{"id":24380,"date":"2025-03-07T00:48:22","date_gmt":"2025-03-06T21:48:22","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24380"},"modified":"2025-03-07T00:48:22","modified_gmt":"2025-03-06T21:48:22","slug":"spatii-culturale-nr-98-99-15-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24380","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 98-99 (15)"},"content":{"rendered":"

Irina Lucia MIHALCA<\/strong>
\n\"\"

Pe urmele fiec\u0103rui pas<\/strong><\/p>\n

Un val plesne\u015fte \u00een noapte…
\nCuvintele vorbesc misterios \/ prin t\u0103ceri,
\nad\u00e2nc inspiri s\u0103rutul.
\nE noaptea din noapte,
\nca visul din vis,
\nca ochiul din lacrim\u0103.
\nCineva invizibil m\u00e2ng\u00e2ie \/ p\u0103p\u0103diile din z\u00e2mbetul ei,
\ncopil plutind \/ \u00een \u015foapta timpului,
\ns\u00e2ngele t\u0103u e stingher f\u0103r\u0103 ea, \/ cutreier\u00e2nd cerul prim\u0103verii,
\niubirea voastr\u0103 \u0163ip\u0103 \/ \u00een oarbe oglinzi,
\nlumea \u00ee\u0163i scap\u0103 din m\u00e2n\u0103,
\ntimpul se scurge prin inima ta.
\nVoi pleca din at\u00e2tea vie\u0163i\/ tr\u0103ite \u015fi visate,
\npe urmele fiec\u0103rui pas,
\nprin fiecare via\u0163\u0103,
\nprin lumin\u0103,
\ndoar spre lumin\u0103… <\/p>\n


\nDorina STOICA<\/strong>
\n\"\"

Nina Elena Plopeanu: \u201eVise \u00een cioburi de oglind\u0103\u201d<\/strong><\/p>\n

