{"id":24446,"date":"2025-03-21T01:38:19","date_gmt":"2025-03-20T22:38:19","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24446"},"modified":"2025-03-21T01:38:19","modified_gmt":"2025-03-20T22:38:19","slug":"literadura-nr-35-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24446","title":{"rendered":"Literadura nr. 35 (10)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Rodica Bretin<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" alt=\"\" width=\"330\" height=\"450\" class=\"alignnone size-full wp-image-18382 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg 330w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin-220x300.jpg 220w\" data-sizes=\"(max-width: 330px) 100vw, 330px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 330px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 330\/450;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" alt=\"\" width=\"330\" height=\"450\" class=\"alignnone size-full wp-image-18382\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg 330w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin-220x300.jpg 220w\" sizes=\"(max-width: 330px) 100vw, 330px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>ILDIKO<\/strong><\/p>\n<p>     \u00cen 1963 aveam aproape cinci ani, v\u00e2rst\u0103 la care e\u0219ti deja tot ce ai putea s\u0103 fii, ca s\u0103 citez un filosof al c\u0103rui nume nu mi-l aduc aminte. \u00cens\u0103 nu am uitat diminea\u021ba r\u0103coroas\u0103 de septembrie c\u00e2nd mama m-a dus pentru prima oar\u0103 la gr\u0103dini\u021b\u0103. Kindergarten era pe strada Lung\u0103, \u00eentr-o cl\u0103dire veche, s\u0103seasc\u0103 \u2013 cum altfel? \u2013 av\u00e2nd o curticic\u0103 \u00een spate, cu o groap\u0103 cu nisip unde se jucau cei de la grupa mic\u0103 \u0219i o curte larg\u0103 spre strad\u0103, \u00een care fusese turnat pietri\u0219.<br \/>\nAbia intrasem pe poart\u0103 \u0219i am avut primul \u0219oc. At\u00e2\u021bia copii! Nu-mi \u00eenchipuiam c\u0103 ar putea fi a\u0219a de mul\u021bi \u00een tot Bra\u0219ovul. \u00cen curtea casei unde m\u0103 n\u0103scusem nu era niciunul apropiat de v\u00e2rsta mea, iar pe strad\u0103 n-aveam voie s\u0103 m\u0103 joc. Crescusem printre oameni mari \u0219i, scoas\u0103 din singura lume pe care o cuno\u0219team, cea a adul\u021bilor, eram ca o s\u0103lb\u0103ticiune \u021binut\u0103 prea mult\u0103 vreme \u00een cu\u0219c\u0103 \u0219i care, eliberat\u0103 pe nea\u0219teptate \u00een mijlocul p\u0103durii nu \u0219tia ce sunt copacii, nici cum s\u0103 se ca\u021bere \u00eentr-unul.