{"id":24424,"date":"2025-03-16T01:36:02","date_gmt":"2025-03-15T22:36:02","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24424"},"modified":"2025-03-16T01:36:02","modified_gmt":"2025-03-15T22:36:02","slug":"literadura-nr-35-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24424","title":{"rendered":"Literadura nr. 35 (6)"},"content":{"rendered":"

Tudor Cicu<\/strong>
\n\"\"

Pe\u0219ti\u0219orul de aur<\/strong>
\n(schi\u021b\u0103)<\/em><\/p>\n

Ce fericire! M\u00e2ine, ba nu, ast\u0103zi, m\u0103 voi duce s\u0103 m\u0103 scald la iaz. \u0218tiu c\u0103 bunica m\u0103 va certa fiindc\u0103 eu n-am venit aici, la \u021bar\u0103, s\u0103 \u00eemi fac de cap. Bunica nu era o femeie rea. Va da ceva cu gura, de ochii bunicului, \u0219i bla-bla, c\u00e2te alea, dar \u00eei va trece. Majoritatea oamenilor au at\u00e2t de mult noroc, dar eu cred, am noroc cu carul c\u0103 am o a\u0219a bunic\u0103. \u201eDac\u0103 nu te ascult\u0103 \u0219i o ia razna ca s\u0103lbaticii, s\u0103 mi-l trimi\u021bi acas\u0103. O s\u0103-l rog pe tata s\u0103-l pun\u0103 la tren \u0219i gata!\u201d \u00eei zisese mama, bunicii. Cum era s\u0103 fii copil \u201es\u0103lbatic\u201d \u00een judecata bunicii? Ehei!… Ceva nostim! Chiar m-a dat pe spate c\u00e2nd am auzit-o: \u201eCu cineva cu judecat\u0103, un pic mai mult ca motanul nostru care se sperie \u0219i de un \u0219oarece, adic\u0103!\u201d Asta m-a \u00eentristat, foarte. Dar m-a s\u0103rutat pe frunte \u0219i m-a asigurat c\u0103 nu exist\u0103 mam\u0103 pe lume care s\u0103 nu spun\u0103 ce grozav copil are \u0219i s\u0103-l alinte cu fel \u0219i fel de cuvinte d-astea \u201eintelectuale\u201d.
\n Dar s\u0103 \u0219ti\u021bi c\u0103-mi pl\u0103cea \u0219i \u00eenainte s\u0103 merg s\u0103 m\u0103 scald \u00een iaz \u0219i s\u0103 privesc norii pe cer, ce par de o vreme a-mi spune o poveste de dragoste, petrecut\u0103 acolo, de demult. Adic\u0103, s\u0103 stau pe malul apei \u0219i s\u0103 visez cu ochii pe cer. Acolo unde norii \u00eemi desenau la \u00eenceput chipul t\u0103t\u0103ru\u0219tii de pe strada noastr\u0103, din ora\u0219. Priveam la nori \u0219i parc\u0103 o vedeam de la balcon cum ie\u0219ea cu c\u0103\u021belu\u0219ul, la plimbare, \u00een parc. Eram \u00eendr\u0103gostit lulea de fata cu ochi ca ai Urumei din P\u0103durea nebun\u0103 a lui Zaharia Stancu. Dar ea nu cred c\u0103 \u0219tia una ca asta. Dar cine mai \u0219tie? Nici o tain\u0103 nu se ascunde \u00een loc, f\u0103r\u0103 ca, \u00een cele din urm\u0103, s\u0103 fac\u0103 valuri!