Profesor de istorie la Colegiul Tehnic \u201eGheorghe Asachi\u201d din Foc\u0219ani, scriitoarea Nina Elena Plopeanu, pe l\u00e2ng\u0103 performan\u021bele profesionale remarcabile, desf\u0103\u0219oar\u0103 o sus\u021binut\u0103 \u0219i meritorie activitate cultural\u0103 fiind autoare de c\u0103r\u021bi, de numeroase articole publicate \u00een reviste literare, na\u021bionale dar \u0219i \u00een presa scris\u0103 local\u0103. Este coordonatoare a Cenaclului \u201eDimitrie D\u0103sc\u0103lescu\u201d de pe l\u00e2ng\u0103 Biblioteca Jude\u021bean\u0103 \u201eDuiliu Zamfirescu\u201d din anul 2022 \u0219i face parte din redac\u021bia cunoscutei reviste \u201eCioara vopsit\u0103\u201d.
\nPe l\u00e2ng\u0103 cele dou\u0103 c\u0103r\u021bi, \u201ePersonalit\u0103\u021bi vr\u00e2ncene de ieri \u0219i de azi\u201d, Editura Olimpus din R\u00e2mnicu S\u0103rat, 2010 \u0219i \u201eItinerarii istorice \u0219i spirituale\u201d, Ed. Pim, Ia\u0219i, 2017, lucrare de reportaje, eseuri \u0219i scrieri cu caracter istorico-geografic, public\u0103 trei c\u0103r\u021bi de proz\u0103 (beletristic\u0103) \u0219i anume: \u201eVise \u00een cioburi de oglind\u0103\u201d, proz\u0103 scurt\u0103, ap\u0103rut\u0103 \u00een 2013 la Editura Editgraph, Buz\u0103u, \u201eMoirele \u0219i alte povestiri\u201d la Editura Pim Ia\u0219i, 2018 \u0219i \u201eSolomonarul\u201d, carte de proz\u0103 scurt\u0103 pentru copii \u0219i tineret, publicat\u0103 la Editura \u201eSalonul literar\u201d, 2021.
\nTalentul, seriozitatea \u0219i calitatea cert\u0103 a scrierilor autoarei Nina Elena Plopeanu sunt calit\u0103\u021bi recunoscute \u0219i validate printr-o serie de premii ob\u021binute la concursuri na\u021bionale de literatur\u0103.
\nAm citit de cur\u00e2nd cartea de proz\u0103 scurt\u0103 \u201eVise \u00een cioburi de oglind\u0103\u201d, pot spune pe ner\u0103suflate cele unsprezece povestiri scrise \u00een stil minimalist, scrise excelent, povestiri ce pot capta interesul oric\u0103rui cititor pasionat de lectur\u0103. Ve\u021bi \u00een\u021belege sensul titlului abia dup\u0103 ce ve\u021bi parcurge povestirile din aceast\u0103 carte, iar dup\u0103 ce \u00eel ve\u021bi \u00een\u021belege v\u0103 ve\u021bi \u00eentoarce s\u0103 reciti\u021bi unele dintre ele prin prisma acestor dou\u0103 componente ale titlului \u0219i anume: \u201evisul\u201d ca un fel de realitate paralel\u0103 \u0219i \u201eoglinda\u201d ca un portal spre o posibil\u0103 alt\u0103 dimensiune!
\nLecturarea acestor proze mi-a amintit de cartea renumitului scriitor american Raymond Carver, Despre ce vorbim c\u00e2nd vorbim despre iubire, o carte despre lumea (trecut\u0103 sau prezent\u0103), \u00een care ne \u00eenv\u00e2rtim fiecare dintre noi, o lume obi\u0219nuit\u0103, aparent banal\u0103 ce ascunde \u00eens\u0103, pove\u0219ti de via\u021b\u0103 incredibile, fascinante, misterioase de cele mai multe ori, tragice, cu final nea\u0219teptat ce las\u0103 imagina\u021bia s\u0103 lucreze, a\u0219a cum sunt \u0219i cele din cartea doamnei Elena Plopeanu.
\nMinimalismul este un curent literar ce a ap\u0103rut \u00een America secolului XX, av\u00e2nd \u0219i \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103 scriitori reprezentativi precum: Dan Lungu, Radu Paraschivescu, Marius Chivu, Lucian Dan Teodorovici \u0219i al\u021bii \u0219i este caracterizat prin simplitatea exprim\u0103rii, av\u00e2nd drept oglindirea esen\u021bei, a misterului, precum \u0219i a unicit\u0103\u021bii vie\u021bii de zi cu zi.
\n Citind cartea doamnei Elena Plopeanu descoperi o proz\u0103 pe alocuri poetizat\u0103, metafore surprinz\u0103toare, o adev\u0103rat\u0103 art\u0103 de a crea din oameni ne\u00eensemna\u021bi personaje insolite ce ies la un moment dat \u00een eviden\u021b\u0103, doar pentru ca prin ei s\u0103 se \u00eenf\u0103ptuiasc\u0103 miraculos, dreptatea lui Dumnezeu. Citez un scurt fragment din povestirea \u201eCiobul de oglind\u0103\u201d: Era var\u0103 \u0219i era soare, a\u0219a c\u0103 n-au stat prea mult \u00een locul de popas. C\u00e2nd fata a urcat \u00een c\u0103ru\u021b\u0103, din buzunar i-a alunecat pe nesim\u021bite ciobul de oglind\u0103 adunat din \u0219an\u021b. A c\u0103zut pe asfaltul fierbinte \u0219i din el au \u00eenceput s\u0103 ias\u0103 raze mari de foc ce s-au oprit pe cabina unui camion, ce se apropia gr\u0103bit din spate. \u0218oferul \u0219i-a pus am\u00e2ndou\u0103 m\u00e2inile peste ochi, \u00een timp ce camionul s-a pr\u0103v\u0103lit \u00een \u0219an\u021b \u0219i a luat foc. C\u0103ru\u021ba a apucat s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze \u00eendeajuns, \u00eenc\u00e2t Gheorghe \u0219i Monica s\u0103 scape de primejdie. Au apucat s\u0103 strige \u00eentr-un glas – Vai, Doamne!
\nPentru descifrarea mesajului celor unsprezece texte literare, felul \u00een care interpreteaz\u0103 cititorul este vital \u0219i \u00eendr\u0103znesc s\u0103 afirm c\u0103 aceste povestiri pot satisface preten\u021biile unui cititor experimentat \u0219i cunosc\u0103tor, oferind bucuria unei lecturi de calitate. Personajele, de\u0219i nu sunt descrise cu foarte multe am\u0103nunte, au tr\u0103s\u0103turi pregnante, ele r\u0103m\u00e2n \u00een mintea cititorului mult timp dup\u0103 terminarea lecturii, iar situa\u021biile \u00een care \u00eei pune via\u021ba, sunt cu adev\u0103rat fortuite.
\nPe marginea oric\u0103rei povestiri din aceast\u0103 carte ar putea fi purtate discu\u021bii interesante despre sensurile existen\u021bei, despre rolul divinit\u0103\u021bii, si chiar despre misterul vie\u021bii \u0219i al mor\u021bii, despre vis ori oglind\u0103, presupuse portaluri spre o alt\u0103 lume.
\nA\u0219 vrea s\u0103 re\u021bin aten\u021bia cititorilor cu un fragment din povestirea \u201eDoftoroaia\u201d, o povestire despre altruism, miracol, bun\u0103tate, har de la Dumnezeu, dragoste nespus\u0103 de oameni \u0219i reac\u021bia oamenilor atunci c\u00e2nd primesc un mesaj profetic \u0219i totodat\u0103 s\u0103 recomand cu toat\u0103 convingerea cartea \u201eVise \u00een cioburi de oglind\u0103\u201d.
\n\u00centr-una din serile lini\u0219tite \u00een care st\u0103tea la taifas cu p\u0103s\u0103rile ce-\u0219i aveau cuiburile de mul\u021bi ani \u00eentre ramurile bradului f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it, a aflat despre molima f\u0103r\u0103 leac ce se r\u0103sp\u00e2ndea cu repeziciune nemai\u00eent\u00e2lnit\u0103 \u0219i lovea f\u0103r\u0103 cru\u021bare. C\u00e2ntecul mor\u021bii cu chip de cium\u0103 ce se apropia gr\u0103bit\u0103 de cei pe care doftoroaia \u00eei avea \u00een grij\u0103.
\n……
\n– Sunte\u021bi \u00een mare primejdie. Dac\u0103 vre\u021bi s\u0103 tr\u0103i\u021bi \u0219i voi \u0219i copii vo\u0219tri, veni\u021bi cu mine \u00een p\u0103dure unde molima ce se apropie nu va putea ajunge.
\n– Ce? Ce tot spune Mari\u021ba? A luat-o razna, au \u00eenceput s\u0103 \u00eengaime oamenii, care priveau mira\u021bi spre chipul r\u0103v\u0103\u0219it, cu p\u0103rul v\u00e2lvoi al femeii-vraci.
\n– Asculta\u021bi-m\u0103 bine, nu v\u0103 spun minciuni, vr\u0103jitoarea cu coasa este foarte aproape \u0219i nu va cru\u021ba pe nimeni.
\n– Nu e zdrav\u0103n\u0103. S-a s\u0103lb\u0103ticit asemeni locurilor prin care tr\u0103ie\u0219te. Nu-i mai asculta\u021bi pove\u0219tile. L\u0103sa\u021bi-o \u00een plata necuratului \u0219i haide\u021bi s\u0103 ne vedem de treburi, s-a auzit vocea preotului.
\n– Are dreptate p\u0103rintele, a \u021binut s\u0103-i \u00eent\u0103reasc\u0103 vorbele doctori\u021ba, nemul\u021bumit\u0103 de influen\u021ba pe care tu\u0219a Mari\u021ba o avea printre s\u0103teni.
\n– Ia, mai las\u0103-ne, h\u00e2rco. Du-te de unde ai venit \u0219i nu ne mai tulbura tihna cu profe\u021biile tale mincinoase, a ad\u0103ugat Dodi\u021b\u0103, mili\u021bianul, \u0219i s-a \u00eendep\u0103rtat, scuip\u00e2nd \u0219i \u00eenjur\u00e2nd, cu ceilal\u021bi s\u0103teni dup\u0103 el.
\n– Sta\u021bi, sta\u021bi, a \u00eencercat s\u0103-i opreasc\u0103 doftoroaia. Nu v\u0103 lua\u021bi dup\u0103 unul \u0219i dup\u0103 altul, a \u00eencercat ea s\u0103-i opreasc\u0103. C\u00e2\u021biva dintre cei tineri \u0219i f\u0103r\u0103 minte, au \u00eenceput, mai \u00een joac\u0103 mai \u00een serios, s\u0103 arunce cu pietre \u00een b\u0103tr\u00e2na ce abia mai avea putere s\u0103 \u00eengaime:
\n– V\u0103 rog, veni\u021bi cu mine, asculta\u021bi-m\u0103, veni\u021bi \u00een p\u0103dure. Vorbele i s-au stins pe buzele uscate, c\u00e2nd o piatr\u0103 col\u021buroas\u0103 i s-a oprit drept \u00een frunte. S-a pr\u0103bu\u0219it cu gura deschis\u0103, mu\u0219c\u00e2nd din praful drumului, cu bra\u021bele desf\u0103cute \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul, ca o cruce deasupra morm\u00e2ntului, singurul de la care mai a\u0219tepta alinare. Ochii \u00eentuneca\u021bi ai cerului \u00ee\u0219i pr\u0103v\u0103leau lacrimile amare \u0219i grele peste trupul contorsionat al doftoroaiei. De dup\u0103 un nor plumburiu, un cap de \u00eenger cu scutece albe \u00eei z\u00e2mbea printre suspine.
\nDiscret\u0103 \u00een lumea virtual\u0103 \u0219i chiar \u00een via\u021ba de zi cu zi, Nina Elena Plopeanu este \u00eenzestrat\u0103 cu inteligen\u021b\u0103 peste medie, cu mult\u0103 profunzime \u0219i cu acel talent narativ rar, d\u0103ruit de Dumnezeu spiritelor alese. <\/p>\n


