{"id":24132,"date":"2025-01-11T22:59:40","date_gmt":"2025-01-11T19:59:40","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24132"},"modified":"2025-01-11T22:59:40","modified_gmt":"2025-01-11T19:59:40","slug":"literadura-nr-34-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24132","title":{"rendered":"Literadura nr. 34 (12)"},"content":{"rendered":"

Raluca FARAON<\/strong>
\n\"\"

\u00cembl\u00e2nzirea abstractului sau neomenesc de alb<\/strong><\/p>\n

Despre Mariana Cornea pot spune c\u0103 este o voce recognoscibil\u0103 \u00eentre poe\u021bii diasporei.
\n \u00cen volumul neomenesc de alb (2018), se observ\u0103 o anumit\u0103 arhitectur\u0103 (s\u0103 \u00eei spunem), adic\u0103 un mod (posibil programat) de construc\u021bie a edificiului lexical, definibil prin urm\u0103toarele caracteristici: tendin\u021b\u0103 de abstractizare, un flux al ideilor poetice ca o aglomerare de propozi\u021bii lucide, dar f\u0103r\u0103 o viziune coerent\u0103 de ansamblu (ca un tir de mitralier\u0103 de tip dicteu automat), prin care alunec\u0103 imagini plastice, picturale, cu at\u00e2t mai surprinz\u0103toare cu c\u00e2t tendin\u021ba general\u0103 este de a perora retoric sau de a se m\u0103rturisi (u\u0219or nevrotic). Sim\u021bul analitic dezv\u0103luie o poet\u0103 lucid\u0103, m\u0103cinat\u0103 de am\u0103r\u0103ciune, cu o acut\u0103 deziluzie dat\u0103 de experien\u021be vitale, care \u00ee\u0219i \u00eenghite voluntar emo\u021biile, din pruden\u021b\u0103. Aripa mor\u021bii planeaz\u0103 peste lumea configurat\u0103 ca o oglind\u0103 spart\u0103 \u00een cioburi, se face radiografia unor sentimente ratate, a condi\u021biei existen\u021biale vulnerabile, confuze, a omului \u2013 b\u0103rbat \u0219i femeie \u2013, deopotriv\u0103 aliena\u021bi. Remarcabil este faptul c\u0103 Mariana Cornea nu ofer\u0103 solu\u021bii, nici nu pare s\u0103 le caute, \u00een ciuda tonului oarecum senten\u021bios pe alocuri sau a retoricii grave, care deschide un drum str\u00e2mt \u2013 cel al punerii sub semnul \u00eentreb\u0103rii a legitimit\u0103\u021bii abord\u0103rii spontane a unor teme universal valabile \u00een poezie: iubirea, comunicarea \u00een cuplu, dualitatea corp-suflet, c\u0103utarea fericirii sau revela\u021bia sacrului.
\nCeea ce se distinge \u00een acest volum este ingeniozitatea construc\u021biei titlurilor lungi, surprinz\u0103toare, sub form\u0103 de propozi\u021bii (care coexist\u0103, nefericit, cu titluri sintetice sau prea pu\u021bin ofertante), a c\u0103ror conota\u021bie nu se reg\u0103se\u0219te \u00eens\u0103 \u00eentotdeauna \u0219i \u00een textul liric. La un moment dat, doar lectura lor este o provocare \u00een sine, acestea pot constitui \u00een ansamblu un poem, cu deschideri spre interpret\u0103ri nuan\u021bate. Spre exemplu: \u0219i nu ne da nou\u0103, co\u0219marul cel de toate zilele; \u00eennoptarea m-a luat prin surprindere; te-am pref\u0103cut \u00een mii de titluri; sunt copia infidel\u0103 a imaginii din oglind\u0103; mai las\u0103 naibii registrul \u0103la; u\u0219a se tr\u00e2nti deodat\u0103; pe cruce-mi umbl\u0103 iepuri mecanici; \u00eenchid o u\u0219\u0103, se deschide arip\u0103; \u00eempinge-m\u0103 