{"id":24305,"date":"2025-02-21T00:22:45","date_gmt":"2025-02-20T21:22:45","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24305"},"modified":"2025-02-21T00:22:45","modified_gmt":"2025-02-20T21:22:45","slug":"spatii-culturale-nr-98-99-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24305","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 98-99 (2)"},"content":{"rendered":"

Mihai URSACHI<\/strong>
\n (17 februarie 1941 \u2013 10 martie 2004)<\/p>\n

Originea \u0219i destinul unei haltere de mod\u0103 veche<\/strong><\/p>\n

Se pare c\u0103 masiva halter\u0103 str\u0103mo\u0219easc\u0103
\ns-a condensat din factori c\u00e2ndva imponderabili;
\nfapt e c\u0103 nici cu g\u00e2ndul nu poate s-o urneasc\u0103,
\nvoca\u021bia astral\u0103 g\u0103sindu-l incapabil.<\/p>\n

\u00cenc\u00e2t el st\u0103 pe vine, legat de iner\u021bie
\nc-o funie anume prea scurt\u0103; ghemuit,
\ncloce\u0219te umilirea ironic\u0103 ce \u0219tie
\nc\u0103-i parte integrant\u0103 din textul stabilit.<\/p>\n

Ci-n clipa hot\u0103r\u00e2rii, mirabila balist\u0103
\nirumpe \u0219i preface t\u0103cerea-ntr-o ghiulea
\nplasat\u0103 pe o curb\u0103 cereasc\u0103 ce persist\u0103
\ncu-at\u00e2t mai mult \u00een sfere, cu c\u00e2t a fost mai grea.<\/p>\n


\nFlanela<\/strong><\/p>\n

\u00ce\u021bi aminte\u0219ti desigur flanela violet\u0103,
\nflanela aceea sublim\u0103 pe care o \u00eembr\u0103casem
\n\u00een cea mai frumoas\u0103 din serile noastre;
\ndespre care spuneai c\u0103 \u00eemi \u0219ade
\nca o armur\u0103 de smal\u021b, \u0219tii tu, \u00een seara
\nc\u00e2nd ne porniser\u0103m \u00eempov\u0103ra\u021bi de garoafe \u0219i iasomie
\nc\u0103tre Ierusalim\u2026C\u00e2nd madam Zambilovici
\nne-a dat c\u00e2te dou\u0103 tartine (ca s\u0103 avem pe drum)
\nflanela pe care apoi am adus-o
\nflutur\u00e2nd ca un steag zdren\u021buit \u00een r\u0103zboaie,
\npe care apoi am purtat-o
\ncu frenezie pe trupu-mi uscat de hangiu,
\np\u00e2n\u0103 ce-a fost absorbit\u0103 prin pori \u0219i s-a asimilat
\n\u00een toate celulele trupului meu,
\n\u0219i \u00een schelet,
\niar \u021bes\u0103tura ei sclipitoare a devenit un \u021besut.
\nDe ce \u00eencerci s\u0103 negi,
\nde ce pretinzi c\u0103 nu \u0219tii ce flanel\u0103,
\nce sear\u0103, ce Ierusalim \u0219i a\u0219a mai departe?<\/p>\n

De ce vrei musai s-o pip\u0103i, s-o vezi,
\ns\u0103 o dezbrac, tocmai acuma c\u00e2nd nu se mai poate,
\nde ce pretinzi c\u0103 n-a fost nici o flanel\u0103,
\nc\u0103 nu m\u0103 vezi, c\u0103 nu m\u0103 sim\u021bi, c\u0103 nu m\u0103 recuno\u0219ti?<\/p>\n


