Ne schimb\u0103m. Evolu\u0103m. Renun\u021b\u0103m la bagaje considerate inutile, fie c\u0103 e vorba de lucruri, de obiceiuri, ritualuri, tradi\u021bii \u0219i uneori de oameni care nu se mai \u00eencadreaz\u0103 \u00een bugetul nostru de timp. Tehnologiile bazate pe inteligen\u021ba artificial\u0103 ne creeaz\u0103 impresia unui c\u00e2\u0219tig, totul se petrece mai rapid: \u0219i crearea de mesaje, impropriu, de fapt, numit\u0103 comunicare, \u0219i implicarea \u00een activit\u0103\u021bi culturale \u0219i educative, \u0219i exercitarea unei profesii, de pe urma c\u0103reia po\u021bi c\u00e2\u0219tiga bani lucr\u00e2nd de acas\u0103, \u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd de la distan\u021b\u0103, socializ\u00e2nd de la distan\u021b\u0103, \u00een absen\u021ba colegilor reali, a \u0219efilor reali, a contabililor reali, nu c\u0103 ei ar fi o pierdere semnificativ\u0103.
\nNe mir\u0103m c\u00e2teodat\u0103 c\u0103 arta reu\u0219e\u0219te s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103: mai avem scriitori, mai avem muzicieni autentici, nu maneli\u0219ti \u0219i pr\u0103d\u0103tori de folclor, mai avem pictori. Probabil c\u0103 arta celor din urm\u0103 numi\u021bi a suferit cele mai drastice schimb\u0103ri \u0219i amenin\u021b\u0103ri. Prima amenin\u021bare a fost arta fotografic\u0103, a c\u0103rei apari\u021bie a falimentat sau m\u0103car marginalizat pe mul\u021bi arti\u0219ti ai penelului. Ieftine, la \u00eendem\u00e2na oricui, produse pe band\u0103 rulant\u0103, aparatele de fotografiat imortalizau ipostaze din via\u021ba cea de toate zilele a oricui sim\u021bea nevoia acestui fel de nemurire. Nici m\u0103car boga\u021bii epocii noastre de aur nu-\u0219i mai comandau portrete care s\u0103 reziste peste ani, \u00een ulei, pe p\u00e2nz\u0103 atent preg\u0103tit\u0103, c\u0103ci locul unor astfel de opere nu mai era \u00een vile sau apartamente luxoase, ci \u00een muzeu \u0219i nu oricine avea aceast\u0103 ambi\u021bie. Fotografiile neru\u0219inat de mari, multiplicate \u0219i \u00eenr\u0103mate opulent umpleau pere\u021bii, zidurile, vitrinele, stadioanele, erau purtate pe bra\u021be la s\u0103rb\u0103tori na\u021bionale, \u00een timp ce altele, de mai mici dimensiuni, umpleau orice col\u021b din via\u021ba unui \u00eentreg popor. C\u00e2nd a venit valul schimb\u0103rii, toate au fost c\u0103lcate \u00een picioare \u0219i scuipate, dar, \u00eentre timp, o amnezie colectiv\u0103 a dus la o amnistie colectiv\u0103 \u0219i la aceea\u0219i resemnare patriotic\u0103 \u00een fa\u021ba r\u0103ului multilateral dezvoltat.
\nC\u00e2nd fotografiile au \u00eenceput s\u0103 fie f\u0103cute cu telefonul \u0219i postate pe re\u021belele sociale, \u00eentru fala oricui, fie el s\u0103rac sau bogat, se p\u0103rea c\u0103 arta portretului artistic e gata s\u0103-\u0219i dea ob\u0219tescul sf\u00e2r\u0219it. Prima cerin\u021b\u0103 a unui portret reu\u0219it, respectiv asem\u0103narea cu modelul, era practic rezolvat\u0103, cine e mai fidel cu tr\u0103s\u0103turile fe\u021bei, cu \u00eembr\u0103c\u0103mintea de la un moment dat \u0219i cu peisajul urban, montan sau marin ca un selfie lucrat apoi \u00een photoshop cu un telefon de ultim\u0103 genera\u021bie? Aparent, conteaz\u0103 prea pu\u021bin elementul esen\u021bial de care erau preocupa\u021bi pictorii, respectiv caracterul persoanei portretizate, abilitatea artistului de a intra \u00een interiorul modelului, pentru a-i surprinde dinamica sufleteasc\u0103, pentru armonizarea luminii interioare cu cea exterioar\u0103. Reproducerea mecanic\u0103 a tr\u0103s\u0103turilor, asigurat\u0103 digital, pare mai valoroas\u0103 dec\u00e2t cerin\u021ba esen\u021bial\u0103: un portret reu\u0219it surprinde ceea ce-l deosebe\u0219te pe model de restul umanit\u0103\u021bii \u0219i chiar de sine \u00eensu\u0219i \u00een momente diferite.
\nA\u0219a st\u00e2nd lucrurile, chiar \u0219i la o privire superficial\u0103 de ansamblu asupra mecanismelor dereglate ale acestei lumi, e de mirare c\u0103 \u00eentr-un ora\u0219 mic, cum este al nostru, se mai petrece c\u00e2te un fapt cultural de larg\u0103 respira\u021bie: expozi\u021bia intitulat\u0103 \u201ePortretul \u00een colec\u021bia Octavian Mo\u0219escu\u201d, de exemplu. Trec\u00e2nd peste bucuria \u0219i surpriza c\u0103 mai avem totu\u0219i un muzeu, \u00een p\u00e2nzele expuse pe simeze descoperim o alt\u0103 lume, mai bogat\u0103 \u00een nuan\u021be coloristice, acel colorit proasp\u0103t care asigur\u0103 relevarea dimensiunii spirituale \u00eentr-un desen dinamic, o lume \u00een care ceea ce conteaz\u0103 este armonia luminii. Din c\u00e2teva p\u00e2nze ne prive\u0219te senin chipul lui Alexandru M\u0103ciuc\u0103, omul providen\u021bial pe care ora\u0219ul l-a pierdut. O p\u00e2nz\u0103 ne poart\u0103 \u00eenapoi, \u00een timp, la ipostaza de \u0219ugub\u0103\u021b inteligent \u00een care un pictor aproape uitat azi l-a surprins pe Octavian Mo\u0219escu. Chipuri, lumini, \u00eentr-o pace aproape atemporal\u0103, punctat\u0103 de b\u0103taia c\u00e2te unui clopot, de fo\u0219netul ultimelor frunze uscate \u0219i, parc\u0103, de un f\u00e2lf\u00e2it de aripi, c\u0103ci pe aici uneori mai trece \u0219i c\u00e2te un \u00eenger. Ne uit\u0103m la portrete, le dorim s\u0103 reziste peste vreme \u0219i vremuri \u0219i, de nic\u0103ieri sau de pretutindeni, nechemat\u0103, vine caden\u021ba tragic\u0103 dintr-un poem de Corneliu Coposu, c\u00e2ndva \u00eentemni\u021batul \u00een \u00eenchisoarea de la R\u00e2mnic: \u201ecerne, Doamne, lini\u0219tea uit\u0103rii\/ peste nesf\u00e2r\u015fita suferin\u0163\u0103\u201d\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ne schimb\u0103m. Evolu\u0103m. Renun\u021b\u0103m la bagaje considerate inutile, fie c\u0103 e vorba de lucruri, de obiceiuri, ritualuri, tradi\u021bii \u0219i uneori<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24045"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24045"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24045\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24046,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24045\/revisions\/24046"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24045"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24045"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24045"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}