spre marginile cerului; \u00eenghi\u021bisem o pas\u0103re etc. \u00cen aceea\u0219i not\u0103, poeta Cornea dovede\u0219te abilitate \u0219i for\u021b\u0103 emo\u021bional\u0103 \u00een construc\u021bii metaforice ori compara\u021bii (cu at\u00e2t mai memorabile cu c\u00e2t se realizeaz\u0103 o confesiune contorsionat\u0103 de multe ori, \u00een care prozaicul exprim\u0103rii se \u00eemplete\u0219te cu luciditatea monologului introspectiv, f\u0103r\u0103 transfer semantic): \u201ei-a scrijelit retina\/ un glas str\u0103in, un ciob \u00eenaripat\u201d; \u201ef\u0103-\u021bi pieptul ceas\u201d; \u201esuntem azilul lumii\u201d; \u201ec\u00e2nd \u021bi se gole\u0219te privirea\/ cau\u021bi bastonul orbilor\/ \u0219i t\u00e2r\u00e2\u0219ul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii\u201d; \u201etu vei vinde nebunia\u201d; \u201ea\u0219tept\u0103ri scuipate printre din\u021bi\u201d; \u201eel este sincer\/ c\u00e2t r\u0103sucirea unui cu\u021bit \u00een ran\u0103\u201d; \u201econ\u0219tient sau nu\/ ca un regret lipsit de memorie\u201d etc. \u00cen acest punct, m\u0103 simt obligat\u0103 s\u0103 remarc o constant\u0103 \u00eentrist\u0103toare a demersului liric \u00een volumul de fa\u021b\u0103: pe de o parte, reu\u0219ite clare (titluri, mijloace de expresivitate stilistic\u0103 originale \u2013 mai ales repeti\u021bii care tensioneaz\u0103 discursul poetic, verv\u0103 amar\u0103, luciditate \u0219i emo\u021bie deopotriv\u0103, finaluri fruste, ironii inteligente, mesaj grav, deloc confortabil), pe de alt\u0103 parte, rat\u0103ri care dovedesc lipsa maturit\u0103\u021bii poetice \u0219i poate graba de a publica. De pild\u0103, un titlu excep\u021bional (dac\u0103 lucrurile ar fi mereu a\u0219a, cer\u0219etorii ar umbla c\u0103lare) este ratat prin discursul poetic elucubrant, cu tematic\u0103 desuet\u0103 (iubire tr\u0103dat\u0103 prin minciun\u0103, singur\u0103tate) \u0219i retoric\u0103 inutil\u0103 (\u201edestul de simpatic\u0103\/ ce zici?!\u201d). Dac\u0103 autoarea dovede\u0219te pe alocuri inteligen\u021ba \u0219i curajul de a prezenta motivul obosit al lunii \u00eentr-o lumin\u0103 original\u0103 (\u201eluna arde pocnind gura-i de fum\u201d, \u201eun ochi comun cu min\u021bile pierdute\u201d), nu este atent\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te alt motiv de sorginte romantic\u0103 (visul) pe care \u00eel prezint\u0103 st\u00e2ngaci (chiar banal): \u201evise ne\u00eent\u00e2mplate\u201d, \u201efrunte plin\u0103 de vise lungi\u201d. \u00cen schimb, imaginea \u00eengerului este prezentat\u0103 iconoclast, inedit, tulbur\u0103tor: \u201e\u00eengerii se scurg prin na\u0219teri\u201d, \u201enu-mi ajunge carnea s\u0103 mai am \u00eengeri pe retin\u0103\u201d, \u201eprea mul\u021bi \u00eengeri spal\u0103 str\u0103zile!\u201d etc. O alt\u0103 st\u00e2ng\u0103cie mi se pare (\u00een m\u0103rturisirea poetic\u0103 a st\u0103rilor suflete\u0219ti complexe) facilitatea unor panseuri, inutil\u0103 \u00een contextul l\u0103udabil de a prezenta lumea \u00een acutul ei proces agonic: \u201e\u00eent\u00e2mplatul s-a oprit prea devreme\u201d; \u201ealerg singur\u0103 \u0219i abstract\u201d.
