{"id":24102,"date":"2025-01-08T00:18:18","date_gmt":"2025-01-07T21:18:18","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24102"},"modified":"2025-01-08T00:18:18","modified_gmt":"2025-01-07T21:18:18","slug":"literadura-nr-34-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24102","title":{"rendered":"Literadura nr. 34 (8)"},"content":{"rendered":"

Rodica BRETIN<\/strong>
\n\"\"

Trista Poveste a Motanului Kandur<\/strong><\/p>\n

Privit\u0103 de pe T\u00e2mpa, Strada Lung\u0103 ar\u0103ta ca un piton ce se sub\u021bia spre coad\u0103, unde solzii acoperi\u0219urilor \u00eenveleau case tot mai scunde, \u00eencep\u00e2nd s\u0103 semene c\u0103tre Bartolomeu cu o uli\u021b\u0103. La capul \u0219arpelui \u00eens\u0103, cu col\u021bii \u00eenfip\u021bi \u00een Parcul Central, cl\u0103dirile aveau toate m\u0103car un etaj, por\u021bi masive \u0219i ferestre \u00eenalte, frontoane, frize \u0219i corni\u0219e de pe care, \u00een loc de o gorgon\u0103 de piatr\u0103, se zg\u00e2ia la trec\u0103tori c\u00e2te o pisic\u0103. La etajul casei noastre fusese un singur apartament, cu \u0219ase camere, unde locuise proprietarul \u0219i ai lui. O scar\u0103 cu dou\u0103 paliere urca din mijlocul cur\u021bii, desp\u0103r\u021bind \u00eenc\u0103perile de la strad\u0103 de cele dinspre dealul F\u0103getului.
\n \u201eDeo vindici patriae\u201c scria sub stema ora\u0219ului medieval, unde un copac cu r\u0103d\u0103cinile dezvelite sprijinea o coroan\u0103. De la Dumnezeu veneau toate, chiar \u0219i dreptul de a avea magazine, ateliere sau fabrici, fuseser\u0103 convin\u0219i micii industria\u0219i din Ardeal. \u00cens\u0103 dup\u0103 1947, noii st\u0103p\u00e2ni ai \u021b\u0103rii \u2013 care nu credeau \u00een Dumnezeu, iar \u00een proprietatea privat\u0103 nici at\u00e2t \u2013, le-au luat ce agonisiser\u0103, alung\u00e2ndu-i p\u00e2n\u0103 \u0219i din casele lor. Unii au primit r\u0103gaz c\u00e2t s\u0103 \u00ee\u0219i fac\u0103 o valiz\u0103, al\u021bii au plecat cu hainele de pe ei, iar destui s-au pomenit s\u0103lta\u021bi \u00een miez de noapte \u0219i \u00eenghesui\u021bi \u00een vagoanele de marf\u0103 ale unor trenuri ce plecau c\u0103tre o destina\u021bie necunoscut\u0103.
\n Patron al unei f\u0103bricu\u021be de crem\u0103 de ghete \u0219i du\u0219man al poporului, sasul nostru s-a num\u0103rat printre noroco\u0219i. El, nevast\u0103-sa \u0219i cei doi fii au reu\u0219it s\u0103 ajung\u0103 \u00een Germania, dup\u0103 peripe\u021bii ce n-au r\u0103mas scrise nic\u0103ieri. Etajul lor a fost \u00eemp\u0103r\u021bit la cinci familii, vreo paisprezece suflete, to\u021bi locatari cu origine s\u0103n\u0103toas\u0103 \u0219i poft\u0103 de a se lua la har\u021b\u0103 cu vecinii. Iar motive, prilejuri ori pretexte nu lipseau niciodat\u0103.
\n \u00cen 1958, c\u00e2nd am venit pe lume, se mai mutaser\u0103 din ei \u2013 unii la bloc, al\u021bii la cimitir. R\u0103m\u0103seser\u0103m \u0219apte chiria\u0219i, ceea ce n-ar fi fost chiar at\u00e2t de r\u0103u \u2013 dac\u0103 nu trebuia s\u0103 mergem la o singur\u0103 baie. Aceast\u0103 \u00eenc\u0103pere cu valoare strategic\u0103 era, din nefericire, de cealalt\u0103 parte a palierului sc\u0103rii, lipit\u0103 de apartamentul familiei Spireanu. Ceea ce ne l\u0103sa nou\u0103, celor dinspre strad\u0103, un statut incert. Legal, era \u0219i baia noastr\u0103. \u00cen realitate \u00eens\u0103, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd trebuia s\u0103 trecem prin holul comun, ne sim\u021beam ca ni\u0219te mexicani care vor s\u0103 se furi\u0219eze clandestin \u00een Statele Unite \u0219i se pot pomeni \u00eempu\u0219ca\u021bi de gr\u0103niceri.