\nDin reveriile domnului R.<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd singuraticul domn R. a ajuns
\ndin \u00eent\u00e2mplare \u00een chiar apropierea
\ndomni\u0219oarei sensibile N., el i-a spus:
\n\u201em\u0103 bucur c\u0103 exista\u021bi, domni\u0219oar\u0103\u201d.
\nLa t\u0103cerea mirat\u0103 \u0219i indignat\u0103 a ei, a r\u0103spuns:
\n\u201ea\u021bi fi putut, m\u0103 g\u00e2ndesc, s\u0103 nu exista\u021bi\u201d.
\nDar imediat, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 repare gre\u0219eala, a spus,
\n\u0219i de altfel aceasta-i era \u0219i convingerea ferm\u0103
\n(pe care acum regreta s-o fi pus la-ndoial\u0103)
\n\u201ev\u0103 felicit pentru faptul c\u0103 exista\u021bi, domni\u0219oar\u0103\u201d.
\n\u00cen\u021beleg\u00e2nd (prea t\u00e2rziu) c\u0103 \u00eentrecuse m\u0103sura
\n\u0219i devenise cam cordial, se corect\u0103, cum urmeaz\u0103:
\n\u201evreau s\u0103 spun, propriu-zis, c\u0103 de fapt
\nm\u0103 felicit pe mine pentru faptul c\u0103 exista\u021bi\u201d.
\nAbia acum domnul R. s\u0103v\u00e2r\u0219ise o gaf\u0103 enorm\u0103.
\nC\u00e2t ai clipi, \u00een\u021belese c\u0103 ultima-i fraz\u0103
\nera de un echivoc scandalos, cu subsoluri hibride
\n\u0219i inten\u021biuni refulate, ba chiar
\nde o vanitate absurd\u0103 (ca \u0219i cum domni\u0219oara
\ni-ar datora c\u00e2t de c\u00e2t existen\u021ba),
\nc\u0103 din aceasta reiese un fel autarhic
\n\u0219i solipsist de a fi, \u00een sf\u00e2r\u0219it, se f\u0103cuse ridicul.
\nSchimb\u00e2ndu-\u0219i cu totul dic\u021biunea, domnul R. deveni analitic:
\n\u201eadic\u0103, voiam s\u0103 constat c\u0103 sunte\u021bi o persoan\u0103 sensibil\u0103\u201d.
\nFormula aceasta avea, evident, un cusur:
\ncuv\u00e2ntul \u201epersoan\u0103\u201d strecura nu \u0219tiu ce aluziv, ca \u0219i cum,
\ndomnul R. fiind o persoan\u0103, domni\u0219oara la fel, prin aceasta
\no comunitate ar exista \u00eentre ei,
\nun soi de fr\u0103\u021bie, de apartenen\u021b\u0103
\nla aceea\u0219i familie.
\n\u201eMai bine zis, am constatat cu pl\u0103cere obiectul sensibil\u201d.
\n\u0218i dup\u0103 o pauz\u0103, \u00een care ro\u0219i:
\n\u201eVreau s\u0103 zic o idee sensibil\u0103, sau, oricum,
\nposibilitatea unei atare idei, sau
\nb\u0103nuiala (\u00een fond destul de obscur\u0103) despre putin\u021ba,
\n\u00een general, a ideii c\u0103 \u00een principiu
\nse poate admite c\u0103 dac\u0103
\nexisten\u021ba e genul suprem \u0219i inexisten\u021ba
\nexist\u0103, atunci inexisten\u021ba e existen\u021b\u0103, deci
\nnu exist\u0103 \u0219i, \u00een consecin\u021b\u0103…\u201d
\nAici domni\u0219oara sensibil\u0103 N., din pricina
\nciudatei purt\u0103ri a ciudatului domn, deveni
\n\u00een u\u0219oara-nce\u021bo\u0219are a serii a\u0219a disparent\u0103,
\n\u00eenc\u00e2t domnul R. a conchis: \u201eDoamne, iat\u0103 c\u0103 iar\u0103\u0219i vorbesc
\nsingur pe strad\u0103, probabil c\u0103 iar\u0103\u0219i
\nam uitat s\u0103 iau pic\u0103turile\u201d.<\/p>\n


\nRadu STANCA<\/strong><\/p>\n

(5 martie 1920, Sebe\u0219 – 26 decembrie 1962, Cluj)<\/p>\n

Urcu\u0219<\/strong><\/p>\n

Pe c\u00e2t de neschimbat\u0103 ai r\u0103mas,
\nPe-at\u00e2t sunt eu schimbat de vreme…
\nTu urci colina cu acela\u0219i pas,
\nEu mai anevoios \u0219i mai alene.<\/p>\n

\u0218i totu\u0219i mergem am\u00e2ndoi-nainte
\nM\u00e2na\u021bi de-aceea\u0219i unic\u0103 dorin\u021b\u0103,
\nEu nevoit s\u0103 calc peste morminte,
\nTu ocolindu-le cu u\u0219urin\u021b\u0103…<\/p>\n

Acesta-i drumul nostru; drum de coast\u0103,
\n\u00centortocheat \u0219i greu. Dar sus pe culme,
\nAcolo unde panorama-i vast\u0103,
\n\u0218i unde, printre st\u00e2nci, b\u0103tr\u00e2nul ulm e,<\/p>\n

Acolo cel ce-ajunge dintre noi
\nNu va privi zadarnic \u00eenapoi…<\/p>\n


\nDe n-ar fi dec\u00e2t visul\u2026<\/strong><\/p>\n

De n-ar fi dec\u00e2t visul \u0219i tot ar fi de-ajuns
\nS\u0103 mi te-aduc\u0103-n minte c\u00e2nd m\u0103 cuprinde dorul
\n\u00cens\u0103 mai e \u0219i cupa-aceasta unde-ascuns
\n\u1e6cin trupul t\u0103u, \u0219i s\u00e2nul, \u0219i \u0219oldul, \u0219i piciorul\u2026<\/p>\n