\n La vremea c\u00e2nd scriu toate astea castanii trebuie s\u0103 fie deja \u00eenflori\u021bi \u00een ora\u0219! Iar eu sunt, acum, departe de ei, preg\u0103tit s\u0103 merg pe malul iazului din satul bunicilor. Ce bine c\u0103 sunt \u0219i nori pe cer! Asta m\u0103 mai \u00eenvesele\u0219te un pic, fiindc\u0103 formele astea pe cer \u00eemi dau prilejul s\u0103-mi continui jocul \u0219i s\u0103 descop\u0103r printre ei \u0219i chipul t\u0103t\u0103ru\u0219tii. Crede\u021bi-m\u0103, ce mai \u00eemi umbla imagina\u021bia! Mai \u00eent\u00e2i i-a\u0219 fi z\u0103rit ochii, apoi alt nor trebuia s\u0103 vin\u0103 \u0219i s\u0103-i acopere. Era ca \u0219i cum cineva se juca cu imagina\u021bia mea. Dar cine ar fi putut acoperi, fie \u0219i pe o p\u00e2nz\u0103 de nori, ochii ei de t\u0103t\u0103roaic\u0103?! De c\u00e2te ori merg la iaz \u00eemi place s\u0103 fac asta. \u00cen urm\u0103 cu c\u00e2\u021biva ani \u00eens\u0103 a fost ceva deosebit. S\u0103 v\u0103 spun secretul meu? Parc\u0103 n-ar fi frumos s\u0103 r\u00e2de\u021bi de mine, sau poate ave\u021bi s\u0103-mi spune\u021bi o vorb\u0103 de \u00eencurajare. Ei, bine! A\u0219adar, acum c\u00e2\u021biva ani st\u0103team sub cerul gol \u0219i m\u0103 uitam fix, \u00een ochii ei. \u0218i cred c\u0103 atunci mi-au atras aten\u021bia cerceii aceia c\u0103zu\u021bi \u00een iarb\u0103. Jur c\u0103 nu mai v\u0103zusem ceva at\u00e2t de frumos! \u00cei \u021bineam \u00een palm\u0103 \u0219i mi se p\u0103rea c\u0103 visul care abia \u00eencepuse n-o s\u0103 se mai termine niciodat\u0103. \u201eDe ce nu m-a\u0219 \u00eensura cu ea, acum am \u0219i cerceii \u0103\u0219tia, poate c\u0103 ar accepta?\u201d- g\u00e2ndeam. \u00cens\u0103 subcon\u0219tientul nu se l\u0103sa nici el. L-auzeam: \u201eFiindc\u0103 n-ai dec\u00e2t zece ani \u0219i ea e at\u00e2t de slab\u0103!\u201d \u2013 exact a\u0219a cum \u00eemi spusese odat\u0103 sora mea cea mare. S\u0103rmana! Trebuie s\u0103 se fi sim\u021bit foarte r\u0103u dac\u0103 nu vedea nimic \u00een mintea mea\u2026
\n \u2013 Ia, uite! Ce g\u00e2nduri \u00eemi mai trec \u0219i mie prin cap? mi-am auzit vocea destul de clar. Ale naibii g\u00e2nduri, pot s\u0103 te distrug\u0103. Cred c\u0103 exact asta mi-am spus atunci. Nu glumesc.
\n M-am r\u0103corit arunc\u00e2ndu-m\u0103 \u00een apele iazului. Asta era partea care mi-a mers mie la inim\u0103. \u00cemi pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 scald, dar, sigur, nici n-a\u0219 fi f\u0103cut asta ca s\u0103-mi pierd min\u021bile, cum mi se p\u0103rea c\u0103 o f\u0103ceam ca atunci c\u00e2nd m\u0103 sc\u0103ldam cu ochii printre nori.
\n Ie\u0219ind din nou pe mal am \u00eenceput s\u0103 \u021bop\u0103i \u00eentr-un picior ca o mierl\u0103. Cineva, asta sigur mi-a atras aten\u021bia, cobora poteca spre iaz venind dinspre casa de pe deal. De la bunica \u0219tiam c\u0103 acolo locuia \u0219tima cea rea. A\u0219a spunea ea. M-am uitat mai atent. A\u0219a \u0219i era. O f\u0103ptur\u0103 \u00een alb cobora \u021bop\u0103ind c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd pe un picior \u0219i nu mai era nimeni altcineva pe poteca albit\u0103 de soare \u00een afar\u0103 de ea. Ea… era o fat\u0103. Tare nostim mai \u021bop\u0103ia! Am z\u0103rit-o c\u00e2nd tocmai \u021bop\u0103iam ca