<br \/>\n    Dup\u0103 ce m\u0103 l\u0103sase \u00een m\u00e2inile capabile ale educatoarei, Fr\u00e4ulein Klara, mama se f\u0103cuse nev\u0103zut\u0103 at\u00e2t de repede \u00eenc\u00e2t n-am apucat s\u0103 m\u0103 ag\u0103\u021b de ea. \u00cen schimb am f\u0103cut ce \u0219tiam eu mai bine, \u00eenc\u0103 de pe atunci \u0219i am tot exersat \u00eentre timp: am g\u0103sit un cotlon retras unde s\u0103 m\u0103 ascund. Nu auzisem de Ziua cea mai lung\u0103 a lui Cornelius Ryan, dar prima pe care am petrecut-o la Kindergarten a fost cu siguran\u021b\u0103 a\u0219a. Ceilal\u021bi copii n-aveau probleme, dimpotriv\u0103, se jucau cu \u00eensufle\u021bire, strig\u00e2ndu-\u0219i cuvinte de ne\u00een\u021beles pentru mine. M\u0103 lipisem de un perete \u0219i \u00eenchisesem ochii, dorindu-mi fierbinte s\u0103 m\u0103 topesc \u00een aer ca Omul invizibil, de\u0219i nici cartea lui H.G. Wells nu o citisem \u00eenc\u0103.<br \/>\nDup\u0103-amiaza, c\u00e2nd mama a venit s\u0103 m\u0103 ia, am fost at\u00e2t de u\u0219urat\u0103 c\u0103 nu m\u0103 abandonase acolo, \u00eenc\u00e2t nici m\u0103car nu m-am g\u00e2ndit s\u0103 m\u0103 pl\u00e2ng. M-am \u00eencle\u0219tat de m\u00e2na ei, iar la \u00eentrebarea \u201ecum fost la gr\u0103dini\u021b\u0103?\u201c am r\u0103spuns ce trebuia, adic\u0103 \u201ebine\u201c. \u0218tiam, dintr-un instinct pe care ast\u0103zi l-am pierdut, s\u0103 fac exact ce a\u0219teptau al\u021bii de la mine, \u00eent\u00e2i p\u0103rin\u021bii, apoi educatoarea, iar mai t\u00e2rziu profesorii. \u0218i-apoi, mama era at\u00e2t de hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103 urmez gr\u0103dini\u021ba german\u0103 \u00eenc\u00e2t orice revolt\u0103 din partea mea n-ar fi avut \u0219anse de izb\u00e2nd\u0103.<br \/>\n    A\u0219a c\u0103, \u00een urm\u0103toarea zi m-am dus din nou. M-am pomenit c\u0103 m\u0103 scufund nu \u00een ap\u0103, ci \u00een sunetele unei limbi din care nu pricepeam o iot\u0103. Toat\u0103 lumea vorbea germana, \u201ealle sprechen deutsch\u201c \u2013 de-asta se numea Kindergarten, nu? To\u021bi trebuia s\u0103 ne \u00een\u021belegem \u00eentre noi numai \u00een nem\u021be\u0219te, hot\u0103r\u00e2se Fr\u00e4ulein Klara, iar \u00een cele \u0219ase ore c\u00e2t era programul zilei, a\u0219a se \u0219i \u00eent\u00e2mpla.<br \/>\nCei mai mul\u021bi de acolo erau chiar copii de sa\u0219i, ceilal\u021bi \u00eenv\u0103\u021baser\u0103 germana \u00een familie, cu faimoasele guvernante, un fel de Mary Poppins autohtone. \u00centre ei m\u0103 sim\u021beam ca o emigrant\u0103 ajuns\u0103 \u00eentr-o \u021bar\u0103 str\u0103in\u0103, ne\u0219tiind ce s\u0103 fac ori \u00eencotro s\u0103 o apuc. De obicei spre col\u021bul unde m\u0103 pedepseam singur\u0103, cu t\u0103cere \u0219i izolare. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, oricine ar fi \u00eenv\u0103\u021bat germana. Eu \u00eens\u0103 am rezistat eroic. Eram afon\u0103 la sunetele unei limbi pe care Rainer Maria Rilke a f\u0103cut-o s\u0103 sune at\u00e2t de armonios \u00een poezie? Poate, dar mai degrab\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat\u0103, refuz\u00e2nd s\u0103 mi se bage pe g\u00e2t orice, chiar dac\u0103 \u201espre binele meu\u201c.