{"id":24008,"date":"2024-12-12T23:56:27","date_gmt":"2024-12-12T20:56:27","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24008"},"modified":"2024-12-12T23:56:27","modified_gmt":"2024-12-12T20:56:27","slug":"spatii-culturale-nr-97-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=24008","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 97 (8)"},"content":{"rendered":"

Debut <\/strong><\/p>\n

Claudiu BUTNARU <\/strong><\/p>\n

Dor<\/strong><\/p>\n

Plute\u0219te dorul fiin\u021bei mele de c\u0103ldura ta
\n\u0219i chipul mi-e alb de str\u0103in\u0103tate, ca osul
\nc\u0103ci f\u0103r\u0103 tine-mi simt via\u021ba ca un val
\nce se unduie\u0219te vag, neg\u0103sindu-\u0219i rostul.<\/p>\n

Mi-e sete de o gur\u0103 din structuri vechi de lut,
\nmi-e sete de-un moment ce-ar fi-nsemnat adio
\n\u0219i cu t\u00e2mpla pe podea pasul \u021bi-l ascult,
\ndar \u00een zadar hramul \u021bi-l port, stafio.<\/p>\n

\u00cen seri cu apusuri ro\u0219ii ce coboar\u0103 spre noapte
\nm\u0103 mint privind spre viitor, c\u0103-mi va fi bine,
\ncvadriga sim\u021bului salt\u0103-n cai cu \u0219oapte
\n\u0219i ca un punga\u0219 se strecoar\u0103 dorul de tine…<\/p>\n


\nToamn\u0103 t\u00e2rzie cu m\u0103ce\u0219i <\/strong><\/p>\n

\u00cen alte suli\u021be z\u00e2mbe\u0219te s\u00e2ngele
\ncu col\u021bii lui ro\u0219ii \u00eenchi\u0219i de r\u00e2sete.
\nAl\u0103tur\u0103-te c\u00e2ntecului meu gol de sunete
\n\u0219i arde funia r\u0103bd\u0103rii p\u00e2n\u0103 r\u0103m\u00e2n doar
\nchingile.<\/p>\n

Haide! Vino-mi \u00een bra\u021bele ca st\u00e2ncile
\ntu mare ce \u00ee\u0219i arat\u0103 liber\u0103 ad\u00e2ncurile
\n\u0219i arunc\u0103-n mine cu fal\u0219i sfin\u021bi \u0219i
\ncu argin\u021bi.<\/p>\n

Frumuse\u021bea ta a n\u0103scut trandafiri
\npe fundul m\u0103rii; at\u00e2t de nepre\u021buit\u0103
\ne\u0219ti \u0219i algele se preumbl\u0103 pe ochii
\nt\u0103i da\u021bi serii ce sunt mai presus de
\nforma\u021biunile cere\u0219ti.<\/p>\n


\nBerzele s-au \u00eenro\u0219it de apusuri <\/strong><\/p>\n

\u0219i-n toamn\u0103 \u00eengerii culeg fructe din
\ntrupul cop\u021bilor m\u0103ce\u0219i. Se sf\u00e2r\u0219e\u0219te <\/p>\n

sunetul din ploile pe care le invoci
\np\u00e2n\u0103 ce norii, se golesc…<\/p>\n

\u0218i mi te-ar\u0103\u021bi din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd palid\u0103
\nalint\u00e2ndu-te de-oglinda ta nesf\u00e2r\u0219it\u0103
\nce \u00eembin\u0103 z\u0103rile, toate dep\u0103rt\u0103rile
\nlungindu-\u021bi corpul plin de feminitate
\n aparte\u2026<\/p>\n


\nOdele Mariei<\/strong><\/p>\n

2 <\/p>\n

Tu, pe tine te-ai n\u0103scut ultima din largul m\u0103rii stelare, ovale.<\/p>\n

Tu na\u0219ti st\u00e2ncile de zbor cu s\u00e2nge \u0219i pene pe vise secundare plutind printre sfere cu lic\u0103riri ciudate \u0219i contorsionate.<\/p>\n

Vifor \u00een camere, s\u00e2nge cald \u00een vene cu flori pe ovare \u0219i \u00eengeri \u00een drum spre a se na\u0219te sub priviri eterne, bucurii p\u0103m\u00e2ntene.<\/p>\n

