{"id":24116,"date":"2025-01-09T02:06:46","date_gmt":"2025-01-08T23:06:46","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24116"},"modified":"2025-01-09T02:06:46","modified_gmt":"2025-01-08T23:06:46","slug":"literadura-nr-34-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24116","title":{"rendered":"Literadura nr. 34 (9)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Florentina Loredana DALIAN<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/dalian-1-e1600691349144.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/dalian-1-e1600691349144.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"315\" class=\"alignnone size-full wp-image-10833 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 300px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 300\/315;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/dalian-1-e1600691349144.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"315\" class=\"alignnone size-full wp-image-10833\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Jurnalul<\/strong><\/p>\n<p>    -Nu te am\u0103gi, drag\u0103! Pentru mine, inima n-a fost niciodat\u0103 altceva dec\u00e2t organul format din dou\u0103 atrii \u0219i dou\u0103 ventricule, de-a st\u00e2nga \u0219i de-a dreapta, cu rolul precis de a pompa s\u00e2ngele \u00een corp. Dac\u0103 vrei, \u00ee\u021bi \u021bin o \u00eentreag\u0103 lec\u021bie de anatomie. \u00cen fine, presupun c\u0103 nu vrei&#8230;<br \/>\n    \u00cemi spunea toate acestea studiindu-se \u00een oglind\u0103, cu vocea ei u\u0219or gutural\u0103, ferm\u0103, care nu l\u0103sa loc niciodat\u0103 la interpret\u0103ri. Privind-o, ai fi zis c\u0103 era o mare actri\u021b\u0103, o div\u0103 a scenelor \u0219i ecranelor, a\u0219a cum erau divele odinioar\u0103, cu aerul acela misterios, de neatins, de r\u00e2vnit. \u00cen realitate, Sidonia Mure\u0219anu (chiar \u0219i numele mi se p\u0103rea a fi de scen\u0103) fusese farmacist\u0103 \u0219i, \u00een ultimii ani ai carierei sale, \u00eencheia\u021bi recent, \u0219i profesoar\u0103 la facultate. Adev\u0103rul e c\u0103, la cei \u201eoptzeci de ani f\u0103r\u0103 unul\u201d, a\u0219a cum \u00eei pl\u0103cea s\u0103 se alinte, ar\u0103ta mai bine dec\u00e2t multe femei la cincizeci. Alura \u00eei era dreapt\u0103, supl\u0103, elegant\u0103, p\u0103rul impecabil \u0219i mereu coafat, iar tenul avea \u00eenc\u0103 str\u0103lucire. Ridurile, inevitabile, le ascundea sub o ton\u0103 de fard. Umbla \u00eembr\u0103cat\u0103 elegant chiar \u0219i dac\u0103 ie\u0219ea doar p\u00e2n\u0103 la pia\u021b\u0103, mereu pe tocuri cui, refuz\u00e2nd s\u0103 asculte sfatul medicului, care o somase s\u0103 renun\u021be la ele, \u00een favoarea unora mai \u201ea\u0219ezate\u201d, spre binele coloanei sale vertebrale. \u201eDoctore \u2013 \u00eei replicase \u2013 mai bine moart\u0103, dec\u00e2t s\u0103 nu mai fiu femeie!