<br \/>\n    La lec\u021biile educatoarei, c\u00e2nd eram \u00eentrebat\u0103 t\u0103ceam, ceea ce din fericire nu se \u00eent\u00e2mpla prea des. Fr\u00e4ulein Klara se ocupa de copiii care \u00eei meritau \u00eentreaga aten\u021bie, \u00eei r\u0103spl\u0103teau sfor\u021b\u0103rile cu progrese evidente. Devenisem oaia neagr\u0103 a gr\u0103dini\u021bei, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi pese prea mult, oricum nu \u0219tiam cum se spune asta \u00een nem\u021be\u0219te.<br \/>\n     C\u00e2t despre colegii mei, nu puteam s\u0103 m\u0103 \u00eemprietenesc cu vreunul nici dac\u0103 a\u0219 fi vrut. To\u021bi f\u0103ceau cu u\u0219urin\u021b\u0103 ceva ce eu nu eram \u00een stare \u2013 de ce s\u0103 nu se simt\u0103 superiori? La v\u00e2rsta aceea nu exist\u0103 nuan\u021be, lumea se vede \u00een alb \u0219i negru, iar eu am ajuns repede s\u0103 o \u00eempart \u00een dou\u0103 \u2013 eu \u0219i ceilal\u021bi.<br \/>\n    Numai c\u0103, la o lun\u0103 \u0219i jum\u0103tate dup\u0103 ce mama m\u0103 \u00eenrolase cu for\u021ba \u00een legiunea str\u0103in\u0103, grupa mic\u0103 a gr\u0103dini\u021bei germane de pe strada Lung\u0103, lucrurile s-au schimbat. \u00cen bine, sau a\u0219a am crezut la \u00eenceput.<br \/>\n    Printre gratiile singur\u0103t\u0103\u021bii s-a strecurat o raz\u0103 de soare. Speran\u021ba avea ochii verzi, codi\u021be blonde \u0219i se numea Ildiko. Noua venit\u0103 era unguroaic\u0103 \u0219i \u2013 minune! \u2013 nu \u0219tia vreun cuv\u00e2nt \u00een german\u0103. Copiii au primit-o la fel ca pe mine, cu r\u0103ceal\u0103 \u0219i superioritate. Evident, am fost atrase una de alta, ca dou\u0103 naufragiate exilate pe o insul\u0103, de\u0219i a noastr\u0103 era departe de a fi pustie. Ne-am \u00eemprietenit repede, schimb\u00e2nd promisiuni \u0219i jur\u0103minte de ve\u0219nic\u0103 amici\u021bie \u00een rom\u00e2n\u0103, limba pe care o \u0219tiam am\u00e2ndou\u0103, eu mai bine, ea cu sc\u0103p\u0103ri gramaticale \u00ac\u2013 dar nimeni nu-i perfect.<br \/>\nAm deprins multe de la noua mea prieten\u0103: s\u0103 joc \u201e\u0219otro\u201d, \u201ePopa prostu\ua78c\u201d, \u201cBaba oarba\u201c, s\u0103 alerg prin curtea cu pietre, c\u0103z\u00e2nd \u0219i julindu-m\u0103, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eemi pese dac\u0103 m\u0103 \u00eentorceam acas\u0103 cu batista legat\u0103 \u00een jurul c\u00e2te unui genunchi, p\u0103tat\u0103 de s\u00e2nge. \u00cens\u0103 ce am \u00eenv\u0103\u021bat cu adev\u0103rat important \u2013 de\u0219i nu \u0219tiam pe vremea aceea s\u0103 \u00eei dau un nume \u2013 a fost arta disimul\u0103rii.<br \/>\n    Nu trebuia s\u0103 \u0219tiu germana, era de-ajuns s\u0103 m\u0103 prefac. \u0218i-am \u00eenceput s\u0103 repet dup\u0103 ureche \u201eF\u00fcr Papa\u201c, \u201eO Tannenbaum\u201c, \u201eH\u00e4nde Waschen\u201c, \u201eDas bin ich und das bist du!