{"id":24313,"date":"2025-02-22T19:33:51","date_gmt":"2025-02-22T16:33:51","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24313"},"modified":"2025-02-22T19:33:51","modified_gmt":"2025-02-22T16:33:51","slug":"spatii-culturale-nr-98-99-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24313","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 98-99 (4)"},"content":{"rendered":"

Gheorghe POSTELNICU<\/strong>
\n\"\"

CEI SINGURI \u0218TIU CE VOR<\/strong>
\n (Fragment dintr-un roman aflat \u00een lucru)<\/p>\n

Dup\u0103 ce ratase iar\u0103\u0219i una din func\u021biile importante ale administra\u021biei locale, lui Ic\u0103 Bolocan nu-i r\u0103m\u00e2nea s\u0103 spun\u0103 dec\u00e2t:
\n\u2014Norocul, dac\u0103 nu-l ai, nu \u021bi-l face nimeni.
\nVa trebui s\u0103 excaveze mai ad\u00e2nc la r\u0103d\u0103cina b\u0103dilenilor ca s\u0103-i cunoasc\u0103 mai bine. Nu e de ajuns c\u0103 le-a reparat rablele, c\u0103-i duce la Padina de 4-5 ori pe an, c\u0103 le basculeaz\u0103 \u00een cur\u021bi tone de cereale. Trebuie s\u0103 are la temelia lor \u0219i s\u0103 caute r\u0103d\u0103cinile care-i \u021bin \u00een form\u0103. Acolo va scotoci, printre capilare \u0219i r\u00e2me de p\u0103m\u00e2nt, printre furnici \u0219i coropi\u0219ni\u021be. Asta e misiunea lui pentru urm\u0103torii patru ani, dac\u0103 nu cumva Dr\u0103gu\u021ba se m\u0103rit\u0103 \u0219i pleac\u0103 mai devreme. Aceste cuvinte le rostea \u00een g\u00e2nd, pentru c\u0103 buzele cl\u0103mp\u0103neau o melodie c\u0103reia nu-i \u0219tia versurile, dar pe care o ascultase de diminea\u021b\u0103. Dezleg\u0103 remorca, se urc\u0103 la volan \u0219i deveni \u021beap\u0103n ca morcovii de pe marginea drumului. Avea talentul de a face compara\u021bii pe care nu le \u00eent\u00e2lnea \u00een ziare \u0219i c\u0103r\u021bi. Poate chiar metafore. Dup\u0103 ce se umplu butelia cu aer comprimat \u0219i se debloc\u0103 sistemul de fr\u00e2nare, \u00ee\u0219i aduse aminte de o teorie privind dilatarea spa\u021biului \u0219i comprimarea timpului. Duminic\u0103 va merge la centrul de s\u0103n\u0103tate s\u0103 stea de vorb\u0103 cu domnul profesor. Nu-l mai recunoa\u0219te \u0219i, \u00een orice caz, trebuie s\u0103 ascund\u0103 faptul c\u0103 e \u0219ofer. Matematicianul are ce are cu \u0219oferii. S\u0103racul! Nu are pe nimeni. Fo\u0219tii colegi s-au risipit. Chiar el, Ic\u0103 Bolocan, i-a dus la \u0219tang\u0103 jaful albastru \u00een parcul spitalului. Nu-\u0219i face un merit din asta. L-a rugat doctorul Ionescu. Poate ajuta la recuperare. Ce mai om a fost domnul profesor! Nu s-a pomenit \u00een B\u0103dila. Cartea te face om. S\u0103 aib\u0103 cui, ar povesti despre sine zi \u0219i noapte, chiar dac\u0103 a f\u0103cut liceul la f\u0103r\u0103 frecven\u021b\u0103. Trebuie s\u0103 te achi\u021bi moral fa\u021b\u0103 de martirii \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului rural, nu ostentativ, ci \u00eentr-o manier\u0103 discret\u0103. O sticl\u0103 de suc \u0219i c\u00e2teva portocale, o or\u0103 de taifas. Domnul Balot\u0103 nu leag\u0103 prea bine cuvintele. Nu mai are nicio dorin\u021b\u0103. Doar obsesia de a-i pune la punct pe unii conduc\u0103tori auto, mai cu seam\u0103 pe proprietarii de ma\u0219ini puternice. \u00cen definitiv e dreptul lui. At\u00e2t i-a mai r\u0103mas. E incredibil cum un accident \u00ee\u021bi poate schimba via\u021ba \u0219i, dac\u0103 n-ai profitat p\u00e2n\u0103 atunci, gata, \u021bi-a trecut norocul. Pe chelia domnului profesor se afl\u0103 o cicatrice de culoarea coniacului, imit\u00e2nd contururile SUA. \u00cen fond, seam\u0103n\u0103 cu o arsur\u0103.