O iau \u00een m\u00e2ini \u0219i parc\u0103, privind-o, \u00eemi revii
\nZbur\u00e2nd numai o clip\u0103 u\u0219or pe dinainte,
\nPe fundul ei cu luciu de ape argintii
\nTe v\u0103d ca-ntr-o oglind\u0103-a aducerii aminte.<\/p>\n

C\u00e2nd o ciocnesc cu alt vas, \u00een clinchetul st\u00e2rnit
\nSub stre\u0219inile casei plouat\u0103 cu petale,
\n\u1e6ci-aud, rostogolindu-\u0219i vioiul clipocit,
\nSonorul r\u00e2s ce parc\u0103-\u021bi sp\u0103rgea \u00een din\u021bi cristale.<\/p>\n

Iar noaptea, c\u00e2nd o umplu cu s\u00e2ngeriul must
\n\u0218i c\u00e2nd, aprins la fa\u021b\u0103 de aspra b\u0103utur\u0103,<\/p>\n

Pun gura mea pe gura ei ro\u0219ie \u0219i gust,
\nSimt ca prin vis pe buze \u0219tiuta-\u021bi mu\u0219c\u0103tur\u0103\u2026<\/p>\n


\nDeschidere<\/strong><\/p>\n

\u0218tiu, sufletul acesta care e
\n\u00cendr\u0103gostit de toate stelele,
\nDe-aici, de dup\u0103 geamuri \u0219i fere\u0219ti,
\nNu vei putea vreodat\u0103 s\u0103-l opre\u0219ti.<\/p>\n

Nici c\u00e2ntecul bolnav de frumuse\u021bi
\nNu vei putea vreodat\u0103 s\u0103-l dezve\u021bi,
\nCu degetele umede, s\u0103 cate
\nPe geamurile de singur\u0103tate.<\/p>\n

Pe panglicile grele de ajur,
\nS\u0103 zg\u00e2rie-ncet cu m\u00e2inile-azur;
\nNu-l vei putea opri, de c\u00e2nd
\nPe-acela\u0219i loc prive\u0219te tremur\u00e2nd,<\/p>\n

Acest \u00eenalt s\u0103-l poat\u0103 \u00eendr\u0103gi,
\nNici, c\u00e2nd la toamn\u0103 pomii vor veni
\n– Aproape de ferestrele t\u00e2rzii,
\n– Aproape de cumin\u021bile h\u00e2rtii,<\/p>\n

S\u0103-mi scrie, l\u00e2ng\u0103 inim\u0103-n apus,
\nMai mult de \u00een\u021beles dec\u00e2t de spus,
\nUmbl\u00e2nd \u00eencet cu degetul pe geam,
\nCel mai frumos poem pe care-l am\u2026<\/p>\n


\nSonet<\/strong><\/p>\n

Spuneai c\u0103 niciodat\u0103 n-o s\u0103 piar\u0103
\nAcel minut \u2013 \u0219i totu\u0219i a pierit,
\nA\u0219a \u00eenc\u00e2t mi-am zis c\u0103 o s\u0103 moar\u0103
\n\u0218i dragostea \u2013 dar, vezi, ea n-a murit.<\/p>\n

\u0218i chiar dac-ar mai trece \u00eenc-o sear\u0103
\n\u0218i multe alte-apoi, \u00een \u0219ir sporit,
\nIubirea, ea, nicic\u00e2nd n-o s\u0103 dispar\u0103.
\nVa d\u0103inui-ntre noi la nesf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n

De-aceea pune-\u021bi m\u00e2inile pe poale
\n\u0218i-a\u0219teapt\u0103-m\u0103 sub geamurile tale.
\nEu voi veni cu tainice cununi<\/p>\n

\u0218i am\u00e2ndoi, c\u0103ut\u00e2nd des\u0103v\u00e2r\u0219irea,
\nVom \u00eenv\u0103\u021ba-mpreun\u0103 c\u0103 iubirea-i
\nCea mai puternic\u0103 din sl\u0103biciuni…<\/p>\n


\nPove\u0219ti de c\u0103l\u0103torie<\/strong><\/em><\/p>\n

Doina CERNICA <\/strong>
\n\"\"

Cu mii de ochi, ora\u0219ul vechi spre ora\u0219ul \u0219i mai vechi<\/strong><\/p>\n