\u201d Sfida toate rigorile modei \u0219i cosmeticii impuse femeii trecute de o anumit\u0103 v\u00e2rst\u0103: \u00ee\u0219i purta p\u0103rul lung, negru-pana corbului, se machia strident, cu dermatograf negru \u0219i folosea cel mai ro\u0219u ruj posibil. \u0218i culmea e c\u0103 toate acestea nu deranjau, ba, dimpotriv\u0103, \u00eei d\u0103deau aerul unei tinere de \u201eoptzeci de ani f\u0103r\u0103 unul\u201d. Exemplare foarte rare \u2013 g\u00e2ndeam. De fapt, nu mai \u00eent\u00e2lnisem pe nimeni ca ea. M\u0103 intriga \u0219i m\u0103 fascina, totodat\u0103.<br \/>\n    Insistase s\u0103 merg cu ea \u00een excursie \u00eentr-o \u021bar\u0103 exotic\u0103, acolo unde se poate face \u0219i plaj\u0103, c\u00e2nd la noi e ger de crap\u0103 pietrele. Nu m\u0103 costase nimic, pl\u0103tise ea totul, trebuia doar s\u0103 fiu acolo, pentru companie \u0219i \u00een situa\u021bii de urgen\u021b\u0103. C\u00e2nd i-am cerut s\u0103 defineasc\u0103 situa\u021biile de urgen\u021b\u0103, mi-a pomenit de una singur\u0103: \u201eDe-o fi s\u0103 cr\u0103p, pe nepus\u0103 mas\u0103, \u00een somn \u2013 de\u0219i, stai lini\u0219tit\u0103, n-am de g\u00e2nd, dar via\u021ba mai face \u0219i d-astea c\u00e2teodat\u0103 \u2013 s\u0103 nu cumva s\u0103 m\u0103 la\u0219i fa\u021b\u0103 palid\u0103 \u00een fa\u021ba \u0103lora de la morg\u0103, de la Salvare sau a celor care vor veni s\u0103 m\u0103 vizioneze, din diverse pricini. M\u0103 \u00eembraci \u00een costumul crem, \u00eemi pui pantofii ro\u0219ii, cu toc de zece, ciorapii cei mai fini, m\u0103 fardezi ca la carte. Ai \u00een\u021beles? Nu cumva s\u0103 nu respec\u021bi toate astea, c\u0103 te b\u00e2ntui!\u201d Tot ce speram era s\u0103 nu fie cazul, \u00eemi luasem g\u00e2ndul de la aceast\u0103 idee morbid\u0103 \u0219i m\u0103 bucuram de binefacerile excursiei, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-mi \u00eendeplinesc c\u00e2t mai con\u0219tiincios prima responsabilitate din fi\u0219a postului, legat\u0103 de companie. De fapt, nici m\u0103car nu trebuia s\u0103 fac vreun efort, eram o companie pl\u0103cut\u0103 \u2013 \u00eemi spusese &#8211;  altfel nu m-ar fi ales pentru sarcina asta. \u201eN-am suportat pro\u0219ti prin preajm\u0103, cu at\u00e2t mai pu\u021bin proaste, pi\u021bipoance, \u00eengr\u0103m\u0103dite, \u0219ifonate, la minte \u0219i la haine. De aia, probabil, am \u0219i tr\u0103it singur\u0103, nu m-am m\u0103ritat, n-am avut copii, n-am apropiat pe nimeni prea mult&#8230;\u201d Mi se p\u0103ruse c\u0103 z\u0103resc un lic\u0103r de triste\u021be \u00een ochii ei la finalul frazei \u0219i o \u00eentrebasem dac\u0103 regret\u0103. Cred c\u0103 zisesem ceva de prezen\u021ba cuiva care s\u0103-i bucure sufletul. Atunci a venit replica legat\u0103 de inim\u0103.