\nCodru\u021ba VANCEA<\/strong>
\n\"\"

Solu\u021bii <\/strong><\/p>\n

\u00een matematic\u0103 sunt rezolv\u0103ri celebre
\nsolu\u021bii
\nse creeaz\u0103 o stare de fericire \/ neimaginabil\u0103
\nscurt\u0103 \u0219i eficient\u0103
\nsupravie\u021buirea se poart\u0103 ca o teorem\u0103 deschis\u0103
\n\u00een care fiecare vine
\n\u00eencearc\u0103
\ncrede
\nm\u0103 a\u0219ez cu omul care a rezolvat o teorem\u0103 complicat\u0103 la mas\u0103
\nun supravie\u021buitor al jocului
\nzidurile din jurul nostru ne \u00eenghit cuvintele
\nse las\u0103 t\u0103cerea ca o cortin\u0103
\nr\u0103m\u00e2n doar cifrele l\u00e2ng\u0103 noi
\npa\u0219nice
\nsinguratice
\n\u0219i el la fel de pa\u0219nic \u0219i de singuratic \/ ca ele
\nnu \u0219tiu s\u0103 rezolv teoreme deschise
\n\u00eentr-un salon chirurgical
\ns\u00e2ngereaz\u0103 prea mult solu\u021biile mele \/ \u0219i mor
\n\u00eemi arat\u0103 rezolvarea lui pe o bucat\u0103 de h\u00e2rtie
\nne ridic\u0103m de la mas\u0103 \/ \u00eentr-o stare de fericire<\/p>\n


\nStan BREBENEL <\/strong>
\n\"\"