s\u0103-mi scot apa din urechi. Nu cred c\u0103 m\u0103 v\u0103zuse cum m\u0103 sc\u0103ldasem \u00een iaz. \u0218i ca s\u0103 nu m\u0103 z\u0103reasc\u0103 m-am ascuns dup\u0103 o tuf\u0103 de bozie. M-am trezit bo\u021bit pe picioare de n\u0103mol \u0219i cercetat de furnici mici \u0219i ciudate. A\u0219a de bine \u00eemi \u021bineam respira\u021bia, cred c\u0103 \u00eencremenise \u0219i cerul deasupra. Norii, \u00een mare parte \u0219i ei. P\u00e2n\u0103 \u0219i p\u0103s\u0103rile r\u0103m\u0103seser\u0103 nemi\u0219cate \u00een aer. Exagerez, \u0219tiu ce spune\u021bi, dar mie a\u0219a mi s-au p\u0103rut. Cu aripile t\u0103ioase ca ni\u0219te seceri, de care alt\u0103dat\u0103 a\u0219 fi f\u0103cut poate mult haz, o libelul\u0103 mi se a\u0219ezase pe un bra\u021b \u0219i \u00eencremenise cu ochii sticlo\u0219i la f\u0103lcile bulbucate ale unei broa\u0219te tare ur\u00e2te. \u0218i fata cobora plutind ireal\u0103 prin pelinul \u0219i m\u0103rarul s\u0103lbatic. Oare m\u0103 z\u0103rise? C\u0103 deodat\u0103 a r\u0103mas \u0219i ea nemi\u0219cat\u0103 \u00een drum. Sau poate mi s-a p\u0103rut mie! Cert e c\u0103 m\u0103 z\u0103rise. Cobor\u00e2se p\u00e2n\u0103 aici pe t\u0103p\u0219anul cu iarba ruginit\u0103 \u0219i pal\u0103, podbalul ro\u0219cat \u0219i rochi\u021ba r\u00e2ndunicii p\u0103tat\u0103 ca s\u00e2ngele uscat al iepurilor v\u00e2na\u021bi \u00een c\u00e2mpie, unde s-a \u0219i oprit cu m\u00e2na dus\u0103 la gur\u0103. Privirea ei trist\u0103, \u00eendep\u0103rtat\u0103, \u00eemi amintea de Uruma … C\u00e2nd Darie tocmai \u00eei spusese pe dealul Deliormanului: \u201ePoate c\u0103 marea m-a adus pentru tine, Uruma\u201d. \u0218i ea \u00eei r\u0103spunsese: \u201eNu, Lenk, marea nu te-a adus pentru mine\u201d. Atunci \u00eens\u0103, fi\u021bi convin\u0219i, nu \u00een\u021belegeam nimic din ce mi se \u00eent\u00e2mpla. \u021aip\u0103tul unei p\u0103s\u0103ri negre i-a atras aten\u021bia \u0219i ei. Pe partea aceea nu erau ulii. Poate doar turturele \u0219i porumbei. C\u00e2nd s-a s\u0103turat de privit zborul p\u0103s\u0103rii \u0219i i-a cobor\u00e2t \u00een jos, m-au z\u0103rit \u0219i ochii ei scrut\u0103tori. Credeam c\u0103 mi-au ars fa\u021ba. Am \u00eentrebat-o:
\n \u2013 Ce vrei?
\n V\u00e2ntul \u00eei mi\u0219ca o \u0219uvi\u021b\u0103 rebel\u0103 peste ureche. P\u0103rea mut\u0103, ori chiar era o prin\u021bes\u0103 rece ca ghea\u021ba, cum citisem \u00eentr-o poveste a lui Andersen. S-a uitat la cerceii din palma mea \u0219i a dus m\u00e2na la ureche de \u0219i-a pip\u0103it locul gol. Atunci i-am pus cerceii \u00een palm\u0103. Cerceii pierdu\u021bi \u0219i g\u0103si\u021bi de mine pe t\u0103p\u0219an \u0219i cerceta\u021bi cu luare-aminte. Acum poate crede\u021bi c\u0103 pe\u0219ti\u0219orul de aur mi-o scosese-nainte. Sau dr\u0103cu\u0219orul cu ochi bulbuca\u021bi de la casa b\u00e2ntuit\u0103 de pe deal, cum zicea bunica, adeseori, c\u0103 doar astfel se zvonea prin sat. I-a luat c-un sur\u00e2s. Cred c\u0103 m\u0103 privea, cu ochi\u0219orii, ca pe un diavol micu\u021b. Sau poate at\u00e2t mai \u021bin \u0219i eu minte fiindc\u0103, cu cerceii str\u00e2n\u0219i \u00een pumni\u0219ori, a fugit \u00eenapoi spre casa de pe deal, de unde venise. Ca un spiridu\u0219, hohotind, \u00een timp ce urca poteca.