<br \/>\n    Nu-i cuno\u0219team povestea, dar ceva m\u0103 f\u0103cea s\u0103 n-o cred. Mi se p\u0103rea nedrept ca o femeie at\u00e2t de impecabil\u0103 la exterior s\u0103 nu aib\u0103 \u0219i interiorul la fel de bine \u201emobilat\u201d. Cu c\u00e2t \u00eencerca s\u0103 m\u0103 conving\u0103 de contrariul, cu at\u00e2t o credeam mai pu\u021bin. Purta o masc\u0103, g\u00e2ndeam, pe care \u0219i-o pusese demult, pentru a se feri de comp\u0103timiri sau de alte \u00eenchipuiri din mintea sa. \u00cencercam s\u0103-i dezleg limba, s\u0103 aflu mai multe.<br \/>\n    -Iubirile tale?<br \/>\n    -Eu n-am avut iubiri, doar aman\u021bi. Selecta\u021bi dup\u0103 criterii exigente: to\u021bi, f\u0103r\u0103 excep\u021bie,  neap\u0103rat mai tineri dec\u00e2t mine, cu cel pu\u021bin o zi, \u00eenal\u021bi, brune\u021bi, viguro\u0219i \u0219i obligatoriu poten\u021bi, inclusiv la portofel.<br \/>\n    -Unde Dumnezeu i-ai g\u0103sit?<br \/>\n    -\u021ai se pare c-a\u0219 fi avut vreo problem\u0103 cu asta?<br \/>\n    -\u0102\u0103\u0103, nu, \u00een fine&#8230; Au fost mul\u021bi?<br \/>\n    -Cine-i mai \u0219tie? Au fost genero\u0219i. Asta a contat.<br \/>\n    -Dar gelo\u0219i?<br \/>\n    -Eh! M\u0103 faci s\u0103 r\u00e2d. Care nu-i gelos, mai ales c\u00e2nd \u00eenso\u021be\u0219te un exemplar ca mine? Nu mi-o lua ca pe \u00eeng\u00e2mfare, dar, crede-m\u0103, n-ai fi vrut s\u0103 \u0219tii cum ar\u0103tam \u00een tinere\u021be! Gina Lollobrigida s-ar fi zg\u00e2riat pe ochi, \u0219i-ar fi jumulit p\u0103rul \u0219i \u0219i-ar fi f\u0103cut harakiri, dac\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnea. Norocul ei c\u0103 nu ne-am intersectat drumurile. Dar, a propos de gelozie, am avut o regul\u0103, de la care n-am f\u0103cut rabat: la cel mai mic semn al unei manifest\u0103ri de genul acesta, le d\u0103deam papucii. Dup\u0103 unii chiar mi-a p\u0103rut extrem de r\u0103u. Dar n-am avut ce face. Dac\u0103 m\u0103 l\u0103sam prad\u0103 geloziilor lor, n-a\u0219 mai fi, ast\u0103zi, cea pe care o vezi.<br \/>\n    -\u0218i totu\u0219i, insist, \u021bie nu \u021bi-a tres\u0103rit inima pentru niciunul?<br \/>\n    Se \u00eentoarse, enervat\u0103, de la oglind\u0103, \u0219i-mi dict\u0103, cu degetul ar\u0103t\u0103tor \u00eendreptat spre mine:<br \/>\n    -Stai jos \u0219i scrie! Azi, prima lec\u021bie: despre inim\u0103&#8230;<br \/>\n    -\u0218tiu, \u0219tiu, dou\u0103 atrii, dou\u0103 ventricule&#8230;<br \/>\n    -Atunci, dac\u0103 \u0219tii, nu mai pune \u00eentreb\u0103ri stupide! De altfel, \u2013 \u00eenmuie tonul, maimu\u021b\u0103rindu-se \u0219i \u021buguindu-\u0219i buzele \u00een oglind\u0103 \u2013 \u00een cur\u00e2nd voi pleca la plaj\u0103. Cum \u00eemi st\u0103 p\u0103rul?<br \/>\n    -Bine, ca de obicei.<br \/>\n    -Era o \u00eentrebare retoric\u0103.<br \/>\nCe ochelari de soare sunt mai potrivi\u021bi: \u0103\u0219tia, Versace, sau Dolce&#038;Gabana?<br \/>\n    -Tot retoric\u0103? Nu v\u0103d nicio diferen\u021b\u0103. \u00ce\u021bi st\u0103 bine cu oricare.<br \/>\n    -OK. Versace s\u0103 fie!<br \/>\n    -Dar de ce ai spus c\u0103 pleci la plaj\u0103? Nu mergem \u00eempreun\u0103, ca p\u00e2n\u0103 acum?