Mergem \u00een noapte cu autocarul de la Aeroportul Antalya spre Side. Pe margine, ca ni\u0219te pe\u0219teri lungi, luminate p\u00e2n\u0103 ad\u00e2ncul lor, ori mai cur\u00e2nd ca ni\u0219te balene uria\u0219e, picotind una l\u00e2ng\u0103 alta, cu gurile larg deschise spre \u0219osea, arat\u0103 trec\u0103torilor ca noi prada multicolor\u0103 adunat\u0103 din oceanul produselor turce\u0219ti. L\u0103sate mereu \u00een urm\u0103 \u0219i mereu altele venindu-ne \u00een \u00eent\u00e2mpinare, cu excep\u021bia entuziasmului lui Leonid pentru bog\u0103\u021bia lor, nu st\u00e2rnesc \u00een noi instinct de cump\u0103r\u0103tor, ci un sentiment de basm. Pe care avea s\u0103 ni-l \u00eent\u0103reasc\u0103 apari\u021bia hotelului, un palat uria\u0219, cu \u00eenalte cupole ca ni\u0219te rodii ar\u0103t\u00e2ndu-se par\u021bial vederii \u00een bumbi de aur pe ro\u0219-rozul lor aparte, cu un lac uria\u0219, str\u0103juit de palmieri, str\u0103lucind fosforescent \u00een curtea sa interioar\u0103, deasupra c\u0103ruia se arcuia un pod cu pere\u021bi de sticl\u0103. \u00cens\u0103 diminea\u021b\u0103, peste zi, ca atunci c\u00e2nd \u00eenchizi copertele c\u0103r\u021bii de pove\u0219ti, ceva, mai mult sau mai pu\u021bin, se pierde, ceva r\u0103m\u00e2ne. Lacul, devenit piscin\u0103, ne acapareaz\u0103 copiii, noi descoperim \u00eemprejurimile somptuosului \u0219i exoticului, ca mai toate hotelurile din zon\u0103, Side Premium.
\nCum ceea ce r\u0103m\u00e2ne \u021bine de puterea basmului asupra ta, dup\u0103 ce am privit \u0219i fotografiat moscheea, prima care ne-a ie\u0219it \u00een cale \u00een Side, \u0219i cele dou\u0103 bazaruri din preajma sta\u021biei de taxi, am descoperit \u00eenc\u00e2nta\u021bi pentru surpriza f\u0103cut\u0103 turi\u0219tilor c\u0103milele \u0219i \u00eenso\u021bitorii lor, c\u0103milari pe cai, asini cu poveri, \u00een dou\u0103 \u0219iruri pe dou\u0103 trotuare care se \u00eent\u00e2lneau \u00een unghi drept, crea\u021bii din lemn cu interiorul gol dup\u0103 sunetul st\u00e2rnit de cioc\u0103nitul nostru u\u0219or. Dar ceea ce \u00een aceast\u0103 prim\u0103 plimbare \u00een Side m\u00e2na noastr\u0103 \u0219i-a dorit cel mai mult s\u0103 ating\u0103 a fost rodia, granata, fructul care, \u00een limbajul str\u0103vechi al locurilor, a dat numele a\u0219ez\u0103rii. O dorin\u021b\u0103 la fel de puternic\u0103 precum aceea cu care am c\u0103utat-o \u00een Cern\u0103u\u021bi, \u00een a c\u0103rui pia\u021b\u0103 a anilor 80 puteai s\u0103 g\u0103se\u0219ti fructe nemaiv\u0103zute de noi, aduse de comer\u021bul Uniunii Sovietice din Asia Central\u0103, \u0219i o emo\u021bie la fel de mare cu aceea cu care am primit-o \u00een palme, dar de la prietena cern\u0103u\u021beanc\u0103 Maria Toac\u0103.
\nSunt mul\u021bi ani de c\u00e2nd numele rodiei, cu misterul fructului \u00eenchis \u00een colivia literelor sale, a intrat \u00een via\u021ba mea odat\u0103 cu S\u0103rb\u0103torile Iernii \u0219i cu volumul basmelor lui Ispirescu. Poate tot cu un astfel de prilej, poate chiar de o aniversare a zilei sale de na\u0219tere, pe un 21 ianuarie din penultimul deceniu al primei jum\u0103t\u0103\u021bi a veacului al nou\u0103sprezecelea, rodia va fi p\u0103truns \u0219i \u00een via\u021ba lui Petre Ispirescu, \u00eens\u0103 aievea \u0219i totodat\u0103 deosebit\u0103: adic\u0103 de g\u0103sit \u00een Bucure\u0219tiul acelei vremi adus\u0103 de negustorii turci sau greci, dar nu un fruct de toate zilele ca merele altora din frumoasele sale pove\u0219ti. Aceste pove\u0219ti, micu\u021bul Petre Ispirescu le va fi ascultat de la mama, ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219tiindu-le din auzite, poate \u0219i cu adaosuri n\u0103scocite de imagina\u021bia sa, le va fi \u00eent\u00e2lnit apoi, personaje, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, \u00een c\u0103r\u021bile care se \u00eensuteau \u00een tipografiile \u00een care a ucenicit \u0219i \u00een care a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 le respecte \u0219i duhul, \u0219i trupul de h\u00e2rtie, \u00eempodobit cu semne de cerneal\u0103 asemenea cerului cu stele. Dar \u0219i pe care le va fi spus, povestitor \u00eenn\u0103scut, \u00eent\u00e2i pentru propria bucurie \u0219i apoi pentru bucuria noastr\u0103. Marea noastr\u0103 bucurie!, m\u0103 corecteaz\u0103 feti\u021ba care am fost la v\u00e2rsta celei dint\u00e2i c\u0103r\u021bi de Petre Ispirescu primite \u0219i silabisit citite \u00een noaptea intr\u0103rii \u00een Anul Nou 1957. Sunt mul\u021bi ani de atunci, \u00eemi reprim un suspin, dar \u0219i mai mul\u021bi, 150, de la apari\u021bia basmului s\u0103u cu cele trei rodii. \u0218i astfel, nea\u0219teptat, tr\u0103iesc \u00een august 2024, \u00eentr-o a\u0219ezare cu numele rodiei dintr-o str\u0103veche limb\u0103 anatolian\u0103 de pe \u021b\u0103rmul M\u0103rii Mediterane, un moment de dragoste \u0219i recuno\u0219tin\u021b\u0103 pentru scriitorul n\u0103scut \u00een miezul lui ianuarie 1830, \u00eentr-o zi cu flori de ghea\u021b\u0103 \u0219i minunate \u00eenchipuiri mi\u0219cate pe fereastr\u0103 de spulber\u0103ri de z\u0103pad\u0103.
