{"id":24810,"date":"2025-07-07T23:04:11","date_gmt":"2025-07-07T20:04:11","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24810"},"modified":"2025-07-07T23:04:11","modified_gmt":"2025-07-07T20:04:11","slug":"literadura-nr-36-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24810","title":{"rendered":"Literadura nr. 36 (10)"},"content":{"rendered":"

Rodica BRETIN <\/strong>
\n\"\"

CRAVATA RO\u0218IE <\/strong><\/p>\n

Noi cei din clasa a doua B de la \u0218coala 12 \u00eempliniser\u0103m cu to\u021bii opt ani, c\u00e2nd puteam deveni pionieri. Primii au fost f\u0103cu\u0163i, bine\u00een\u0163eles, premian\u0163ii, dar a venit \u015fi r\u00e2ndul nostru, al celorlal\u0163i. Nu ne \u00eentreba nimeni dac\u0103 vrem s\u0103 ne-at\u00e2rn\u0103m la g\u00e2t cravata ro\u015fie. Era \u00een firea lucrurilor: pionieri, uteci\u015fti, membri de partid, scara trebuia urcat\u0103 treapt\u0103 cu treapt\u0103, spre viitorul luminos zugr\u0103vit de tovar\u0103\u015fa. \u015eia\u015fa a venit ziua cea mare pentru mine, Claudiu \u015fi Octav.
\n Pionierii se adunaser\u0103 \u00een mijlocul cur\u0163ii de pe strada Cri\u015fan. Pe dou\u0103 laturi erau cei din clase mai mari, pe a treia ai clasei noastre \u2013 fetele cu bluze apretate \u015fi fuste cu pliseuri m\u0103runte, b\u0103ie\u0163ii tot \u00een alb \u015fi negru, c\u0103m\u0103\u015fi \u015fi pantaloni.
\nC\u00e2nd ne-am auzit numele, noi, candida\u0163ii la pionierie, am p\u0103\u015fit \u00een careu. Claudiu \u015fi cu mine am r\u0103mas um\u0103r la um\u0103r, Octav al\u0103turi, dep\u0103\u015findu-ne cu un cap. Claudiu se f\u00e2st\u00e2cise, Octav se muta de pe un picior pe altul, eu a\u015f fi vrut o umbrel\u0103 sub care s\u0103 m\u0103 ascund. \u00cent\u00e2i sa c\u00e2ntat imnul \u015fi, pe la strofa a doua, am avut o revela\u0163ie: to\u0163i se adunaser\u0103 acolo pentru noi, eram eroii zilei! M\u0103 sim\u0163eam st\u00e2njenit\u0103 \u015fi-n acela\u015fi timp un val de c\u0103ldur\u0103 \u00eemi inunda pieptul pe din\u0103untru, ca un ceai fierbinte sorbit cu \u00eenghi\u0163ituri mici \u00eentr-o zi de iarn\u0103. Ceilal\u0163i doi treceau prin tr\u0103iri asem\u0103n\u0103toare, fiindc\u0103 Octav p\u0103rea mai \u00eenalt, iar Claudiu se \u00eenro\u015fise p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rful urechilor.
\n Cu at\u00e2\u0163ia ochi care m\u0103 a\u021binteau uitasem cuvintele din angajament, de parc\u0103 o radier\u0103 mi le \u015ftersese din minte. Din fericire le rostea \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea, nu trebuia dec\u00e2t s\u0103 le repet, ca un ecou. Am promis to\u021bi trei \u00eentr-un glas s\u0103 ne iubim patria, s\u0103 fim harnici \u015fi disciplina\u0163i, s\u0103 cinstim eroii neamului. Am jurat cu m\u00e2na pe drapel, apoi tovar\u0103\u015fa \u2013 care \u00ee\u015fi luase z\u00e2mbetul de zile mari \u2013, mi-a prins cravata la g\u00e2t \u015fi insigna \u00een dreptul inimii.