<br \/>\n    -Ah, scuz\u0103-m\u0103! Am uitat s\u0103-\u021bi zic, azi nu vreau s\u0103 ies \u00eenso\u021bit\u0103. Trebuie s\u0103 fiu singur\u0103. Am pus ochii pe un miliardar. \u00cen dolari, desigur. Stai lini\u0219tit\u0103, nu \u021bi-l aduc aici, dac\u0103-i miliardar, ar trebui s\u0103 aib\u0103 un iaht ancorat pe undeva. Ceao!<br \/>\n    Ie\u0219i, arunc\u00e2ndu-mi o bezea din u\u0219\u0103. Prezen\u021ba ei m\u0103 n\u0103ucea de fiecare dat\u0103, dar \u00eemi d\u0103dea o stare de optimism pe care, altfel, n-a\u0219 fi avut prea multe motive s\u0103 o am. Discu\u021bia avusese loc \u00een sufragerie, \u00eenchiriase un apartament care mai avea dou\u0103 dormitoare \u0219i dou\u0103 b\u0103i, plus o teras\u0103 destul de mare. \u201eC\u0103 doar n-o s\u0103 st\u0103m ca s\u0103r\u0103ciile \u00eentr-o camer\u0103 de hotel cu dou\u0103 paturi.\u201d Iar atunci c\u00e2nd i-am spus c\u0103 mi se pare, totu\u0219i, o cheltuial\u0103 cam mare, c\u0103 e prea scump, replicase, \u00een\u021bepat\u0103: \u201e\u021ai se pare c\u0103 eu a\u0219 fi o femeie ieftin\u0103? Sper c\u0103 nici tu, altfel nu te mai iau.\u201d<br \/>\n    Adev\u0103rul e c\u0103 veneam din lumi diferite. Cel pu\u021bin ca stare material\u0103. \u00cen timp ce eu \u00eemi petrecusem tinere\u021bea prin internate \u0219i c\u0103mine, m\u00e2nc\u00e2nd ce se nimerea  prin cantine adeseori insalubre, ea fusese unicul copil r\u0103sf\u0103\u021bat al unui general, crescuse cu bon\u0103, cu buc\u0103t\u0103reas\u0103, cu gr\u0103dinar. \u0218i, a\u0219a cum se exprima, avea standarde \u00eenalte. Ceea ce nu m\u0103 deranja de fel. Standardele \u00eenalte le avusesem \u0219i eu dintotdeauna, doar c\u0103 nu mereu \u00eemi permisesem s\u0103 le respect.<br \/>\n    Am observat c\u0103 l\u0103sase lumina aprins\u0103 \u00een dormitorul ei \u0219i m-am dus s\u0103 o sting. Ne amuzam pe tema asta, m\u0103 poreclise \u201esalvatoarea resurselor omenirii\u201d, c\u00e2nd \u00eei atr\u0103geam aten\u021bia c\u0103 lumina st\u0103 aprins\u0103 degeaba sau c\u0103 a uitat apa curg\u00e2nd, \u00een baie. Din cadrul u\u0219ii, \u00eenainte de a ac\u021biona \u00eentrerup\u0103torul, mi-au picat ochii pe o carte cu copert\u0103 vi\u0219inie cartonat\u0103, aflat\u0103 pe noptier\u0103, \u0219i m-am apropiat, curioas\u0103, s\u0103 v\u0103d ce cite\u0219te. Discu\u021biile noastre nu prea se \u00eenv\u00e2rtiser\u0103 \u00een jurul lecturii, \u00eenc\u00e2t \u00eemi l\u0103sase impresia cuiva care n-are printre preocup\u0103ri acest \u201eviciu\u201d. Cartea nu avea niciun titlu pe copert\u0103, astfel c\u0103 am deschis-o. Spre surprinderea mea, am dat de un jurnal. Pe prima pagin\u0103 era caligrafiat frumos: \u201eJurnalul singur\u0103t\u0103\u021bii.\u201d  L-am \u00eenchis repede la loc, cu un gest de parc\u0103 m-ar fi ars ceva, apoi am privit \u00eengrijorat\u0103 \u00een jur, ca omul care se \u0219tie vinovat de crima de a intra, chiar \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, \u00een intimitatea cuiva.