{"id":24370,"date":"2025-03-05T08:45:32","date_gmt":"2025-03-05T05:45:32","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24370"},"modified":"2025-03-05T08:45:32","modified_gmt":"2025-03-05T05:45:32","slug":"spatii-culturale-nr-98-99-14","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24370","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 98-99 (14)"},"content":{"rendered":"

\u0218tefan DINCESCU <\/strong>
\n\"\"

JURNAL DIN NOAPTE (66)<\/strong>
\nFiului meu, Florin Daniel Dinc\u0103<\/p>\n

Iat\u0103-m\u0103, Musaios!… Iat\u0103, peregrin
\nfi-voi de acuma. Drumurile-s multe.
\nM\u00e2na cui, fr\u0103\u021bic\u0103, bate c-un \u0219agrin?!…
\nCe auz ar \u0219ti exilul s\u0103-mi asculte?…<\/p>\n

Iat\u0103-m\u0103, b\u0103iete, lespede-n odaie!…
\nUn subsol, mansard\u0103, vizuin\u0103 poate?…
\nCrucea, de t\u0103cere, parc\u0103 se \u00eenmoaie,
\nsfin\u021bii, de prin ziduri, morfolesc l\u0103cate.<\/p>\n

\u021ai-ai primit haraciul, suflet cilibiu,
\nr\u00e2ncede palavre, candele, coroane?!…
\nC\u0103r\u021bile din rafturi, n\u0103p\u00e2rlind v\u0103dane,
\nroag\u0103-se bl\u00e2nde\u021bii, pl\u00e2nse, din icoane.<\/p>\n

Iat\u0103-m\u0103, vl\u0103stare!… Iat\u0103, m\u0103 declin
\ndup\u0103 somnul apei prinse \u00een tipare.
\nDis-de-diminea\u021b\u0103 c\u00e2t s\u0103 m\u0103 \u00eenclin
\nfericind fereastra care Patmos pare?…<\/p>\n

O s\u0103 curgem, m\u00e2ine, veste prin poveste,
\nescorta\u021bi de ur\u0219i, de reni, de albatro\u0219i.
\nVom pl\u0103ti la v\u0103mi, uit\u00e2nd ce-mi este,
\npas\u0103mite, zlo\u021bi, carboave, gro\u0219i.<\/p>\n

Iat\u0103-m\u0103, b\u0103die, mare, v\u00e2nt, n\u0103ier!…
\nFrigul, din capel\u0103, macereaz\u0103-mi scutul.
\nOchii str\u00e2mb\u0103 zarurile altui cer din cer,
\ndecant\u00e2nd fantasmele, necunoscutul.<\/p>\n

Prinde-m\u0103 \u00een orii, Alexandre!… Glorii
\ncine mai tocme\u0219te?… Doamne, iat\u0103,
\nazi din parantezele de prin istorii
\ncostelivi buim, chirci\u021bi, la judecat\u0103!…<\/p>\n

Pomi s\u0103-\u021bi fim, chiar zarz\u0103ri, meri \u0219i pruni,
\n\u00eengerii, prin flori, s\u0103-\u0219i dea boracii hu\u021ba,
\nrogu-te, Milosule, r\u0103cani s\u0103 ne aduni,
\n\u0219arpelui zobindu-i limba, t\u0103rt\u0103cu\u021ba!…<\/p>\n

Str\u00e2nge-ne, Sl\u0103vitule, la sub\u021bioar\u0103
\ngreieri \u0219i bondari, jandari \u0219i trule!…
\nD\u0103-ne ve\u0219nicii din str\u00e2mta donicioar\u0103,
\nepitaf aga\u021b\u0103-ne prin fabuloasa Thule!…<\/p>\n

Iart\u0103-ne gheparzii, tr\u00e2mbi\u021ba, aratul,
\nm\u0103cin\u0103ri de s\u00e2nge, viclenia, ura!…
\n\u00cenfr\u0103\u021be\u0219te-ne, M\u0103re\u021bule, cu Araratul,
\niar cu sori, M\u0103rite, s\u0103-mi c\u00e2rpe\u0219ti sp\u0103rtura!…<\/p>\n


\nJURNAL DIN NOAPTE [83]<\/strong><\/p>\n

Unde-ai citit ni\u021bel, pe \u00eenserate,
\naceste r\u00e2nduri, Doamne, bosumflate,
\nde \u021bi-au b\u0103gat \u00een sp\u0103rie\u021bi
\nculici, brabe\u021bi \u0219i pitulici, ere\u021bi,
\nrar cuib\u0103rind sub pleoapele-\u021bi \u00eemflate
\nde zborul galaxiilor \u00een\u0219urubate,
\nc\u00e2nd infiniturile se pupau \u00een bot,
\nsub mitra cr\u00e2ncenului nostru feribot,
\ncu timpul sclivisit, fanariot?!…<\/p>\n

\u201e\u0218i-am fost un \u00abm\u00e2\u021b\u00bb cu \u0219aua-n spate,
\ncu semne de celebritate\u201d,
\niubind legendele spirtoase,
\ncu pandalia g\u00e2lg\u00e2ind \u00een oase,
\naidoma \u0219ulfe cr\u0103c\u0103nate,
\ncu \u021b\u00e2\u021bele obeze, \u0219ifonate!…<\/p>\n

Unde-ai citit pripit, pe apucate,
\naceste r\u00e2nduri, Doamne, descleiate,
\nde care se amuz\u0103 greierii \u0219i licuricii?!…<\/p>\n

\u201ePe und\u2019 fugir\u0103, Sf\u00e2nt\u0103 Maic\u0103, tiriplicii,
\npersana Lala, Domozina, temnicerii,
\nbufonii, Pena Corcodu\u0219a, pivnicerii,
\npumnacii, mar\u021bafoii, con\u021bopi\u0219tii,
\nsicarii, rudiarii, escapi\u0219tii
\n\u0219i Diotima, Safo, Jeanne Duval,
\nc\u0103nind aroma cramelor \u0219i-a pi\u0219tii,
\ncu Sulamita, Ab\u00e9lard \u0219i Buridan,
\nl\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 pe-o boab\u0103 de susan
\nlung serafim c-o gem\u0103 de golan,
\nproptit \u00een Orion \u0219i-ntr-un condei
\nduc\u00e2nd \u00een les\u0103 regi \u0219i derbedei
\nla govie, \u021buca-v-a\u0219, la nedei?!…\u201d<\/p>\n

Tu, Craiovi\u021b\u0103 luat\u0103 \u00een balon,
\nunde-i studintele Fran\u00e7ois Villon,
\nde care grase relele s-au plictisit?
\nUnde-i om\u0103tul cel hiclean
\n\u00een care \u021b\u00e2ncii adormi\u021bilor sc\u00e2ncesc?…
\nAu oasele Lumin\u0103\u021biei Sale
\nSir \u021aafandache Vel Dincesc?…<\/p>\n

Cine-mi s\u0103reaz\u0103 comedia la apus?…
\nCinul sotirilor de-acum s-a dus!…
\nR\u0103mas-au bl\u0103nile \u0219i epitaful
\n\u0219i v\u00e2nturi ciung\u0103rind scaie\u021bii
\npe unde Moloh, Maic\u0103, \u021bi-e zaraful
\ntr\u0103g\u00e2ndu-le \u00eemp\u0103r\u0103\u021biilor perdaful!…
\nJuc\u00e2ndu-se c-un leu \u0219i-o p\u0103p\u0103die,
\nvis\u00e2ndu\u00ac-\u0219i ultima-\u0219i pruncie,
\nazi a\u021bipe\u0219te Domnul,
\nciump\u0103vitul, la chindie!…<\/p>\n