\nIc\u0103 Bolocan nu f\u0103cuse \u0219coal\u0103 mult\u0103, dar ori\u0219ic\u00e2t, nu se ru\u0219ina s\u0103 intre \u00eentr-o libr\u0103rie murdar de ulei. La \u00eenceput 7+3. A\u0219a era \u00een 1960. A iubit din \u0219coala profesional\u0103 motoarele. La cursul de mecanic\u0103 fusese as. \u021ainuse o femeie, plecat\u0103 de la un brigadier ceape, unul \u0219chiop, care nu cobora din \u0219aret\u0103 nici c\u00e2nd se pi\u0219a. Se sc\u0103pa pe el, tot tac\u00e2mul, c\u00e2nd era beat, pe el \u0219i pe R\u0103di\u021ba, magazionera de la centrul de combatere. Ce vin\u0103 ar fi avut Ic\u0103 pentru faptul c\u0103 \u0219ontorogul nu-i f\u0103cea dichisul? Mecanicul i-a schimbat c\u00e2teva piese, a str\u00e2ns ni\u0219te piuli\u021be \u0219i R\u0103di\u021ba ar\u0103ta ca nou\u0103 \u00een c\u0103su\u021ba lui din Afuma\u021bi, dar nici a\u0219a Ic\u0103 nu a avut noroc. Dintr-un b\u0103rbat normal a f\u0103cut din el o c\u00e2rp\u0103. S-a \u00eentrebat adesea de ce. \u00cen definitiv, R\u0103di\u021ba \u00eel ura pe \u0219ontorog, dar nici pe el nu e sigur c\u0103 l-a apreciat la adev\u0103rata lui valoare. \u00cel s\u00e2c\u00e2ia cu gelozia \u0219i ceva mai important dec\u00e2t fundul ei nu trebuia s\u0103 fie \u00een sat. El nici nu \u00eendr\u0103znea s\u0103-i povesteasc\u0103 toate m\u0103run\u021bi\u0219urile de la fabric\u0103, de team\u0103 s\u0103 nu devin\u0103 b\u0103nuitoare. Cum naiba? Doar \u0219i ea era t\u00e2n\u0103r\u0103, mult mai t\u00e2n\u0103r\u0103, \u0219i frumoas\u0103, mult mai frumoas\u0103. La centrul de combatere veneau delega\u021bi de pe toat\u0103 Valea B\u0103dilei, dar n-avea rost s\u0103-\u0219i fac\u0103 griji. Au stat cinci ani \u0219i \u0219apte luni \u00eempreun\u0103. \u00cei ghice\u0219te \u0219i acum silueta prin zid \u0219i prin lemnul t\u00e2mpl\u0103riei, zb\u0103t\u00e2ndu-se ca o c\u0103prioar\u0103 \u00een captivitate. \u00cen definitiv, fusese o femeie deosebit\u0103. Uite, stau la mas\u0103 \u0219i se privesc \u00eendelung f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i spun\u0103 nimic, ca dou\u0103 pisici gata s\u0103 sar\u0103 la b\u0103taie. Sub efectul luminii chipul ei p\u00e2lp\u00e2ie, dar locuin\u021ba nu se gole\u0219te cu totul. Se \u00eentoarce ca un v\u00e2rtej c\u00e2nd opre\u0219te televizorul \u0219i stinge veioza. Desface patul de dou\u0103 persoane \u0219i vede c\u0103 R\u0103di\u021ba \u0219i-a p\u0103strat obrajii ro\u0219ii \u0219i buzele moi. Celelalte p\u0103r\u021bi ale corpului nu se prea disting. \u0218i acum, s\u0103 vorbim, R\u0103di\u021ba. \u0218i ea \u00eei pune toate \u00eentreb\u0103rile posibile despre femeile care lucreaz\u0103 la fabrica\u021bie sau la magazie, dar mai ales despre cele de la sortare. De unde era s\u0103 le \u0219tie Ic\u0103 pe toate, doar nu era inginer-\u0219ef sau \u0219ef de produc\u021bie. Era secretar de partid \u0219i \u0219eful atelierului mecanic. Avea de-a face numai cu fochi\u0219ti \u0219i instalatori, cu motopompi\u0219ti \u0219i electricieni. O dat\u0103 la dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eei venea r\u00e2ndul la poart\u0103 ca ofi\u021ber de serviciu. Atunci supraveghea controlul muncitoarelor care ie\u0219eau din schimb. Portarul le punea s\u0103 scoat\u0103 din s\u00e2n borcane cu dulcea\u021b\u0103, maz\u0103re, p\u0103st\u0103i, de sub fuste \u2013 pungi cu zah\u0103r sau cu sare de l\u0103m\u00e2ie, dar el n-ar fi putut face dec\u00e2t observa\u021bii referitoare la ten, la p\u0103r, la vocea tinerelor nemul\u021bumite de excesul de zel al portarului. De unde s\u0103 \u0219tie secretarul de partid despre maniile fetelor din B\u0103dila sau din M\u0103gura, din Cozieni sau Vipere\u0219ti, despre avorturi \u0219i tr\u0103d\u0103ri? Ic\u0103 inventa o or\u0103, dou\u0103, apoi se ducea la culcare. Da, prezen\u021ba ei timp de aproape \u0219ase ani \u00een casa lui a fost de ajuns s\u0103-l \u00eendep\u0103rteze fizic de orice femeie. Imagina\u021bia \u00eel face s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u0219i cu Madona dac\u0103 are chef. Cui s\u0103-i \u00eencredin\u021beze g\u00e2ndurile \u0219i controversele l\u0103untrice?