\nSimbol al fertilit\u0103\u021bii, rodiile din basmul amintit ascund \u00eenl\u0103untrul lor c\u00e2te \u201eo fat\u0103 ca o z\u00e2n\u0103\u201d, adic\u0103 o minune. Va fi fiind la fel \u0219i cu Side? Dar nu ora\u0219ul modern de ast\u0103zi, cu hoteluri \u0219i bazaruri \u00een marginile sale, \u0219i cu statui stradale \u00een partea noastr\u0103, poate \u0219i \u00een altele, nici cu l\u0103udatele lui plaje ne-a decis vacan\u021ba, ci zona veche, tezaur de vestigii elene \u0219i romane, aflat\u0103 la dou\u0103zeci de minute distan\u021b\u0103 cu ma\u0219ina, o peninsul\u0103 \u00eengust\u0103 de aproximativ trei-patru sute de metri l\u0103\u021bime \u0219i un kilometru lungime. Taxiul ne-a l\u0103sat la por\u021bile sale, relicve pietroase impresionante, ca \u0219i coloanele care le-au precedat pe st\u00e2nga. A trecut de ora cinci dup\u0103-amiaz\u0103 \u0219i \u00een compara\u021bie cu cele 37 de grade indicate de termometrul de pe plaja pe care am traversat-o ca s\u0103 ajungem pe \u021b\u0103rmul m\u0103rii \u00eenainte de pr\u00e2nz, aerul, de\u0219i \u00een continuare fierbinte, aici pare bl\u00e2nd, pl\u0103cut. O lu\u0103m spre cap\u0103tul peninsulei, spre mare \u0219i spre port, de\u0219i nu o dat\u0103 z\u0103rim marea \u0219i \u00een dreapta \u0219i \u00een st\u00e2nga drumului nostru, cu sim\u021b\u0103m\u00e2ntul din ce \u00een ce mai pregnant al ajungerii pe o insul\u0103 a timpului.
\n \u00cenaint\u0103m \u00eencet, \u00eenso\u021bi\u021bi de fream\u0103tul unei lumi mai vechi, cu nego\u021buri \u0219i negustori tradi\u021bionali. O parte din m\u0103rfurile lor tapeteaz\u0103 pere\u021bii magazinelor, cu pretutindeni ochii alba\u0219tri ai norocului urm\u0103rindu-ne din broderii \u0219i \u021bes\u0103turi \u00eentr-o nesf\u00e2r\u0219it\u0103 etalare a fanteziei m\u00e2inilor care le-au cro\u0219etat \u0219i le-au brodat, cu vaze, farfurii \u0219i suveniruri ceramice, decorate cu aceea\u0219i libertate a imagina\u021biei plastice \u00een vitrine \u0219i pe partea dinspre strad\u0103 a u\u0219ii deschise, cu numeroase vase pline de condimente \u0219i ceaiuri pulbere \u00een elegante cupe i\u021bite spre prag ca s\u0103 ne invite \u00een\u0103untru, dar \u0219i cu banane, smochine, rodii ro\u0219ii \u0219i verzi scoase la v\u00e2nzare pe m\u0103su\u021be de cei mai mode\u0219ti comercian\u021bi ai Sidei Vechi dormit\u00e2nd pe scaune pliabile. De altminteri, o lene uria\u0219\u0103 pare s\u0103 domneasc\u0103 aici, chiar \u0219i pasul nostru este mai \u00eencet, cu excep\u021bia agita\u021biei lui Leonid \u00een c\u0103utarea unui tip de \u0219apc\u0103 din lumea baschetului, o lene str\u0103veche \u0219i bun\u0103, cumva r\u0103spl\u0103titoare pentru o zi sau un mileniu de trud\u0103. O lene regeneratoare, care \u00eemi insinueaz\u0103 \u00een suflet – sufletul meu de neodihnit\u0103 c\u0103l\u0103toare! – o lec\u021bie \u00eenc\u0103 nedeslu\u0219it\u0103, \u00eens\u0103 la care c\u00e2ndva va trebui s\u0103 iau aminte.
\nDar ceea ce frapeaz\u0103 vizitatorul, omul venit din dep\u0103rtate zone ale mapamondului \u00een Vechea Side este marea suprafa\u021b\u0103 de sticl\u0103 a\u0219ezat\u0103 sub picioarele sale. Dreptunghiuri mari, transparente, \u00een rame metalice, protej\u00e2nd de cele mai multe ori vestigii antice, alteori parc\u0103 numai suger\u00e2nd un alt nivel al str\u0103zii, al pia\u021betei cu un veac, veacuri \u00eenainte sau, poate, \u00eenvelite \u00een ierburile crescute p\u00e2n\u0103 la cerul lor de sticl\u0103, alte valoroase vestigii. Mii de ochi ai prezentului privind ziua de ieri, spre timpul de odinioar\u0103 al a\u0219ez\u0103rii. C\u00e2teodat\u0103 podeaua de cle\u0219tar se \u00eentinde \u0219i p\u00e2n\u0103 la intrarea \u00een cas\u0103, \u00een restaurant, \u00een hamamul mare, \u00een pr\u0103v\u0103lie. Uneori cu urme de pa\u0219i pr\u0103fuite peste cur\u0103\u021benia \u0219i limpezimea sticlei. De fiecare dat\u0103 \u00eencerc s\u0103 ocolesc aceste geamuri a\u0219ezate pe jos, dar c\u00e2nd nu am \u00eencotro \u0219i trebuie s\u0103 merg pe suprafa\u021ba lor delicat\u0103, \u00eencerc o sfial\u0103: parc\u0103 a\u0219 c\u0103lca pe ilustra\u021biile \u0219i textele unei c\u0103r\u021bi de pove\u0219ti, pe vitrina unui bijutier ori pe capacul unui sicriu de cristal \u00een care se odihnesc oase sub\u021biri de prin\u021b sau chiar de sf\u00e2nt. O sfial\u0103, dar \u0219i o tensiune: c\u0103 ar putea s\u0103 cedeze \u0219i c\u0103 \u00een c\u0103dere a\u0219 r\u0103ni trecutul acestei p\u0103r\u021bi din lume. Din care cine \u0219tie de m-a\u0219 putea \u00eentoarce. <\/p>\n