\nC\u0103r\u021bi prezentate de:<\/strong><\/em><\/p>\n

Petre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

Masca este \u201em\u0103sura tuturor lucrurilor\u201d
\nsau \u201evrei s\u0103 c\u00e2\u0219tigi lumea sau propriul suflet\u201d?*<\/strong><\/p>\n

Motto:
\n\u201eEste esen\u021bial s\u0103 g\u0103sesc un adev\u0103r care este adev\u0103rat pentru mine, s\u0103 g\u0103sesc ideea pentru care merit\u0103 s\u0103 tr\u0103iesc \u0219i s\u0103 mor\u201d. (Soren Kierkegaard)<\/em><\/p>\n

Mihai, personajul-nucleu – liantul a trei genera\u021bii terorizate de o istorie agresiv-camelonic\u0103, schimb\u0103toare – al romanului existen\u021bialist, \u201eEl, C\u0103l\u0103torul\u201d, (scris \u00eentre ianuarie 2015 – iulie 2024, Bac\u0103u), un Candid voltairean al secolului al XXI-lea, se vrea c\u0103ut\u0103torul unui adev\u0103r pentru sine, a unei idei sacro-profane, pentru care ar merita s\u0103 se sacrifice, dar \u0219i al unui Adev\u0103r ve\u0219nic al Lumii, care s\u0103-i permit\u0103 simultan s\u0103-\u0219i perpetueze \u00eencrederea fa\u021b\u0103 de propria-i personalitate, adic\u0103 s\u0103 devin\u0103 ceea ce este. Cititorul \u00eel va descoperi \u00een peregrin\u0103rile sale prin Rom\u00e2nia, Italia, Germania etc., drept un tip original, virtute controversat\u0103 \u00eentr-o Europ\u0103 tot mai dependent\u0103 de puterea demonic\u0103 a marilor corpora\u021bii, dar \u0219i a Marilor Puteri, un etern om \u201ec\u0103l\u0103tor pe p\u0103m\u00e2nt r\u0103t\u0103citor\u201d, care nu \u0219tie nici de ce fuge, dar nici ce \u0219i pe cine caut\u0103, incomod prin defini\u021bie, f\u0103r\u0103 complexe de inferioritate, predestinat s\u0103 fie autentic, adic\u0103 s\u0103-\u0219i inventeze\/ creeze propriul fel de a fi \u0219i un inconfundabil tipar existen\u021bial.
\nIdealul autenticit\u0103\u021bii – adic\u0103 proiectul de a deveni persoana care e\u0219ti – pare s\u0103 fie preocuparea fiec\u0103ruia dintre personajele care configureaz\u0103 una sau alta dintre cele trei genera\u021bii (copii, p\u0103rin\u021bi, nepo\u021bi, bunici\/ str\u0103bunici) clonate dup\u0103 un arhetip imemorial, topit \u00een natur\u0103, \u00een omenire, \u00een Dumnezeu. Viziunea realist-autentic\u0103 asupra familiilor din cele dou\u0103 \u021b\u0103ri prietene, Italia – Rom\u00e2nia, cu r\u0103d\u0103cini eternizate pe Columna Traian\u0103, tr\u0103deaz\u0103 tr\u0103irile romantice al scriitorului Ion Timaru, dar \u0219i ale unei Europe supuse sistematic terorii istoriei, pornit\u0103 ast\u0103zi \u00eempotriva accept\u0103rii oarbe, mecanice, a unui cod de (non)valori impus extern. Autenticitatea cere\/ impune personajelor, nu doar individuale, ci \u0219i celor colective (\u021bara, satul, ora\u0219ul, biserica, ferma, familia etc.) o mi\u0219care ne\u00eencetat\u0103 de auto-transcendere, devenire \u0219i auto-crea\u021bie. Eul – \u201eumbr\u0103 de fire, \u00eentr-o lips\u0103 general\u0103 de fire\u201d, cum ar fi spus Cioran – care guverneaz\u0103 scriitura, \u00eei permite autorului s\u0103 revele autonomia \u0219i focalizarea personajelor, adic\u0103 afirmarea practic\u0103 a individualit\u0103\u021bii \u0219i a finitudinii c\u0103l\u0103torilor. Via\u021ba – o c\u0103l\u0103torie \u00een care te na\u0219ti \u0219i mori \u00een fiecare zi, un perpetuu \u00eenceput al cunoa\u0219terii.
\n\u00cei reu\u0219e\u0219te cu deosebire romancierului nu at\u00e2t autonomia\/individualitatea personajelor, c\u00e2t focalizarea acestora, care rezult\u0103 din acceptarea finitudinii. Lumea personajelor din romanul \u201eEl, C\u0103l\u0103torul\u201d realizeaz\u0103 faptul c\u0103 to\u021bi suntem \u201edatori cu o moarte\u201d, \u00eenc\u00e2t posibilitatea de a experimenta angoasa extrem\u0103, constitutiv\u0103 fiin\u021bei umane, care poten\u021beaz\u0103 \u00eentrebarea, \u00eensingurarea, \u00eenstr\u0103inarea, dezr\u0103d\u0103cinarea, mirarea, starea elegiac\u0103, anxietatea, c\u00e2t \u0219i con\u0219tientizarea faptului c\u0103 nu putem tr\u0103i cu adev\u0103rat, model\u00e2ndu-ne dup\u0103 opiniile \u0219i idiosincraziile celorlal\u021bi, este o lege nescris\u0103 a tuturor europenilor. Romancierul Ion Timaru, asemenea demiurgului, \u00ee\u0219i focalizeaz\u0103 personajele, fie c\u0103 se numesc Lucia Paolini, Mario, Mi\u0219ulic\u0103, Mariluca, Savetuca etc., s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 propria cale, propriul mod de expresie, auto-crea\u021bia fiind concomitent\u0103 cu inventarea sensului personal. Sartreian vorbind, autorul recunoa\u0219te \u0219i transfigureaz\u0103 faptul c\u0103 fiin\u021ba-pentru-sine este condamnat\u0103 la libertate. Desigur, c\u00e2t\u0103 libertate, at\u00e2ta responsabilitate, at\u00e2ta con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i, \u00een mod fatal, at\u00e2ta dram\u0103.