\nCasa lui nu era goal\u0103, chiar dac\u0103 nu respira dec\u00e2t seara t\u00e2rziu, c\u00e2nd r\u0103suna muzica \u0219i se jucau culorile ecranului. \u00cen restul timpului florile \u00eemprosp\u0103tau aerul: m\u0103rul lui Adam, violetele de Parma, cop\u0103cei, cactu\u0219i, trandafiri japonezi. Praful nu se a\u0219eza nic\u0103ieri. P\u0103ianjenii \u00ee\u0219i c\u0103utau de lucru pe afar\u0103. \u00cen cele trei camere se afla mobil\u0103 bun\u0103 cu oglinzi ce reflectau peretarele \u0219i reproducerile dup\u0103 pictori celebri. Se mai g\u0103seau vaze \u0219i c\u00e2teva scaune de pre\u021b. Dou\u0103 vitrine erau pline de c\u0103r\u021bi noi, cartonate. Lustrele sporeau senza\u021bia de lini\u0219te \u0219i optimism. \u00cen camera cea mai mare, cum se deschidea u\u0219a, dou\u0103 fotografii \u00eenf\u0103\u021bi\u0219au un b\u0103rbat frumos \u00een uniforma militar\u0103 a pandurilor Diviziei Tudor Vladimirescu, \u0219i o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103 \u00een costum popular, cu tenul negricios, cu p\u0103rul bogat, cu o m\u00e2n\u0103 pe o m\u0103su\u021b\u0103 suspendat\u0103. Erau p\u0103rin\u021bii lui, \u021b\u0103rani cooperatori, disp\u0103ru\u021bi \u00eenainte de 1989 la \u0219ase luni unul dup\u0103 cel\u0103lalt. Nicolae Bolocan, fierar, potcovar, l\u0103c\u0103tu\u0219, om bun la toate, f\u0103cuse un cancer la prostat\u0103, iar Lina, \u0219ef\u0103 de echip\u0103 la legume \u0219i c\u0103p\u0219uni, suferise un atac cerebral \u00een timp ce preg\u0103tea pomana de \u0219ase luni, a\u0219a \u00eenc\u00e2t \u00ee\u0219i f\u0103cuse propriul osp\u0103\u021b de \u00eenmorm\u00e2ntare. Ic\u0103 Bolocan \u00ee\u0219i \u00eencepea ziua de lucru intr\u00e2nd \u00een sufragerie \u0219i privind cele dou\u0103 tablouri ca pe ni\u0219te icoane, apoi \u00ee\u0219i \u00eentorcea fa\u021ba spre icoana Sf\u00e2ntului Nicolae, spunea Tat\u0103l Nostru \u0219i pleca \u00eenc\u0103rcat de energie la fiarele lui. Gestul s\u0103u zilnic \u00eempiedica fotografiile f\u0103cute \u00een aprilie 1945 la T\u00e2rgul anual Dr\u0103gaica s\u0103 ajung\u0103 ca doi stropi de ap\u0103 \u0219i pe el s\u0103 uite c\u0103 oamenii din ele au respirat, au pl\u00e2ns, au transpirat, s-au bucurat. Aici era inima casei. De aceea e aproape fericit c\u00e2nd merge la domnul profesor. Curtea spitalului i se pare un t\u0103r\u00e2m calm \u0219i bl\u00e2nd. Cu nebunii te \u00een\u021belegi mai u\u0219or, \u00eenc\u00e2t se \u00eentreba dac\u0103 adev\u0103ra\u021bii suferinzi nu se aflau \u00een afara centrului de s\u0103n\u0103tate, prin baruri \u0219i prin cur\u021bi, pe \u0219osele \u0219i prin intersec\u021bii.
\nNimic nu e u\u0219or. Numai copiii de bani-gata tr\u00e2nd\u0103vesc ziua \u0219i umbl\u0103 noaptea pe motociclete. Num\u0103rul lor cre\u0219te ca mu\u0219tele \u00een spital. Domnul profesor s-a opus vechiului regim nu la un pahar de vin. A f\u0103cut manifeste, a ie\u0219it \u00een Pia\u021ba Dacia cu pancarte at\u00e2rnate de g\u00e2t, s-a b\u0103tut cu mili\u021bienii \u0219i securi\u0219tii, dispre\u021buindu-i pe sus\u021bin\u0103torii dictaturii. L-au domolit cu c\u00e2inii lupi. Astea sunt faptele, istoria disiden\u021bei de pe Valea Buz\u0103ului, dar care sunt trecute sub t\u0103cere pentru a pune \u00een fa\u021b\u0103 meritele \u00eendoielnice ale parveni\u021bilor. A scris lucr\u0103ri \u0219tiin\u021bifice \u00een c\u0103su\u021ba \u0219ubred\u0103 a Polinei, \u00een care se n\u0103scuse \u0219i crescuse. Dumnezeu s-o odihneasc\u0103. A fost harnic\u0103 precum o albin\u0103 \u0219i eroic\u0103, da, ca Ecaterina Teodoroiu. Acest erou mutat din spital \u00een spital are mutra t\u0103b\u0103cit\u0103. Vorbe\u0219te cu basculantele \u0219i \u00eemparte \u0219oferii \u00een trei grupe, lucru pe care el, Ic\u0103 Bolocan, nu l-a \u00een\u021beles prea bine. El \u0219tia de oameni buni, oameni r\u0103i \u0219i \u0219oferi. Nici dic\u021bia profesorului nu e mai bun\u0103. Dantura s-a r\u0103rit, motora\u0219ul abia mai p\u0103c\u0103ne.
