Oi fi citit, n-oi fi citit…. Am o vag\u0103 imagine, virtual\u0103, cu o gar\u0103, un tren…. Dar nu le pot pune pe seama lecturii.
\n Ana Karenina. Devenit de c\u00e2teva ori film (romanul) \u0219i ajuns \u0219i pe m\u00e2na lui Copeland spre a-i crea ambientul muzical. Tot produc\u021bie a anului 1997, povestea lui Tolstoi a fost redecodat\u0103 de Bernard Rose, regizorul \u0219i scriitorul scenariului. De\u0219i americ\u0103neasc\u0103 perioada filmelor de dram\u0103, catalogare prins\u0103 de deponen\u021bii de vorbe \u00een Wikipedia particularizat\u0103, filmul are o fran\u021buzoaic\u0103 drept protagonist\u0103, vreo trei englezoi \u0219-o canadianc\u0103. Muzica, pus\u0103 \u00een c\u00e2rca lui Copeland, este mai greu identificabil\u0103 in dreptul lui, va fi nevoie de o vizionare comparat\u0103 pentru dislocarea pasajelor sale din noianul de rusisme ale mai marilor, titanilor Ceaikovski, Rahmaninov \u0219i Prokofiev. Deci nu insist p\u00e2n\u0103 nu-mi voi aloca timpul necesar urm\u0103ririi da capo al fine. Totu\u0219i, s\u0103 pun la socoteal\u0103 interpretarea Pateticii cu nr. 6 a lui Ceaikovski, spune-se, mai proieminent\u0103, fiindc\u0103 \u00eenso\u021birea cu tonuri sale tragice fa\u021b\u0103 de personajul principal ar fi fost plictisitoare. Nu voi nega aceast\u0103 p\u0103rere, \u00eens\u0103 pot s\u0103-mi exprim dezacordul pentru atare subiectivism. \u00cen definitiv, fiecare privitor-ascult\u0103tor se ghideaz\u0103 \u0219i asimileaz\u0103 imaginile, cuvintele \u0219i sunetele ordonate \u00een ceea ce se nume\u0219te muzic\u0103 dup\u0103 propriile experien\u021be. Unii pot conexa culorile cu muzica, al\u021bii detalii insignifiante cu tr\u0103iri anterioare, iar nivelul de intensitate, sensibilitatea interioar\u0103 s\u0103 aib\u0103 valori mari pentru chestiuni nesemnificative \u0219i mici pentru \u00eent\u00e2mpl\u0103ri cu adev\u0103rat tragice.
\n De la un cap\u0103t de lume, la altul. De la Bernard Rose, londonez, considerat, v\u0103d, pionierul realiz\u0103rii digitale de film, Stewart trece la Patru Zile \u00een Septembrie – traducere cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt – \u00een Brazilia. T h ri l l er (de pronun\u021bat cum am scris). Baretto regizor, p\u0103rin\u021bii s\u0103i, Lucy \u0219i Luiz produc\u0103tori, el \u00een activitate de la 17 ani. Mai exact, \u00een 1973 semneaz\u0103 pelicula \u201eTati, a garota\u201d, ce prime\u0219te la a opta edi\u021bie recunoa\u0219terea unanim\u0103 a juriului. L\u0103s\u00e2nd vizionarea pentru viitor a peliculei cu subiect slav, la braziliana lui Rose am aruncat totu\u0219i o privire. Muzica, desigur, important\u0103 \u0219i prezent\u0103, cum la brazilieni, al\u0103turi de mi\u0219c\u0103rile energice \u0219i lascive ale femeilor lor, este \u0219i ocup\u0103 o lung\u0103 perioad\u0103 din zi. De la sine \u00een\u021beles c\u0103 \u0219i fotbalul. \u0218i de ce n-ar fi? Dup\u0103 o a\u0219a c\u0103ldur\u0103 la lumina soarelui, mai s\u0103-\u021bi vin\u0103 s\u0103 zburzi \u00eencep\u00e2nd cu \u00eencinarea. Care s\u0103 fie cea mai cunoscut\u0103 melodie a lor? The Girl of Ipanema. Inserat\u0103 de la primele derul\u0103ri ale imaginilor. \u201eStric\u0103ciunile\u201d armonice sunt exact cele ce stau la baza jazz-ului actual. Cum americanii \u00eencep \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura muzical\u0103, de vreo cincizeci de ani \u00eencoace, la gr\u0103dini\u021b\u0103 de la New York, New York, atare brazilienii cu Ipanema. S\u0103 auzi\u021bi ce straniu sun\u0103 pe al doilea acord do# al grupului de doamne, ce tensiune induce ascult\u0103torului, fiindc\u0103 se suprapune peste re, \u00eempreun\u0103 form\u00e2nd o secund\u0103 mic\u0103 ce \u00een alte condi\u021bii te-ar scoate din min\u021bi dac\u0103 ar dep\u0103\u0219i mai mult de o m\u0103sur\u0103, c\u00e2t \u021bine \u00een melodie. B\u0103nuiesc c\u0103 Stewart a dorit s\u0103 aib\u0103 parte de o nou\u0103 experien\u021b\u0103 ori doar s\u0103 \u00eenceap\u0103 una, unde majoritatea muzicienilor \u00eenc\u0103 mai caut\u0103 subtilit\u0103\u021bi. De fapt, intr\u0103 pe un teren, ca \u0219i teritoriul Braziliei, vast \u0219i \u00eenc\u0103 neexplorat. \u0218ti\u021bi c\u00e2t unii dintre voi. Nici m\u0103car 40 de procente. A\u0219a, doar ca s\u0103 st\u00e2rnesc curiozitatea, Bernand \u0219i-a construit o \u201ec\u0103su\u021b\u0103\u201d \u00een jungla amazonian\u0103 \u0219i a avut o ton\u0103 de necazuri. \u0218i-a pus \u00een cap autorit\u0103\u021bile, care nu s-au l\u0103sat p\u00e2n\u0103 nu l-au obligat s\u0103 o demoleze. Soundtrack-ul este calm. Lipsesc acele dizarmonii, suspansul este de intensitate mai mic\u0103, un fel de melancolie l-a cuprins pe Stewart, b\u0103nuiesc, tot materialul este mai cizelat, se apropie mai mult ca sound de orchestra simfonic\u0103 – c\u00e2nd nu abuzeaz\u0103 nici compozitorul, nici dirijorul de \u201efurie\u201d -, ceea ce eviden\u021biaz\u0103 \u00eenceputul maturiz\u0103rii muzicale a lui Copeland. \u0218i faptul c\u0103 a reu\u0219it s\u0103 asculte limba portughez\u0103 pentru a-\u0219i trezi sim\u021burile componistice este un semn c\u0103 Stewart a trecut dincolo de faza preocup\u0103rii pentru propria personalitate, cum \u0219i Sting cam tot din aceea\u0219i perioad\u0103 \u0219i-a dat seama c\u0103 singur pe lume nu e tocmai un concept s\u0103n\u0103tos pentru deceniul cinci al v\u00e2rstei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Oi fi citit, n-oi fi citit…. Am o vag\u0103 imagine, virtual\u0103, cu o gar\u0103, un tren…. Dar nu le pot<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":10495,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,116],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24613"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24613"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24613\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24614,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24613\/revisions\/24614"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10495"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24613"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24613"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24613"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}