\nScriitorul b\u0103c\u0103uan insist\u0103 pe faptul c\u0103 individualitatea trebuie c\u00e2\u0219tigat\u0103\/ extras\u0103 dintr-o stare de iner\u021bie, de complacere, conformism \u0219i uitare de sine. C\u00e2\u0219tigarea propriului sine sau autenticitatea echivaleaz\u0103 cu acceptarea finitudinii libert\u0103\u021bii \u0219i responsabilit\u0103\u021bii esen\u021biale \u0219i cu aplicarea acestui discern\u0103m\u00e2nt \u00een ac\u021biunile proprii. Dar s\u0103-l vedem pe scriitor surprins \u00een ac\u021biunea de autenticizare, de c\u0103utare a adev\u0103rului personal, simultan cu transcenderea constant\u0103 a dictatului falsit\u0103\u021bii – negare a unui adev\u0103r originar; prilej pentru cititor de a face cuno\u0219tin\u021b\u0103 \u0219i cu retorica auctorial\u0103:
\n\u201ePe o mas\u0103 de lemn masiv se l\u0103f\u0103ia un tablou, o poz\u0103 m\u0103rit\u0103, ce reprezenta doi b\u0103rba\u021bi \u00een treninguri, sportivi, al\u0103tura\u021bi, cu m\u00e2inile al\u0103turate spre cer. B\u0103nui f\u0103r\u0103 efort c\u0103 unul era rom\u00e2nul \u0219i, probabil, cel\u0103lalt, italianul, am\u00e2ndoi pr\u0103bu\u0219i\u021bi \u00een sinistra tragedie, pe care tot aerul, toat\u0103 atmosfera din jur, p\u0103rea s\u0103 o consemneze cu t\u0103rie. Neav\u00e2nd un traduc\u0103tor care s\u0103-l ajute c\u00e2t de c\u00e2t \u00een interpretare – italiana sa era de balt\u0103 – se uita la femeie ca vi\u021belul la poart\u0103 nou\u0103, b\u0103rbatul \u0219ofer disp\u0103r\u00e2nd subit, dup\u0103 ce parcase ma\u0219ina ocolind cl\u0103direa pe o alee, cine \u0219tie h\u0103t unde. Na excursie! Colac peste pup\u0103z\u0103, italianca se a\u0219ez\u0103 pe un fotoliu \u0219i \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-l perplex. Ar fi vrut s-o m\u00e2ng\u00e2ie \u0219i nu \u0219tia cum, caraghiosl\u00e2cul propriu p\u0103r\u00e2ndu-i de pomin\u0103, postur\u0103 de neinvidiat. Adopt\u0103 t\u0103cerea boului incapabil. Dup\u0103 o vreme, femeia, \u00eenciudat\u0103-i la r\u00e2ndu-i c\u0103 nu poate comunica, \u00ee\u0219i sufl\u0103 zgomotos nasul, \u00ee\u0219i \u0219terse ochii, se ridic\u0103, veni la el, \u00eel lu\u0103 de m\u00e2n\u0103 c\u0103r\u00e2ndu-l c\u0103tre tabloul men\u021bionat, iar acolo puse m\u00e2na pe imaginea rom\u00e2nului, apoi pe propria-i burt\u0103 \u021buguiat\u0103, d\u00e2ndu-i de \u00een\u021beles c\u0103 i se aproprie sorocul. Nu mai avu nevoie de alte explica\u021bii. Ar\u0103t\u00e2nd pe cel\u0103lalt din tablou, \u00eentreb\u0103: – \u0218i \u0103sta? Italianca \u00ee\u0219i lipi ambele palme de t\u00e2mple url\u00e2nd: – Fratello! Io sono solo, solo, solo!\u201d (M. p. 37-38).
\nAmintindu-\u0219i, probabil, de spusa lui Schopenhauer, c\u0103 nimic \u00een via\u021b\u0103 nu se petrece f\u0103r\u0103 voia noastr\u0103,
\nromancierul Ion Timaru implic\u0103 \u00een modul de a fi al personajelor \u201econduitele de rea-credin\u021b\u0103\u201d (Sartre, Fiin\u021ba \u0219i neantul). \u00cen limbajul filosofului existen\u021bialist francez, reaua-credin\u021b\u0103 este \u201eminciuna fa\u021b\u0103 de sine\u201d. Ve\u021bi observa cum, \u00een unele momente ale vie\u021bii, personajele romanului \u201eEl, C\u0103l\u0103torul\u201d practic\u0103, con\u0219tient sau incon\u0219tient, reaua-credin\u021b\u0103, cu scopul de a masca un adev\u0103r nepl\u0103cut sau de a prezenta ca adev\u0103r o eroare pl\u0103cut\u0103. Prin reaua-credin\u021b\u0103 – disimulare a libert\u0103\u021bii totale umane de angajare – personajul \u00ee\u0219i ascunde sie\u0219i adev\u0103rul, se minte. Conduitele de rea-credin\u021b\u0103 (abaterea min\u021bii de la adev\u0103r) poten\u021beaz\u0103 muzica melancolic-angoasant\u0103, absurdo-tragicomic\u0103 a scriiturii. Configura\u021bia aparent aleatorie a viselor – absurde, contra-ra\u021bionale, infirm\u0103 ordinea \u0219i domina\u021bia vizibilului, figureaz\u0103 dublul vocii interioare, care ne spune cu totul altceva dec\u00e2t discursul ra\u021bional-pragmatic al con\u0219tiin\u021bei – al e\u0219ecurilor, al decep\u021biilor\/ autodecep\u021biilor, al dublului (imagine \u00een oglind\u0103 a con\u0219tiin\u021bei, repeti\u021bie f\u0103r\u0103 diferen\u021b\u0103, clon\u0103, copie a unei copii, extensie a ego-ului primar ce con\u0219tientizeaz\u0103 incon\u0219tientul, un fel de inspira\u021bie ce urmeaz\u0103 o logic\u0103 de gheril\u0103) creeaz\u0103 impresia c\u0103 fiecare personaj se joac\u0103 cu condi\u021bia dat\u0103, pentru a o realiza.