URA DIN OCHII VULPII<\/strong><\/p>\n

Este romanul unei mari dezam\u0103giri, dup\u0103 cum autorul ne avertizeaz\u0103 \u00eenainte de a intra \u00een subiect. Acest roman a ap\u0103rut la Editura RAO, \u00een anul 2016, beneficiind de viziunea grafic\u0103, coperta \u0219i ilustra\u021biile lui Mircia Dumitrescu. Tot Dinu S\u0103raru ne mai transmite un avertisment: Povestea e izvor\u00e2t\u0103 din realitate, dar r\u0103m\u00e2ne poveste. Orice \u00eencercare de a \u201edescifra\u201d \u00een desf\u0103\u0219urarea ei \u201easem\u0103n\u0103ri posibile\u201d cu \u00eemprejur\u0103ri sau personaje ce ar p\u0103rea cunoscute este lipsit\u0103 de temeri. Povestea se cite\u0219te f\u0103r\u0103 nicio cheie, iar adev\u0103rul pove\u0219tii – se \u0219tie – sublimeaz\u0103 adev\u0103rul vie\u021bii. \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103, c\u0103 de n-ar fi, nu s-ar povesti…\u201d. Mai doresc s\u0103 v\u0103 prezint, mai ales pentru cei care nu au citit cartea sau au citit-o mai demult, mottoul sub care se desf\u0103\u0219oar\u0103 epicul romanului scris chiar de autor: Aceste pagini mai ales sunt supuse legilor romanului; adev\u0103rul lor adev\u0103rat este cel al romanului, nu al realit\u0103\u021bii inspiratoare, sunt pagini de roman, deci fic\u021biune, deci adev\u0103r artistic \u0219i astfel, numai astfel pot fi considerate ca o oglind\u0103 necru\u021b\u0103toare a adev\u0103rului… Ar trebui s\u0103 subliniez faptul c\u0103, except\u00e2nd inventatul de mine declic amoros, declan\u0219at \u00eentr-un moment de gol sufletesc \u00een sufletul Sculptorului, fiecare r\u00e2nd exprim\u0103, cu o cruzime de oglind\u0103 vene\u021bian\u0103, adev\u0103rul transfigurat \u00een poveste, \u0219i am sim\u021bit nevoia acestui adev\u0103r, ca \u0219i c\u00e2nd trebuia s\u0103 pl\u0103tesc tributul pe care \u00eel cer r\u0103bdarea cre\u0219tin\u0103 \u0219i iertarea despov\u0103rat\u0103 de resentimente. A\u0219adar, dup\u0103 cuvintele l\u0103muritoare transmise de autor \u0219i dup\u0103 lectura acestui roman \u00een care este tratat\u0103 o perioad\u0103 din istoria Teatrului Mic sub directoratul lui Dinu S\u0103raru, vom decela fiecare dintre noi adev\u0103rurile noastre. Unii, mai noroco\u0219i, care \u0219tiu istoria teatrului sau care au fost p\u0103rta\u0219i la ea, din anturajul sau din interiorul lui vor \u0219ti care este adev\u0103r \u0219i care fic\u021biune. Pentru cei care ne-am aflat la teatru doar \u00een fotoliu, \u00een calitate de spectator, directorul ne introduce \u00een buc\u0103t\u0103ria unuia dintre f\u0103uritorii de spectacole. \u0218i afl\u0103m ce \u00eenseamn\u0103 munca \u00een teatru – actori, regizori, scenografi, ma\u0219ini\u0219ti etc. – p\u00e2n\u0103 la aplauzele de final care nu este cunoscut\u0103 de marele public. Personajele principale ale acestui roman m\u0103rturisitor sunt Vedeta, Marea Dirijoare \u0219i Directorul teatrului. Mai este un personaj, unul fic\u021bional, Sculptorul, care sper\u0103 \u0219i ac\u021bioneaz\u0103 cu toate mijloacele pe care le are la dragostea Vedetei. \u00cen jurul lor \u0219i cu ei este \u021besut \u00eentregul e\u0219afodaj al desf\u0103\u0219ur\u0103rii evenimentelor care se \u00eentind pe o perioad\u0103 scurt\u0103 de timp: ultimii 2 ani p\u00e2n\u0103 la evenimentele din decembrie 1989 \u0219i \u00eenceputul de an 1990. Romanul \u00eencepe, parc\u0103 neverosimil, cu o invita\u021bie la v\u00e2n\u0103toare din partea Sculptorului, refuzat\u0103 mereu, \u0219i mereu, p\u00e2n\u0103 spre final. \u0218i aceast\u0103 invita\u021bie refuzat\u0103 este argumentat\u0103 de exemplul unui testament al soldatului sovietic, g\u0103sit \u00een buzunarul de la piept, din st\u00e2nga al rub\u0103\u0219tii plin\u0103 de s\u00e2nge, care spunea: Dac\u0103 mor \u00een r\u0103zboi s\u0103 m\u0103 \u00eenscrie\u021bi \u00een partid! Dac\u0103 nu, nu! Se spune c\u0103 aceasta era doar o anecdot\u0103. Dar c\u00e2t adev\u0103r crunt \u0219i profund se ascunde \u00een aceste pu\u021bine cuvinte.
\n\tIntr\u00e2nd \u00een profunzime vom descoperi o secven\u021b\u0103 din piesa Maestrul \u0219i Margareta a lui Bulgakov \u00een care interpreta rolului principal, Vedeta, era obsedat\u0103 de perfec\u021biunea rolului, dar mai ales de o scen\u0103, repet\u00e2nd-o de nenum\u0103rate ori, singur\u0103 \u00een Teatru, doar cu Directorul. Este vorba despre momentul \u00een care, de la o fereastr\u0103, \u00ee\u0219i pune s\u00e2nul drept dezgolit peste pervaz. Marea Dirijoare este o regizoare pe care Directorul a adus-o \u00een Teatru \u0219i care este considerat\u0103 de excep\u021bie, afl\u00e2ndu-se la nivel mondial al\u0103turi de marii regizori ai timpului: Peter Brook, la Londra, Strehler la Milano \u0219i Jean Louis Barrault la Paris. Dup\u0103 400 de spectacole cu Maestrul \u0219i Margareta, \u00een care Vedeta a str\u0103lucit, iar regizoarea s-a \u00eentrecut pe sine, Directorul decide c\u0103 a sosit vremea unui alt spectacol memorabil, de alt\u0103 factur\u0103, melodrama Doamna cu camelii, dup\u0103 Alexandre Dumas-fiul. \u00cempotrivirea celor dou\u0103 este f\u0103\u021bi\u0219\u0103, amenin\u021b\u00e2nd cu plecarea din teatru. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 au cedat \u0219i au \u00eenceput repeti\u021biile. Regizoarea a condi\u021bionat r\u0103m\u00e2nerea sa cu punerea \u00een scen\u0103 p\u00e2n\u0103 la primul spectacol. \u00cen caietul program al spectacolului Marea Dirijoare, printre altele, scria: Am \u00eencercat doi ani s\u0103 o conving pe Vedet\u0103 s\u0103 renun\u021be, \u00eencrimin\u00e2nd nivelul ieftin, desuet al melodramei, ale c\u0103ror mijloace le demontasem \u00een \u201eS\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103m pe cei goi\u201d, de Pirandello. (…) Dac\u0103 povestea de dragoste va fi jucat\u0103 ca un roman de Balzac, ad\u00e2nc, realist, psihologic \u0219i dac\u0103 bunul spirit francez va acidula gravitatea expunerii \u00eenseamn\u0103 c\u0103 timpul pe care l-am irosit a fost generos cu noi \u0219i nu ne-a tr\u0103dat. (…) Mai sper apoi c\u0103 rolul va constitui pentru Vedet\u0103 un moment-cheie al carierei sale. Actri\u021ba pare creat\u0103 pentru acest personaj \u0219i poate rivaliza, cred, cu toate marile interprete ale istoriei spectacolului. Finalul interven\u021biei este de \u021binut minte: Acest spectacol mai \u00eenseamn\u0103 pentru mine un \u201eAddio del passato\u201d exact ca \u00een finalul celebrei opere inspirate de \u201eDoamna cu camelii\u201d. Succesul a fost imens. La spectacolul de debut spectatorii au primit , odat\u0103 cu biletul \u0219i caietul-program, o batist\u0103 pe care era trecut\u0103 toat\u0103 distribu\u021bia \u00een ideea anticipat\u0103 c\u0103 \u201ese va pl\u00e2nge \u0219i spectatorii s\u0103 aib\u0103 cu ce s\u0103-\u0219i \u0219tearg\u0103 lacrimile.