\nIon FERCU <\/strong>
\n\"\"

ruinele oftatului lumii<\/strong><\/p>\n

o \u0219eherezad\u0103 aiurea va dep\u0103na \u00eentr-o zi
\npovestea unei lumi locuit\u0103 doar de umbre de oameni
\n\/o mie \u0219i una de noi istorii ciudate \u00een care se va t\u00e2ngui doar despre tine\/<\/p>\n

vor ie\u0219i copiii pe str\u0103zi \u0219i vor scanda numele zeilor acestor umbre
\n\u0219i vor scrie poeme encomiastice pentru ei
\nle vor \u00een\u0103l\u021ba temple vor scrie biblii noi
\ncu adamul \u0219i eva umbrelor\/ cu o nou\u0103 apocalips\u0103
\nz\u0103mislit\u0103 din alte h\u0103r\u021buitoare armii de spaime <\/p>\n

zeii no\u0219tri de azi vor fi spectatori blaza\u021bi \u00een tribuna zero
\na unei arene aiurea
\n \/jefui\u021bi de aplauze\/
\nvor trage din narghileaua cu elixir
\n prelungind contractul c-o via\u021b\u0103 ve\u0219nic\u0103
\nf\u0103r\u0103 de oameni\/
\npeste nimeni vor domni zeii no\u0219tri
\nse vor plictisi\/ se vor h\u0103r\u021bui \u00eentre ei\/ vor pl\u0103ti tribut
\nzeilor umbrelor
\n\u0219i le va fi dor de noi
\nvor scrie zeii no\u0219tri de azi poeme de adora\u021bie pentru fo\u0219tii oameni
\na\u0219a cum oamenii au scris sute de veacuri pream\u0103riri \u00eentru cinstirea lor <\/p>\n