\nM\u0103 \u00eencercau sentimente amestecate. Emo\u0163ie, bucurie? Cuvinte ca gloria poporului, cauza partidului \u015fi \u00eenflorirea patriei, care alt\u0103dat\u0103 nu \u00eemi spuneau nimic, \u015fi-au g\u0103sit deodat\u0103 un sens. F\u0103ceam parte din ceva, nu \u00een\u0163elegeam prea bine din ce anume, dar p\u0103rea m\u0103re\u0163, \u00een\u0103l\u0163\u0103tor. Ne chema precum viitorul pe care trebuia s\u0103-l construim repede, s\u0103 nu ne prind\u0103 anul 2000 nepreg\u0103ti\u0163i.
\n\u2013\tTot \u00eenainte! ne-a \u00eendemnat \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea. Tot \u00eenainte! m-am pomenit strig\u00e2nd \u015fi eu, laolalt\u0103 cu ceilal\u0163i. Nu a trebuit s\u0103 m\u0103 prefac entuziasmat\u0103. Eram! \u00cenainte, lumea mea fusese o curte de pe strada Lung\u0103. De vreun an se l\u0103rgise c\u00e2t s\u0103 cuprind\u0103 \u015ecoala 12. \u00cens\u0103 dincolo \u00eencepeau alte lumi, tot mai \u00eenc\u0103p\u0103toare. Iar lumile se cuceresc \u00eempreun\u0103 cu al\u0163ii. Sentimentul apartenen\u0163ei, asta sim\u0163eam, nici m\u0103car nu avea \u00eensemn\u0103tate la ce. C\u00e2t am mers spre cas\u0103 \u00eemi r\u0103suna \u00een minte \u201eAm cravata mea, sunt pionier! \u015ei m\u0103 m\u00e2ndresc cu ea, sunt pionier!\u201c, un c\u00e2ntecel dup\u0103 care nu m\u0103 omor\u00e2sem p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Acum \u00eens\u0103 era vorba despre mine, ceea ce schimba cu totul perspectiva asupra situa\u0163iei. P\u00e2n\u0103 \u015fi trec\u0103torii m\u0103 priveau cu admira\u0163ie \u2013 uit\u0103-te la ea, ce uniform\u0103 frumoas\u0103 are, ce cravat\u0103 nou nou\u0163\u0103!
\n Acas\u0103, \u00een loc s\u0103 dau jos bluza \u015fi fusta, arunc\u00e2ndu-m\u0103 \u00een pantaloni \u015fi tricou, am r\u0103mas la \u0163ol festiv, cu excep\u0163ia papucilor de cas\u0103, care m\u0103 a\u015fteptau \u00eentotdeauna pe prag. Nu trebuia dec\u00e2t s\u0103 defilez pu\u0163in prin \u00eenc\u0103peri, \u00eenfoindu-mi fusta-evantai \u015fi f\u0103c\u00e2nd cravata s\u0103 fluture, de\u015fi nu era v\u00e2nt, ca ai mei s\u0103 bage de seam\u0103 schimbarea: plecasem o \u015fcol\u0103ri\u0163\u0103 oarecare \u015fi m\u0103 \u00eentorsesem pionier\u0103! Laudele vor \u00eencepe s\u0103 curg\u0103, iar eu o s\u0103 le primesc cu sur\u00e2sul modest al unei Mona Lisa din \u0162ara B\u00e2rsei. Asta\u2019s eu, nemaipomenit\u0103, nici s\u0103 vreau nu m\u0103 pot schimba!
\n \u00cen buc\u0103t\u0103ria unde am intrat cu pas sigur \u015fi fruntea sus, nu era nimeni. Masa pe care m\u0103 a\u015ftepta de obicei una dintre m\u00e2nc\u0103rurile mele preferate \u2013 salat\u0103 de vinete, musaca, cartofi pr\u0103ji\u0163i ori zacusc\u0103 \u2013, n-avea pe ea dec\u00e2t mu\u015famaua \u00eenflorat\u0103. Mama \u00eent\u00e2rzia rareori cu cina. Ce se \u00eent\u00e2mplase?