\u201d \u00cen scrierile lui Dinu S\u0103raru mai exist\u0103 un personaj Marea Dirijoare, \u00een romanul \u201eCei care pl\u0103tesc cu via\u021ba\u201d, al doilea din trilogia \u201eDragostea \u0219i Revolu\u021bia. Este extrem de interesant\u0103 argumenta\u021bia lui Dinu S\u0103raru pentru \u201eobligarea\u201d celor dou\u0103 ca s\u0103 se joace aceast\u0103 pies\u0103: Am \u00eencercat s\u0103 descriu drama intelectualului artist, con\u0219tient de valoarea lui, con\u0219tient de \u0219ansele lui \u00eencercuite cu plasa de s\u00e2rm\u0103 cu ghimpi, ca o imens\u0103 coroan\u0103 asem\u0103n\u0103toare aceleia puse pe fruntea lui Hristos. Am \u00eencercat s\u0103 descriu, cu toat\u0103 \u00een\u021belegerea, cu toat\u0103 dragostea, cu toat\u0103 compasiunea, cu toat\u0103 solidaritatea, cu tot devotamentul, cu tot riscul denun\u021b\u0103rii unei asemenea situa\u021bii, fruntea geniului \u00eenconjurat\u0103 de spinii coroanei hristice, am \u00eencercat s\u0103 descriu sentimentul pe care un intelectual lucid \u00eel tr\u0103ie\u0219te \u00eentr-o lume \u00een care crucificarea este dinainte hot\u0103r\u00e2t\u0103. Marea Dirijoare n-a \u00een\u021beles asta. Ea a \u00een\u021beles, mai ales c\u0103 am ap\u0103sat pe o umilin\u021b\u0103 a ei personal\u0103 \u0219i am descris cu cinism \u00eemprejurarea acestei umilin\u021be \u021bin\u00e2nd de biografia personal\u0103, c\u00e2nd de fapt \u0219i era v\u0103dit faptul c\u0103 \u00eei luam ap\u0103rarea. Dup\u0103 spectacolul de debut doar Marea Dirijoare a p\u0103r\u0103sit scena. \u0218i nu dup\u0103 mult timp au venit evenimentele din decembrie 1989. Momentul 8 ianuarie 1990 de la Teatrul Mic se \u00eenscrie \u00een negarea valorilor. Dinu S\u0103raru a fost silit s\u0103 plece de la Teatrul creat de el. Despre Vedet\u0103, participant\u0103 la \u0219edin\u021b\u0103, a aflat urm\u0103toarele: Mi s-a spus c\u0103 interpreta Margaretei avea \u00een buzunarele paltonului, \u00een prezidiul \u0219edin\u021bei de izgonire organizat\u0103 \u00een sala de teatru, dou\u0103 scrisori, una \u00een care, dac\u0103 s-ar fi votat r\u0103m\u00e2nerea mea \u00een teatru, c\u0103 \u0219i-ar fi declarat devotamentul total fa\u021b\u0103 de mine \u0219i fa\u021b\u0103 de teatrul creat de mine, \u0219i alta, dac\u0103 mi se cerea s\u0103 plec, \u00een care ar fi spus c\u0103 se desparte eliberat\u0103 de mine ca de un co\u0219mar. Eu n-am crezut. Au urmat o var\u0103 \u0219i o toamn\u0103 care au pulverizat pur \u0219i simplu Teatrul din S\u0103rindar. Ca metafora din titlu s\u0103 aib\u0103 acoperire \u0219i veridicitate, autorul accept\u0103 provocarea Sculptorului de a merge la v\u00e2n\u0103toare, dar la aceast\u0103 ultim\u0103 v\u00e2n\u0103toare nu ajunge. \u00cen B\u0103r\u0103ganul Br\u0103ilei are loc aceast\u0103 partid\u0103 cinegetic\u0103. \u00centr-o noapte \u00eentunecoas\u0103 i se pune la dispozi\u021bie o ma\u0219in\u0103, un Aro cu \u0219ofer, \u0219i un \u0219ef de post dotat cu un proiector. Deplasarea pe terenul arat se desf\u0103\u0219oar\u0103 cu dificultate. Brazdele ad\u00e2nci \u0219i bolov\u0103noase hurduc\u0103ie ma\u0219ina. La un moment dat apare o vulpe pe care Sculptorul o \u00eempu\u0219c\u0103 \u0219i o arunc\u0103 \u00een ma\u0219in\u0103 la picioarele \u0219efului de post. Nu dup\u0103 mult timp vulpea \u00ee\u0219i \u00eenfige col\u021bii \u00een piciorul \u0219efului de post. Dorind s\u0103 o termine, Sculptorul \u00eencearc\u0103 s\u0103 o loveasc\u0103 \u00een cap cu patul armei, \u00eens\u0103 aceasta se descarc\u0103 instantaneu \u0219i-l \u00eempu\u0219c\u0103 pe artist \u00een zona inghinal\u0103. Pierde foarte mult s\u00e2nge \u0219i \u00een c\u00e2teva minute moare. Este dus la spital dar era prea t\u00e2rziu. \u00cen finalul c\u0103r\u021bii \u0219eful de post poveste\u0219te: \u0218i fulger\u0103tor, domnule, fulger\u0103tor domnule, p\u0103cura urii, ura din ochii vulpii a \u00eentrecut tot ce am v\u0103zut eu mai nenorocit p\u00e2n\u0103 acum \u00een via\u021ba mea \u0219i m\u0103 trezesc noaptea cu r\u00e2njetul vulpii \u0219i al col\u021bilor albi \u0219i albul ochilor \u0219i p\u0103cura din mijlocul lor, \u0219i ura \u0219i m\u0103 fac lac de sudoare (…) n-am v\u0103zut ur\u0103 mai mare, \u0219i mai v\u00e2n\u0103t\u0103, \u0219i mai veninoas\u0103, \u0219i mai r\u0103zbun\u0103toare. Cam a\u0219a a sim\u021bit Dinu S\u0103raru la \u0219edin\u021ba din 8 ianuarie 1990: ur\u0103. Dac\u0103 \u00een cele mai multe romane, acelea de \u00eenceput, era vorba de fric\u0103, aici dominatoare este ura. Dac\u0103 cineva ar fi vrut s\u0103 fie devoalate numele celor dou\u0103 personaje, Vedeta \u0219i Marea Dirijoare, eu nu am s-o fac a\u0219a cum nici Dinu S\u0103raru nu a vrut s\u0103 o fac\u0103. Pentru cei care mor de curiozitate este suficient s\u0103 consulte repertoriul din acea vreme a Teatrului Mic \u0219i enigma este ca \u0219i dezlegat\u0103. \u00cen simbolistica, nu numai literar\u0103, vulpea are o semnifica\u021bie aparte. Se spune c\u0103 Dumnezeu \u00eei d\u0103du vulpii vicle\u0219ugul, iar omului me\u0219te\u0219ugul. Este o antitez\u0103 \u00een expresie \u00eentre vicle\u0219ug \u0219i me\u0219te\u0219ug. Vulpea reprezint\u0103 perfidia deplin\u0103, un mod biologic de a fi ca modalitate pentru supravie\u021buire.<\/p>\n


