{"id":24762,"date":"2025-06-23T21:29:32","date_gmt":"2025-06-23T18:29:32","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24762"},"modified":"2025-06-23T21:29:32","modified_gmt":"2025-06-23T18:29:32","slug":"literadura-nr-36-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24762","title":{"rendered":"Literadura nr. 36 (1)"},"content":{"rendered":"

Editorial <\/strong><\/em><\/p>\n

Teo Cabel <\/strong>
\n\"\"

Con\u0219tien\u021bi sau nu, via\u021ba noastr\u0103 este cuv\u00e2nt, culoare, sunet! Cuv\u00e2ntul are substan\u021b\u0103, este ziditor, culoarea nuan\u021beaz\u0103, contureaz\u0103, umple de vitalitate sau gole\u0219te \u00een parteneriat literal\/ literar, c\u00e2nd avem doar alb \u0219i negru din nep\u0103sare sau egoism.
\n Vara ajunge la apogeu extazul naturii. Parfum \u0219i culoare \u00eenc\u00e2nt\u0103 sim\u021burile, privirea, mirosul, bulevardele, parcurile, cur\u021bile debordeaz\u0103 de miros de tei, de trandafiri, de caprifoi. Oriunde. De la ore foarte matinale ciripitul face concuren\u021b\u0103 cu emisiunile de la radio, vr\u0103bii, mierloi, caraga\u021be, gugu\u0219tiuci.
\n La televizor o atmosfer\u0103 de politichie cu iz de toate vechi \u0219i nou\u0103 toate. Din aceast\u0103 ecua\u021bie a vie\u021bii pe p\u0103m\u00e2nt cea mai mare necunoscut\u0103 r\u0103m\u00e2ne omul. De\u0219i tot el rezolv\u0103 ecua\u021bia.
\n Alegerile s-au terminat. \u00cenving\u0103torul trebuie s\u0103 ofere Rom\u00e2niei stabilitatea de care are nevoie prin politica sa. \u00cenvinsul este departe de ideea de gentleman, mai bine i se potrive\u0219te cea de parabolan. Recent a fost 1 iunie. Copiii trebuie s\u0103 fie pe primul loc. Ei sunt cei care ne vor \u00eenlocui. Politica bun\u0103 va influen\u021ba direct sau indirect dezvoltarea, educa\u021bia \u0219i viitorul lor.
\n La Buz\u0103u a \u00eenceput T\u00e2rgul Dr\u0103gaica, cel mai vechi t\u00e2rg din \u021bar\u0103. Atrac\u021bia principal\u0103 este pentru cei mici. Dac\u0103 le vezi reac\u021bia la intrare \u00een \u201eb\u00e2lci\u201d, ui\u021bi de toate necazurile \u0219i datoriile \u0219i te bucuri al\u0103turi de ei.
\n \u0218i dup\u0103 o gur\u0103 de cafea amar\u0103 opresc televizorul \u0219i m\u0103 apuc s\u0103 preg\u0103tesc num\u0103rul 36 al revistei Literadura. Citind editorialul de atunci \u0219i tr\u0103g\u00e2nd linie s-au adunat nou\u0103 ani de c\u00e2nd apare revista. Litera se d\u0103 de-a dura \u00eenc\u0103 din primele clipe ale vie\u021bii. O auzi cum pulseaz\u0103 \u00een urechi semnificant f\u0103r\u0103 semnificat. Evolu\u021bia este apoi uluitoare, cuv\u00e2ntul \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te r\u0103d\u0103cini \u00een fiin\u021ba micului om. Literele, aceste roti\u021be, transport\u0103 sensuri de la un suflet la altul, de la o entitate la alta. Cuv\u00e2ntul, un pas care se adaug\u0103 mereu altuia. Scriitorul este unic, nu pentru c\u0103 se crede unic, ci pentru c\u0103 a rostogolit literele, a rostogolit pagini, sute, mii, zeci de mii. Aceast\u0103 rostogolire i-a dat con\u0219tiin\u021ba curgerii constante, n\u0103v\u0103litoare, dar relative, a textului; i-au imprimat o amprent\u0103, care a determinat elaborarea propriei amprente. Revista caut\u0103 s\u0103m\u00e2n\u021ba, o planteaz\u0103, o cre\u0219te. Poetul traduce din nelini\u0219tea fiin\u021bial\u0103, din nerostire, din galaxiile de sentimente, rostogolind literele \u00een cuvinte, cuvintele \u00een text, textul \u00een literaturitate.