\nValentin Balot\u0103 era un fel de unchi de gradul trei, despre care auzise, dar nu-l v\u0103zuse de prea multe ori, dar nu pentru asta \u00eel pre\u021buia. \u00cel admirase \u00een zilele \u0219i nop\u021bile \u00een care ap\u0103raser\u0103 revolu\u021bia de golanii lui Tabacu. \u00cel admirase pentru calmul \u0219i deta\u0219area sa, pentru lipsa de entuziasm. Venise \u00een cl\u0103direa ponosit\u0103 direct din arestul mili\u021biei \u0219i o p\u0103r\u0103sise printre cei dint\u00e2i, sc\u00e2rbit de lupta pentru putere care se aduna \u00een mormane prin birouri, apreciind c\u0103 nu e mare lucru de capul lor. La ultima vizit\u0103 repetase de mai multe ori:
\n \u2014Am ajuns. Am ajuns.
\nIc\u0103 Bolocan nu a \u00een\u021beles unde anume, dar era sigur c\u0103 b\u0103tr\u00e2nul sosise la o \u021bint\u0103, la o margine \u0219i nu-i mai folosea la nimic s\u0103 se agite, pentru c\u0103 drumul se sf\u00e2r\u0219ise, iar aici era ultimul loc de \u00eent\u00e2lnire. Nepotul nu putea s\u0103 se exprime mai clar. Nu e u\u0219or s\u0103 folose\u0219ti cuvintele limbii rom\u00e2ne. Mai u\u0219or e cu o cheie francez\u0103 sau cu o trus\u0103 nem\u021beasc\u0103. Pe el personal \u00eel tr\u0103deaz\u0103 anii pierdu\u021bi printre documente de partid \u0219i cuv\u00e2nt\u0103ri care \u00eel \u00eenv\u00e2rtiser\u0103 \u00eentr-un polizor din care doar coniacul Milcov \u0219i bombajele \u00eel scoseser\u0103. Ca un m\u0103gar legat de un bu\u0219tean tr\u0103sese la ham, convins c\u0103 \u021bine direc\u021bia potrivit\u0103, dar nu avusese noroc. Restaura\u021bia puterii \u00een B\u0103dila \u00eel aruncase la margine.
\n\u2014Am ajuns. Am ajuns.
\nConsoanele se auzeau ca un zorn\u0103it de medalii. Nu cred c\u0103 \u00een corpul chircit \u00een c\u0103rucior s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103 vreodat\u0103 c\u0103ldura \u0219i pasiunea, viteza \u0219i elanul. \u00cen locul lor, f\u00e2\u0219\u00e2itul pielii \u0219i sc\u00e2r\u021b\u00e2itul de balamale neunse al \u00eencheieturilor. Iat\u0103, \u00eel vede cu ochii lui. Nu mai e nimic de f\u0103cut. Toantele de infirmiere nici lenjeria nu i-o schimb\u0103 dac\u0103 nu m\u0103 iau de ele.
\nDomnul Balot\u0103 c\u0103p\u0103tase \u0219i un obicei ciudat: \u00ee\u0219i tr\u0103gea palme peste frunte, ca s\u0103-\u0219i cheme amintirile. Se retr\u0103gea l\u00e2ng\u0103 caroseria Trabantului care fusese odat\u0103 albastr\u0103 \u0219i spunea c\u0103 lucreaz\u0103 \u00een g\u00e2nd la ceva colosal. Cifrele \u0219i formulele intrau pe geamul din spate \u0219i se a\u0219ezau cumin\u021bi pe banchet\u0103. Erau semne vechi \u0219i semne noi, care p\u0103reau s\u0103-i dea dreptate: \u201eda, e corect, a\u0219a trebuie s\u0103 fie, pe p\u0103m\u00e2nt \u0219i \u00een univers, rezultatul unei separ\u0103ri, pentru c\u0103 nimic nu se contope\u0219te, totul r\u0103m\u00e2ne distinct\u201d. \u00cen acest domeniu vremea nu \u00ee\u0219i mai spune cuv\u00e2ntul. Poate c\u0103 aceste particule, pun\u00e2nd frontiere \u00eentre oameni, au ajuns s\u0103-i fac\u0103 at\u00e2t de diferi\u021bi, fiecare cu trecutul \u0219i cu prezentul s\u0103u, cu durerea \u0219i cu bucuria lui. Poate. Oricum, minutul este de 60 de ori mai greu dec\u00e2t secunda. Dovedise prin