ne va fi dor de nietzsche
\n\u0219i vom regreta c\u0103 nu ne-am cl\u0103dit casele \u00een miez de vezuviu
\ncitind clandestin c\u00e2ntarea c\u00e2nt\u0103rilor
\nrestul din noi
\nva \u00een\u021belege c\u00e2t de putred a putut fi totul \u00een danemarca
\n atunci c\u00e2nd vom deveni maimu\u021bica de serviciu
\n pe um\u0103rul de tinichea ruginit\u0103<\/p>\n

al unui cyborg care va \u00eeng\u00e2na rug\u0103ciuni \u00een catedrala
\nalgoritmilor \u00eencarcera\u021bi \u00eentr-un postuman cip de siliciu <\/p>\n

\u0219i vor z\u0103misli noii poe\u021bi
\nun olimp al zeilor umbrelor
\nvom fi t\u00e2r\u00e2\u021bi de umbre prin cenu\u0219a fierbinte a unui metavers
\ncu glas de distopic\u0103 siren\u0103
\nca ni\u0219te turi\u0219ti r\u0103t\u0103ci\u021bi\/ pedepsi\u021bi s\u0103 venereze altarele altora
\n\u0219i tot orbec\u0103ind prin mitologiile umbrelor
\nne vom aduce aminte\/ vorbind pe-ascuns cu sufletul nostru
\nchiar \u0219i-atunci c\u00e2nd vom fi singuri
\n\u00een marile noastre pustiet\u0103\u021bi migratoare
\n\tc\u0103ut\u00e2ndu-l pe dumnezeu<\/p>\n

\u0219i-l vom curta iar\u0103\u0219i pe kazantzakis
\nimplor\u00e2ndu-l s\u0103-l roage pe prietenul s\u0103u ve\u0219nic
\n\/migdalul\/
\ns\u0103 ne vorbeasc\u0103 din nou despre dumnezeu<\/p>\n

tot vorovind vorovind vorovind
\nmigdalul va \u00eenflori iar\u0103 iar\u0103 iar\u0103
\n\u0219i restul ofilit din noi va spera
\nc\u0103 \u00eenc\u0103 nu-i prea t\u00e2rziu
\n ca migdalul s\u0103 tot \u00eenfloreasc\u0103
\n \u0219i-atunci c\u00e2nd ne vom aduce aminte
\nc\u0103 trebuie s\u0103 vorbim \u0219i noi mereu mereu mereu despre dumnezeu<\/p>\n

a fost o vreme-n care nu se scriau poeme \u0219i scrisori de dragoste
\nnici m\u0103car suspinul evei din epoca ante-\u0219arpe
\nn-a fost d\u0103ltuit \u00een vorbe pe vreo istoric\u0103 st\u00e2nc\u0103
\npapirusurile erau sub ocupa\u021bia declara\u021biilor de r\u0103zboi croite \u00een pe\u0219teri
\nabia dup\u0103 cain \u0219i potopul lui noe au \u00eenceput unii a scrib\u0103lui despre c\u00e2te-un oftat
\nanun\u021b\u00e2nd vremea noastr\u0103
\na z\u0103mislirii statuilor de cuvinte din ruinele oftatului lumii
\n ale c\u0103ut\u0103rii lui dumnezeu
\n\u00een migdalul care-nflore\u0219te mereu
\nsper\u00e2nd sper\u00e2nd sper\u00e2nd <\/p>\n


\nepistola II c\u0103tre umbra mea
\n(netrimisa)<\/strong><\/p>\n

s\u0103 nu-mi spui iar c-a nins toat\u0103 noaptea
\ncu hoituri de fulgi
\nz\u0103pada tr\u0103ie\u0219te\/ viseaz\u0103 doar din mila frigului amintirilor
\nuite \u0219i timpul \u00eeng\u0103lbene\u0219te<\/p>\n

potrivindu-\u0219i ridurile \u00een fa\u021ba oglinzii
\ntu\u0219e\u0219te duhnind de sc\u00e2rb\u0103 ca un astmatic<\/p>\n

\u0219i s\u0103 nu a\u0219tep\u021bi sprijinit\u0103 pe umerii nop\u021bii
\nz\u0103pezile noastre de alt\u0103dat\u0103
\n\u00eengerii nu mai pot ar\u0103ta at\u00e2t de limpede calea
\n\/au busolele virusate\/
\nvom merge singuri\/ orbec\u0103ind\/
\n \u0219i-n visul acesta
\nchiar a nins cu hoituri de fulgi toat\u0103 noaptea
\niar z\u0103pada-i un st\u00e2rv
\nprostituat pe epiderma p\u0103m\u00e2ntului<\/p>\n