\n C\u00e2nd pleci la drum trebuie s\u0103 fii hot\u0103r\u00e2t s\u0103 continui s\u0103 mergi. Scopul nu este unul personal. Scopul este literar. Mul\u021bumim celor care au fost \u0219i sunt al\u0103turi de noi! Prezen\u021ba domniilor lor, scriitori\/ scriitoare \u00een paginile revistei, confirm\u0103 scopul de care spuneam.
\nLiteradura este rostogolirea concomitent\u0103 a literelor cu secundele. Tragem speran\u021b\u0103 c\u0103 literele vor fi consemnate \u00een istoria secundelor \u0219i numele celor care au \u00een\u021beles demersul nostru nu se va evapora \u00een uitare.
\n Echipa de redac\u021bie v\u0103 ureaz\u0103 lecturi pl\u0103cute \u00een continuare! <\/p>\n

Florentin POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Oameni \u015fi locuri din Buz\u0103ul de alt\u0103dat\u0103 (XXXII) <\/strong><\/p>\n

Cu V. Voiculescu la P\u00e2rscov \u0219i mai departe (II) <\/strong><\/p>\n

Referindu-ne la prezen\u021ba copilului V. Voiculescu \u2013 viitor creator de literatur\u0103 \u2013 \u00een spa\u021biul satului s\u0103u natal nu putem s\u0103 nu amintim o anume precocitate a lui, sesizat\u0103 ca atare, mai \u00eent\u00e2i, cum era \u0219i firesc, de familie: \u201eMi se spunea c\u0103 m-am n\u0103scut cu c\u0103i\u021b\u0103 pe cap, c\u0103 voi avea noroc… Mama m\u0103 adora, surorile m\u0103 iubeau, pentru to\u021bi eram o minune\u201c, m\u0103rturisea V. Voiculescu cu prilejul amintit mai \u00eenainte. De timpuriu el se arat\u0103 a fi un copil dotat cu o memorie rar\u0103, cu o vioiciune intelectual\u0103 aparte, cu mult spirit de observa\u021bie. Uneori Dile, cum \u00eei spuneau ai casei, \u00eei face s\u0103 r\u00e2d\u0103 \u00een hohote pe to\u021bi din familie, cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentr-o zi c\u00e2nd una dintre surori citea dintr-o carte de vise. Ea rostise:
\n\u201eTurci vis\u00e2nd \u2013 mare bucurie!\u201c, iar copilul ad\u0103ugase de la el, ca s\u0103-l aud\u0103 cei de fa\u021b\u0103: \u201eC\u0103 te taie \u2013 mare veselie!\u201c
\n Unii oameni din sat se mirau de iste\u021bimea feciorului, de\u0219i, dac\u0103 am sta s\u0103 judec\u0103m cu dreptate nu prea aveau de ce. Nu prea aveau fiindc\u0103 pu\u0219tiul nu se tr\u0103gea din fitecine. Tat\u0103l, Costache Voicu nu era un s\u0103r\u0103ntoc \u0219i nici veste de lene\u0219 ori risipitor nu i se dusese. Se putea spune c\u0103 se num\u0103r\u0103 printre gospodarii avu\u021bi ai P\u00e2rscovului: de\u021binea aproape o sut\u0103 de hectare de p\u0103m\u00e2nt, avea multe vite, st\u00e2n\u0103 de oi \u0219i porci \u0219i c\u00e2teva cazane de f\u0103cut \u021buic\u0103. Pe de alt\u0103 parte acumulase \u0219i o bogat\u0103 experien\u021b\u0103 de via\u021b\u0103. P\u00e2n\u0103 la 47 de ani, c\u00e2nd se \u00eensurase cu Sultana Ioan, fata lui Ioan Hagiul (la r\u00e2ndul lui un negustor care ajunsese p\u00e2n\u0103 \u00een Orient) cutreierase fel de fel de locuri. Apoi, c\u00e2nd s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 se a\u0219eze la casa lui s-a dovedit a fi un bun \u0219i harnic gospodar. Dovad\u0103? Situa\u021bia material\u0103 a familiei, care-\u0219i permitea s\u0103 aib\u0103 care \u0219i tr\u0103suri proprii, s\u0103 se deplaseze c\u00e2nd \u0219i unde voia, iar mai apoi, c\u00e2nd \u0219i-a dat seama de voca\u021bia pe care micul Dile o are pentru studii, s\u0103-l trimit\u0103 pe acesta la \u0219colile din ora\u0219, mai \u00eent\u00e2i la Buz\u0103u \u0219i mai t\u00e2rziu la Bucure\u0219ti.