calcule care legau timpul de existen\u021ba uman\u0103. Ic\u0103 nu era sigur c\u0103 ideile care se puseser\u0103 \u00een mi\u0219care \u00een mintea lui \u00een acela\u0219i timp cu ro\u021bile autocamionului erau \u00eentocmai cum le auzise. S\u0103 \u00eenchid\u0103 ochii ca s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 mai bine, nu putea. Ma\u0219inile circulau aproape bar\u0103 la bar\u0103. Mari sau mici \u00ee\u0219i aveau locul \u00een mozaicul \u0219oselei. Apoi, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama, a sim\u021bit mirosul gr\u00e2ului proasp\u0103t \u0219i al p\u0103l\u0103riilor de floarea-soarelui. Presele de \u00eembalotat aruncau pachete galbene pe un c\u00e2mp \u00een fl\u0103c\u0103ri. Erau ca ni\u0219te pece\u021bi care \u00eel legau \u0219i mai mult de munc\u0103, de soare, de p\u0103m\u00e2nt. Ic\u0103 Bolocan trase autocamionul l\u00e2ng\u0103 bunc\u0103rul combinei \u0219i licuricii de lumin\u0103 \u00eencepur\u0103 s\u0103 cad\u0103 \u00eentr-o r\u0103p\u0103ial\u0103 str\u0103lucitoare, cea mai sigur\u0103 dovad\u0103 a existen\u021bei lui Dumnezeu. Anul acesta pa\u0219ii Lui au c\u0103lcat prin lanul de gr\u00e2u, g\u00e2ndi Ic\u0103 \u0219i-\u0219i f\u0103cu semnul crucii. Semnul crucii \u0219i-l f\u0103cu \u0219i b\u0103rbatul din cabina uria\u0219ului agregat. Z\u00e2mbetul s\u0103u \u00eel trase spre \u0219uvoiul de alice. \u0218i-au str\u00e2ns m\u00e2inile. Mul\u021bumirea omului nu depinde de cine \u0219tie ce. Uneori de un pumn de semin\u021be, alteori de o can\u0103 cu ap\u0103. E drept, p\u0103m\u00e2ntul \u0219i soarele \u00eei \u00eentorc pe oameni cu capul \u00een jos, tachin\u00e2ndu-i, ame\u021bindu-i. Nu sunt dou\u0103 feluri de a sc\u0103pa de ame\u021beal\u0103 \u0219i Ic\u0103 Bolocan cuno\u0219tea unul singur, munca. Dac\u0103 ame\u021beala continu\u0103, e alt\u0103 poveste. \u00censeamn\u0103 c\u0103 stai cu capul pe ceva tare. Asta-i tot.
\n\u00ce\u0219i plimb\u0103 m\u00e2na prin gr\u00e2u. Un b\u0103rbat trecut de 60 de ani care face degetele strecur\u0103toare. Padina, gr\u00e2narul Rom\u00e2niei. Rom\u00e2nia, gr\u00e2narul Europei. M\u00e2ndria \u00eei str\u00e2nge ma\u021bele. A lucrat \u00een agricultur\u0103 de la 7 ani. Acum e pe cont propriu. Amiaza de iulie aducea at\u00e2tea arome, \u00eenc\u00e2t franzela \u0219i salamul alung\u0103 foamea \u00een saco\u0219a de plastic \u0219i de\u0219urubeaz\u0103 sticla de Fanta. Dou\u0103 fete din forma\u021bia ACVA vin al\u0103turi de el \u00eenainte de a-l apuca somnul. \u0218i-a \u00eentins mu\u0219chii, \u0219i-a netezit tricoul. Sunt frumoase \u0219i transparente. A adormit \u00eentre ele ca \u00eentre mama \u0219i tata. B\u0103r\u0103ganul usuc\u0103 de sete, rostogole\u0219te ciulinii \u0219i col\u021bii babei, hr\u0103ne\u0219te vulpile \u0219i guzganii, dar uneori face \u0219i lucruri bune. \u00cen vis el \u00eencerca s\u0103 doarm\u0103. Blondinele \u00eei vorbeau de una, de alta, de opera\u021bii estetice, de silicon \u0219i de euro. Era o r\u00e2\u0219ni\u021b\u0103 de cuvinte care \u00eei r\u0103scoleau tinere\u021bea. Repeta \u0219i el cu voce tare, pentru a dovedi c\u0103 nu doarme.
\n\u2014Dac\u0103 a\u0219 g\u0103si o\u2026, zicea una din fete.
\nProblema e c\u0103 nu g\u0103sim niciodat\u0103 ce avem nevoie, spune Ic\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i schimb\u0103 pozi\u021bia pe sacii cu gr\u00e2u. S-a trezit, dar nu a deschis pleoapele. A mai r\u0103mas pu\u021bin privind m\u00e2inile celei mai \u00eenalte, cu degetele lungi \u0219i cu unghii false, \u00eentreb\u00e2ndu-se dac\u0103 sunt m\u00e2ini care \u021bin numai microfonul. P\u0103m\u00e2ntul e rotund. E normal s\u0103 stai uneori cu capul \u00een jos. Acum fetele nu se mai z\u0103reau.<\/p>\n