<br \/>\n    Dar vezi s\u0103 mai am pace! Vreo dou\u0103 ore, am \u00eencercat s\u0103-mi ocup timpul cu diverse activit\u0103\u021bi cotidiene: cafeaua, \u021bigara, lenevitul pe teras\u0103, r\u0103spuns la e-mailuri, am \u00eencercat chiar s\u0103 citesc, dar frazele fugeau ca animalele h\u0103ituite la v\u00e2n\u0103toare, apoi c\u0103deau ca \u00eempu\u0219cate, f\u0103r\u0103 s\u0103 lase vreo urm\u0103 \u00een mintea mea. Am recurs apoi la gestul de a face ordine \u00een camera mea, dar mai \u00eent\u00e2i a trebuit s\u0103 fac dezordine, c\u0103ci, din fire, sunt ordonat\u0103. Am scos toate han\u021bele din \u0219ifonier \u0219i le-am rearanjat, am \u0219ters un praf inexistent, dar \u00een tot acest timp \u00eemi sunau \u00een minte dou\u0103 vorbe: jurnalul singur\u0103t\u0103\u021bii. \u00cen cele din urm\u0103, n-am mai rezistat \u0219i am s\u0103v\u00e2r\u0219it p\u0103catul. M\u0103 \u00eencurajam c\u0103 nu fac niciun r\u0103u, c\u0103 era doar pentru mine \u0219i curiozitatea mea, fir-ar ea de curiozitate!, c\u0103 oricum nu voi sufla o vorb\u0103 nim\u0103nui, c\u0103&#8230;<br \/>\n    Am stat acolo, jos, l\u00e2ng\u0103 patul ei, \u0219i am citit. Am aflat ceea ce intui\u021bia \u00eemi spusese din prima: c\u0103 Sidonia nu era femeia care voia s\u0103 par\u0103, rece, dur\u0103, cu inima tot un s\u00e2nge, cu atrii \u0219i ventricule, de-a st\u00e2nga \u0219i de-a dreapta. Ba, din contr\u0103, inima ei tres\u0103rise \u0219i suferise, iubise \u0219i \u00ee\u0219i \u00een\u0103bu\u0219ise iubirile, suspinele, plec\u0103rile. \u201eAman\u021bii\u201d ei tineri, boga\u021bi, \u00eenal\u021bi, poten\u021bi \u0219i milionari nu existaser\u0103 nici m\u0103car \u00een imagina\u021bia ei. F\u0103cuse obsesii pentru b\u0103rba\u021bi care, dintr-un motiv sau altul, i se ar\u0103taser\u0103 \u00eentr-un nefericit contratimp. Contratimpul iubirii, cum ea \u00eens\u0103\u0219i \u00eel definea. La sf\u00e2r\u0219itul lecturii, aveam lacrimi \u00een ochi \u0219i un mare nod \u00een g\u00e2t. Am ie\u0219it pe teras\u0103, mi-am luat o carte \u00een bra\u021be, dar, de data aceasta, nici m\u0103car nu mai inten\u021bionam s\u0103 citesc. O deschisesem la o pagin\u0103 oarecare \u0219i priveam departe c\u0103tre oceanul \u00eentunecat, al c\u0103rui vaiet r\u0103zbea p\u00e2n\u0103 la mine. Nu-mi aminteam ca vreun roman de dragoste s\u0103 m\u0103 fi tulburat \u00een asemenea m\u0103sur\u0103 precum o f\u0103cuse jurnalul ei. C\u00e2nd cite\u0219ti un roman, \u0219tii, cel pu\u021bin, c\u0103 e fic\u021biune, chiar dac\u0103 se bazeaz\u0103 \u0219i pe fapte reale. Dar via\u021ba ei interioar\u0103 cuprins\u0103 \u00eentre copertele vi\u0219inii, raportat\u0103 la via\u021ba exterioar\u0103 pe care \u00eencerca s\u0103 o afi\u0219eze, erau de un tragism tulbur\u0103tor p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duva oaselor.