\nFor\u021ba volumului const\u0103 \u00eens\u0103 \u00een originalitatea cu care autoarea \u00eembin\u0103 reflec\u021bia cu digresiunea liric\u0103, \u00eentr-o fluidizare inconstant\u0103, dar care produce emo\u021bie. Evit\u00e2nd urbanul, \u00eentr-un melanj inedit de peisaj personalizat (acvatic, de regul\u0103) cu flash-uri \u00een oniric sau confesiune sentimental\u0103 (resemnat\u0103 ori acid\u0103), cu timide evoc\u0103ri erotice, accentuate acuze ale iubitului p\u0103strat \u00een amintirea unei perpetue \u0219i congenitale desp\u0103r\u021biri, poeta Mariana Cornea dovede\u0219te din plin autenticitate \u00een scrisul s\u0103u. Poeziile sale conving, sunt brutal de sincere, nu accesibile, dar traseaz\u0103 interesant o traiectorie grav\u0103, delicat\u0103 a sufletului, implicit, a poeziei.
\n ***<\/p>\n


\nDaniel LUCA<\/strong>
\n\"\"

Lumina poeziei<\/strong><\/p>\n

E mult \u00eentuneric \u00een jurul nostru \u0219i pare c\u0103 va \u00eenvinge \u00een b\u0103t\u0103lia cu lumina. \u00cens\u0103 Nicolae Crepcia (Lumin\u0103 peste tot, Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2024) sus\u021bine contrariul, consider\u00e2nd c\u0103 lumina va p\u0103trunde chiar \u0219i \u0219i prin bezna cea mai ad\u00e2nc\u0103, poezia sa constituindu-se \u00eentr-un veritabil argument \u00een acest sens.
\n Astfel, autorul aduce \u00een discu\u021bie for\u021ba cuv\u00e2ntului, a poeziei [\u201elama sub\u021bire de lumin\u0103 \/ rade \u00eentunericul \/ de pe obrazul poemului \/\/ (…) \/\/ se al\u0103tur\u0103 rug\u0103ciunilor \/ care \/ cu pa\u0219i m\u0103run\u021bi \u00ee\u0219i taie prin om\u0103t \/ c\u0103rarea c\u0103tre Dumnezeu\u201d \u2013 duminic\u0103 de noiembrie], dublat\u0103 de cea a iubirii (\u201e\u0219i totu\u0219i\/ \u00een acest \u00eencremenit \u00eentuneric \/ iubirea \/ \u00een toate formele ei\/ mai poate aprinde lumin\u0103\u201d \u2013 \u00een acest \u00eencremenit \u00eentuneric).
\n \u00cens\u0103 poezia \u0219i iubirea nu pot exista cu adev\u0103rat f\u0103r\u0103 credin\u021b\u0103 (\u201esunt singur\/ \u00eens\u0103 acum \u00eemi dau seama \/ c\u00e2t sunt de singur f\u0103r\u0103 tine\/ dar c\u00e2t de dureros de singur a\u0219 fi f\u0103r\u0103 Dumnezeu\u201d \u2013 acum \u00eemi dau seama).
\n Dintr-odat\u0103, dezn\u0103dejdea \u0219i dezam\u0103girea las\u0103 loc \u00eencrederii, speran\u021bei, poezia cuprinz\u00e2nd totul, ca o plapum\u0103 (\u201epoezia \u00ee\u0219i deschide ochii\/ casc\u0103 f\u0103c\u00e2nd vocalize\/ cu virtuozitate de sopran\u0103\/\/ apoi se \u00eentinde ninsoare\/ peste toate lucrurile\u201d \u2013 lumin\u0103 peste tot), \u00eenmiresmeaz\u0103 aerul \u0219i … sufletul, devenind mai puternic\u0103 \u0219i mai pur\u0103 chiar dec\u00e2t oxigenul (\u201es\u0103 trag cu sete din poem\/ \u0219i el s\u0103 nu se termine niciodat\u0103\/ iar eu s\u0103 m\u0103 umplu cu el\/ \u0219i lumea s\u0103 se umple cu el\/ ca \u0219i cu duhul sf\u00e2nt\u201d \u2013 s\u0103 trag cu sete dintr-o \u021bigar\u0103).