\nLumini\u021ba ZAHARIA <\/strong>
\n\"\"

poet\u0103 \u00een rol de compozi\u021bie<\/strong><\/p>\n

acum s\u0103 te v\u0103d
\nzice creionul
\nde scris poezii<\/p>\n

\u021bi-am m\u00eezg\u0103lit ciornele
\nprietena mea guma
\nsupranumit\u0103 pe bun\u0103 dreptate
\nmama pro\u0219tilor
\n\u021bi-a \u0219ters \u00eensemnele matematice
\nprin care prescurtai ideile
\ns\u0103 nu surclaseze agerimea m\u00eeinii<\/p>\n

din caietul t\u0103u au disp\u0103rut prin urmare
\n\u2260, \u2264, \u2248, \u00b1, \u2209, \u21d2 \u0219i a\u0219a mai departe
\n\u00een loc am pus c\u00eete un emoticon
\nrolling on the floor <\/p>\n


\n nu am \u00eencotro<\/strong><\/p>\n

trebuie s\u0103 m\u0103 descurc cu uneltele r\u0103mase
\n(nu vi le spun, dac\u0103 m\u0103 sabota\u021bi \u0219i voi?!)
\ns\u0103 m\u0103 reinventez
\ns\u0103 m\u0103 dedau unui act de seduc\u021bie
\nbancrutat de cuvinte<\/p>\n


\nfilme<\/strong><\/p>\n

mi-am petrecut via\u021ba cu pove\u0219tile altora
\no sear\u0103, un film
\naltfel Morfeu nu-\u0219i arcuia aripile asupra mea
\ntelecomanda tocit\u0103 \u00een c\u0103utarea pove\u0219tii perfecte
\ns\u0103 fie o melodram\u0103, s\u0103 fie o comedie,
\ns\u0103 fie un sf reu\u0219it?<\/p>\n

exista mereu o poveste potrivit\u0103 momentului
\nst\u0103rii mele de om revoltat-resemnat
\nde om care \u00een via\u021ba real\u0103
\nnu ie\u0219ea niciodat\u0103 din p\u0103tr\u0103\u021bel
\ndac\u0103 \u0219eful \u021bipase la mine \u2013 un Jim Carrey m\u0103 aducea \u00een sim\u021biri
\ndac\u0103 iubitul o-ntinsese subit \u2013
\nScarlett m\u0103 consola: e \u0219i m\u00eeine o zi!
\ncomb\u0103team smogul ora\u0219ului cu Avatar
\nc\u00eend se lua curentul, Ingrid venea cu lumina de gaz
\n\u0219i reu\u0219eam, de bine de r\u0103u, s\u0103 \u00eencropesc o poezie <\/p>\n

\u00eentr-un cimitir de elefan\u021bi
\nm-a\u0219 fi sim\u021bit cel mai bine
\nsau \u00eentr-o piramid\u0103, chiar \u0219i f\u0103r\u0103 sarcofag
\nnu-mi cuno\u0219team vecinii, dar \u0219tiam pe dinafar\u0103
\ndistribu\u021bia fiec\u0103rui film
\nc\u00eete oscaruri a luat
\nce \u00eencas\u0103ri a avut
\nce impact<\/p>\n

povestea mea nu a venit niciodat\u0103
\nacum e at\u00eet de t\u00eerziu
\nnici nu g\u0103sesc ochelari potrivi\u021bi
\npentru acest ecran alb<\/p>\n


\nlips\u0103 de inspira\u021bie<\/strong><\/p>\n

m\u0103 uit la foaia alb\u0103
\nfoaia se uit\u0103 la mine
\ne-at\u00eeta t\u0103cere \u00eentre noi
\nc\u0103 mi se face ru\u0219ine!
\nunde sunt zilele de alt\u0103dat\u0103
\nc\u00eend m\u0103 h\u00eerjoneam cu poezia la propriu
\niar voi mi-o credea\u021bi figurat\u0103?!
\niubirea mi-a furat, \u00een tromb\u0103,
\ntoate cuvintele din dex…
\n\u2013 \u00eentoarce-te la \u00eenceputuri, fat\u0103!
\n\u2013 la tyrannosaurus rex?<\/p>\n