\n \u201eCe e dincoace de casa sc\u0103rii e pe teritoriul nostru, deci ne apar\u021bine\u201c, a decis \u00eentr-o bun\u0103 zi domnul Spireanu \u2013 bun\u0103 pentru el, desigur. N-a existat vreo declara\u021bie de inten\u021bii, doar nu eram \u00een secolul r\u0103zboaielor galante! Declan\u0219ate pe nesim\u021bite, ostilit\u0103\u021bile se anun\u021bau de lung\u0103 durat\u0103. De o parte erau cei din clanul Spireanu: Vasile, nevast\u0103-sa Veronica, fiica lor Adina \u0219i c\u00e2inele Piki. De cealalt\u0103, p\u0103rin\u021bii mei \u0219i cu mine, plus Martha, locatara garsonierei dintre apartamente.
\n Vasile, t\u00e2mplarul venit din Moldova, a \u00eenceput campania ca un adev\u0103rat strateg: cu pa\u0219i mici. \u00cent\u00e2i, incidente minore, aparent \u00eent\u00e2mpl\u0103toare. Ba nu mergea rezervorul de la veceu, ba era \u00eenfundat\u0103 chiuveta, ba se sp\u0103rgea o \u021beav\u0103 \u00een perete \u0219i n-aveam ap\u0103 zece zile. Odat\u0103 am g\u0103sit u\u0219a \u00eencuiat\u0103 din gre\u0219eal\u0103; vecinul schimbase yala, uit\u00e2nd s\u0103 ne dea noua cheie. Era tot mai greu cu mersul la toalet\u0103, cu du\u0219ul, nu mai zic de sp\u0103latul rufelor…
\n Pe vremea aceea, scandalurile \u0219i ve\u0219nicele dispute teritoriale inutile \u2013 fiindc\u0103 nimeni nu era proprietar pe nimic \u2013, mar\u0219urile prin sala pa\u0219ilor pierdu\u021bi din tribunale, toceau nervii, consumau timpul fiec\u0103ruia \u0219i al tuturor. Cum nu voiam s\u0103 ajungem la judecat\u0103, tata a stat de vorb\u0103 cu vecinul, \u00eens\u0103 diploma\u021bia a dat gre\u0219. De\u0219i nu venea din Shanghai, Vasile st\u0103p\u00e2nea tehnica pic\u0103turii chineze\u0219ti, care pe rom\u00e2ne\u0219te avea alt nume: \u0219icane. C\u00e2nd ap\u0103reau cei de la Spa\u021biul Locativ, chema\u021bi de noi sau de Martha, u\u0219a b\u0103ii st\u0103tea larg deschis\u0103, \u021beava fusese reparat\u0103, zidul proasp\u0103t zugr\u0103vit, cada lucea de cur\u0103\u021benie. Ne lipseau dovezile \u2013 dar totu\u0219i ceva aveam, mai precis pe cineva la Sfatul Popular.
\n Hot\u0103r\u00e2ser\u0103m s\u0103 ne facem baie pe cheltuiala noastr\u0103 \u0219i nu ne trebuia dec\u00e2t o aprobare ca s\u0103 ne bran\u0219\u0103m la conducte. V\u0103rul tatei ne-a dat und\u0103 verde pe autostrada legalit\u0103\u021bii, ai mei au g\u0103sit zidari \u0219i instalatori, au cump\u0103rat cad\u0103, chiuvet\u0103 \u0219i veceu, nou-nou\u021be, cu faian\u021ba ca z\u0103pada \u0219i robinete de alam\u0103 ale c\u0103ror rozete se roteau f\u0103r\u0103 s\u0103 scr\u00e2\u0219neasc\u0103 a protest. Cur\u00e2nd, minunea s-a \u00eenf\u0103ptuit! C\u00e2\u0219tigasem b\u0103t\u0103lia printr-o retragere glorioas\u0103.
\n \u0218i astfel, vechea baie a ajuns s\u0103 fie \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 de familia Spireanu cu vecina de peste palier. Martha trecuse de patruzeci de ani, era ur\u00e2\u021bic\u0103, cu o figur\u0103 \u0219tears\u0103, p\u0103r ro\u0219cat \u00een care se amestecau \u0219uvi\u021be albe \u0219i albastrul ochilor b\u0103t\u00e2nd spre cenu\u0219iu. Adora pisicile, dac\u0103 ar fi stat la curte ar fi avut o droaie; a\u0219a, \u00een singura-i \u00eenc\u0103pere, \u00een acela\u0219i timp dormitor, buc\u0103t\u0103rie \u0219i camer\u0103 de oaspe\u021bi, \u021binea un cotoi t\u0103rcat, pe nume Kandur. Pe to\u021bi motanii dinaintea lui \u00eei chemase la fel, iar pe pisici, Macska. De\u0219i unguroaica le iubea ca pe copiii ei, dup\u0103 c\u00e2teva luni, m\u00e2\u021bele nu se mai \u00eentorceau dintr-una din expedi\u021biile de pe acoperi\u0219uri, spre disperarea st\u0103p\u00e2nei lor. Pisicile sunt libertine \u0219i nerecunosc\u0103toare, o consolau vecinii din curte. \u00cen spatele ei \u00eens\u0103, \u0219opteau altceva: Vasile n-ar fi fost str\u0103in de dispari\u021bii… Gura lumii e slobod\u0103, dar cum nimeni nu \u00eel prinsese asupra faptului, era, cum ar zice americanii, presupus nevinovat.