\nLoredana STAN<\/strong><\/p>\n

Eroismul ca normalitate- profesiunea de credin\u021b\u0103 a
\nAnei Blandiana<\/strong><\/p>\n

Volumul Anei Blandiana, Mai-mult-ca-trecutul Jurnal, 31 august 1988\u201312 decembrie 1989 \u00eenchide o trilogie a literaturii memorialistice a autoarei, \u00eenceput\u0103 \u00een 2013 cu Fals tratat de manipulare \u0219i cu Sor\u0103 lume (2020).
\n\tMai-mult-ca-trecutul Jurnal, 31 august 1988\u201312 decembrie 1989 a fost publicat la editura \u201eHumanitas\u201d, av\u00e2nd un succes de public, dar ob\u021bin\u00e2nd \u0219i o recunoa\u0219tere a breslei, institu\u021bional\u0103, primind premiul Cartea Anului acordat de revista \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, premiul revistei \u201eObservator cultural\u201d. De asemenea, \u00een 23 mai 2024, se anun\u021ba c\u0103 poeta, prozatoarea \u0219i eseista \ud835\udc00\ud835\udc27\ud835\udc1a \ud835\udc01\ud835\udc25\ud835\udc1a\ud835\udc27\ud835\udc1d\ud835\udc22\ud835\udc1a\ud835\udc27\ud835\udc1a a fost recompensat\u0103 cu \ud835\udc0f\ud835\udc2b\ud835\udc1e\ud835\udc26\ud835\udc22\ud835\udc2e\ud835\udc25 \ud835\udc0f\ud835\udc2b\ud835\udc22\ud835\udc27\ud835\udc2d\u0327\ud835\udc1e\ud835\udc2c\ud835\udc1a \ud835\udc1d\ud835\udc1e \ud835\udc00\ud835\udc2c\ud835\udc2d\ud835\udc2e\ud835\udc2b\ud835\udc22\ud835\udc1a \ud835\udc29\ud835\udc1e\ud835\udc27\ud835\udc2d\ud835\udc2b\ud835\udc2e \ud835\udc0b\ud835\udc22\ud835\udc2d\ud835\udc1e\ud835\udc2b\ud835\udc1a\ud835\udc2d\ud835\udc2e\ud835\udc2b\ud835\udc1a\u0306 \ud835\udc29\ud835\udc1e\ud835\udc27\ud835\udc2d\ud835\udc2b\ud835\udc2e \ud835\udc1a\ud835\udc27\ud835\udc2e\ud835\udc25 \ud835\udfd0\ud835\udfce\ud835\udfd0\ud835\udfd2.
\n\tCariera Anei Blandiana cuprinde multe distinc\u021bii \u0219i premii literare de referin\u021b\u0103, fiind un nume important nu doar \u00een domeniul cultural, dar \u0219i o instan\u021b\u0103 moral\u0103, un reper de integritate \u00een via\u021ba politic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, de dup\u0103 1990. A condus Alian\u021ba Civic\u0103 \u00eentre 1991-2001, a fondat al\u0103turi de so\u021bul s\u0103u, Romulus Rusan, Memorialul Victimelor Comunismului \u0219i al Rezisten\u021bei din Rom\u00e2nia.
\n\tScriitoarea \u00ee\u0219i prezint\u0103 cea mai recent\u0103 crea\u021bie drept cea mai groas\u0103 carte a sa (av\u00e2nd 534 de pagini), dar \u0219i cea mai liber\u0103, fiind un jurnal al ultimului an de comunism, \u00eenceput \u00een data de 31 august 1988, c\u00e2nd a primit cea de-a patra \u0219i ultima interdic\u021bie de a mai scrie: \u201eNu era vorba, a\u0219a cum b\u0103nuisem de altfel, numai de interzicerea rubricii din \u00abRom\u00e2nia literar\u0103\u00bb, ci \u0219i de interzicerea oric\u0103rei public\u0103ri, ba chiar a simplei apari\u021bii a numelui\u201d.
\n\tScris\u0103 pentru a nu fi publicat\u0103, pentru a suplini literatura pe care nu o mai putea \u00eencredin\u021ba tiparului, Ana Blandiana m\u0103rturise\u0219te c\u0103 aceast\u0103 carte a r\u0103mas necitit\u0103 vreme de 32 de ani, la stadiul de \u00eensemn\u0103ri \u00eenchise \u00eentre copertele unor caiete, considerate de autoare neimportante. Odat\u0103 redescoperite aceste caiete, citite \u0219i analizate din perspectiva prezentului, au \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at autoarei aspecte cumplite ale ultimului an de comunism, o realitate pe care memoria o edulcorase, peste care uitarea a\u0219ezase un v\u0103l protector. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, volumul a ap\u0103rut la momentul potrivit, dedicat fiind mai ales celor care nu au tr\u0103it \u00een comunism, celor tineri, care nu con\u0219tientizeaz\u0103 c\u0103 libertatea nu a fost, cum este ast\u0103zi, un drept natural. Pentru ace\u0219ti cititori, cartea realizat\u0103 \u0219i ca un \u201eportret al epocii\u201d iese din determin\u0103rile unui jurnal riguros (a\u0219a cum precizeaz\u0103 autoarea \u00een \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte-cuv\u00e2nt dup\u0103\u201d) \u0219i se transform\u0103 \u00eentr-o literatur\u0103 fantastic\u0103, a absurdului. Scena comunic\u0103rii interdic\u021biei de a mai publica, \u00een baie, de c\u0103tre Zigu Ornea, pe fundalul sonor al apei curg\u00e2nd \u00een chiuvet\u0103, de teama microfoanelor care ar fi putut capta discu\u021bia periculoas\u0103, pare desprins\u0103 \u201edin cele mai proaste filme cu ilegali\u0219ti\u201d, dup\u0103 cum suprarealiste, de ne\u00een\u021beles pentru secolul al XXI-lea pot fi scrisul \u0219i cititul la lum\u00e2nare, rela\u021biile sociale cultivate \u201epentru ob\u021binerea unui nivel de trai pu\u021bin peste media mizer\u0103\u201d, demol\u0103rile, mutarea fo\u0219tilor \u021b\u0103rani \u00een blocurile de la marginea Bucure\u0219tiului sau interpretarea unei c\u0103r\u021bi pentru copii, cu motanul Arpagic, drept literatur\u0103 subversiv\u0103, motivul real al suprim\u0103rii, vreme de opt luni, a activit\u0103\u021bii literare a Anei Blandiana. Toate aceste evenimente descrise \u00een jurnal, cu exactitate, din perspectiva scriitoarei, omului, femeii \u0219i so\u021biei Ana Blandiana, nu mai apar\u021bin \u00een prezent vie\u021bii, ci istoriei, rela\u021bia individului