<br \/>\n    A\u0219a m-a g\u0103sit Sidonia c\u00e2nd s-a \u00eentors, t\u00e2rziu, \u00een noapte. Ceva p\u0103rea schimbat la ea. Ca \u0219i c\u00e2nd \u0219i-ar fi dat masca jos. S-a a\u0219ezat pe fotoliul din fa\u021ba mea \u0219i \u0219i-a aprins o \u021bigar\u0103, dup\u0103 ce, mai \u00eent\u00e2i, a aprins lumina \u00een teras\u0103. Apoi, m-a fixat cu privirea ei albastr\u0103, u\u0219or ironic\u0103.<br \/>\n    -Ai citit?<br \/>\n    -Da. \u00cei ar\u0103t cartea ca pe o confirmare.<br \/>\n    -Nu m\u0103 refeream la h\u00e2r\u021boaga din bra\u021bele tale. Vezi c\u0103 o \u021bii invers!<br \/>\nM-am f\u00e2st\u00e2cit \u0219i am \u00eentors cartea, gest inutil \u0219i absurd, apoi am ad\u0103ugat, cu voce stins\u0103:<br \/>\n    -Am citit p\u00e2n\u0103 mai adineauri, e o carte interesant\u0103. Acum luasem o pauz\u0103&#8230;<br \/>\n    -Nu face pe toanta cu mine! Te \u00eentrebam dac\u0103 mi-ai citit jurnalul.<br \/>\n    O fi avut camere de luat vederi, \u0219i eu, incon\u0219tient\u0103, nu m-am g\u00e2ndit la asta. Eram ru\u0219inat\u0103 \u0219i \u00eemi venea s\u0103 sar \u00een ocean. V\u0103z\u00e2ndu-mi figura, care probabil indica \u0219i disperare \u0219i contrariere, a izbucnit \u00een r\u00e2s.<br \/>\n    -Nu-\u021bi face probleme! \u0218i nu, n-am instalat camere, dac\u0103 asta te \u00eentrebai. \u00cen schimb, am studiat psihologia. \u00ce\u021bi imaginezi c\u0103, dac\u0103 a\u0219 fi vrut s\u0103 ascund ceva, de tine, de oricine, n-a\u0219 fi putut-o face? Inten\u021bionat l-am l\u0103sat la vedere. \u0218i lumina tot de aia am l\u0103sat-o aprins\u0103, \u0219tiam c\u0103 n-o s\u0103 te rabde inima \u0219i ai s\u0103 te duci s\u0103 o stingi. A\u0219a-i c\u0103 puteam s\u0103 lucrez la criminalistic\u0103?<br \/>\nAm dat s\u0103 schimb vorba:<br \/>\n    -Cum a fost cu miliardarul?<br \/>\n    -E\u0219ti proast\u0103, sau te faci? Care miliardar?! Am stat singur\u0103 pe plaj\u0103, risc\u00e2nd s\u0103 m\u0103 ia poli\u021bia, t\u00e2rziu \u00een noapte, la \u00eentreb\u0103ri, ca s\u0103-\u021bi dau timp suficient s\u0103 cite\u0219ti jurnalul \u0219i s\u0103 te mai \u0219i instalezi comod pe teras\u0103 apoi, cu cartea asta pus\u0103 de-a-ndoaselea, s\u0103 m\u0103 p\u0103c\u0103le\u0219ti. Nu \u00een\u021belegi c\u0103 nu m\u0103 deranjeaz\u0103 c\u0103 ai citit \u0219i c\u0103 am vrut s\u0103 faci asta?<br \/>\n    -OK, am \u00een\u021beles. Dar asta nu m\u0103 face s\u0103 m\u0103 simt mai confortabil c\u0103 \u021bi-am scotocit prin via\u021b\u0103. Te rog s\u0103 m\u0103 ier\u021bi. S\u0103 \u0219tii c\u0103 n-am s\u0103 suflu o vorb\u0103 nim\u0103nui.<br \/>\n    -Chiar m\u0103 crezi idioat\u0103! Dac\u0103 a\u0219 fi avut cea mai mic\u0103 \u00eendoial\u0103 \u00een ce te prive\u0219te, n-ai fi v\u0103zut nici holograma jurnalului.<br \/>\n    -Totu\u0219i,  am o \u00eentrebare: de ce ai vrut s\u0103 citesc?