\n Pe ai mei i-am g\u0103sit \u00een sufragerie, a\u015feza\u0163i pe canapea, de parc\u0103 se uitau la un film. Cu televizorul \u00eenchis? Mai era destul p\u00e2n\u0103 la cele dou\u0103 ore de program din fiecare sear\u0103. Tata, cu un bra\u0163 petrecut pe dup\u0103 umerii mamei, tocmai \u00eei spunea cu voce joas\u0103:
\n \u2013 Las\u0103, nu-i sf\u00e2r\u015fitul lumii, ne descurc\u0103 noi, o s\u0103 vezi… Ea \u00eel asculta cu o lucire umed\u0103 \u00een ochi. Lacrimi? N-o mai v\u0103zusem pe mama pl\u00e2ng\u00e2nd. Niciodat\u0103.
\n \u2013 A p\u0103\u021bit ceva bunica?
\n \u00cemi rostisem g\u00e2ndul cu voce tare. Ai mei mau b\u0103gat de seam\u0103 abia atunci \u2013 pe mine \u015fi uniforma de pionier, cu cravata care m\u0103 g\u00e2tuia parc\u0103; sau era spaima? Mama nu putea vorbi, dar tata s-a gr\u0103bit s\u0103 m\u0103 lini\u015fteasc\u0103 \u00een felul lui, tr\u00e2ntindu-mi adev\u0103rul gol-golu\u0163.
\n \u2013 Bunica e bine. Pe mama au dat-o afar\u0103 din serviciu.
\n F\u0103r\u0103 ocoli\u015furi, f\u0103r\u0103 m\u0103nu\u015fi. Cei mici trebuie \u0163inu\u0163i departe de necazurile adul\u0163ilor, cerul copil\u0103riei e mereu f\u0103r\u0103 nori, insista tovar\u0103\u015fa.
\nAi mei lipsiser\u0103 de la lec\u0163ia asta.
\n E numai vina mea! a fost primul meu g\u00e2nd. Nu c-a\u015f fi dezvoltat vreun complex de vinov\u0103\u0163ie, vorba psihologilor ce nu erau \u00eenc\u0103 la mod\u0103. \u00cen anii aceia f\u0103ceam boac\u0103ne \u0219i tr\u0103zn\u0103i pe band\u0103 rulant\u0103, iar p\u0103rin\u0163ii mei tr\u0103geau ponoasele, fiind chema\u0163i s\u0103 dea socoteal\u0103 vecinilor, tovar\u0103\u015fei, mili\u0163ianului ce m\u0103 prinsese trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 locurile marcate; fiind prima dat\u0103, sc\u0103pasem cu o moral\u0103 \u00een loc de amenda pe care tot tata ar fi pl\u0103tit-o… De obicei eram un vortex \u00een jurul c\u0103ruia belelele se adunau ca mu\u0219tele la miere. Am scotocit prin cuf\u0103rul min\u0163ii dup\u0103 ce f\u0103cusem \u00een ultima vreme. N-a trebuit s\u0103 caut prea ad\u00e2nc. La rug\u0103min\u0163ile mele, mama m\u0103 luase de c\u00e2teva ori cu ea pe teren. Unul dintre locatarii \u00een apartamentul c\u0103ruia intraser\u0103m \u2013 ea cu legitima\u0163ia de ILL, eu f\u0103r\u0103 drept ori invita\u0163ie \u2013 o reclamase, asta trebuia s\u0103 fie! F\u0103ceam fe\u0163e-fe\u0163e, iar pe fiecare scria cu litere de-o \u015fchioap\u0103 ce \u00eemi trecea prin minte. Mama a scuturat din cap cu hot\u0103r\u00e2re. Navea leg\u0103tur\u0103 cu mine! La ILL, ca \u015fi-n alte \u00eentreprinderi, se f\u0103ceau c\u00e2nd angaj\u0103ri, c\u00e2nd restructur\u0103ri de personal \u2013 altfel, func\u0163ionarii ar fi stat lini\u015fti\u0163i \u015fi f\u0103r\u0103 grij\u0103, culc\u00e2ndu-se pe o ureche. Tocmai \u00eencepuse o asemenea cur\u0103\u0163enie general\u0103, de\u015fi nu era prim\u0103var\u0103, \u00een r\u00e2ndul angaja\u0163ilor. Mama era cea mai bun\u0103 func\u0163ionar\u0103 de la sectorul unu, dar \u00eei lipsea ceva, carnetul de partid.
