \u0219i al \u0219irei spin\u0103rii, c\u0103 ar exista fric\u0103. \u201eFrica e semn r\u0103u, Kath!\u201d Totu\u0219i, i-a\u0219 spune c\u0103, dac\u0103 nu exist\u0103 fric\u0103, nu exist\u0103 nici curaj.<br \/>\nMi-e greu dup\u0103 plecarea celor doi, plecare cu prea multe sensuri. Le-am stat clip\u0103 de clip\u0103 al\u0103turi, \u00een \u201evara\u201d lor de \u0219apte luni, din 1 august 2020, p\u00e2n\u0103 \u00een 8 martie 2021, data unei desp\u0103r\u021biri de lungi nop\u021bi \u0219i zile. Am \u00eencercat o poveste de dragoste unde e posibil  \u201etot \u0219i tot\u201d, cum spune Onur. Dumitru Augustin Doman crede c\u0103 nu-i chiar o poveste de dragoste pentru mul\u021bi, ci pentru cul\u021bi, iubitori de poezie \u00een primul r\u00e2nd.<br \/>\nPovesta\u0219ei nu i-a fost u\u0219or s\u0103 se despart\u0103 de personajele cu care a convie\u021buit at\u00e2ta timp: vol. I, 31 iulie &#8211; 1 decembrie 2020; vol. II, 31 martie \u2013 vara de noiembrie a lui 2021.<br \/>\nSunt la v\u00e2rsta de mijloc: ea, Caterina, are 51 de ani ne\u00eemplini\u021bi, el, Onur, 53, tot ne\u00eemplini\u021bi. Numai timp nu prea au. Du\u0219manul nu-i altul dec\u00e2t Le Temps, care le gole\u0219te, temporar, gr\u0103dina. \u0218i-mi vine-n minte Baudelaire, cu L\u2019ennemi, poemul tradus inegalabil de Tudor Arghezi :<br \/>\n \u201eGr\u0103dina-i p\u0103r\u0103sit\u0103,<br \/>\n \u0219i pomii ei sunt goi.\u201d<\/p>\n<p>Cu gr\u0103dina goal\u0103 \u00een suflet dup\u0103 plecarea lui Petru (la dou\u0103 \u0219i 23 din noaptea de mar\u021bi spre miercuri, 7 august; atunci a sunat un telefon inexistent, l-am auzit, a\u0219a cum \u00eel tot aud de 9 ani \u00eencoace), m-am  \u00eengrijit de gr\u0103dina lor. Sigur c\u0103 Petru al meu r\u0103m\u00e2ne \u00een arri\u00e8re pens\u00e8e. Noi am avut o singur\u0103 inim\u0103; am vrut ca \u0219i ei doi, Caterina \u0219i Onur, s\u0103 aib\u0103 tot o singur\u0103 inim\u0103, a\u0219a cum arat\u0103 buc\u0103\u021bile de \u201epl\u0103tic\u0103\u201d de la g\u00e2tul lor. Un cunoscut om de arte (nu-i dau numele, to\u021bi suntem supu\u0219i gre\u0219elii), consult\u00e2nd edi\u021bia Platon \u0219i afl\u00e2nd cuv\u00e2ntul pl\u0103tic\u0103, a fost convins c\u0103 era vorba de un pe\u0219te. Nu, pl\u0103tica nu era pl\u0103tic\u0103 ci o moned\u0103 greac\u0103. T\u0103iat\u0103 \u00een dou\u0103 \u00een zig-zag, nu despicat\u0103 ca un pe\u0219te gras, se purta ca medalion al afec\u021biunii celor doi. Trebuia ca jum\u0103t\u0103\u021bile s\u0103 se potriveasc\u0103 perfect. Iar Caterina \u00eei spune lui Onur, cu un sur\u00e2s: \u201eTu e\u0219ti jum\u0103tatea mea cea mare, eu sunt jum\u0103tatea ta cea mic\u0103.\u201d<br \/>\n\u00cen spital, Cati, dobor\u00e2t\u0103 de absen\u021ba b\u0103rbatului ei, era mai translucid\u0103 dec\u00e2t o cea\u0219c\u0103 de por\u021belan vechi.<br \/>\n Mi-a fost bine cu ei. Nu puteam s\u0103-i despart. Or, Caterina era expus\u0103 la boal\u0103 \u0219i la moarte. La chemarea disperat\u0103 a Magdei U., Onur a venit din Fran\u021ba. Cati dormea. L-a sim\u021bit \u00eenainte s-o ating\u0103. Onur i-a z\u00e2mbit contagios de senin \u0219i i-a c\u0103zut pe buze u\u0219or, ca o frunz\u0103 de toamn\u0103. M-am autocitat, pentru c\u0103 Remus-Valeriu Giorgioni mi-a spus c\u0103 a\u0219a ar fi \u00eencheiat el romanul Ars expectandi. Poate c\u0103 avea dreptate, dar eu voiam s\u0103 le fie \u0219i mai clar cititorilor c\u0103 Eros e mai puternic dec\u00e2t Thanatos. Am mai avut nevoie s\u0103-i port de-a lungul a \u00eenc\u0103 zece pagini. Atunci mi-a scris \u00een\u021beleptul meu prieten din M\u00fcnchen, Eugen D. Popin, onorat c\u0103 i-am citat un poem \u00een micro-antologia de poezie a romanului :<br \/>\n\u201e\u0218i eu am tot sperat ca frunza mea (plachet\u0103 de poezie cu titlu inspirat, Murmur dincolo de t\u0103cere) s\u0103 ajung\u0103 la tine \u0219i s\u0103 am posibilitatea s\u0103-\u021bi mul\u021bumesc pentru r\u0103sf\u0103\u021bul \u0219i privilegiul de a-i \u00eenso\u021bi pe cei doi \u00een intimitate.