\nDesigur, \u00een aceast\u0103 lume ca teatru, ca spectacol – spectacolul tragico-absurd al dec\u0103derii Rom\u00e2niei, Italiei, Europei – \u00een care fiecare personaj pare c\u0103 se joac\u0103 cu condi\u021bia sa, pentru a o realiza, ne putem \u00eentreba (interoga\u021bia este ubicu\u0103 \u00een scriitur\u0103) dac\u0103, biblic vorbind, vrem s\u0103 c\u00e2\u0219tig\u0103m lumea sau propriul suflet? Sau dac\u0103, maturi fiind, mai este posibil\u0103 autenticitatea, pe care am avut-o c\u00e2nd eram copii – doar un copil nu poate fi ceea ce nu este! Insist pe acest aspect, pentru c\u0103 sub limbajul c\u00e2nd banal, c\u00e2nd erudit al personajelor, romancierul nu pierde niciodat\u0103 din vedere efectele socializ\u0103rii, care ne determin\u0103 s\u0103 fim cine nu suntem. \u00cel vom implica \u00een problematica autenticit\u0103\u021bii (= autentic\u0103 este fiin\u021ba uman\u0103 care este ea \u00eens\u0103\u0219i) \u0219i pe filosoful britanic Christopher Macann, cu un fragment explicativ din textul Existen\u021bialismul, autenticitatea \u0219i sinele: \u201e\u00cen mod originar, nu pot fi dec\u00e2t eu \u00eensumi, at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t faptul-de-a-fi-sine-\u00eensu\u0219i (being-self) nu are o mare valoare existen\u021bial\u0103. Socializarea m\u0103 conduce spre faptul de a fi cine nu sunt \u0219i de a nu fi cine sunt, spre cultivarea unei m\u0103\u0219ti imprimat\u0103 \u00een \u00eensu\u0219i \u00een\u021belesul cuv\u00e2ntului persona. Doar sinele care este preg\u0103tit s\u0103 se pun\u0103 sub semnul \u00eentreb\u0103rii, s\u0103 se elibereze de falsa sa persona, este \u00een pozi\u021bia de a determina care posibilit\u0103\u021bi ale fiin\u021bei sunt posibilit\u0103\u021bi autentice de a deveni un sine\u201d.
\nRomancierul Ion Timaru radiografiaz\u0103 pe axa Rom\u00e2nia – Italia – Germania etc. at\u00e2t \u00een\u0103l\u021bimea c\u00e2t \u0219i profunzimea – dup\u0103 varii paradigme: Nietzsche, Kierkegaard, Cioran – existentului. Pura identitate a sinelui, care este egal cu sine \u00eensu\u0219i, autorul o descoper\u0103 la copii. Mario este cel mai elocvent exemplu \u00een ceea ce prive\u0219te nesf\u00e2r\u0219ita energie \u0219i libertate a inocen\u021bei – astfel un copil nu poate fi ce nu este. C\u00e2nd poate fi ce nu este, deja nu mai e copil. Al doilea moment surprins la toate personajele romanului este echivalent cu fraza: eu nu sunt ceea ce sunt. Reformulat acest principiu devine: fiind propria mea persona, eu nu sunt eu \u00eensumi. Odat\u0103 ce-mi pun masca, eu nu mai sunt eu, con\u0219tientizeaz\u0103 dup\u0103, fiecare dintre eroii c\u0103r\u021bii. Mario se elibereaz\u0103 de masca pentru \u201ebunicii rom\u00e2ni\u201d, doar c\u00e2nd se joac\u0103 cu c\u00e2inele. M\u0103\u0219tile personajelor – superioare m\u0103\u0219tilor auctoriale – pare s\u0103 fie specialitatea scriitorului b\u0103c\u0103uan: cu masc\u0103, eu nu mai sunt eu. Altfel spus, Eu, Mihai, C\u0103l\u0103torul, Rom\u00e2nul, sunt percep\u021bia celorlal\u021bi despre mine – oamenii m\u0103 v\u0103d pe mine cu masca lor pus\u0103 pe fa\u021ba mea. Altfel, C\u0103l\u0103torul se vede pe sine drept clona celorlal\u021bi din jurul s\u0103u: a Luciei, a satului natal, a oamenilor din curtea bisericii, a Savetei, Mariluc\u0103i, Italiei, Rom\u00e2niei etc. Astfel, \u00een lumea rom\u00e2no-italiano-european\u0103 transfigurat\u0103 de Ion Timaru, masca – subliniez, nu omul – este \u201em\u0103sura tuturor lucrurilor\u201d. Dob\u00e2ndirea autenticit\u0103\u021bii devine un ideal, odat\u0103 devenit \u201ec\u0103l\u0103tor\u201d…
\nPrin urmare, mesajul c\u0103r\u021bii este clar exprimat: \u00een rela\u021bia sinelui cu Cel\u0103lalt, sinele este \u00een\u021beles doar ca Cel\u0103lalt. Asta \u00eenseamn\u0103 victoria relei-credin\u021be asupra autenticit\u0103\u021bii. Omul, fiecare dintre noi, sugereaz\u0103 \u00een subtext, autorul b\u0103c\u0103uan, trebuie s\u0103 se elibereze de urmele m\u0103\u0219tii de pe chip, urme ce sunt amprenta celuilalt imprimate asupra sinelui, urme ce-l fac pe sine s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 \u00een sine \u00eensu\u0219i ca cel\u0103lalt. \u00cen limbaj filosofic, cel\u0103lalt devine un intermediar dintre sine \u0219i sine sau un st\u0103p\u00e2n hegelian al adev\u0103rului sinelui. Simulacru generalizat pare s\u0103 guverneze rela\u021biile dintre noi.
\nCitim un roman existen\u021bialist al op\u021biunii. Exprim\u00e2ndu-ne \u00een termeni religio\u0219i, fiecare dintre personajele lumii transfigurate de Ion Timaru, \u00eentr-o viziune (supra)realist\u0103, este obligat s\u0103 opteze: dac\u0103 s\u0103 c\u00e2\u0219tige lumea sau propriul suflet? Con\u0219tient sau incon\u0219tient, fiecare erou al c\u0103r\u021bii alege c\u00e2\u0219tigarea propriului suflet – un ochi divin, totdeauna deschis, singur prieten, singur du\u0219man, singur martor autentic al c\u0103l\u0103toriei noastre prin via\u021b\u0103, a tot ce am s\u0103v\u00e2r\u0219it, s\u0103v\u00e2r\u0219im \u0219i vom s\u0103v\u00e2r\u0219i. Ideea Luciei Paolini, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 lui Mihai, la finalul scriiturii, despre visul de a zbura \u00een \u021bara Unchiului Sam, perpetueaz\u0103 divina voin\u021b\u0103 a omului de a nu-\u0219i pierde sufletul. Este de fapt, supratema romanului, c\u0103l\u0103toria – cea mai tragic\u0103 dintre toate pl\u0103cerile; \u0219tim de ce fugim, dar nu \u0219tim ce c\u0103ut\u0103m – , r\u0103m\u00e2ne, paradoxal, cea mai eficient\u0103 iluzie \u00eempotriva pierderii sufletului.<\/p>\n

