{"id":24353,"date":"2025-03-02T09:10:41","date_gmt":"2025-03-02T06:10:41","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24353"},"modified":"2025-03-02T09:10:41","modified_gmt":"2025-03-02T06:10:41","slug":"propozitii-pretentioase-artroze","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24353","title":{"rendered":"Propozi\u021bii preten\u021bioase &#8211; Artroze"},"content":{"rendered":"<p>       La lemn m\u0103 oprisem (p\u0103r\u021bile suport dosului &#8211; lua\u021bi tot spatele cu \u00eencredere &#8211; la&#8230; hai s\u0103 le spunem sc\u0103unele, \u00een definitiv) cu g\u00e2ndul asear\u0103, \u00eenainte de a da curs \u00eenc\u0103 unei particule din acest macro <strong>articol<\/strong>-povestire.<br \/>\n       Lemnul brut, lemnul sortit pieirii, lemnul de foc. C\u0103ruia, mai mult dec\u00e2t urbaniza\u021bi, i-am f\u0103cut v\u00e2nt de prin magazii \u0219i \u0219oproane cu cea mai grabnic\u0103 pl\u0103cere (lipsesc la r\u00e2ndu-le cu totul). Am reluat drumurile c\u0103tre fabrica de pisici de la mama \u0219i tata, de\u0219i zdrav\u0103n la cap nu sunt \u00eenc\u0103 &#8211; bol\u00e2nzeala se las\u0103 greu dus\u0103. Tocmai pe sear\u0103 &#8211; cea de iarn\u0103, cobor\u00e2t\u0103 vertiginos sub amurgul eminescian -, deschiz\u00e2nd \u0219i a treia u\u0219\u0103 a raiului p\u0103rintesc, fl\u0103m\u00e2nzit de dor &#8211; c\u0103ci cine a pl\u00e2ns mai mult zilele astea dup\u0103 ei, dac\u0103 nu eu? -, mi-au picat \u00een priviri lemnele vecinului chiria\u0219. La nici doi metri \u00eentre, cu un gard a c\u0103rui transparen\u021b\u0103 este palid str\u0103puns\u0103 de ochiurile de plas\u0103, cau\u021bi musai subiect direct de scurt\u0103 \u0219i complezent\u0103 conversa\u021bie. \u201eMai ai de t\u0103iat?\u201d; tocmai se preg\u0103tea s\u0103 ciunteasc\u0103 spin\u0103rile unui despicat trunchi de fag fraged; \u201eSper s\u0103 fie ultima tur\u0103 din sezonul \u0103sta&#8230;\u201d. L-am l\u0103sat cu ale lui, cu drujba electric\u0103, g\u00e2f\u00e2ind vizibil de corpolen\u021ba nefireasc\u0103 pentru un om la nici 40 de ani (zic eu c\u0103 at\u00e2t ar avea) \u0219i m-am fiin\u021bat buc\u0103t\u0103riei reci, cu totul neprimitoare, dar cu speran\u021be c\u0103 va re\u00eenvia \u00een anii ce vin. Nu mi-am putut reprima amintirea \u00eendelungatelor geruri, a \u0219irurilor lungi de butuci de lemn c\u0103ra\u021bi \u00een locurile de depozitare de la domnul B\u0103dic\u0103 &#8211; drumuri mai scurte de la e\u0219afod la \u201ecapel\u0103\u201d \u0219i apoi spre \u201ecrematoriu\u201d &#8211; \u0219i \u00een actualul domiciliu &#8211; \u00eenc\u0103 strad\u0103 a p\u0103cii de proximitate, perturbat\u0103 \u0219colar de impardonabilii p\u0103rin\u021bi-\u0219oferi, copii-\u0219oferi, \u0219oferi-\u0219oferi -, dup\u0103 un traseu de co\u0219mar de nu mai pu\u021bin 40 de metri, cu bra\u021bele, cu t\u00e2rnele, cu sania, cu c\u0103ruciorul \u00een cel mai fericit caz (nefericit totu\u0219i din pricina drumului de pietre angajate pavaj de Corina).