\u201c \u0219i alte c\u00e2ntece sau poezioare. Le prindeam din zbor, apoi le turuiam ca un papagal, f\u0103r\u0103 s\u0103 am habar ce voiau s\u0103 zic\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 intereseze. Victorie! Vorbeam \u00een sf\u00e2r\u0219it germana \u0219i \u00eenc\u0103 cu un accent autentic. Mama, care la \u00eenceput fusese \u00eengrijorat\u0103 de progresele mele lente, ori mai precis de lipsa lor, acum se lini\u0219tise \u0219i era m\u00e2ndr\u0103 de mine. Nu degeaba o cadorisise pe educatoare cu o mul\u021bime de aten\u021bii pe care Fra\u00fclein Klara le primea cu un sur\u00e2s modest, de misionar catolic ce reu\u0219ise s\u0103 converteasc\u0103 un p\u0103g\u00e2n \u00eend\u0103r\u0103tnic, aduc\u00e2ndu-l la adev\u0103rata credin\u021b\u0103.<br \/>\n    \u0218i toate astea i le datoram lui Ildiko. Dac\u0103 cineva m-ar fi \u00eentrebat \u201ecum e prietena ta?\u201c a\u0219 fi t\u0103cut probabil, \u00eencurcat\u0103. Cum s\u0103 o descriu? Dr\u0103gu\u021b\u0103, de\u0219teapt\u0103, vesel\u0103 erau no\u021biuni abstracte, prea complicate pentru mintea mea de copil. \u00cemi amintesc doar c\u0103 avea gropi\u021be \u00een obraji, de parc\u0103 ar fi fost tot timpul gata s\u0103 izbucneasc\u0103 \u00een r\u00e2s, iar degetele i le sim\u021beam fierbin\u021bi c\u00e2nd se \u00eempleteau cu ale mele. \u0218i ochii, da, ochii \u00eei erau verzi a\u0219a cum spuneau cei mari c\u0103 ar fi marea pe care \u00eenc\u0103 nu o v\u0103zusem.<br \/>\n    Diminea\u021ba, cum ajungeam la Kindergarten ne c\u0103utam din priviri, apoi toat\u0103 ziua ne \u021bineam aproape una de alta, av\u00e2nd grij\u0103 ca la jocurile cu restul grupei s\u0103 nimerim \u00een aceea\u0219i echip\u0103. \u0218i iar\u0103\u0219i lumea mea ajunsese s\u0103 se \u00eempart\u0103 \u00een dou\u0103, de o parte Ildiko cu codi\u021bele ei de culoarea mierii, de cealalt\u0103 copiii, educatoarea, restul lumii.<br \/>\nPe Ildiko o aducea o femeie \u00eenalt\u0103, blond\u0103 \u2013 m\u0103tu\u0219a ei \u00eemi spusese. Mai multe nu \u0219tiam despre ea. De ce nu venea cu mama ei, cine \u00eei erau p\u0103rin\u021bii, unde locuia, dac\u0103 mai avea fra\u021bi sau surori \u2013 erau \u00eentreb\u0103ri la care nu cuno\u0219team r\u0103spunsurile fiindc\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndisem m\u0103car s\u0103 i le pun. Lumea mi se p\u0103rea prea mare ca s\u0103 o pot cuprinde cu mintea \u0219i atunci o \u00eemp\u0103r\u021beam \u00een lumi mici care pluteau \u00een aer, ca ni\u0219te baloane de s\u0103pun. Treceam dintr-una \u00een alta f\u0103r\u0103 s\u0103 le sparg; p\u0103r\u0103seam lumea de acas\u0103, unde eram \u00een largul meu, pentru cea a str\u0103zii \u2013 un teritoriu terifiant, un no man\u2019s land unde nu eram niciodat\u0103 singur\u0103, ci de m\u00e2n\u0103 cu mama ori cu tata, ceea ce-mi d\u0103dea \u00eencredere, m\u0103 f\u0103cea s\u0103 m\u0103 simt \u00een siguran\u021b\u0103 \u2013, ca s\u0103 ajung \u00een lumea gr\u0103dini\u021bei, unde m\u0103 a\u0219tepta Ildiko.