M\u0103rie din palmele tale, din t\u0103lpi \u0219i din ochi s\u0103 na\u0219ti \u00eengeriri caste, de priviri albastre…<\/p>\n


\nAdun\u0103-m\u0103<\/strong><\/p>\n

\u0218i ploaia ta de vise mi-a deschis
\naripile. Zbor, zbor ca o clip\u0103 r\u0103zvr\u0103tit\u0103
\nprin aerul timpului, oprindu-m\u0103 \u00een ochii t\u0103i, ce \u00eel
\npoate opri.<\/p>\n

At\u00e2t de dulce toamna pe care o v\u0103d
\nprin existen\u021ba ta, de parc\u0103 tu ai fi adus-o
\n\u0219i r\u00e2uri de smarald poart\u0103 frunze, \u0219i frunze
\ntrec peste \u00eengerii din noi, oglindi\u021bi, \u00een ap\u0103.<\/p>\n

Deodat\u0103, lumea se deschide \u00een lume \u0219i
\naerul e mult mai dulce, \u0219i visele-mi se oglindesc
\n\u00een visele tale, desp\u0103r\u021bite de o cascad\u0103 de lumin\u0103.<\/p>\n

Adun\u0103-m\u0103 din c\u0103ile pe care \u021bi-e team\u0103 s\u0103 mergi.
\nAdun\u0103-m\u0103 din r\u0103s\u0103rituri pe care le sim\u021bi, nu le vezi…<\/p>\n

Adun\u0103-m\u0103, \u00eencheag\u0103-m\u0103…
\nAm uitat cine sunt, pentru ca eu iubesc s\u0103 fiu tu…<\/p>\n


\nLiteratura ad\u00e2ncurilor<\/strong><\/em><\/p>\n

Marius MANTA<\/strong>
\n\"\"