cu timpul, fiind o tem\u0103 dominant\u0103 a acestui volum, ce explic\u0103 \u0219i semnifica\u021bia titlului. \tTrecutul acesta care este readus la via\u021b\u0103 are ecouri \u0219i \u00een prezent, r\u0103ul metamorfoz\u00e2ndu-se sub at\u00e2tea chipuri, nemaiav\u00e2nd grani\u021be: \u201eDup\u0103 30 de ani \u00een care totul s-a schimbat \u2013 \u0219i chiar \u0219i R\u0103ul care a reu\u0219it s\u0103 se transbordeze \u00een \u00eentregime dintr-o epoc\u0103 \u00een alta pare nou \u0219i aproape de nerecunoscut -, cantitatea de absurditate \u0219i de umilin\u021b\u0103 cuprins\u0103 \u00een aceste pagini nu mai apar\u021bine vie\u021bii, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u00een stare s\u0103 apar\u021bin\u0103 istoriei, este un no man\u2019s land nerevendicat de memorie, o diatez\u0103 neacceptat\u0103 de gramatica eternit\u0103\u021bii: mai-mult-ca-trecutul.\u201d
\n\tVolumul are \u0219i o func\u021bie cathartic\u0103, terapeutic\u0103, fiind un loc \u00een care autoarea s\u0103-\u0219i poat\u0103 elibera revoltele, care s\u0103 nu transpar\u0103 \u00een literatura sa adev\u0103rat\u0103. El va suplini nu doar literatura, ci \u0219i publicistica pe care scriitoarea o practicase \u00een \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d vreme de dou\u0103zeci de ani, \u00eenregistr\u00e2nd minu\u021bios \u201etabloul degrad\u0103rii fizice \u0219i spirituale\u201d, ca m\u0103rturie pentru timpurile viitoare. Mai-mult-ca-trecutul are \u0219i o valoare documentar\u0103, \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd o condi\u021bie colectiv\u0103, \u00eenregistr\u00e2nd ca un proces-verbal \u201eumilin\u021be colective, na\u021bionale, adesea at\u00e2t de profunde \u0219i de subtile, de absurde \u0219i de sofisticate\u201d.
\n\tMai-mult-ca-trecutul Jurnal, 31 august 1988\u201312 decembrie 1989 are at\u00e2t o dimensiune etic\u0103, dar \u0219i estetic\u0103, dezv\u0103luind \u0219i \u00een aceste pagini memorialistice o scriitoare profund\u0103, sensibil\u0103 \u0219i angajat\u0103 \u00een explorarea continu\u0103 a condi\u021biei umane. Ana Blandiana \u00ee\u0219i exprim\u0103 g\u00e2ndurile \u0219i tr\u0103irile cu sinceritate \u0219i vulnerabilitate, av\u00e2nd curajul de a ar\u0103ta cititorilor dimensiunea sa uman\u0103 netrucat\u0103, ne\u00eenfrumuse\u021bat\u0103, f\u0103c\u00e2nd din fiecare pagin\u0103 o poezie valoroas\u0103 a cotidianului, \u00eennobilat\u0103 de o estetic\u0103 a ur\u00e2tului \u201edevenit obi\u0219nuin\u021b\u0103\u201d.
\n\tJurnalul poate fi citit \u0219i ca un roman al iubirii, \u00een multiplele sale fa\u021bete (iubirea dintre so\u021bi, afec\u021biunea fa\u021b\u0103 de mam\u0103, comunicarea cald\u0103 cu Geta, sora sa). \u00centrebat\u0103 dac\u0103 exist\u0103 \u00een carte vreun personaj fa\u021b\u0103 de care autoarea a fost nedreapt\u0103, aceasta a r\u0103spuns c\u0103 so\u021bul s\u0103u, fiin\u021ba cea mai apropiat\u0103, a suferit al\u0103turi de ea, i-a temperat entuziasmul \u0219i ac\u021biunile care le-ar fi putut pune am\u00e2ndurora \u00een pericol libertatea: \u201eceea ce constituie esen\u021ba leg\u0103turii \u0219i chiar a dragostei noastre este c\u0103 el se zbate \u00een permanen\u021b\u0103 s\u0103 m\u0103 opreasc\u0103, iar eu m\u0103 zbat \u00een permanen\u021b\u0103 s\u0103 \u00eel pun \u00een mi\u0219care. Cel mai simplu \u0219i poate cel mai \u00een\u021belept ar fi s\u0103 conchidem c\u0103 ne complet\u0103m reciproc, c\u0103 astfel \u00eentre elanul meu sinuciga\u0219, \u0219i pruden\u021ba lui, tinz\u00e2nd s\u0103 ating\u0103 cota zero a rezisten\u021bei, se realizeaz\u0103 un compromis supravie\u021buitor.\u201d Permanenta preocupare a so\u021bilor este scrisul, dedic\u00e2ndu-\u0219i o mare parte din timp acestei activit\u0103\u021bi: \u201evia\u021ba noastr\u0103 se deosebe\u0219te esen\u021bial [\u2026], nu numai pentru c\u0103 nu aveam de povestit na\u0219teri \u0219i mor\u021bi, ci pentru c\u0103 singurele noastre cifre erau ale c\u0103r\u021bilor scrise, tot ce conta, tot ce r\u0103m\u00e2nea \u00een afara vie\u021bii \u0219i a mor\u021bii.\u201d
\n\tNepl\u0103cerile vie\u021bii cotidiene (statul la coad\u0103 la benzin\u0103, la alte produse necesare subzisten\u021bei, repararea ma\u0219inii, culesul fructelor de la Comana, f\u0103cutul \u021buicii, vizitele la Gogu R\u0103dulescu, un om politic al epocii comuniste, diverse comisioane f\u0103cute lui Gellu Naum, Geo Bogza etc.) nu reprezint\u0103 dec\u00e2t un timp pierdut pentru scris, Ana Blandiana se simte vinovat\u0103 atunci c\u00e2nd so\u021bul s\u0103u nu scrie, consider\u00e2nd c\u0103 Romi (Romulus Rusan) e nevoit s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 pentru \u00eent\u00e2mpl\u0103rile vie\u021bii acesteia. \u00centr-o consemnare din 13 octombrie 1998, diarista prezint\u0103 imaginea fericit\u0103 a celor doi so\u021bi, o plimbare prin p\u0103dure exprim\u00e2nd m\u0103sura armoniei depline, \u00een acorduri lirice: \u201eNe \u00eentoarcem \u021bin\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103 pe sub luna sub\u021bire pe cerul sub\u021bire pe cerul limpede, c\u00e2nt\u00e2nd c\u00e2ntece pe versuri de Eminescu (\u201eSomnoroase p\u0103s\u0103rele\u201d, \u201eMai am un singur dor\u201d). Pare incredibil \u0219i exagerat, dar, imediat ce r\u0103m\u00e2nem absolut singuri, suntem ferici\u021bi. Dac\u0103 am putea s\u0103 nu ne mai amintim niciodat\u0103 c\u0103 exist\u0103 \u0219i al\u021bi oameni pe lume, c\u0103 lumea \u00eens\u0103\u0219i exist\u0103 numai \u00een geografie, nu \u00een istorie.\u201d