\n\u201eTe-nt\u00e2mpina cu cinste b\u0103tr\u00e2na noastr\u0103 cas\u0103…\u201c
\n Pentru perioada p\u00e2rscovean\u0103 a copil\u0103riei lui V. Voiculescu exist\u0103 un poem, din care am citat deja, Casa noastr\u0103, \u00een care scriitorul descrie micul univers \u00een care a venit pe lume \u0219i care se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a aidoma unui paradis bucolic, dominat de vegeta\u021bie, de lini\u0219te \u0219i locuit de oameni cu rosturi precise. Pana poetului \u00eentocmai penelului unui pictor \u0219tie s\u0103 amestece deopotriv\u0103 culorile \u0219i tonurile, dar s\u0103 le \u0219i dea o anume not\u0103 de nostalgie:
\nDe cum intrai pe poarta ce-\u021bi deschidea jitarul,
\nTe-nt\u00e2mpina cu cinste b\u0103tr\u00e2na noastr\u0103 cas\u0103,
\nP\u0103r\u00e2nd, din lungul cur\u021bii ce prejmuia hotarul, C\u0103-\u021bi zice bun\u0103 vreme, poftindu-te voioas\u0103.
\nTihnit\u0103-n rost \u0219i-n robot, ca un altar de sf\u00e2nt\u0103,
\nCurat\u0103, -nc\u0103p\u0103toare, primind cum se cuvine,
\nLa spate cu f\u00e2nt\u00e2na \u0219i-un tei cu coama fr\u00e2nt\u0103
\n\u0218i-al\u0103turi cu prisaca chiaburilor albine,
\nA\u0219a am pomenit-o pe c\u00e2nd tr\u0103iau bunicii,
\nZ\u00e2mbind, ocrotitoare, la marginea p\u0103durii… Pelinul, izma, cimbrul, rochi\u021ba-r\u00e2ndunicii Umpleau nesup\u0103rate tot golul b\u0103t\u0103turii.
\n[\u2026] Mai sus, spre miaz\u0103noapte, ne st\u0103vilea priporul… Urcau apoi largi plaiuri, se netezeau poiene, \u0218i-n fund, ocol d\u00e2nd \u021b\u0103rii, mun\u021bi suri \u021bineau soborul \u0218i-\u0219i negurau adesea albitele spr\u00e2ncene.
\nPlutea pe noi o pace ad\u00e2nc\u0103, robitoare,
\nCa peste-un schit ce pururi ar sta la rug\u0103ciune,
\n\u0218i-\u0219i rev\u0103rsa seninul \u00eentreaga-i s\u0103rb\u0103toare Pe inimile noastre, \u00een vremi nespus de bune!
\n A\u0219adar, prima descoperire a lumii de c\u0103tre copil se petrece \u00een ograda casei p\u0103rinte\u0219ti, \u00eempiedic\u00e2nduse printre ierburile \u00eenalte, alerg\u00e2nd fluturii \u0219i tulbur\u00e2nd laborioasa munc\u0103 a vreunei albine, poposit\u0103 pe corola unei flori. Acum \u0219i aci sim\u021burile copilului sunt ascu\u021bite la maximum, ochii lui urm\u0103resc, ca pe o mare tain\u0103, mi\u0219c\u0103rile plantelor \u0219i ale g\u00e2zelor, zborul p\u0103s\u0103rilor, iar urechile-i cat\u0103 s\u0103 deslu\u0219easc\u0103 misterul ce se strecoar\u0103 \u00een susurul S\u0103r\u0103\u021belului din apropiere, \u00een fo\u0219netul frunzelor din coroana, misterioas\u0103 \u0219i ea, a celor doi nuci mari, ori a celorlal\u021bi pomi din gr\u0103din\u0103.