\n Nu \u00een\u021belegeam nimic din ce mi se \u00eent\u00e2mpla. Chiar \u00eemi era mult peste putin\u021b\u0103. Poate c\u0103 ea fusese pe\u0219ti\u0219orul meu de aur de care avusesem eu parte. \u0218i ar fi trebuit s\u0103-mi pun m\u0103car o dorin\u021b\u0103. Pentru prima oar\u0103 mi-a\u0219 fi dorit s\u0103 plec \u0219i eu \u00een urma ei. Cum plecase C\u0103lin File de Poveste, cu noaptea \u00een cap, \u00een lumea cea larg\u0103, dup\u0103 doi t\u0103ciuni s\u0103-ntre\u021bin\u0103 un foc. Nop\u021bile care au urmat, bunica m\u0103 urm\u0103rea cum s\u0103ream la fereastr\u0103 \u0219i priveam spre casa de pe deal unde se oprea, atunci, Luna de pe cer. C\u0103 p\u00e2n\u0103 la Luna ce b\u0103tea peste casa unde dormea fata a\u0219 fi ajuns \u0219i eu de mi s-ar fi urat un pic de noroc. Tot \u00een vara aceea am plecat de la bunici \u0219i credeam c\u0103 am uitat-o. Doi ani nu am mai v\u0103zut-o, nici nu am cerut s\u0103 mai merg la bunici (c\u0103 nu voiam s\u0103 atrag aten\u021bia sor\u0103-mii asupra mea \u0219i s\u0103 tr\u00e2mbi\u021beze la to\u021bi povestea, s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe careva ce am pe suflet), dar, \u00een sinea mea, tare \u00eemi doream.
\n \u00cen vara asta, c\u00e2nd m-am \u00eentors la casa bunicilor, n-am mai g\u0103sit la casa de pe deal, acum \u00een ruine, pe\u0219ti\u0219orul de aur. Voiam s\u0103-i spun cum visasem, c\u00e2ndva, Luna \u00eenghesuit\u0103 \u00een carul lui C\u0103lin File de Poveste. Printre bulamacii sprijinind un zid de chirpici am z\u0103rit doar o b\u0103tr\u00e2n\u0103, \u00een scr\u00e2nciob, ghemuit\u0103. Nimic altceva. \u0218i-n gr\u0103mezile de gunoi din jur scormoneau, nestingherite, la r\u00e2me, ni\u0219te g\u0103ini porumbace. B\u0103tr\u00e2na a ridicat o singur\u0103 dat\u0103 capul. Nu p\u0103rea s\u0103 m\u0103 fi v\u0103zut. M-am strecurat dup\u0103 ni\u0219te tufe de m\u0103tur\u0103 care cre\u0219teau din abunden\u021b\u0103 pe acolo. Am plecat pe o c\u0103r\u0103ruie \u00een jos, p\u00e2n\u0103 am ajuns \u00een drum. De acolo cap\u0103tul acela de sat p\u0103rea cufundat \u00eentr-o vr\u0103jit\u0103 t\u0103cere de moarte…
\n \u2013 Cum te cheam\u0103, copile? m-a \u00eentrebat omul \u00een fa\u021ba c\u0103ruia m-am trezit pe nea\u0219teptate, mai-mai s\u0103 intru \u00een el.
\n L-am privit de jos \u00een sus. Tr\u0103gea, de lan\u021bul dat dup\u0103 coarne, un bou tot \u00eendemn\u00e2ndu-l s\u0103 intre pe o porti\u021b\u0103. P\u0103rea vesel \u00een felul lui.
\n \u2013 Aici (i-am ar\u0103tat cu o m\u00e2n\u0103 casa) a stat, c\u00e2ndva, o vr\u0103jitoare, am spus eu, ocolind \u00eentrebarea. Mi-a spus bunica!
\n \u2013 A stat… \u0219i toat\u0103 veselia lui pieri \u00eendat\u0103 de pe chip. Cu o mi\u0219care aspr\u0103, atinse crupa din spate a boului, l\u0103s\u00e2ndu-l s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 poate s\u0103 dispar\u0103 undeva \u00eentr-o curte, apoi se \u00eencrunt\u0103 \u0219i ro\u0219i at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t \u00eei ap\u0103rur\u0103, pe frunte, c\u00e2\u021biva negi negri.
\n \u2013 Nu e\u0219ti de pe-acilea! s-a mai luminat el la fa\u021b\u0103. \u0218i, fiindc\u0103 am \u00eencuviin\u021bat din cap, a continuat: \u00een\u021beleg, iar dac\u0103 \u021bi s-a spus c\u0103 era vr\u0103jitoare nu bag m\u00e2na \u00een foc, dar se zvoneau multe pe seama ei. Fata era doar mut\u0103. Poate c\u0103 semnele alea pe care le tot f\u0103cea c\u00e2nd da s\u0103 vorbeasc\u0103, s\u0103 le fi dat de \u00een\u021beles, unora, c\u0103 era \u0219i vr\u0103jitoare. Pe mama ei au g\u0103sit-o moart\u0103 \u00een casa ei. Uite! \u2013 \u00eemi ar\u0103t\u0103 cu m\u00e2na \u2013 vezi, acolo, \u00een dreapta? N-a mai r\u0103mas dec\u00e2t un perete \u0219i plita de la buc\u0103t\u0103rie. A murit de moarte bun\u0103, s\u0103rmana. Pe moment n-a avut pe nimeni s-o \u00eengroape…
\n \u2013 Dar e cineva, acum, acolo, am \u00eeng\u0103imat repede. O b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00eentr-un scr\u00e2nciob.