*Ion Timaru, El, c\u0103l\u0103torul, Editura Rovimed Publishers, Bac\u0103u, 2024<\/p>\n


\nAna DOBRE <\/strong>
\n\"\"

Actualitatea \u0219i modernitatea lui Mihai Eminescu<\/strong><\/p>\n

Preocupat de o a\u0219ezare just\u0103 a valorilor, Virgil Diaconu a realizat, \u00een perioada ianuarie 2022 – martie 2024, \u00een paginile revistei Cafeneaua literar\u0103, o anchet\u0103 literar\u0103, cu tematic\u0103 afirmat\u0103 clar chiar din titlu – Poezia lui Eminescu \u0219i poezia contemporan\u0103, menit\u0103, \u00een inten\u021bie, de a fixa locul poetului, actualitatea lui, \u00een mentalul cultural rom\u00e2nesc.
\nAu r\u0103spuns anchetei 43 de scriitori: Paul Aretzu, Marian Barbu, Horia B\u0103descu, Elisabeta Bog\u0103\u021ban, Ionel Bota, Zenovie C\u00e2rlugea, Iosif Cheie-Pantea, Iulian Chivu, Theodor Codreanu, Daniel Corbu, Ioana Cosma, Lucian Costache, Constantin Cuble\u0219an, \u0218erban Denk, Ana Dobre, Alexandru Dobrescu, Florin Dochia, Eugen Dorcescu, Nicolae Georgescu, Aureliu Goci, Ovidiu Ivancu, Alexandru Jurcan, Valeria Manta T\u0103icu\u021bu, Nicolae Mecu, Grid Modorcea, Mariana Nicolae, George Olteanu, Liviu Pendefunda, Adrian Dinu Rachieru, Ioan N. Ro\u0219ca, Viorel Savin, Nicolae Silade, Octavian Soviany, Alex \u0218tef\u0103nescu, Constantin Trandafir, Radu Ulmeanu, Magda Ursache, Nina Vasile, Geo Vasile, C\u0103lin Vlasie, Radu Voinescu, Varujan Vosganian, Lidia Zadeh Petrescu, ceea ce atest\u0103 interesul major pe care scriitorii contemporani \u00eel acord\u0103 operei poetului na\u021bional \u0219i recept\u0103rii ei \u00een posteritate.
\nUnul dintre cei mai aprecia\u021bi eminescologi de azi, Nicolae Georgescu, abordeaz\u0103 problematica rela\u021biei dintre poezia eminescian\u0103 \u0219i cea contemporan\u0103 din perspectiva triadei Text-Cititor-Specialist, folosindu-se de metafora c\u0103linescian\u0103 a textului ca m\u0103tase, pe care o poate aprecia Specialistul, sau borangic, la care poate ajunge Cititorul obi\u0219nuit. Relev\u0103, astfel, \u201em\u0103t\u0103s\u0103riile textului eminescian\u201d, \u201enodurile de semne \u0219i semnifica\u021bii\u201d ale eminescologiei, punct\u00e2nd ideea potrivit c\u0103reia evalueaz\u0103\/judec\u0103 un text, apropriind clasificarea lui Mihail Dragomirescu referitoare la realizarea artistic\u0103 a unui text – capodoper\u0103, oper\u0103 de talent, oper\u0103 de virtuozitate. Din acest punct de vedere, opera lui Mihai Eminescu se reg\u0103se\u0219te \u00een toate aceste trei forme ale operei de art\u0103, fapt care, potrivit \u0219i lui Alex \u0218tef\u0103nescu, \u00eel reflect\u0103, prin chiar aceste inegalit\u0103\u021bi, \u00een umanitatea lui profund\u0103: \u201eMulte poezii ale lui Eminescu au o frumuse\u021be nep\u0103m\u00e2nteasc\u0103, par scrise de un zeu. Tocmai de aceea m\u0103 bucur c\u00e2nd g\u0103sesc \u00een poezia lui \u0219i versuri proaste. Ele dovedesc c\u0103 poetul a fost om ca \u0219i noi. Numai astfel pot s\u0103-l admir. Dac\u0103 era un zeu, nu puteam s\u0103-l admir, este de la sine \u00een\u021beles c\u0103 un zeu scrie versuri zeie\u0219ti. Dar faptul c\u0103 un om a scris \u0219i versuri zeie\u0219ti m\u0103 uime\u0219te, m\u0103 entuziasmeaz\u0103, \u00eemi provoac\u0103 o nesf\u00e2r\u0219it\u0103 admira\u021bie. Cuv\u00e2ntul geniu i se potrive\u0219te, indiscutabil\u201d.
\nProblematica actualit\u0103\u021bii \u0219i\/sau a modernit\u0103\u021bii poeziei eminesciene apare, pentru a fi clarificat\u0103, \u00een interven\u021bia lui Theodor Codreanu, eminescologul fiind convins c\u0103 \u201etr\u0103s\u0103tura cea mai izbitoare r\u0103mas\u0103 str\u0103in\u0103 \u00abprogresi\u0219tilor\u00bb (cite\u0219te detractorilor), este modernitatea poeziei eminesciene\u201d.
\n\u00cen general, admitem c\u0103 modernitatea este a formei, actualitatea, a con\u021binutului de idei universal valabile ale operei; acest mod de a \u00een\u021belege situarea \u00een timp a unei opere \u00eel determin\u0103 pe cititorul de azi – profesionalizat sau nu, s\u0103-i conteste modernitatea, dar s\u0103-i afirme actualitatea, care las\u0103 impresia acut\u0103 a fix\u0103rii \u00een atemporalitate, p\u0103r\u00e2nd a fi scrise azi.
\nTheodor Codreanu mizeaz\u0103, \u00eens\u0103, \u0219i pe modernitatea poeziei lui Eminescu, \u201eascuns\u0103 genial sub redimensionarea conceptelor romantismului\u201d, ceea ce face ca opera s\u0103 fie o sum\u0103 de virtualit\u0103\u021bi, deschiz\u00e2nd drum poeziei viitorului, a\u0219ez\u00e2ndu-l, astfel, \u00een triada \u00eennoitorilor universali: Charles Baudelaire, E.A. Poe, Mihai Eminescu.
\nUniversalitatea operei eminesciene este un alt reper ideatic. Faptul c\u0103 cercet\u0103tori str\u0103ini – cehul Wilem Z\u00e1vada, indiana Amita Bhose se reg\u0103seau \u00een profunditatea g\u00e2ndirii eminesciene, \u00eel fixeaz\u0103 definitiv \u00een spiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103 deschis\u0103 dialogului cu lumea. Afirma\u021bia Amitei Bhose: \u201eEminescu ar fi putut fi un poet al Indiei\u201d, \u00eei prilejuie\u0219te lui Theodor Codreanu s\u0103 coroboreze ideea apartenen\u021bei na\u021bionale: \u201eDar a fost s\u0103 fie al Rom\u00e2niei\u201d, piatra unghiular\u0103 a literaturii rom\u00e2ne, delimit\u00e2nd un teritoriu din care s-au revendicat toate piscurile poeziei rom\u00e2ne\u0219ti.
\nProblematica universalit\u0103\u021bii este abordat\u0103 \u0219i de Varujan Vosganian, idee sintetizat\u0103 \u00een afirma\u021bia: \u201eEminescu a devenit universal pentru c\u0103 a atins profunzimi care nu au limb\u0103 matern\u0103\u201d. \u00cen privin\u021ba actualit\u0103\u021bii, acesta constat\u0103 c\u0103 fiecare epoc\u0103 are modul ei de receptare \u00een acord cu orizontul de a\u0219teptare. Acest fapt explic\u0103 de ce, \u201e\u00een momentele de cump\u0103n\u0103 ale poporului rom\u00e2n\u201d, cu to\u021bii am g\u0103sit \u00een Eminescu \u201ecuvintele de l\u0103murire, de lecuire sau de \u00eemb\u0103rb\u0103tare\u201d.
\nNu lipse\u0219te polemica abord\u0103rii acestei problematici, mereu de actualitate. Aproape to\u021bi scriitorii care au r\u0103spuns anchetei relev\u0103, cel pu\u021bin \u00een inten\u021bie, o delimitare\/deta\u0219are de atitudinea negatorilor – detractori, denigratori, def\u0103im\u0103tori ai lui Eminescu, cu \u00eenceput \u00een num\u0103rul 265 al Dilemei din februarie 1998, pe care-l acuzau de inactualitate \u0219i de lips\u0103 de aderen\u021b\u0103 la sensibilitatea modern\u0103.
\nAl. Dobrescu, Eminescu \u0219i noi, Constantin Cuble\u0219an, Eminescu este axul central al poeziei noastre. De la el se revendic\u0103 toat\u0103 poezia modern\u0103, Magda Ursache, Eminescu va avea \u00eentotdeauna public pentru viziunea lui, accentueaz\u0103 acest polemism, consider\u00e2nd c\u0103 superficialitatea actualit\u0103\u021bii a condus spre aceast\u0103 orientare. De aici, dramatismul unei \u00eentreb\u0103ri ca aceasta a lui Al. Dobrescu: \u201eLa drept vorbind, cui \u00eei mai pas\u0103 cu adev\u0103rat de Eminescu?\u201d… Interoga\u021bie cu adev\u0103rat dureroas\u0103, accentuat\u0103 de afirma\u021bia lucid\u0103: \u201eEminescu r\u0103m\u00e2ne visul uitat al unei umanit\u0103\u021bi care a \u00eencetat s\u0103 mai viseze\u201d.
\n\u00centre interpretarea estetic\u0103 a operei eminesciene \u0219i cea sociologic\u0103 \u0219i extraestetic\u0103, fost preferat\u0103 cea de-a doua, r\u0103spunz\u0103toare de toate derapajele contest\u0103rii, Eminescu fiind transformat \u00eentr-un instrument menit a pune \u00een eviden\u021b\u0103, nu actualitatea operei, ci convingerile, speran\u021bele \u0219i iluziile proprii, idee \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 \u0219i de Varujan Vosganian care pune contestarea lui Eminescu pe seama complexului de inferioritate: \u201eCei care vorbesc \u00een r\u0103sp\u0103r despre Eminescu o fac pentru a-\u0219i g\u0103si o celebritate nemeritat\u0103\u201d.
\nRadu Voinescu analizeaz\u0103 \u201emi\u0219c\u0103toarea geniului singur\u0103tate\u201d, nuan\u021beaz\u0103 conceptul de modernitate \u0219i de actualitate, sintetizeaz\u0103 problematica abord\u0103rii \u201ecazului\u201d
\nEminescu, polemizeaz\u0103 ideatic \u0219i conchide: \u201eEminescu poate fi criticat, dar nu se poate s\u0103 nu fie admirat\u201d.
\nIni\u021biativa lui Virgil Diaconu de a reuni toate aceste r\u0103spunsuri \u00een aceast\u0103 carte, Poezia lui Mihai Eminescu \u00een viziunea scriitorilor de azi (1), se dovede\u0219te fast\u0103 prin dubla orientare – c\u0103tre prezentul acaparat de norii contest\u0103rii valorilor \u0219i c\u0103tre viitorul visat din interiorul acestui prezent dramatic. Nu numai prezentul poate fi modul \u00een care viitorul \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 propriul trecut; viitorul \u00eensu\u0219i este un mod al prezentului de a-\u0219i imagina\/reprezenta visul modelat de \u00eencrederea \u00een actualitatea\/actualizarea valorilor, acelea care \u00eentre\u021bin sentimentul de demnitate na\u021bional\u0103 \u0219i cultural\u0103.<\/p>\n