\nVasilica GRIGORA\u0218<\/strong>
\n\"\"

SIMPL\u0102 P\u0102RERE<\/strong><\/p>\n

Pe-o coast\u0103 piezi\u0219\u0103
\ndin p\u0103durea deas\u0103 de visuri
\nninge ceremonios.
\nAtrag aten\u021bia un stol
\nde p\u0103s\u0103ri cu ciocuri pestri\u021be
\ncare ciripesc \u00eentruna. <\/p>\n

Pare a fi o foaie scris\u0103 ilizibil
\n\u00eentr-o mare \u0219i vesel\u0103 be\u021bie.
\nLiterele turmentate
\nsunt legate \u00eentre ele,
\namestec\u00e2ndu-se alandala
\n\u00een trupuri de cuvinte,
\nstivuite \u00een r\u00e2nduri suprapuse.<\/p>\n

Amuzante \u00eentr-un fel,
\nafi\u0219eaz\u0103 un z\u00e2mbet duios,
\ndar hot\u0103r\u00e2t \u0219i ambi\u021bios,
\netal\u00e2ndu-\u0219i fa\u021ba f\u0103\u021barnic\u0103,
\nanevoie de descifrat,
\n\u0219i mult mai greu de \u00een\u021beles.<\/p>\n

Umblu, caut, cercetez,
\n\u0219i aflu c\u0103 o simpl\u0103 p\u0103rere,
\nniciodat\u0103 nu-i de \u00eencredere,
\ndar este punctul de pornire. <\/p>\n


\nNA\u0218TEREA UNEI ZILE <\/strong><\/p>\n

Un rotocol auriu,
\ncu distins\u0103 consisten\u021b\u0103 de polen
\nse ridic\u0103 cu gra\u021bie
\n\u00een aerul doar u\u0219or transparent.
\nSe dilat\u0103 cu pricepere,
\ntopind \u00eentunericul
\ndesi\u0219ului mult umbros
\ndin inima arealului.<\/p>\n


\nIngenu\u0103 str\u0103mutare<\/strong><\/p>\n

\u00eenscris\u0103 \u00eendeob\u0219te
\n\u00eentr-o ploaie de sc\u00e2ntei,
\ncu serafice nuan\u021be stacojii
\nale zorilor \u00eembr\u0103ca\u021bi
\n\u00een hain\u0103 de gal\u0103.<\/p>\n

Clipocitul soarelui
\ndind\u0103r\u0103tul orizontului,
\nvitraliu str\u0103veziu al dimine\u021bii
\ndescrie fidel
\nrumoarea muntelui,
\nmireasma florilor,
\nvitalitatea ierbii,
\ng\u00e2nguritul insectelor,
\nbomb\u0103nitul \u0219i m\u00e2r\u00e2itul fiarelor,
\nfream\u0103tul p\u0103durii,
\nfrazarea p\u0103s\u0103relelor
\n\u0219i-a p\u00e2r\u00e2ului
\nneast\u00e2mp\u0103rat din fire
\ncare hoin\u0103re\u0219te de veacuri
\nprintre st\u00e2nci d\u0103inuitoare.<\/p>\n

Alene,
\nap\u0103rem \u0219i noi,
\noamenii, \u00een decorul matinal,
\nmolcome z\u00e2mbete proaspete,
\ncu dorin\u021ba nem\u0103rginit\u0103
\nde a admira
\n\u0219i inspira pulsa\u021biile
\nna\u0219terii unei noi zile.<\/p>\n


\n Alexandru CAZACU<\/strong>
\n\"\"

O prefa\u021b\u0103<\/strong><\/p>\n

T\u00e2rziu acoperit cu baloane colorate
\n\u00eenal\u021bate din m\u00e2nile copiilor
\nc\u00e2nd luna st\u0103 \u00eentre cercevelele ferestrei
\nca un obraz de femeie
\n\u0219i singur\u0103tatea se \u00eempr\u0103\u015ftie
\nsub acorduri muzicii lui Bach
\n\u00een lumina stelelor dizolvate
\nefervescent \u00een anotimp
\nc\u00e2nd punctele de nisip
\ndin netezimea diamantelor
\ndezv\u0103luie apatic
\nce fel de \u021binut se \u00eenghesuie \u00eentre cuvintele
\n\u201eaici\u201d \u0219i \u201eniciodat\u0103\u201d
\niar chipul devine o prefa\u021b\u0103
\nunde se poate afla
\ncum bucuria de-a tr\u0103i este
\no moned\u0103 de schimb pentru \u00eenfr\u00e2ngere <\/p>\n