\n Ar fi putut s\u0103 \u00eel capete, doar avea origine s\u0103n\u0103toas\u0103. \u00cens\u0103 nu putea nici uita, nici ierta r\u0103ul pe care colectivizarea i-l f\u0103cuse bunicii, lu\u00e2ndu-i loturile cu porumb, bucata de vie \u015fi f\u00e2ne\u0163ele; de-asta \u00ee\u015fi dusese bivoli\u0163ele la ferma zootehnic\u0103 de bun\u0103voie. To\u0163i Vl\u0103d\u0103renii aveau un dinte \u00eempotriva celor ce \u00eei s\u0103r\u0103ciser\u0103 \u015fi o vorb\u0103, arz\u0103-i-ar focul!, prin care le urau s\u0103n\u0103tate.
\n\u00cen Bra\u015fovul vechi, copiii \u00eenv\u0103\u0163au de mici s\u0103 nu spun\u0103 pe strad\u0103 ori la \u015fcoal\u0103 ce auzeau acas\u0103 \u2013 i-ar fi f\u0103cut urechile \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarei s\u0103 \u0163iuie. Nici tata nu-l iubea pe tovar\u0103\u015ful din tablou \u015fi pe bun\u0103 dreptate. P\u0103rin\u0163ii lui \u00ee\u0219i pierduser\u0103 agoniseala c\u00e2nd ru\u015fii \u00eei alungaser\u0103 din gospod\u0103ria de la Chi\u015fin\u0103u \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i rom\u00e2nii de acolo, o nenorocire ce le am\u0103r\u00e2se bunicilor mei ultimii ani de via\u0163\u0103.
\n \u00cen deceniul \u201950, \u00eenainte s\u0103 m\u0103 nasc, se \u00eent\u00e2mplaser\u0103 multe lucruri ur\u00e2te, despre care nu se vorbea dec\u00e2t \u00een \u015foapt\u0103. Fuseser\u0103 ni\u015fte ani grei. Oricine avea o brum\u0103 de avere \u2013 cum fusese sasul din curtea noastr\u0103, cu f\u0103bricu\u0163a lui de crem\u0103 de ghete \u2013 era chemat s\u0103 dea socoteal\u0103. Apoi i se confisca totul, ca unui du\u015fman al poporului ce era. Noroco\u015fii sc\u0103pau cu hainele de pe ei \u015fi un bilet de tren numai dus spre z\u0103ri str\u0103ine, ceilal\u0163i aveau parte de un sejur turistic s\u0103 ne cunoa\u015ftem patria pe la Canal sau la t\u0103iat stuful \u00een Delt\u0103. De-atunci, vremurile se mai \u00eembl\u00e2nziser\u0103. Nu tr\u0103iam nici \u00een paradisul pe care ni-l zugr\u0103vea tovar\u0103\u015fa, dar nici \u00een anii negrii c\u00e2nd un cuv\u00e2nt aruncat la \u00eent\u00e2mplare \u015fi r\u0103st\u0103lm\u0103cit de r\u0103uvoitori te putea b\u0103ga una-dou\u0103 \u00een belea.