Virgil Diaconu, Poezia lui Mihai Eminescu \u00een viziunea scriitorilor de azi, Clubul Mitteleuropa, Oravi\u021ba, 2024.<\/p>\n


\nVirgil DIACONU<\/strong>
\n\"\"

Pas\u0103rea neagr\u0103<\/strong><\/p>\n

Cum toate st\u0103teau r\u0103v\u0103\u0219ite \u0219i la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii,
\nm-am g\u00e2ndit s\u0103 fac pu\u021bin\u0103 ordine \u00een odaia
\n\u00een care m-ai l\u0103sat, pentru o zi, st\u0103p\u00e2n peste lucruri.
\n\u00cen odaia cu manuscrise. \u0218i tocmai c\u00e2nd m\u0103 hot\u0103r\u00e2sem
\ns\u0103 le pun la locul lor, tocmai atunci
\no pas\u0103re \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een negru de sus \u0219i p\u00e2n\u0103 jos
\na dat buzna-n odaie. \u0218i s-a apucat s\u0103 ciuguleasc\u0103
\ndin pagini\u2026 Cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt \u2013 chiar din pagini.
\nCuvintele cele mai bune, adic\u0103 tocmai acelea<\/p>\n

care st\u0103teau dinapoia cuvintelor, se afl\u0103 acum \u00een p\u00e2ntecul ei,
\nlaolalt\u0103 cu alte c\u00e2teva lucruri de la \u00eenceputuri
\n\u0219i din care s-a f\u0103cut lumea. Cuvinte \u0219i lucruri
\npe care t\u0103cerea mea nu le va rosti, de team\u0103, niciodat\u0103.
\n\u00centocmai a\u0219a mi s-a \u00eent\u00e2mplat cu neagra r\u0103pitoare,
\n\u00een odaia \u00een care m-ai l\u0103sat, pentru o zi, st\u0103p\u00e2n peste lucruri.
\n\u00centocmai a\u0219a, \u0219i \u00ee\u021bi m\u0103rturisesc cu m\u00e2na pe inim\u0103 c\u0103 eu
\nnu \u0219tiu nici acum dac\u0103 ea \u0219i-a v\u0103zut mai departe de drum
\nsau dac\u0103 nu cumva \u0219i-a f\u0103cut cuibul chiar \u00een cuvintele mele.
\nChiar \u00een cuvintele mele \u2013 pas\u0103rea neagr\u0103.
\nDa, uneori mi se pare c\u0103 cineva m\u0103 urm\u0103re\u0219te printre r\u00e2nduri,
\na\u0219a \u00eenc\u00e2t va trebui s\u0103 \u00eenchid repede toate manuscrisele.
\nToate manuscrisele din care se ridic\u0103, una c\u00e2te una,
\nf\u0103pturile de abur, fantomele\u2026 S\u0103 \u00eenchid toate manuscrisele
\ndin care se ridic\u0103 toate duhurile negre, to\u021bi mor\u021bii!
\nTo\u021bi mor\u021bii pe care \u00eei duc \u00een spate \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputuri.
\nCa pe ni\u0219te sicrie trebuie s\u0103 \u00eenchid manuscrisele,
\nDoamne, pentru ca neagra r\u0103pitoare s\u0103 nu te tulbure.
\nS\u0103 nu te tulbure \u0219i s\u0103 m\u0103 la\u0219i din nou ca la \u00eenceputuri,
\nc\u00e2nd a trebuit s\u0103 m\u0103 lupt cu toate vedeniile \u0219i ar\u0103t\u0103rile tale,
\nsingur, \u00een od\u0103ile peste care m-ai \u00een\u0103l\u021bat st\u0103p\u00e2n\u2026<\/p>\n


\nIon FERCU <\/strong>
\n\"\"

POEZIA, o prim\u0103var\u0103 a sufletului
\n(Sau de ce ,,\u021ain\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103\/ Sunt at\u00e2tea de aflat\/ \u00cempreun\u0103 prim\u0103vara e mai prim\u0103var\u0103\u201d)<\/strong><\/p>\n