\u0219i s\u0103 nu-mi mai spui iar c\u0103 a turbat aerul
\n\/canibal f\u0103r\u0103 chip f\u0103r\u0103 form\u0103\/
\nc\u00e2nt\u00e2nd simfonii care n-au loc pe corzile nop\u021bii
\ninima lui e ca o piatr\u0103 rostogolit\u0103 prin toate v\u00e2ltorile
\npoart\u0103-\u021bi pa\u0219ii pe urmele umbrei tale
\ncoboar\u0103 cuminte \u00een tine ca s\u0103 m\u0103 vezi<\/p>\n

\u0219i s\u0103 nu-mi mai scrii despre spaimele nop\u021bii\/
\ndespre muzica ei pe care nu sunt preg\u0103tit ca s-o c\u00e2nt
\n\u0219i nici despre r\u0103nile pe care numai tu \u0219tii s\u0103 le vindeci
\ndespre nimic s\u0103 nu-mi scrii \u0219i s\u0103 nu-mi spui
\n\u00een noaptea asta-n care ninge cu am\u0103r\u00e2te hoituri de fulgi
\nnu l\u0103sa triste\u021bea s\u0103-\u021bi c\u00e2nte sub pleoape<\/p>\n

dar s\u0103 prive\u0219ti m\u0103car pe furi\u0219
\nla via\u021ba noastr\u0103 de oameni-umbr\u0103
\n\u2013 bocet de mahala aruncat peste \u021bip\u0103tul lumii \u2013
\n\u00een noaptea asta \u00een care
\n \/de frica singur\u0103t\u0103\u021bilor\/
\nnu se ive\u0219te nici m\u0103car o jalnic\u0103 lun\u0103
\nla care s\u0103 latre dogit
\na pierzanie\/ am\u0103r\u00e2\u021bii c\u00e2ini din pompei
\n
\nnu nu nu<\/strong><\/p>\n

nu v\u0103 atinge\u021bi de duminicile mele pustii
\n\/singur\u0103t\u0103\u021bi \u00een care m\u0103-nt\u00e2lnesc doar cu mine\/
\nnu v\u0103 atinge\u021bi de luni de mar\u021bi de miercuri
\nde joi de vineri
\n\t\tde s\u00e2mb\u0103ta mea secret\u0103
\n\/singur\u0103t\u0103\u021bi \u00een care nu v\u0103 pot ocoli\/
\nnu v\u0103 atinge\u021bi de ora patru spre diminea\u021b\u0103
\nc\u00e2nd repet\u0103 coco\u0219ii simfonia luminii
\npentru tine \u0219i \u00eentuneric
\npentru portativele pe care zboar\u0103 numai muzica p\u0103s\u0103rilor
\ncare n-au intrat \u00eenc\u0103 \u00een istoria oficial\u0103 a trilului
\nde ceasul din noapte c\u00e2nd vreau ca trupul meu
\ns\u0103 se cheme numai plecare<\/p>\n


\n Nicolae NISTOR<\/strong>
\n\"\"

ave libertate<\/strong><\/p>\n

niciodat\u0103 nu ve\u021bi mai pl\u00e2nge
\n\u0219i nu ve\u021bi mai bate palmele
\npeste t\u00e2mpla nop\u021bilor
\nm\u00e2inile adormite
\nse vor ruga \u00eenghe\u021bate
\n\u00een fiecare iarn\u0103
\ndincolo de noi ve\u021bi c\u00e2nta
\narmonia vie\u021bii
\ncelor care nu o cunosc
\nniciodat\u0103 nu ve\u021bi mai rosti
\ndec\u00e2t \u00een mintea noastr\u0103
\nave libertate
\niar noi vom alege globule\u021bele
\nnepo\u021bilor
\n\u0219i vom pl\u00e2nge amestecat
\n\u00een ce\u0219tile cu ciocolat\u0103
\nvom oferi flori
\ndin \u00eencol\u021birea voastr\u0103
\n\u00een fiecare timp
\n\u00een fiecare via\u021b\u0103<\/p>\n


\nspirala<\/strong><\/p>\n

nu te g\u0103sesc \u00een cafeaua
\nr\u0103sturnat\u0103
\nunde nesomnul
\nare melci pe frunte
\niar tu nu \u00een\u021belegi
\nde ce c\u00e2nd eu sosesc
\ntu pleci<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mihai URSACHI (17 februarie 1941 \u2013 10 martie 2004) Originea \u0219i destinul unei haltere de mod\u0103 veche Se pare c\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24305"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24305"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24305\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24306,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24305\/revisions\/24306"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24305"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24305"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24305"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}