\nVioleta SAVU <\/strong><\/p>\n

Lumina de vizavi I<\/strong><\/p>\n

Dis de diminea\u021b\u0103 recunosc lumea atunci
\nc\u00e2nd ridic storurile \u0219i verific tubul
\nfosforescent care p\u00e2lp\u00e2ie ne\u00eencetat la
\netajul al doilea \u00een blocul de vizavi. <\/p>\n

Acolo, \u00eentotdeauna exist\u0103 cel pu\u021bin o umbr\u0103.
\nCred c\u0103 apartamentul este proprietatea
\nunei femei singure, pu\u021bin trecut\u0103
\nde cincizeci. \u00cenc\u0103 arat\u0103 bine. Nu am
\nv\u0103zut-o p\u00e2n\u0103 acum. Sunt sigur\u0103 c\u0103 locuie\u0219te
\n\u00eempreun\u0103 cu o pisic\u0103. Blan\u0103 neagr\u0103 \u0219i
\ncald\u0103. Lucioas\u0103. Nu taie calea nim\u0103nui. <\/p>\n


\nLumina de vizavi II<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o noapte m-am trezit fiindu-mi
\nsete. M-am dus \u00een buc\u0103t\u0103rie,
\nmi-am umplut un pahar cu ap\u0103. Dup\u0103
\nce am v\u0103rsat c\u00e2\u021biva stropi, m-am uitat
\npe fereastr\u0103. Am privit la dunga
\nde lumin\u0103 alb\u0103 \u00een voalul \u00eentins \u0219i negru.
\nMi-am lipit buzele de gura paharului.
\nGust de lapte. R\u0103ceal\u0103 de o\u021bel. <\/p>\n

A doua zi, la ora unsprezece, lumina
\ns-a stins. Din jum\u0103tate \u00een jum\u0103tate
\nde or\u0103, am vegheat. La dou\u0103 dup\u0103 amiaza,
\nfereastra s-a deschis. O m\u00e2n\u0103
\na scos pe pervaz un ghiveci cu flori.
\nStropi de lapte. Pe o\u021belul negru.<\/p>\n


\nLumina de vizavi III<\/strong><\/p>\n

Voi nu ave\u021bi senza\u021bia c\u0103 a\u021bi vrea
\ns\u0103 \u00eentinde\u021bi m\u00e2na p\u00e2n\u0103 la blocul
\ndin fa\u021ba voastr\u0103 aflat la zeci de metri
\ndep\u0103rtare \u0218i nu a\u021bi vrea s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ia\u021bi
\nfelina cu blana str\u0103luminoas\u0103 ea<\/p>\n

toarce cu indiferen\u021b\u0103 \u00een spatele geamului
\nde unde nu ve\u021bi privi nici ast\u0103zi nici m\u00e2ine
\nnicinicinicinicini…
\n<\/p>\n

Pictur\u0103 modern\u0103, un cal \u0219i o ap\u0103<\/strong><\/p>\n

Nu putem alungi \u00een desen caii \u0219i marea pe
\nh\u00e2rtie mult nu se \u00eentinde. \u00cens\u0103 o impresie
\nde libertate o evoc\u0103 un cal alerg\u00e2nd, cu
\ncoama \u00een v\u00e2nt, pe malul unei m\u0103ri volbur\u00e2nde.
\nPropun s\u0103 renun\u021b\u0103m la acest stereotip.
\nTotu\u0219i, avem o comand\u0103 de un tablou,
\nclientul \u00ee\u0219i dore\u0219te un cal \u0219i o ap\u0103.<\/p>\n

\u00cen stil modern, am putea nuan\u021ba str\u0103lucirea
\ndurerii. Cu valurile oglindite \u00een ochii unui cal
\npr\u0103bu\u0219it pe nisip. M\u00e2na dreapt\u0103 a st\u0103p\u00e2nului
\napas\u0103 pe t\u00e2mpl\u0103. Vom desena trei elemente.
\nM\u0103nu\u0219a neagr\u0103 a b\u0103rbatului, coama transpirat\u0103
\na animalului \u0219i, indubitabil, revolverul. Sau
\n focul. Doar focul. <\/p>\n


\nC\u0103lc\u00e2nd \u00een aer<\/strong><\/p>\n

cuprinzi cu privirea lanurile \u00eentinse de gr\u00e2u
\nverdele de toamn\u0103 t\u00e2rzie ghicit sub prima z\u0103pad\u0103
\nc\u0103lc\u00e2nd \u00een aer c\u00e2teva clipe sim\u021bi lini\u0219tea
\napoi pr\u0103bu\u0219irea<\/p>\n

c\u00e2nd am trecut ast\u0103-var\u0103 pe aici
\nm-am sim\u021bit privit\u0103
\nde mul\u021bi ochi floarea soarelui <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gheorghe POSTELNICU CEI SINGURI \u0218TIU CE VOR (Fragment dintr-un roman aflat \u00een lucru) Dup\u0103 ce ratase iar\u0103\u0219i una din func\u021biile<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24313"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24313"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24313\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24314,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24313\/revisions\/24314"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24313"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24313"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24313"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}