\u201ePortalul inimii\u201d (Editura Prospexi, Dorohoi, 2024), volumul Victoriei Fonari, este un tezaur sui-generis din care-\u0219i iau zborul \u00eendr\u0103zneli seduc\u0103toare, declara\u021bii de dragoste pentru libertate, iubire, timp, natur\u0103, cultur\u0103, real, fic\u021biune, teme majore ale discursului poematic din care am ales fugare popasuri \u00een doar trei dintre acestea. Slujind performant la Facultatea de Litere a Universit\u0103\u021bii de Stat Moldova, autoarea a publicat \u0219i peste zece volume de versuri \u0219i \u0219ase monografii \u0219tiin\u021bifice, \u00een R. Moldova \u0219i Rom\u00e2nia, crea\u021bia sa fiind tradus\u0103 \u00een opt limbi. N-au ocolit-o premiile literare importante, asocia\u021bii ale scriitorilor \u0219i ziari\u0219tilor apropiindu-\u0219i-o, ca membru.
\nPoeta schi\u021beaz\u0103 imperiile libert\u0103\u021bii cu tu\u0219e de Picasso, ca protest \u0219i cucerire, ca prezen\u021b\u0103 permanent\u0103 pe baricadele Strig\u0103tului, ca Eu doldora de demnitate pentru orice fiin\u021bare uman\u0103: ,,Ne \u00eempotrivim\/ Interdic\u021biei de a c\u00e2nta\/ Ne \u00eempotrivim\/ Interdic\u021biei de a ne \u00een\u021belege\/\/ Ne \u00eempotrivim\/ Interdic\u021biei de a g\u00e2ndi\/ Ne \u00eempotrivim\/ Interdic\u021biei de a vorbi\/ Ne \u00eempotrivim\/ Interdic\u021biei de a dansa\/ Ne \u00eempotrivim\/ interdic\u021biei de a cunoa\u0219te\/ Ne \u00eempotrivim\/ Interdic\u021biei de a iubi\/ Ne \u00eempotrivim celor care\/ interzic zborul g\u00e2ndului,\/ interzic demnitatea,\/ interzic noble\u021bea\/ Distrugem zidul t\u0103cerii\/ Prin c\u00e2ntecul fiin\u021bei\u201d (,,Nu interdic\u021biei\u201d). Libertatea nu este doar o virtute a omului. Ea locuie\u0219te, trebuie s\u0103 locuiasc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een lucruri, precum p\u00e2nza de pe \u0219evaletul artistului c\u0103ut\u0103tor de \u00eenalturi: ,,Apoi avea toat\u0103 libertatea s\u0103 zboare\/ Se pref\u0103cu \u00eentr-un pesc\u0103ru\u0219\/ Ce purta un destin de corabie,\/ de orizont,\/ de poezie\u201d (,,Metamorfoza p\u00e2nzei\u201d). Libertatea a cucerit p\u00e2n\u0103 \u0219i \u021binuturile atitudinilor pe care, cu ofilite reflexe axiologice, le credem uneori a fi paria ale comportamentului nostru: ,,Arogan\u021bele ne dau libertate\u201d. Instan\u021bele care valideaz\u0103 statutul libert\u0103\u021bii au aura m\u0103re\u021biei comice: ,,Soarele voteaz\u0103 libertatea\/ Eu vreau s\u0103 votez cu el\u201d (,,Soarele din lumi paralele\u201d). Ascult\u00e2nd acordurile inimii Victoriei Fonari despre libertate, aud parc\u0103 \u0219i glasul lui Charlotte Bront\u00eb \u2013 \u201eNu sunt o pas\u0103re \u0219i niciun cuib nu m\u0103 va prinde. Sunt o fiin\u021b\u0103 uman\u0103 liber\u0103, cu o voin\u021b\u0103 independent\u0103\u201d \u2013, dar, \u00een toat\u0103 \u021bes\u0103tura scriiturii, simt \u0219i prezen\u021ba crezului camusian: \u201eLibertatea nu este nimic altceva dec\u00e2t o ocazie de a fi mai buni\u201d.
\nIubirea este, \u00een z\u0103mislirea ideatic\u0103 a universului ,,Portalului…\u201d, liantul care cheam\u0103, \u00een acela\u0219i forum al seduc\u021biei, iluzii, pustiuri \u0219i oaze, pr\u0103p\u0103stii din care r\u0103sar piscuri de speran\u021b\u0103, muguri de optimism s\u0103n\u0103tos \u0219i vindec\u0103toare terapii ale clipei care sfideaz\u0103 imperial ,,fraternitatea lin\u0219orilor\u201d, cea aruncat\u0103 \u00een suflet de Sartre. Este un gen de infern care se uit\u0103 pe sine ca infern, o cifr\u0103 salvatoare la care po\u021bi suna la ambulan\u021ba Cosmosului (de\u0219i e\u0219ti convins c\u0103 aceasta nu va sosi niciodat\u0103…), un risc \u00een marginile periculoase ale fic\u021biunii, dar tocmai de aceea trebuie asumat\u0103: ,,Iubirea\/ e lini\u0219tea t\u0103cerii\/ din sc\u00e2r\u021b\u00e2itul de constela\u021bii\/ e foaia toleran\u021bei\/ divagate\/ de pl\u0103cere\/ Iubire\/ fulgi fierbin\u021bi\/ ce p\u0103trund\/ \u00een noi\/ \u00een cifra doi\/ se-mplete\u0219te-n infinit\/ de poduri stelare\/ \u0219i tot\/ ce e concret dispare\/ o alt\u0103 realitate apare\/ \u00een care lini\u0219tea se simte\/ respira\u021bia se vede\/ iar noi tr\u0103im activa contemplare\/ \u0219i g\u00e2ndul cunoa\u0219te viteze stelare\u201d (,,Iubirea\u201d).
\nC\u0103zut cu zgomot biblic din pom, cap de pod minat al pl\u0103cutelor r\u0103zboaie \u0219i tratate de pace ale sufletului, m\u0103rul adam-evic, otr\u0103vit (\u0219i) cu interdic\u021bii sfidate de orice este \u00eenc\u0103 viu, devine un cosmos f\u0103r\u0103 margini, lipsit de centru: ,,Trecem prin fereastra timpului\/ care ne scrie poezia nop\u021bii\/ \u0218i noi cei \u00eendr\u0103gosti\u021bi de soare\/ O citim \u00een aroma de iasomie\/ Prin geana lunii\/ Soarele ne prive\u0219te mirat:\/ Cum \u00een m\u0103rul universului\/ \u00cencape at\u00e2ta iubire!\u201d (,,M\u0103rul universului\u201d). Iubirea-\u021bi tonific\u0103 sentimentul c\u0103 te afli \u00eentr-o capsul\u0103-n care au supravie\u021buit Gagarin, Aldrin & comp, cea din care po\u021bi r\u00e2de \u00een nas clipei, logodindu-te cu orizonturile unei eternit\u0103\u021bi pentru care ai putea risca to\u021bi a\u0219ii unui poker dostoievskian \u00een care 1+1 fac 2 este formula mor\u021bii: ,,\u00cen capsula iubirii se deschide universul\/ Similar cum o pic\u0103tur\u0103\/ Are componen\u021ba oceanului\/ A\u0219a \u0219i noi\/ \u00cen unitate\/ Percepem for\u021ba cosmic\u0103\/ \u00cen care natura ne-a organizat\/ S\u0103 tr\u0103im \u00eentr-un timp\/ Concentrat\/ O clip\u0103 de eternitate\/ \u0218i cele 36,6\/ Constant\/ \u00cen fiecare noapte\/ Aceea\u0219i \u0219i totodat\u0103 alt\u0103\/ Clip\u0103 de eternitate\u201d (,,Capsula iubirii\u201d). Ca un Hercule al metaforei, Victoria Fonari pluseaz\u0103 \u2013 \u201eAm for\u021be s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez universul\u201d \u2013, se-arunc\u0103 la beregata efemerului \u2013 \u201eSecolul XXI este fl\u0103m\u00e2nd de dragoste\u201d, ,,Iubirea ne transform\u0103 \u00een constela\u021bii\u201d \u2013 strig\u0103 p\u0103tima\u0219 de uman, pentru a-\u0219i ap\u0103ra hotarele fiin\u021b\u0103rii amenin\u021bate de zdren\u021buiri: \u201e\u00cembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103-m\u0103 str\u00e2ns-str\u00e2ns\/ cu tot s\u00e2ngele t\u0103u din vine\/ \u00cembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103-m\u0103 str\u00e2ns\/ Cu toate g\u00e2ndurile\/ [\u2026]\/ \u00cembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103-m\u0103 cu toate amintirile\/ str\u00e2ns-str\u00e2ns ca s\u0103 se amestece cu cele viitoare\/ S\u0103 compunem cuvinte noi\/ \u00een\u021belese doar de noi\/ S\u0103 scriem \u00een atingeri\/ aripi de \u00eengeri\u201d. Prim\u0103vara, pove\u0219tile vechi ale lumii, muzica, pictura, iubirea \u0219i poezia aud Strig\u0103tul Poetei \u0219i-i r\u0103spund, solidariz\u00e2ndu-se, vreme \u00een care foaia de h\u00e2rtie care a\u0219teapt\u0103 s\u0103 devin\u0103 manuscrisul iubirii \u00eenmugure\u0219te \u201e\u00een cuvinte\/ Albul prinde crengu\u021bele de r\u00e2nduri scrise\u201d (,,Lecturi de prim\u0103var\u0103\u201d).