\n \u2013 Deci a venit iar?… Cred c\u0103 se \u00eentreba pe sine, c\u0103 nu mi se adresa mie, direct. P\u0103i, cum a\u0219a, eram uluit: murise, dar a \u00eenviat iar? Atunci m\u0103 l\u0103muri: e o cer\u0219etoare care vine prin sat \u0219i mai toarn\u0103 cositor pentru dureri de urechi \u0219i de burt\u0103 la copiii mici. \u0218i are leac, se zice. A g\u0103sit locul \u0103sta \u0219i st\u0103 \u0219i ea, o vreme, pe aici. Locul acela e al nim\u0103nui. E pustiu, dup\u0103 cum vezi. Cine s\u0103-l revendice?
\n \u2013 \u0218i cea de dinainte, fata acelei femei moarte? Nu avea \u0219i o fat\u0103? Am z\u0103rit-o odat\u0103, dinspre iaz, cum urca poteca spre aceste locuri. O fat\u0103 cu ochi mari \u0219i cercei \u00een urechi…
\n \u2013 Bun\u0103 glum\u0103! P\u0103i, cic\u0103 aceasta e acum prin America, ce s\u0103 mai caute una ca ea pe la noi. Se auzise c\u0103 ar fi avut un frate prin America. \u0218i \u0103la ar fi luat-o cu el. Asta am auzit \u0219i eu. \u0218i pe mam\u0103-sa, n-ai cum s-o mai \u00eentrebi. E moart\u0103 de mult timp \u0219i zace \u00een cimitir.
\n Am \u00een\u021beles c\u0103 nici el nu \u0219tia prea multe. Am plecat de acolo gr\u0103bit. C\u00e2nd am ajuns la cap\u0103tul potecii, spre iaz, am mai privit o dat\u0103, \u00een urm\u0103, spre locurile unde disp\u0103ruse c\u00e2ndva, fata cu ochii ca ai Urumei. Mi-am f\u0103cut strea\u0219in\u0103 palma, deasupra ochilor, doar-doar voi mai z\u0103ri-o, ca atunci c\u00e2\u021biva ani. \u00cen imagine nu-mi ap\u0103rea dec\u00e2t b\u0103tr\u00e2na din scr\u00e2nciob. Acolo, dac\u0103 a\u0219 mai fi f\u0103cut un pas-doi \u0219i a\u0219 fi \u00eentins bra\u021bul, poate i-a\u0219 fi atins m\u00e2na. Oare m\u0103 z\u0103rise \u0219i ea? Nu-mi da pace g\u00e2ndul \u0103sta. Multe nop\u021bi la r\u00e2nd, \u00een vis, \u0219tiam c\u0103 i-am atins m\u00e2na neted\u0103 cu vine sub\u021biri… Am visat p\u00e2n\u0103 \u0219i casa. \u0218i ce de g\u00e2nduri, nu-mi treceau prin cap, Dumnezeule! Casa era ca o fantom\u0103 prin care puteai s\u0103 v\u00e2ri m\u00e2na. Nu v\u0103 mint! C\u0103 mama spunea c\u0103 vorbeam, uneori, \u0219i prin somn. Mama aude prin somn ca un iepure. Auzea \u0219i cum strigam, ca-n vis, la pe\u0219ti\u0219orul de aur. Eu cred c\u0103 auzea \u0219i b\u0103taia orologiului din turnul prim\u0103riei. Dar cum v\u0103 spuneam, nici o tain\u0103 nu se ascunde \u00een loc, f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 unele valuri. Ca acel g\u00e2nd, de demult, altfel, nici eu n-a\u0219 fi aflat niciodat\u0103 de fata de la iaz. Dar pe unde o fi ea, ce crede\u021bi, norii \u0103\u0219tia pe care-i urm\u0103resc, ori de c\u00e2te ori vin aici, mi-ar spune? <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tudor Cicu Pe\u0219ti\u0219orul de aur (schi\u021b\u0103) Ce fericire! M\u00e2ine, ba nu, ast\u0103zi, m\u0103 voi duce s\u0103 m\u0103 scald la iaz.<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":24399,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24424"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24424"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24424\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24425,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24424\/revisions\/24425"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/24399"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24424"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24424"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24424"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}