{"id":24262,"date":"2025-02-12T00:05:48","date_gmt":"2025-02-11T21:05:48","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24262"},"modified":"2025-02-12T00:11:49","modified_gmt":"2025-02-11T21:11:49","slug":"propozitii-pretentioase-armatan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24262","title":{"rendered":"Propozi\u021bii preten\u021bioase &#8211; Armatan"},"content":{"rendered":"<p>       Uite a\u0219a \u00ee\u0219i pierde omul min\u021bile \u0219i-n loc s\u0103 stea la ora\u0219, pleac\u0103 la&#8230;.<br \/>\n       Fix la B\u0103l\u0103ceanu. La \u021bar\u0103. \u00cenc\u0103 mai credeam c\u0103 localitatea care poart\u0103 numele comunei este ceva mai sus dec\u00e2t satul obi\u0219nuit \u0219i destul de jos fa\u021b\u0103 de ora\u0219. \u00cen confuzia mea, eram sigur c\u0103 localitatea se nume\u0219te comun\u0103. Deh, crescut pe asfalt, printre autobuze cu num\u0103r de traseu \u0219i purt\u0103toare de arti\u0219ti de colo-colo, tot ce era sub demnitatea urban\u0103 nu prezenta interes. Singurul refugiu rural, Coliba\u0219i, a\u0219a, de poft\u0103 o dat\u0103 pe lun\u0103, fusese excep\u021bie. Era o lume c\u0103reia \u00eei purtam amintiri \u00eenc\u0103 din p\u00e2ntecul mamei, \u00eenc\u0103 dinainte s\u0103 se m\u0103rite, de\u0219i m\u0103 avea deja, un refugiu \u00een mine. \u00cel tr\u0103iam sau m\u0103 tr\u0103ia. Nu era nici sat, nici ora\u0219, nici capital\u0103, nici vreo \u021bar\u0103, de\u0219i nu era mai mare dec\u00e2t c\u0103tunul aruncat la marginea Dobrogei, cel ce-mi dogorise haina de osta\u0219, cel ce-mi uscase sufletul de dep\u0103rtare \u00een apropierea grani\u021bei bulgare, cel pe care-l <strong>arser\u0103m<\/strong> cu to\u021bii \u00een minte, leaturi, \u00een ultima noapte petrecut\u0103 acolo, \u00eembr\u0103ca\u021bi cu hainele cu care ne f\u0103cusem cale s\u0103 ne \u00eentoarcem din concediu pentru un ultim ordin, pentru un ultim salut de militar.<br \/>\n      Mi-am \u00eencurcat priorit\u0103\u021bile dintr-un singur motiv. Desprinderea brusc\u0103 de cele dou\u0103zeci de luni \u00een mijlocul c\u00e2mpiei rom\u00e2ne nu t\u0103iase definitiv leg\u0103turile cu p\u0103m\u00e2nturile. \u00cenc\u0103 m\u0103 b\u00e2ntuiau umbrele lor, verde\u021burile, bulbii, r\u0103d\u0103cinile, tulpinile spinoase ale aca\u021bilor ce flancau proprietatea M\u0103micu\u021bii, vajnicii <strong>ar\u0103tori<\/strong>, harnici p\u00e2n\u0103 la prostie, treb\u0103luind p\u00e2n\u0103 c\u0103deau la\u021bi de be\u021bie, \u021b\u0103r\u00e2na \u0219i m\u00e2ndria \u021b\u0103r\u0103neasc\u0103 mocnind a ar\u021bag, arfurile de-un exagerat egocentrism la ei acas\u0103, c\u00e2inele ce rodea coceni de porumb legat de leas\u0103, amprentele mele l\u0103sate peste tot. De care, la nici dou\u0103zeci de ani distan\u021b\u0103 s-a ales praful \u0219i pulberea. De s\u0103raci \u0219i lipsi\u021bi de mijloacele cele mai precare de azi, n-am reu\u0219it s\u0103 imortaliz\u0103m niciun cr\u00e2mpei din toat\u0103 muncu\u0219oara noastr\u0103. Niciuna. Ca \u0219i cum n-am fost niciodat\u0103 acolo, ca \u0219i cum n-au existat \u00eenainte niciunul dintre noi \u0219i ai no\u0219tri&#8230;. Nici via de la c\u00e2mp <strong>ar\u0103cit\u0103<\/strong>, nici cele din spatele casei, nici cote\u021bele, nici butoaiele, nici canistra de aluminiu \u00een care-\u0219i g\u0103seau loc mii de corcodu\u0219e ferment\u00e2nd a viitoare \u021buic\u0103, nici tufele de trandafir, nici f\u00e2nt\u00e2na, stupii depozit de toate cele&#8230;.<br \/>\n         \u0218i nu este singurul loc pe care l-am pierdut pe vecie. Casa de pe Amurgului, cea care primise verdictul Igo \u201emagazie\u201d &#8211; nu-i uit pe Toader \u0219i pe doamna Iacob; i-a\u0219 fi desfiin\u021bat pe loc; prin America probabil c\u0103 faptul ar fi durat dou\u0103 secunde, c\u00e2t s\u0103 descarci \u00een fiecare c\u00e2te un glon\u021b fatal; cred c\u0103 a fost al doilea moment \u00een via\u021b\u0103 c\u00e2nd m-am sim\u021bit ultimul om de pe planet\u0103 -, a avut aceea\u0219i soart\u0103. De aceea nu v\u00e2nd proprietatea din Br\u00e2ncoveanu, acolo se mai p\u0103streaz\u0103 c\u00e2teva dintre amintirile cu to\u021bi ai mei: pa\u0219ii, urmele de m\u0103tur\u0103 ale lui tata, ecourile ciocanelor, mirosul de lipituri impregnat \u00een pere\u021bi, pozele lor, ale noastre de la gr\u0103dini\u021b\u0103, pu\u021binele obiecte de mobilier, \u0219narturile mamei&#8230;.<br \/>\n         Dar nu a\u0219a era \u00een 1995. Cu toate lipsurile, to\u021bi \u00eenchipuiam atunci anii urm\u0103tori cu bucurii. Patru b\u0103ie\u021bi. Urmau \u00eenc\u0103 trei nurori \u0219i cel pu\u021bin un nepot de la fiecare. Pornirea o f\u0103cusem deja eu, iar Miki era dovada c\u0103 nu putea fi altfel. Prima \u0219i cea mai r\u0103sf\u0103\u021bat\u0103. O lua unul, trecea la altul. Ba chiar \u0219i tata se \u00eembl\u00e2nzise considerabil. \u201ePilea\u201d mai pu\u021bin, mai cu fereal\u0103. P\u00e2n\u0103 \u0219i mama c\u0103p\u0103tase curaj s\u0103-l oc\u0103rasc\u0103 cu mai mare succes dec\u00e2t \u00een trecut, s\u0103-l avertizeze de prezen\u021ba \u0219i existen\u021ba fetei. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Uite a\u0219a \u00ee\u0219i pierde omul min\u021bile \u0219i-n loc s\u0103 stea la ora\u0219, pleac\u0103 la&#8230;. Fix la B\u0103l\u0103ceanu. La \u021bar\u0103. \u00cenc\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":6924,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,318],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24262"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24262"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24262\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24265,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24262\/revisions\/24265"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6924"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24262"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24262"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24262"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}