\n\tDiarista are nostalgia unei familii mari doar \u00een preajma Cr\u0103ciunului, fiind singurul prilej din an \u00een care \u0219i-ar fi dorit s\u0103 aib\u0103 copii. Sunt c\u00e2teva adnot\u0103ri \u00een care autoarea se observ\u0103 prin prisma feminit\u0103\u021bii sale, a frumuse\u021bii, consider\u00e2nd c\u0103 aceasta este una din una dintre sursele naturii sale iradiante, \u00een zilele c\u00e2nd \u201ee aprins\u0103 lumina\u201d \u00een sine. Afirma\u021bia colegelor, la \u00eent\u00e2lnirea de 30 de ani de la terminarea liceului, \u201ec\u0103 dintre toate fetele eu sunt cea mai t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i cea mai frumoas\u0103\u201d o bucur\u0103 nespus, de\u0219i
\ne con\u0219tient\u0103 \u201ede emo\u021bia de natur\u0103 politic\u0103\u201d. Firea ei liber\u0103, exuberant\u0103, este revelat\u0103 de m\u0103rturisirea pl\u0103cerii de a dansa: \u201e\u00cemi place s\u0103 dansez, cred c\u0103, dintre toate distrac\u021biile imaginabile, cel mai mult \u00eemi place s\u0103 dansez. Este o pl\u0103cere a mea, absolut f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu partenerul, \u0219i dac\u0103 regret ceva din via\u021ba mea este c\u0103 nu am dansat mai mult, c\u0103 am dansat de fapt at\u00e2t de pu\u021bin, c\u0103 m-am dedat at\u00e2t de rar acestei at\u00e2t de nevinovate dezl\u0103n\u021buiri.\u201d
\n\tCel mai recent volum memorialistic al Anei Blandiana \u00ee\u0219i \u00eentrege\u0219te valoarea de m\u0103rturie a ultimului an de dictatur\u0103 \u0219i prin prisma portretelor unor personalit\u0103\u021bi mai mult sau mai pu\u021bin importante ale acelor vremuri. Astfel, Blandiana \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te amintiri din via\u021ba sa personal\u0103 \u0219i profesional\u0103, dezv\u0103luind momente semnificative care au influen\u021bat evolu\u021bia sa. Portretele lui Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Augustin Buzura, Andrei Ple\u0219u, Gabriel Liiceanu, Geo Bogza, Gellu Naum, Marin Sorescu, F\u0103nu\u0219 Neagu, Ion Dodu B\u0103lan, Ileana M\u0103l\u0103ncioiu, Angela Marinescu, Doina Uricariu etc. sunt realizate \u00een tu\u0219e mai groase, \u00een lumini \u0219i umbre, reflect\u00e2nd experien\u021bele de via\u021b\u0103 ale autoarei. Imaginea lui Mircea Dinescu este a unui poet curajos, care face acte de disiden\u021b\u0103 \u0219i este urm\u0103rit de Securitate. De altfel, Securitatea este \u00een carte un personaj \u00een sine, omniprezent, instituind teroarea, urm\u0103rindu-i cu mijloacele specifice de intimidare \u0219i amenin\u021bare \u0219i pe Ana Blandiana \u0219i Romulus Rusan. Criticul literar Nicolae Manolescu este caracterizat \u0219i prin perspectiva duplicit\u0103\u021bii din via\u021ba privat\u0103, dar \u0219i a oscil\u0103rii \u00eentre a o sus\u021bine pe scriitoarea interzis\u0103 \u0219i a evita semnarea unei scrisori de solidarizare. Gellu Naum este \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at \u0219i \u00een via\u021ba real\u0103 \u00een cheia unui scriitor suprarealist, autoarea \u201epedepsindu-l\u201d pentru ironia cu care vorbe\u0219te de Mihai Eminescu. Despre Ion Dodu B\u0103lan \u0219i F\u0103nu\u0219 Neagu diarista precizeaz\u0103 c\u0103 atingerea lor te maculeaz\u0103, povestind despre un concediu la mare al\u0103turi de al\u021bi scriitori. Scrie \u0219i despre disiden\u021ba lui Dan De\u0219liu, despre arestarea ziaristului Petre Mihai B\u0103canu, despre interzicerea poetei Angela Marinescu \u0219i firea ei atipic\u0103, despre frica fa\u021b\u0103 de sistem a unui om al sistemului, Gogu R\u0103dulescu.
\n\tAna Blandiana, chiar \u0219i \u00een literatura memorialistic\u0103 r\u0103m\u00e2ne o poet\u0103 profund\u0103, viziunea liric\u0103 reg\u0103sindu-se \u00een fiecare pagin\u0103 a jurnalului s\u0103u, fraza care condenseaz\u0103 mesajul c\u0103r\u021bii fiind: \u201eVia\u021ba mea, ca o hain\u0103 uitat\u0103 pe malul c\u0103r\u021bilor.\u201d Afirma\u021bia este o metafor\u0103 a vie\u021bii \u0219i a literaturii, surprinz\u00e2nd complexitatea interac\u021biunii dintre via\u021ba personal\u0103 \u0219i angajamentul intelectual. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Irina Lucia MIHALCA Pe urmele fiec\u0103rui pas Un val plesne\u015fte \u00een noapte… Cuvintele vorbesc misterios \/ prin t\u0103ceri, ad\u00e2nc inspiri<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24380"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24380"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24380\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24381,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24380\/revisions\/24381"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24380"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24380"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24380"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}