<br \/>\n    Copiii ceilal\u021bi m\u0103 intimidau. Erau prea mul\u021bi, prea siguri de ei, f\u0103c\u00e2nd g\u0103l\u0103gie \u0219i \u00eencerc\u00e2nd fiecare s\u0103 ias\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 \u2013 exact cum aveau s\u0103 fac\u0103 \u0219i \u00een via\u021ba lor de maturi, tr\u0103s\u0103tur\u0103 cu care n-am reu\u0219it s\u0103 m\u0103 obi\u0219nuiesc vreodat\u0103. Fr\u00e4ulein Klara m\u0103 teroriza \u00eenc\u0103, cu postura ei dreapt\u0103, impecabil\u0103 \u0219i exemplar\u0103, cu buzele sub\u021biri str\u00e2nse \u00eentr-o grimas\u0103 de nemul\u021bumire care mi se p\u0103rea adresat\u0103 numai mie.<br \/>\n    Dar erau \u0219i lucruri care \u00eemi pl\u0103ceau la Kindergarten: plan\u0219e cu desene \u00een toate culorile pe pere\u021bi \u2013 p\u0103cat c\u0103 nu \u00een\u021belegeam ce scria sub fiecare \u2013, juc\u0103rii cum acas\u0103 nici nu visam s\u0103 am, un trenule\u021b electric, cuburi colorate din care se puteau construi cet\u0103\u021bi \u0219i turnuri, ma\u0219inu\u021be cum nu v\u0103zusem dec\u00e2t \u00een Or\u0103\u0219elul Copiilor. Una peste alta nu era chiar at\u00e2t de r\u0103u, Ildiko \u0219i cu mine g\u0103seam \u00eentotdeauna ceva interesant de f\u0103cut, via\u021ba noastr\u0103 acolo intrase pe un f\u0103ga\u0219 firesc. Iar rutina e primul pas spre normalitate \u2013 sau a\u0219a se spune.<br \/>\n    Apoi, \u00eentr-o zi, Ildiko n-a mai venit. Diminea\u021ba, apoi amiaza mi-am petrecut-o \u00een a\u0219teptare. Din nou a fost o zi care nu se mai sf\u00e2r\u0219ea, dac\u0103 n-o socoteam pe prima, greu de dep\u0103\u0219it la titlul de cea mai lung\u0103. Nici \u00een zilele urm\u0103toare prietena mea n-a ap\u0103rut. Era bolnav\u0103, se sup\u0103rase pe mine?<br \/>\n    A treia diminea\u021b\u0103 Fr\u00e4ulein Klara ne-a adunat pe to\u021bi \u0219i ne-a spus ce se \u00eent\u00e2mplase, amestec\u00e2nd c\u00e2teva vorbe pe rom\u00e2ne\u0219te, ca un hat\u00e2r pentru mine. Ildiko mergea acum la o alt\u0103 gr\u0103dini\u021b\u0103 fiindc\u0103 p\u0103rin\u021bii ei se mutaser\u0103 la marginea ora\u0219ului, \u00eent\u00e2i cu serviciul, apoi cu locuin\u021ba.<br \/>\nIar\u0103\u0219i n-am priceput nimic \u0219i nu limba german\u0103 purta vina de data asta. Nu \u00een\u021belegeam ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 pleci din casa ta \u2212 chiar dac\u0103 nu te n\u0103scuse\u0219i acolo, ca mine, ci \u00eentr-una cu multe camere ce se numea maternitate \u2013 \u00eentr-o alt\u0103 cas\u0103, str\u0103in\u0103, t\u00e2r\u00e2nd dup\u0103 tine mobile, covoare, farfurii, haine \u0219i c\u0103r\u021bi. \u0218i cum putuse Ildiko s\u0103 dispar\u0103 f\u0103r\u0103 un cuv\u00e2nt, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne lu\u0103m r\u0103mas bun? Nici asta nu \u0219tiam exact ce \u00eenseamn\u0103, doar ceva care face ca un lucru foarte r\u0103u s\u0103 doar\u0103 mai pu\u021bin. Eram la o v\u00e2rst\u0103 c\u00e2nd toate se \u00eent\u00e2mpl\u0103 prima dat\u0103. Ildiko fusese prima mea prieten\u0103, iar pierderea ei m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 lovesc de un cuv\u00e2nt nou, dur ca un zid de beton: desp\u0103r\u021bire.