\nDac\u0103 nu \u0219i-ar face prezen\u021ba \u00een peisaj \u0219i sonurile bacoviene, ai crede, \u00een sf\u00e2r\u0219it, c\u0103 doar amorul shakespearian trimis \u00een lume prin pruncii inocen\u021bei f\u0103r\u0103-de-leac, Romeo & Julieta, poate c\u00e2nta la fereastra fiec\u0103ruia dintre noi: ,,Foaia pl\u00e2nge a toamn\u0103\/ \u00eentr-un de\u0219ert sentimental\/ c\u00e2nd singur\u0103tatea din interior\/ este prea plin\u0103 \u0219i\/ ultima pic\u0103tur\u0103 nu mai poate\/ s\u0103 \u021bin\u0103 echilibrul\/ \u00een cupa sufletului\/ iar mu\u0219tele de pe hoitul iubirii\/ te pi\u0219c\u0103\/ energia de a suplini valorile\/ e confuz\u0103\/ se autodistruge\/ \u0219i plou\u0103 cu frunze moarte\/ cu pene \u00een\u0103sprite\/ cu puf de cocos\u201d (,,Amprente tomnatice\u201d). Ne r\u0103m\u00e2ne \u0219i nou\u0103, cetitorilor, un oarece profit: s\u0103 ,,Conspect\u0103m iubirea\/ Din s\u0103rutul razelor\u201d, chiar dac\u0103 \u00een varii orizonturi st\u0103 pitit \u0219i ,,hoitul iubirii\u201d.
\nTimpul Victoriei Fonari, pl\u0103m\u0103dire metafizic\u0103 spre care alde Heraclit Aristotel, Kant, Heidegger sau Bergson ar privi cu luare-aminte, o vedet\u0103 a discursului (cu 50 de prezen\u021be \u00een varii contexte), are ceva din \u00eendr\u0103znelile orizonturilor schi\u021bate de Sf\u00e2ntul Augustin: ,,Nu este corect s\u0103 spunem c\u0103 exist\u0103 trei timpuri, trecut, prezent \u0219i viitor, ci ar fi mai bine poate s\u0103 spunem c\u0103 exist\u0103 trei timpuri, \u0219i anume prezentul lucrurilor trecute, prezentul lucrurilor prezente \u0219i prezentul lucrurilor viitoare\u201d. Memoria, contemplarea direct\u0103 \u0219i starea optimist\u0103 de a\u0219teptare refac totul aproape nietzschean \u2013 ,,Timpul este […] domnia unui copil\u201d \u2013, dar cu sonuri din panta rhei \u0219i acorduri ale fizicii contemporane: ,,Pas\u0103rea-timp a zburat prin fereastr\u0103\/ Vroia s\u0103 se odihneasc\u0103\/ S\u0103 odihneasc\u0103 timpul\/ \u00cen clipe\/ Dar a spart sfera\/ Cioburile i-au intrat ad\u00e2nc\/ \u00cen carne\/ Zboar\u0103 continuu\/ \u00cen reprezent\u0103ri\/ Fragment\u0103ri\/ Iar lumea ei temporal\u0103\/ Zg\u00e2rie prezentul\/ Cu hemoglobina\/ Din r\u00e2ul lui Heraclit\/ Se dezice de entropie\/ \u00ce\u0219i scoate cioburile\/ \u0218i r\u0103m\u00e2ne\/ \u00cen colivie\u201d (,,Pas\u0103rea-timp\u201d). \u0218i iar augustinian: ,,Azi devine temporal\/ Sigur poate fi segmentat\/ Dar fragmentarea\/ L-ar scoate din mit pe acest azi\/ Azi a concediat\/ Multe zile\/ Care \u00eemi p\u0103reau pustii\/ Azi a sidefat g\u00e2ndurile\/ Care mi se rostogolesc \u00eenapoi\/ Pe foaia de h\u00e2rtie\/ Revin asemeni apei\/ Pe care o dai la o parte\/ Pentru a \u00eenainta prin ea\/ \u0218i ea revine\/ Cosmicul \u00eenseamn\u0103 ordine\/ Dar el pare fluid\/ Totul planeaz\u0103\/ \u0218i p\u0103m\u00e2ntul \u2013 o buburuz\u0103 mai mare\/ Care ne ia \u00een spinare\/ Azi mi-a desenat solzi pe picioare\/ Azi mi-a dat aripioare\/ Timpul a ie\u0219it din eprubet\u0103\/ \u0218i se revars\u0103 \u00een mare\/ Timpul este un azi\/ Ieri \u0219i m\u00e2ine\u201d (,,Timpul este un azi\u201d). Un altfel de Uroborus, autohton, ne ivit\u0103 s\u0103 privim c\u0103tre ,,eterna re\u00eentoarcere a aceluia\u0219i\u201d: ,,Soarele cu capul de lup \u00ee\u0219i mu\u0219c\u0103 coada:\/ S\u0102 INTR\u0102M \u00ceN TIMPUL\/ DACILOR LIBERI!\u201d (,,Dialogul artelor\u201d). \u00cen art\u0103, timpul devine un muzeu al regalit\u0103\u021bii spiritului: ,,Eu \u2013 din secolului al XXI-lea\/ privesc canavaua timpului\/ realizat\u0103 de\/ mae\u0219tri din secolele XV-XVIII\/ Belgia i-a p\u0103strat pe Rembrandt, genera\u021biile de Bruegel\/, Rubens, David, Rembrandt \u0219i cel c\u0103utat intens\/ pe Bosch\/ Coduri, sensuri, senza\u021bii, valori\/ Tablourile ne invit\u0103 \u00een rug\u0103ciune \u0219i foamete\/ la festine, privirea p\u0103\u0219e\u0219te printre flori\/ Suntem oaspe\u021bi \u00een marea galerie a artelor\/ frumoase\u201d (,,Muzeul regal\u201d). Subiectiv, timpul este perceput \u0219i ca… obiect al propriet\u0103\u021bii private: ,,un timp ce este\/ numai al meu\u201d, ,,corpul meu reasambleaz\u0103 eternitatea\/ \u0219i rescrie timpul de la \u00eenceput\u201d, ,,timpul ne intersecteaz\u0103\/ Pulsul universului\/ Depinde de noi\/ Ie\u0219im \u021bin\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103\/ Din timp\/ \u0218i auzim muzica universului\u201d, ,,\u0219i timpul nostru ne apar\u021bine\/ Acesta nu ni-l poate fura nimeni\u201d…
\n,,Portalul inimii\u201d este un construct poematic sapien\u021bial acompaniat de lirism, ,,un zbor deasupra unui cuib de cuci\u201d (simbol al luptei \u00eempotriva opresiunii \u0219i al dorin\u021bei de a tr\u0103i liber, chiar \u0219i \u00eentr-o lume dominat\u0103 de reguli, manipulare \u0219i control), o spovedanie (,,c\u00e2nd scrii poezii\/ trebuie s\u0103 scrii cu inima\u201d), o poveste despre oftatul cel greu al P\u0103m\u00e2ntului, despre ,,ziua poeziei\u201d care ,,anun\u021b\u0103 prim\u0103vara\u201d, ,,t\u0103cerea citit\u0103 de prim\u0103var\u0103\u201d \u0219i ,,zodia teilor\u201d (,,intr\u0103m \u00een Galaxia Teia\u201d), despre tragedia \u0219i bucuria clipei \u0219i a eternit\u0103\u021bii. Joc al realului \u0219i al fic\u021biunii care nu minte niciodat\u0103, capcan\u0103 estetic\u0103 din care nu po\u021bi evada dec\u00e2t dup\u0103 ce i-ai prezentat onorurile, ,,Portalul inimii\u201d e de a\u0219ezat pe raftul sufletului \u00een care te a\u0219teapt\u0103 bijuterii estetice precum ,,Femeie-lir\u0103\u201d\u2013 ,,Primul instrument muzical\/ Era corpul femeii\/ B\u0103rbatul c\u00e2nt\u00e2nd bucuria vie\u021bii\/ \u00cei atingea corpul cu palmele\/ \u0218i stelele \u00eencepeau s\u0103 c\u00e2nte\u201d \u2013 care pot locui \u00een orice antologie contemporan\u0103 de poezie. E o prim\u0103var\u0103 a sufletului acest volum al Victoriei Fonari, o aventur\u0103 spiritual\u0103 care h\u0103ituie\u0219te olimpian marile noastre singur\u0103t\u0103\u021bi, care ne provoac\u0103 ,,s\u0103 descoperim lumea\/ \u021ain\u00e2ndu-ne de m\u00e2n\u0103\/ Sunt at\u00e2tea de aflat\/ \u00cempreun\u0103 prim\u0103vara e mai prim\u0103var\u0103\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u0218tefan DINCESCU JURNAL DIN NOAPTE (66) Fiului meu, Florin Daniel Dinc\u0103 Iat\u0103-m\u0103, Musaios!… Iat\u0103, peregrin fi-voi de acuma. Drumurile-s multe.<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24370"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24370"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24370\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24371,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24370\/revisions\/24371"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24370"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24370"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24370"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}