\n P\u00e2n\u0103 \u00een urm\u0103 cu c\u00e2teva decenii, pe undeva prin preajma vechii case se mai p\u0103stra \u00eenc\u0103 unul din acei nuci falnici de odinioar\u0103. \u00centre crengile lui, ne spunea unul din fo\u0219tii colegi de \u0219coal\u0103 primar\u0103 ai viitorului scriitor, Dile (cum am v\u0103zut c\u0103 \u00eel alintau p\u0103rin\u021bii) \u00ee\u0219i f\u0103cuse un pat de sc\u00e2nduri \u00een care se urca adesea pentru a putea vedea o bun\u0103 parte din lunca S\u0103r\u0103\u021belului \u0219i din aceea a r\u00e2ului Buz\u0103u. Ce va fi sim\u021bit, ce sentimente va fi \u00eencercat el \u00een acele momente e greu de spus. Cert este c\u0103 \u00eemp\u0103timitul \u00eendr\u0103gostit de natur\u0103, marcat de momentele cu pricina, acumuleaz\u0103, depoziteaz\u0103 \u00een camerele niciodat\u0103 pline ale sufletului tr\u0103iri, impresii, scene, clipe ce nu se repet\u0103. Peste ani \u00eensu\u0219i nucul purt\u0103tor al patului de odinioar\u0103 devine \u201epersonaj\u201c \u00eentr-o poezie:
\nCire\u0219ii nici nu sufl\u0103 cuprin\u0219i de picoteal\u0103,
\nIar merii, de pe l\u0103turi \u021bin crengile pleo\u0219tite,
\nPe c\u00e2nd cai\u0219ii ginga\u0219i cu foile p\u0103lite
\nSe sprijin\u0103-n z\u0103plazuri, sf\u00e2r\u0219i\u021bi de z\u0103pu\u0219eal\u0103. Doar nucul plin de umbr\u0103 r\u0103m\u00e2ne drept \u00eentr-una, Cupola-i grea de frunz\u0103 pun\u00e2nd-o scut luminii,
\nCa un monarh ce, falnic, \u00een mijlocul gr\u0103dinii Cu bra\u021bele-n\u0103l\u021bate \u00ee\u0219i \u021bine sus cununa.
\n(\u201eNucul\u201c)
\n \u00cen adev\u0103r, are ce \u0219i de ce s\u0103-l impresioneze, \u00eendeosebi prim\u0103vara \u0219i vara pe copilul sensibil la mi\u0219c\u0103rile cele mai mici ale naturii. C\u0103ci vegeta\u021bia, at\u00e2t de variat\u0103 \u0219i de bogat\u0103 \u00een zon\u0103, irumpe \u00een miriade de forme \u00een mai toate anotimpurile. O explica\u021bie a prezen\u021bei naturii premontane \u0219i de deal \u00een primele volume voiculesciene de poezie aici se afl\u0103. Toponimele men\u021bionate \u00een chiar cuprinsul unor asemenea poeme (Gorganele, Muchea \u0219.a.) \u00eenl\u0103tur\u0103 orice umbr\u0103 de \u00eendoial\u0103 care ar mai putea pluti \u00een aer \u00een leg\u0103tur\u0103 cu afirma\u021bia noastr\u0103. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Editorial Teo Cabel Con\u0219tien\u021bi sau nu, via\u021ba noastr\u0103 este cuv\u00e2nt, culoare, sunet! Cuv\u00e2ntul are substan\u021b\u0103, este ziditor, culoarea nuan\u021beaz\u0103, contureaz\u0103,<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":24763,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24762"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24762"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24762\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24764,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24762\/revisions\/24764"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/24763"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24762"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24762"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24762"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}