<br \/>\n\u201eA\u0219a-i \u00een via\u021b\u0103, lucruri din astea se petrec la tot pasul, o s\u0103 te obi\u0219nuie\u0219ti, o s\u0103 treac\u0103, o s\u0103 g\u0103se\u0219ti alt\u0103 prieten\u0103, nu e sf\u00e2r\u0219itul lumii\u201c \u2013 m-ar fi consolat mama dac\u0103 i-a\u0219 fi spus ce se \u00eent\u00e2mplase. N-am f\u0103cut-o. N-am \u00eemp\u0103r\u021bit cu nimeni triste\u021bea, dezam\u0103girea, durerea pierderii a ceva de ne\u00eenlocuit. Le-am \u021binut pentru mine, le-am \u00eengropat ad\u00e2nc, cum f\u0103ceau indienii lui Winnetou cu securea r\u0103zboiului. \u00cens\u0103 nici n-am \u00eenghi\u021bit resemnat\u0103 prima mea \u00eenfr\u00e2ngere \u00een r\u0103zboiul \u00eempotriva tuturor. M-am r\u0103zbunat \u00een felul meu \u0219i, ca \u00eentotdeauna, pe cine nu trebuia.<br \/>\n    O dat\u0103 pe lun\u0103, mama deschidea u\u0219a gr\u0103dini\u021bei cu um\u0103rul, fiindc\u0103 m\u00e2inile \u00eei erau \u00eenc\u0103rcate de pachete. Cafea, ciocolat\u0103, c\u00e2te o sticl\u0103 de parfum \u2013 toate cump\u0103rate pe sub m\u00e2n\u0103 \u0219i la suprapre\u021b \u2013 poposeau pe biroul educatoarei care, dup\u0103 proteste cu jum\u0103tate de gur\u0103 \u201edar vai, nu trebuia s\u0103 v\u0103 deranja\u021bi!\u201c, le lua repede, v\u00e2r\u00e2ndu-le \u00eentr-un dulap ce p\u0103rea f\u0103r\u0103 fund, cum \u00eemi \u00eenchipuiam cuf\u0103rul din povestea cu \u00eemp\u0103ratul cel bun care scotea de acolo franzele ca s\u0103 le \u00eempart\u0103 poporului \u00eenfometat \u2013 doar c\u0103 aici era invers.<br \/>\n    Ritualul o dat\u0103 \u00eendeplinit, Fr\u00e4ulein Klara \u00eei trimitea dup\u0103 mine pe doi dintre copiii de la grupa mare, iar ei m\u0103 g\u0103seau de fiecare dat\u0103, de\u0219i curtea gr\u0103dini\u021bei era ticsit\u0103 cum aveam s\u0103 v\u0103d numai plaja de la Mangalia. C\u00e2nd ajungeam \u00een fa\u021ba publicului format dintr-un singur spectator, care era mama, Fr\u00e4ulein Klara m\u0103 punea s\u0103 \u00eemi etalez repertoriul, dou\u0103 poezii, un c\u00e2ntecel mai mult ritmat, o fabul\u0103 a c\u0103rei moral\u0103 \u00eemi scap\u0103 \u0219i acum. Le recitam pe toate con\u0219tiincioas\u0103, iar la sf\u00e2r\u0219it f\u0103ceam o reveren\u021b\u0103 sub privirea str\u0103lucind de mul\u021bumire a educatoarei.<br \/>\n    La noi \u00een cas\u0103 nu vorbea nimeni germana. Mama \u0219tia ceva francez\u0103, \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 \u00een \u0219coal\u0103,  tata o rupea pe ruse\u0219te, fiindc\u0103 st\u0103tuse o vreme \u00een Basarabia, unde ai lui avuseser\u0103 o cas\u0103 la Cern\u0103u\u021bi. \u00cens\u0103 niciunul nu \u00een\u021belegea cuvintele ce mi se rostogoleau pe buze cu at\u00e2ta u\u0219urin\u021b\u0103, nici nu li s-a p\u0103rut ciudat c\u0103 erau numai \u00een versuri. A\u0219 fi absolvit Kindergarten cu Magna cum laude dac\u0103 Ildiko n-ar fi disp\u0103rut at\u00e2t de brusc \u0219i de misterios din via\u021ba mea.