<br \/>\nA t\u0103cut o vreme, p\u00e2n\u0103 a terminat \u021bigara. A dat s\u0103-\u0219i aprind\u0103 alta, apoi a renun\u021bat, a ridicat din umeri \u0219i mi s-a adresat cu voce sc\u0103zut\u0103:<br \/>\n    -Nu \u0219tiu. A\u0219a am sim\u021bit. Erai curioas\u0103. Te aburisem cu tot felul de pove\u0219ti. Am zis c\u0103 e corect s\u0103 \u0219tii cu cine ai de-a face, dac\u0103 tot st\u0103m zece zile \u00eempreun\u0103 \u0219i respir\u0103m acela\u0219i aer. N-a\u0219 fi avut nici timp, nici dispozi\u021bie s\u0103-\u021bi povestesc, iar tu nu ai fi \u00een\u021beles mare lucru.<br \/>\n    -C\u00e2nd am acceptat s\u0103 vin cu tine, n-am pus condi\u021bia s\u0103 \u0219tiu cu cine am de-a face. \u00cemi era suficient ce \u0219tiam. Nu erai obligat\u0103&#8230;<br \/>\n    -\u0218tiu. Da, poate a mai fost ceva. Singur\u0103tatea e mai pu\u021bin ap\u0103s\u0103toare c\u00e2nd o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219ti cuiva. Altfel, e o singur\u0103tate dubl\u0103, \u00een\u021belege din asta ce vrei. E\u0219ti mai singur dec\u00e2t singur. Poate voiam \u0219i eu, pentru prima dat\u0103, s\u0103-mi \u0219tie cineva secretele. S\u0103 am sentimentul \u0103la, pe care nu l-am \u00eencercat niciodat\u0103, c\u0103 exist\u0103 cineva care \u0219tie \u0219i \u00een\u021belege. Care nu te judec\u0103. Care-\u021bi pricepe tainele inimi&#8230;<br \/>\n    -Hei, hei, care inim\u0103? Inima e un organ care pompeaz\u0103 s\u00e2ngele \u00een corp, format din&#8230;<br \/>\n    -Tac\u0103-\u021bi gura! Replica asta e doar a mea. Trebuia s-o \u00eenregistrez la OSIM. \u00cembrac\u0103-te \u0219i hai la restaurant, s\u0103 m\u00e2nc\u0103m! Am fl\u0103m\u00e2nzit toat\u0103 ziua.<br \/>\n    -Bine, mergem. \u0218i mie mi-e o foame de lup. Ai ceva \u00eempotriv\u0103 dac\u0103 ag\u0103\u021b\u0103m ni\u0219te miliardari?<br \/>\n    -Nu, desigur. Cu condi\u021bia s\u0103 aib\u0103 \u0219i ni\u0219te iahturi ancorate pe undeva.<br \/>\n                                                                                                               Slobozia, 04 noiembrie 2023<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Florentina Loredana DALIAN Jurnalul -Nu te am\u0103gi, drag\u0103! Pentru mine, inima n-a fost niciodat\u0103 altceva dec\u00e2t organul format din dou\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":24067,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24116"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24116"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24116\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24117,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24116\/revisions\/24117"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/24067"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24116"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24116"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24116"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}