\n P\u00e2n\u0103 \u0219i stelele ajung s\u0103 extrag\u0103 lumin\u0103 din poem pentru a o r\u0103sp\u00e2ndi mai departe (\u201ecu lumina poeziei \/ \u00ee\u0219i umplu coferele\/ \u0219i o dau lumii\u201d \u2013 noapte cu greieri), poezia reu\u0219ind astfel s\u0103 stabileasc\u0103 o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt.
\n Totu\u0219i, poezia nu se mul\u021bume\u0219te cu at\u00e2t, ci se transform\u0103 \u00eentr-un adev\u0103rat ad\u0103post \u00een vremuri de restri\u0219te (\u201ef\u0103r\u0103 parcimonie poezia ofer\u0103\/ ad\u0103post \u0219i lumin\u0103\u201d \u2013 f\u0103r\u0103 parcimonie poezia).
\n Desigur, mai \u00eent\u00e2i a fost cuv\u00e2ntul. Ce este atunci t\u0103cerea? Are vreun rol pozitiv sau doar unul negativ, lipsa comunic\u0103rii aduc\u00e2nd mari prejudicii? Ei bine, \u00een viziunea lui Nicolae Crepcia, t\u0103cerea are un rol esen\u021bial, ea ap\u0103r\u0103 poemul p\u00e2n\u0103 la ivirea acestuia pe lume (\u201et\u0103cerea este armura\/ care ap\u0103r\u0103\/ nen\u0103scutul poem\/ p\u00e2n\u0103 la ie\u0219irea-n lumin\u0103\u201d \u2013 t\u0103cerea este armur\u0103).
\n Totodat\u0103, curgerea timpului nu are niciun efect asupra poeziei. Din contr\u0103, poezia are o influen\u021b\u0103 asupra timpului, put\u00e2ndu-l readuce la via\u021b\u0103 (\u201epoemul se a\u0219az\u0103 confortabil\/ \u00eentr-o carte\/ de-i ba\u021bi la u\u0219\u0103 \/ el sare\/ \u0219i \u00eendat\u0103 se deschide\/ \u00een t\u0103cerea desferecat\u0103 \/ timpul acela mort \u00eenvie \u0219i v\u0103 poveste\u0219te\u201d \u2013 eu r\u0103m\u00e2n s\u0103 scriu).
\n For\u021ba poeziei vine din sinele celui care o scrie, care \u00ee\u0219i devoaleaz\u0103 cu sinceritate tr\u0103irile \u0219i sim\u021b\u0103mintele, care nu se sfie\u0219te s\u0103 redea realitatea necoafat\u0103; practic, poetul ajunge s\u0103 se confunde cu poezia (\u201epoezia-i o caracati\u021b\u0103\/ \u00ee\u0219i fixeaz\u0103 ventuzele\/ \u00een sufletul meu \/ \u0219i m\u0103 suge\/ \u0219i m\u0103 absoarbe\/ p\u00e2n\u0103 nu mai sunt dec\u00e2t \u00een ea \/ p\u00e2n\u0103 nu mai sunt dec\u00e2t ea\u201d \u2013 poezia sufletul meu c\u0103l\u0103tor).
\n Nu este prima \u00eent\u00e2lnire a mea cu poezia lui Nicolae Crepcia, dar e la fel de pl\u0103cut\u0103 ca \u0219i \u00eent\u00e2ia oar\u0103, acesta izbutind s\u0103 concentreze \u00een spa\u021bii mici o mul\u021bime de sensuri, de semnifica\u021bii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Raluca FARAON \u00cembl\u00e2nzirea abstractului sau neomenesc de alb Despre Mariana Cornea pot spune c\u0103 este o voce recognoscibil\u0103 \u00eentre poe\u021bii<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":24067,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24132"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24132"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24132\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24133,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24132\/revisions\/24133"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/24067"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24132"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24132"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24132"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}