\n Mereu posomor\u00e2t, domnul Spireanu r\u0103spundea la salut cu o \u00eencruntare \u0219i nimeni nu-l auzise rostind mai mult de trei vorbe \u00eentr-un an, de parc\u0103 st\u0103tuse p\u00e2n\u0103 atunci \u00eentr-o sih\u0103strie, pe un v\u00e2rf de munte. Nu r\u00e2dea, nu z\u00e2mbea m\u0103car, nu \u00eenjura ca tot omul la necaz, doar se \u00eentuneca \u0219i mai tare la chip. Nu bea, nu fuma, nu se \u00eent\u00e2lnea cu prieteni, fiindc\u0103 n-avea niciunul, nici nu trecuse vreodat\u0103 pragul unei c\u00e2rciumi. Mergea cu ochii \u00een p\u0103m\u00e2nt, cufundat \u00een g\u00e2nduri, ca \u0219i cum ar fi pus mereu ceva la cale… De la serviciu \u2013 o fabric\u0103 de mobil\u0103 \u2013 venea drept acas\u0103, m\u00e2nca repede, f\u0103r\u0103 s\u0103-i pese ce bag\u0103 \u00een gur\u0103, apoi urca \u00een podul unde \u00ee\u0219i f\u0103cuse atelier \u0219i se \u00eenchidea acolo p\u00e2n\u0103 seara t\u00e2rziu, iar s\u00e2mb\u0103ta p\u00e2n\u0103 \u00een zori. Uneori, \u00een lini\u0219tea nop\u021bii, se auzea cum taie cu fier\u0103str\u0103ul ori d\u0103 cu rindeaua. Nimeni nu v\u0103zuse vreun obiect ie\u0219it din m\u00e2inile lui, nu lucra scaune, mese ori dulapuri. T\u00e2mpl\u0103ria era pentru el o fug\u0103 de restul lumii. Dar cum psihopatul nedus la doctor se nume\u0219te om normal, Vasile continua s\u0103 fie angajat model la fabric\u0103, so\u021b \u0219i tat\u0103 f\u0103r\u0103 cusur acas\u0103.
\n Dac\u0103 to\u021bi din curte se fereau s\u0103 \u00eei taie calea, t\u00e2mplarul mizantrop avea totu\u0219i un c\u0103lc\u00e2i al lui Ahile: nevast\u0103-sa. Veronica era casnic\u0103, ocupat\u0103 s\u0103-l plimbe pe Piki ori s\u0103 stea la \u0219uete cu prietenele, \u00een tihn\u0103, la o cafea, \u00een timp ce Vasile f\u0103cea ore suplimentare ca s\u0103 c\u00e2\u0219tige c\u00e2t pentru doi. Pentru trei de fapt, fiindc\u0103 nici fiica, Adina, nu aducea vreun ban \u00een cas\u0103. Cum z\u00e2nele din via\u021ba sa \u00ee\u0219i doreau o baie numai a lor, so\u021bul \u0219i p\u0103rintele devotat era gata la orice pentru a le \u00eendeplini dorin\u021ba.
\nS\u0103raca Martha, care nu \u0219tia ce i se preg\u0103te\u0219te, \u00ee\u0219i vedea de ale ei, serviciu \u0219i cas\u0103, o rutin\u0103 \u00eentrerupt\u0103 de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd Kandur se \u00eentorcea cu o ureche mu\u0219cat\u0103 dup\u0103 \u00eenc\u0103ier\u0103rile cu al\u021bi motani. St\u0103p\u00e2na lui \u00eei sp\u0103la rana, \u00eei punea rivanol, apoi \u00eel pupa pe botic \u0219i totul reintra \u00een normal. Pentru Martha, normal \u00eensemna s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 sub asediu. \u00cen afara \u0219icanelor de-acum banale \u2013 baia \u00eencuiat\u0103, veceul murdar ori f\u0103r\u0103 capac, canalul \u00eenfundat, clan\u021ba m\u00e2njit\u0103 cu clei de t\u00e2mpl\u0103rie \u2013, teroarea mai escaladase o treapt\u0103. Noaptea o trezeau cioc\u0103nituri \u00een u\u0219\u0103, iar c\u00e2nd se ducea s\u0103 se uite pe vizor, afar\u0103 nu era nimeni. \u0218terg\u0103toarea pe care scria \u201eSzivesen\u201d, adic\u0103 \u201eBine a\u021bi venit\u201c, \u00eei disp\u0103ruse de pe prag, iar \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 \u0219i-a g\u0103sit bicicleta cu cauciucurile t\u0103iate.