\n Comunismul devenise un c\u00e2ine b\u0103tr\u00e2n \u015fi f\u0103r\u0103 din\u0163i, iar mul\u0163i din genera\u0163ia p\u0103rin\u0163ilor mei uitaser\u0103 c\u0103 poate s\u0103 mu\u015fte. Umbra secerei \u015fi a ciocanului nu mai p\u0103rea at\u00e2t de ap\u0103s\u0103toare. Aveam m\u00e2ncare \u00een magazine, nu delicatesele cu etichete care \u00ee\u0163i luau ochii \u00een vest, dar c\u00e2t\u0103 s\u0103 ne \u00eendestuleze pe principiul c\u00e2nd burta e plin\u0103, sufletu-i mul\u0163umit. Numai privilegia\u0163ii cum era tat\u0103l Drag\u0103i puteau pleca \u00een Occident. \u00cens\u0103 \u0163ara era mare \u015fi frumoas\u0103, aveam unde s\u0103 ne ducem \u00een vacan\u0163ele de var\u0103. La frazele sfor\u0103itoare ale activi\u015ftilor de partid te pufnea r\u00e2sul. Pe din\u0103untru, fiindc\u0103 nimeni nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103 la bancurile aruncate pe la cozi ca ni\u015fte c\u00e2rlige de undi\u0163\u0103; nu puteai fi sigur nici cine le spune, nici cine le ascult\u0103. Pentru noi, copiii, comunismul era o hain\u0103 purtat\u0103 pe strad\u0103; o scoteam de \u00eendat\u0103 ce p\u0103\u015feam pragul casei. Tr\u0103iam \u00eentr-o lume normal\u0103? Nu \u015ftiam, nu ne p\u0103sa \u015fi, oricum, naveam \u00eencotro. Era singura pe care o cunoscusem.
\nO lume ce o d\u0103duse pe mama afar\u0103 de la serviciu. Tocmai pe ea, cea mai con\u015ftiincioas\u0103 dintre func\u0163ionarele de teren, numai fiindc\u0103 nu avea c\u0103r\u0163ulia cu coper\u0163i ro\u015fii. O lume care \u00eemi at\u00e2rnase la g\u00e2t cravata de pionier, tot ro\u015fie. \u201eTe faci frate cu dracul p\u00e2n\u0103 treci puntea\u201c, zicea bunica, o vorb\u0103 c\u0103reia abia ast\u0103zi \u00eei pricepeam rostul. Tata \u00ee\u015fi p\u0103strase serviciul, trec\u00e2nd prin str\u00e2mtoarea restructur\u0103rilor; el avea carnet de partid. Eu \u015fi tata pe de-o parte, mama \u015fi bunica pe de alta… Din ce tab\u0103r\u0103 f\u0103ceam parte, a celor buni sau a celor r\u0103i? Am cravata mea, sunt pionier! \u00cens\u0103 nu m\u0103 mai m\u00e2ndream cu ea. Deloc.
\nMama s-a dus s\u0103 preg\u0103teasc\u0103 ceva de m\u00e2ncare, iar tata s-a luat dup\u0103 ea s-o ajute la cur\u0103\u0163atul zarzavaturilor \u015fi s-o \u0163in\u0103 vorb\u0103, s\u0103 \u00ee\u015fi mai uite sup\u0103rarea.
\n\u00cen camera mea mi-am dat jos uniforma, arunc\u00e2nd-o pe un scaun, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eemi pese dac\u0103 se vor strica pliurile fustei sau se va \u0219ifona cravata ce r\u0103m\u0103sese sugrumat\u0103 \u00een inelul de plastic. Ceremonia de la \u0219coal\u0103 mi-era \u00eenc\u0103 proasp\u0103t\u0103 \u00een minte, dar fastul ei p\u0103rea stupid \u0219i f\u0103r\u0103 noim\u0103.
\nTot farmecul pierise, ori poate nu fusese niciodat\u0103 acolo. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Rodica BRETIN CRAVATA RO\u0218IE Noi cei din clasa a doua B de la \u0218coala 12 \u00eempliniser\u0103m cu to\u021bii opt ani,<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":24763,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24810"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24810"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24810\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24811,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24810\/revisions\/24811"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/24763"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24810"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24810"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24810"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}