<br \/>\n          \u0218i ne mai flutur\u0103 ideea c\u0103 la minus opt grade este sf\u00e2r\u0219itul neamului omenesc. Erau minus dou\u0103zeci \u0219i cinci, \u00eenghe\u021ba flac\u0103ra \u00een sob\u0103, n-avea spor teracota s\u0103 degaje c\u0103ldura care mai s\u0103 sparg\u0103 burdihanul nes\u0103\u021bios al vetrei \u0219i nu ne v\u0103itam dec\u00e2t s\u0103 n-ajung\u0103 temperatura la minus treizeci \u0219i cinci, minus patruzeci, c\u00e2nd e cel mai cald pe la poli. At\u00e2t erau ieri, at\u00e2t \u0219i-n diminea\u021ba asta de 11 februarie. \u0218i v\u0103 jur c\u0103-mi \u00eenghe\u021baser\u0103 m\u00e2inile. \u00cenainte&#8230;. <strong>Ardeiam<\/strong> ciorba, ie\u0219eam afar\u0103 \u0219i luam la c\u0103s\u0103pit butucii&#8230;. Dar nu mereu. C\u0103ldura sobei de tabl\u0103, peticit\u0103 pe din\u0103untru cu \u0219amot\u0103, m\u0103 \u00eembia mereu s\u0103 mai z\u0103bovesc. Motiv pentru care&#8230;.<br \/>\n        S-a l\u0103sat cu v\u0103rsare de s\u00e2nge. La cum\u0103tra, desigur, se fiin\u021ba fl\u0103c\u0103ul Nae, s\u0103 sporov\u0103iasc\u0103, s\u0103 \u021big\u0103reasc\u0103 \u0219i s\u0103 cafeleasc\u0103. Ca to\u021bi b\u0103ie\u021bii, viteji nevoie mare \u00eenainte de pasul \u201efatal\u201d, c\u0103s\u0103toria, s-a l\u0103sat \u00eembiat de toporul \u00eenfipt \u00een buturuga suport, l-a extras \u0219i \u0219i-a f\u0103cut de lucru cu un \u201e<strong>ar\u021b\u0103ra\u0219<\/strong>\u201d nedespicat, ca s\u0103 nu intre cu m\u00e2na goal\u0103. Eu \u00eenc\u0103 at\u00e2rnam s\u0103 ies sau nu la o rund\u0103 serioas\u0103 de cr\u0103pat butucei, dup\u0103 ce \u00eemi trecuser\u0103 os prin os songuri \u201e<strong>ar\u0103dene<\/strong>\u201d, din etosul <strong>ar\u0103besc armeana<\/strong> c\u00e2ntare \u201eTu calie&#8230;\u201d, din \u201eregnul\u201d rural puzderie \u0219i foarte pu\u021bin din cel urban-occidental, p\u00e2n\u0103 diminea\u021b\u0103. Chef, nunt\u0103, mi-e greu s\u0103 precizez. Oricum, \u00een 1996 la \u00eenceput sau la final. L-am \u201eapostrofat\u201d fiecare \u00een stil propriu: \u201eDa\u2019 cine te-a pus s\u0103 tai lemne?\u201d versus \u201eNu era nevoie, N\u0103ic\u0103. Ie\u0219eam eu s\u0103 tai.\u201d. V-a\u021bi dat seama care unul \u0219i care alta. Renun\u021b\u00e2nd s\u0103 mai dau trap la ie\u0219irea afar\u0103, z\u0103pada stric\u00e2ndu-mi \u0219i cheful, \u0219i voin\u021ba, m-am cuib\u0103rit zgribulit \u0219i mai tare \u00eentre pernele fotoliului extensibil &#8211; nu dintre cele de construc\u021bie personal\u0103 &#8211; doar la g\u00e2ndul frigului. Nelu\u00e2nd \u00een seam\u0103 prezen\u021ba fratelui, \u00eenc\u00e2t aproape c\u0103 nici nu b\u0103gasem de seam\u0103 c\u00e2nd a plecat. S-au auzit doar c\u00e2teva lovituri de topor. Dup\u0103 care lini\u0219te.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La lemn m\u0103 oprisem (p\u0103r\u021bile suport dosului &#8211; lua\u021bi tot spatele cu \u00eencredere &#8211; la&#8230; hai s\u0103 le spunem sc\u0103unele,<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":6924,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,318],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24353"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24353"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24353\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24354,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24353\/revisions\/24354"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6924"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24353"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24353"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24353"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}