<br \/>\nDac\u0103 vei continua povestea sau nu\u2026doar tu e\u0219ti cea care poate da un verdict. Eu chiar m-a\u0219 bucura.\u201d<br \/>\nAm  scris decis: Be continuated. \u0218i am continuat.<br \/>\nA mai fost  ruptura grea, din 8 martie 2021. Kath a re\u00eenv\u0103\u021bat s\u0103-l iubeasc\u0103 pe omul ei \u0219i a venit iar\u0103\u0219i vara, p\u00e2n\u0103 la vara indian\u0103, vara Sf\u00e2ntului Martin, vara de noiembrie a anului 2021, c\u00e2nd i-am trecut din azi \u00een totdeauna. Mi-am trimis personajele \u00eentr-un dincolo definitiv. Am vrut s\u0103-i salvez de adev\u0103rata mare pierdere pe care am suferit-o eu \u0219i le-am sortit s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 eterni. M-a inspirat Georges-Emmanuel Clancier, cu L\u2019Eternit\u00e9 plus un jour, care a tr\u0103it o sut\u0103 de ani \u0219i \u00eenc\u0103 patru. Am vrut ca Onur \u0219i Caterina s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 de-a pururi \u0219i o zi \u00eempreun\u0103: tinere\u021be f\u0103r\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u021be, \u00een via\u021b\u0103 nep\u0103m\u00e2ntean\u0103, f\u0103r\u0103 de moarte. Ars expectandi a devenit Ars amandi. Mai bine zis: Liber amandi. Sau \u0219i mai bine : Liber de arte honeste amandi (de la Andr\u00e9 Le Chapelain cetire). Sau \u0219i mai simplu: Cartea iubirii.<br \/>\nMi-a r\u0103mas libertatea s\u0103 fic\u021bionez, de\u0219i e libertate constr\u00e2ns\u0103. Am \u201erevalorificat\u201d, cum ar spune Mircea Eliade, negativitatea mor\u021bii, d\u00e2ndu-i alte sensuri.<br \/>\nCe m\u0103 \u00eentristeaz\u0103 e c\u0103 am \u00een minte o mul\u021bime de imagini cu ei doi, doar ei cu ei, pe care n-o s\u0103 le mai pot povesti \u00een alt\u0103 versiune a \u00eencheiatei Ars expectandi II.<br \/>\nDintr-odat\u0103 \u00eel aud pe Onur: \u201eTrebuia sa ma fi facut chirurg cardio. \u021ai-a\u0219 fi umblat prin piept \u0219i a\u0219 fi aflat tot \u0219i tot de tine. Cine saruta mai bine? Eu sau ex\u0219ii tai?\u201d<br \/>\n\u0218i Caterina: \u201eC\u00e2t de crud po\u021bi fi, Onur. Pricepe odat\u0103 c\u0103 \u201eex\u0219ii\u201d, cei doi, au fost complet nepotrivi\u021bi. C\u0103 tr\u0103iesc cu tine o stare absolut inedit\u0103, nebunul meu frumos. Nici nu \u0219tii c\u00e2t te-am a\u0219teptat. Apleac\u0103-te, \u00cen\u0103l\u021bimea ta.\u201d.<br \/>\nEl \u00ee\u0219i \u00eendoaie genunchiul spre ea.<br \/>\n \u201eVreau \u00een bra\u021be.\u201d Cati are \u00eencredere \u00een bra\u021bele lui cuprinz\u0103toare. \u201eAproprie-te, Caterin\u0103\u201d, \u00eei spune el, cu un r vibrant \u00een plus. Intimitatea lor e fabuloas\u0103 c\u00e2nd o adun\u0103 la pieptul lui:<br \/>\n\u201eZboara pentru mine, floaria mia galbena.\u201d<br \/>\n                                    *<br \/>\n \u201eo lume-n care nu \u00een\u021belegem p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103<br \/>\nfaptul c\u0103 durerea, suferin\u021ba ni s-au d\u0103ruit ca avertizare, ca \u0219ans\u0103, nu ca pedeaps\u0103, o lume care alege mereu siguran\u021ba  ignor\u00e2nd libertatea sacr\u0103!