<br \/>\n    La o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 dup\u0103 plecarea ei trebuia s\u0103 dau din nou un spectacol la scen\u0103 deschis\u0103. \u00cens\u0103 de data asta, am t\u0103cut. Eram ca un c\u00e2ine de circ care se \u00een\u021bepenise pe toate patru labele, \u00een loc s\u0103 fac\u0103 tumbele obi\u0219nuite. Fr\u00e4ulein Klara se \u00eenro\u0219ise ca una ce tocmai fusese prins\u0103 juc\u00e2nd poker la cacialma, mama nu pricepea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, se uita de la mine la educatoare, apoi mi-a pus palma pe frunte \u2013 nu cumva aveam febr\u0103? Eu priveam cu \u00eend\u0103r\u0103tnicie \u00een jos, de parc\u0103 a\u0219 fi vrut s\u0103 m\u0103 scurg \u00een oglinzile negre ale pantofiorilor de lac.<br \/>\n    Nu m-au clintit nici rug\u0103min\u021bile mamei, nici ale lui Fr\u00e4ulein Klara care, c\u00e2nd erau \u0219i p\u0103rin\u021bi de fa\u021b\u0103, \u00ee\u0219i amintea c\u0103 \u0219tie limba \u021b\u0103rii sale. A fost pentru prima oar\u0103 c\u00e2nd am spus \u201enu\u201c \u2013 mamei, educatoarei, lumii \u00eentregi care \u00eencercase s\u0103 fac\u0103 din mine ceva ce nu voiam s\u0103 fiu!<br \/>\n    Spre mirarea mea, a func\u021bionat. Mama m-a retras de la gr\u0103dini\u021b\u0103 \u00een mijlocul semestrului \u0219i am r\u0103mas acas\u0103 aproape tot anul urm\u0103tor, p\u00e2n\u0103 \u00een toamn\u0103, c\u00e2nd am \u00eenceput clasa \u00eent\u00e2i la \u0218coala General\u0103 12 de pe strada Cri\u0219an. Acolo, orele se predau numai \u00een rom\u00e2n\u0103 \u2013  nicio \u0219ans\u0103 s\u0103 ajung la Honterus Schule, cum \u0219i-ar fi dorit mama.<br \/>\nDar aceea era dorin\u021ba ei, nu a mea. \u0218i-am \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 \u00een via\u021b\u0103 trebuie s\u0103 \u00ee\u021bi urmezi visele tale, chiar dac\u0103 \u00een drum le mai zdrobe\u0219ti, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrei, pe ale altora. Chiar dac\u0103 uneori r\u0103ne\u0219ti pe cineva drag, de\u0219i pe atunci n-am \u00een\u021beles asta&#8230;  <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Rodica Bretin ILDIKO \u00cen 1963 aveam aproape cinci ani, v\u00e2rst\u0103 la care e\u0219ti deja tot ce ai putea s\u0103 fii,<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":24399,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24446"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24446"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24446\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24447,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24446\/revisions\/24447"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/24399"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24446"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24446"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24446"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}