\n Apoi, \u00eentr-o noapte, pe la unu \u0219i ceva, ne-am pomenit cu Martha sun\u00e2nd la sonerie. Bubuiturile \u00een u\u0219\u0103 o speriaser\u0103 \u00eentr-un a\u0219a hal, \u00eenc\u00e2t \u00eenc\u0103lecase cerceveaua unei ferestre, s\u0103rise \u00een balcon \u0219i fugise spre u\u0219a noastr\u0103. C\u00e2nd tata i-a deschis se f\u0103cuse lini\u0219te, tot etajul p\u0103rea adormit, \u00een afar\u0103 de femeia care pl\u00e2ngea de \u201etremura c\u0103ma\u0219a de pe ea\u201c, cum ar fi zis bunica.
\nAi mei m-au trimis \u00eenapoi la culcare, tocmai c\u00e2nd era mai interesant. Am apucat s\u0103 v\u0103d cum mama a pus la fiert apa de-un ceai, cum tata i-a a\u0219ezat Martei o p\u0103tur\u0103 de umeri, apoi au \u00eencurajat-o am\u00e2ndoi cum puteau. Dup\u0103 care s-au pus cu to\u021bii la sfat, pe canapeaua din sufragerie, de unde \u00eei auzeam prin u\u0219a l\u0103sat\u0103 \u00eentredeschis\u0103, ca s\u0103 nu-mi scape vreun cuvin\u021bel. Tata zicea s\u0103-l dea \u00een judecat\u0103 pe vecin, cuno\u0219tea un avocat bun, legea o s\u0103-l sperie, o s\u0103 \u00eel mai potoleasc\u0103…
\n Psihopa\u021bii sunt foarte \u0219ire\u021bi, ori a\u0219a se spune. Vasile f\u0103cea parte din club, av\u00e2nd grij\u0103 ca, orice-ar fi f\u0103ptuit, s\u0103 nu fie vreun martor. Nu \u0219tiu cum s-ar fi terminat povestea, fiindc\u0103 procesul n-a avut loc niciodat\u0103.
\nDiminea\u021ba, vecina s-a \u00eentors \u00een garsoniera ei pe unde ie\u0219ise, u\u0219a fiind \u00eencuiat\u0103 \u0219i cu cheia pe din\u0103untru. Tata, care o ajutase s\u0103 intre pe fereastra r\u0103mas\u0103 deschis\u0103, n-a apucat s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze: un strig\u0103t, mai degrab\u0103 un sc\u00e2ncet, l-a \u00eencremenit. \u00cen mijlocul camerei, Martha \u021binea \u00een bra\u021be trupul motanului Kandur, \u021beap\u0103n, cu capul at\u00e2rn\u00e2nd nefiresc.
\nUnguroaica s-a mutat \u00een dup\u0103-amiaza aceea la c\u0103minul de nefamili\u0219ti al Fabricii de Tricotaje, unde lucra. Dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 a trimis dup\u0103 restul lucrurilor, care au \u00eenc\u0103put, cu mobil\u0103 cu tot, pe platforma unei camionete.
\n De atunci n-am mai v\u0103zut-o; a trimis o scrisoare de r\u0103mas bun alor mei, mul\u021bumindu-le pentru noaptea \u00een care o g\u0103zduiser\u0103. \u201eAltfel eram eu \u00een locul pisoiului\u201c, \u00eencheia Martha. N-ar fi avut cum s\u0103 fie chiar a\u0219a, \u00eens\u0103 spaima e ca un animal s\u0103lbatic, odat\u0103 ce scap\u0103 din cu\u0219ca min\u021bii, nu se mai opre\u0219te din goana bezmetic\u0103.
\n Aici ar trebui scris sf\u00e2r\u0219it. Sau nu? Povestea a mers mai departe, odat\u0103 cu vie\u021bile locuitorilor de pe Strada Lung\u0103, \u00eens\u0103 nu toate \u0219i-au g\u0103sit locul \u00eentr-o carte, doar \u00een inimile oamenilor din vechiul Bra\u0219ov.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Rodica BRETIN Trista Poveste a Motanului Kandur Privit\u0103 de pe T\u00e2mpa, Strada Lung\u0103 ar\u0103ta ca un piton ce se sub\u021bia<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":24067,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24102"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24102"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24102\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24103,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24102\/revisions\/24103"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/24067"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24102"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24102"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24102"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}