<\/p>\n<p><strong> Andrei Zanca, Zborul l\u0103untric<\/strong><\/p>\n<p>Mi-e dor de ei at\u00e2ta, c\u0103 sunt pe cale s\u0103 pierd realitatea. Oscilez \u00eentre realitate \u0219i suprarealitate \u0219i se \u00eent\u00e2mpl\u0103: \u00eei v\u0103d cum intr\u0103 la mine-n cas\u0103. \u00centrup\u0103rile lor sunt complicate \u0219i complice. El, cu pasul larg, hot\u0103r\u00e2t, dar t\u0103lpile nu mai fac zgomot \u0219i nu mai las\u0103 urme. Ea calc\u0103 pe v\u00e2rful picioarelor. La un moment dat, pare c\u0103 silueta ei sub\u021bire prinde aripi, aripi delicate, cu care urc\u0103 p\u00e2n\u0103 la buzele lui. St\u0103 ag\u0103\u021bat\u0103 de el, timid\u0103 din cauza prezen\u021bei mele.<br \/>\n \u00cen ultima vreme, Onur era, \u00een cea mai mare parte a timpului, irascibil, exasperat c\u0103, \u00een spital, curajul \u0219i la\u0219itatea erau amestecate, la gr\u0103mad\u0103. Energia lui debordant\u0103, nelimitat\u0103, de om ac\u021bional (pentru subalterni, inadmisibil de ac\u021bional) se pierdea vizibil. \u0218i ce \u00eemplinit era c\u00e2nd putea s\u0103 salveze oameni.<br \/>\n Nu mai avea r\u0103bdare cu el \u00eensu\u0219i.  Din cauza multor m\u0103suri aberante, contradictorii , incoerente, era obligat s\u0103 fie \u00een contrast cu el \u00eensu\u0219i. Or, \u00een profesiunea lui, era necru\u021b\u0103tor cu sine. Faimosul doctor Arafat, cu fiece apari\u021bie televizat\u0103, p\u0103rea din ce \u00een ce mai inflexibil. Din ce \u00een ce mai sumbru \u0219i mai nesuferit.<br \/>\nOnur fusese r\u0103nit grav de vestea bolii ei necru\u021b\u0103toare: s\u00e2ngele ei rar \u0219i sub\u021bire, leucemic, inima ei, epuizat\u0103 de iubire, gata s\u0103 se duc\u0103. De c\u00e2te ori ar fi putut Onur s\u0103-i aduc\u0103 inima \u00eenapoi? Acum, ochii vizitatorului meu celest, \u00eenfrico\u0219\u0103tor de frumo\u0219i, ca diamantele negre, sclipesc a\u0219a cum numai ochii negri de oriental o pot face. \u0218i-a reg\u0103sit z\u00e2mbetul, neobi\u0219nuit de ata\u0219ant. O m\u00e2ng\u00e2ie pe cap u\u0219or-u\u0219or, cu degete u\u0219oare; ea \u00eencearc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la \u0219uvi\u021ba lui de p\u0103r tomnatic.<br \/>\n\u0218tiu c\u0103, dac\u0103 a\u0219 vrea s\u0103-i ating, ar disp\u0103rea. Scot trandafirul din vaz\u0103, \u00eel \u201edezosez\u201d \u0219i arunc petalele moi spre ei. Nu dispar. C\u00e2te nu i-a\u0219 \u00eentreba, dar primesc doar t\u0103cerea lui \u0219i suspinul<br \/>\ntandru al Caterinei. Poate o s\u0103 reu\u0219esc s\u0103-i fac s\u0103-mi vorbeasc\u0103, de acolo, dintre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt.<br \/>\n(fragment din romanul \u00een lucru, Diodor )<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Magda URSACHE Accesus la Diodor \u00cemi spun, ca mai mereu, c\u0103-mi doresc ca seara asta de octombrie s\u0103 fie seara<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":24966,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25008"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=25008"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25008\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25009,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/25008\/revisions\/25009"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/24966"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=25008"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=25008"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=25008"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}