Argonautul<\/strong><\/p>\n

Alt\u0103dat\u0103 eram convins de faptul c\u0103 numele lui Eugen Botez nu mai este rostit dec\u00e2t \u00een treac\u0103t \u0219i poate, paradoxal, printr-o aul\u0103 universitar\u0103 ori cenaclu de provincie. Mi-aduc aminte c\u0103 \u201eJurnalul de bord\u201d era plasat la mijlocul anilor \u201980 (sper ca memoria s\u0103 nu \u00eemi joace feste!) \u00een fruntea listelor ce fixau lecturile suplimentare pentru elevii de gimnaziu. Evident, doar retoric, m\u0103 \u00eentreb: c\u00e2\u021bi dintre ace\u0219tia se vor fi angajat la parcurgerea cu stoicism a c\u0103r\u021bii \u0219i c\u00e2\u021bi vor fi avut priceperea de a-l citi a\u0219a cum trebuie? Scriitorul n\u0103scut la Boto\u0219ani, cu o biografie ce ea \u00eens\u0103\u0219i devine subiect de roman, a echivalat cu o figur\u0103 exotic\u0103 \u00een literatura noastr\u0103. George C\u0103linescu \u00eei aprecia argoul marin\u0103resc, dublat de o disponibilitate ie\u0219it\u0103 din comun de a conferi verosimilitate \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor povestite.
\nDup\u0103 ce \u00een tinere\u021be urmeaz\u0103 cursurile \u0218colii de ofi\u021beri din Bucure\u0219ti, apoi ale \u0218colii de aplica\u021bie a sublocotenen\u021bilor de marin\u0103 din Gala\u021bi, Eugen Botez pleac\u0103 \u00een 1896 din portul Sulina cu \u201eMircea\u201d, \u00eentr-una din aventurile vie\u021bii. Ca marinar \u2013 ofi\u021ber urc\u0103 treapt\u0103 cu treapt\u0103, ajunge \u00een diferite porturi, se bucur\u0103 de aprecierea \u201ecamarazilor\u201d, prime\u0219te varii distinc\u021bii. Aproape \u00een acela\u0219i timp se consum\u0103 \u0219i cel\u0103lalt traseu, cel al \u201eaventurii literare\u201d. Un scriitor cu siguran\u021b\u0103 pl\u0103m\u0103dit dintr-un altfel de aluat, al c\u0103rui destin trebuia prins \u0219i \u00eentr-o formul\u0103 romanesc\u0103, drept pentru care… ap\u0103rut \u00een deja celebra colec\u021bie a biografiilor roman\u021bate, \u201eJean Bart. Argonautul\u201d (Editura \u201ePolirom\u201d, 2024) ofer\u0103 o alternativ\u0103 fictiv\u0103 extrem de reu\u0219it\u0103, \u00een grani\u021bele c\u0103reia lectorul este \u00eent\u00e2mpinat de \u201erealit\u0103\u021bile\u201d unor lumi \u00een acela\u0219i timp contrastante \u0219i complementare, cu coordonate bine alese, reprezentative, av\u00e2ndu-l drept element de leg\u0103tur\u0103 pe cel care, \u00een ciuda celor cincizeci \u0219i nou\u0103 de ani, \u201ese sim\u021bea b\u0103tr\u00e2n c\u00e2t un vechi lup de mare\u201d.
\nAdrian G. Romila reu\u0219e\u0219te admirabil s\u0103 restaureze prin imagini literare consistente nu doar un caracter, ci reface o \u00eentreag\u0103 epoc\u0103; inspirat, alege ceea ce \u00eel pune \u00een avantaj, apoi cl\u0103de\u0219te cu meticulozitate, acord\u00e2nd aten\u021bie
\nfiec\u0103rui detaliu. Scenele au miez \u0219i o tensiune narativ\u0103 intrinsec\u0103, evenimentele cap\u0103t\u0103 o aur\u0103 aparte, fiecare traseu este motivat \u0219i dus p\u00e2n\u0103 \u00eenspre ultimul semn relevant. Se simte experien\u021ba pe care a \u00eentregit-o odat\u0103 cu volumele anterioare, a\u0219 zice mai ales gra\u021bie incursiunii c\u0103tre un posibil imaginar al m\u0103rii \u2013 \u201ePira\u021bi \u0219i cor\u0103bii\u201d (Ed. Cartea Rom\u00e2neasc\u0103), dar \u0219i romanului multipremiat \u201eAcas\u0103, departe\u201d (Ed. Polirom), a c\u0103rui ac\u021biune presupune din nou bricolaje (auto)biografice. \u0218i aici, \u00een paginile romanului docu-fictiv \u201eJean Bart. Argonautul\u201d, pendul\u00e2nd \u00eentre real \u0219i un imaginar (re)creat, Adrian G. Romila surprinde fapte deosebite, destine capricioase, aventuri, confrunt\u0103ri mai mult sau mai pu\u021bin verosimile. Volumul are o construc\u021bie ciclic\u0103, \u00eencep\u00e2nd \u0219i \u00eentrerup\u00e2ndu-\u0219i firul evenimentelor \u00een dreptul celor cincizeci \u0219i nou\u0103 de ani la care ajunge personajul. \u00cen v\u00e2ltoarea evenimentelor se afl\u0103 u\u0219or augmentat\u0103 figura unui fost ofi\u021ber activ al marinei rom\u00e2ne (1896-1912), aflat \u00een anii din urm\u0103 \u00een rezerv\u0103, descoperindu-\u0219i cu adev\u0103rat voca\u021bia (cu c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een urm\u0103 \u00ee\u0219i publicase romanul \u201eEuropolis\u201d). Creionat voit \u00een tonuri luminoase (\u201eDar ochii \u00eei erau vii, plini de speran\u021bele viitorului, de viitorul literaturii sale, abia de acum va demonstra ce poate, da, se va urca literalmente pe succesul recent \u0219i o va \u021bine tot a\u0219a, o s\u0103 vad\u0103 toat\u0103 lumea cine e \u0219i de ce-i \u00een stare \u00een materie de scris.\u201d), chipul Comandorului va privi retroactiv cu destul\u0103 senin\u0103tate evenimentele ce \u00eei vor fi dat sens… Poate \u0219i din pricina unui parcurs \u00eencercat (r\u0103zboi, confrunt\u0103ri de tot felul, dou\u0103 c\u0103snicii f\u0103r\u0103 happy-end, mai multe imobile \u00een care e nevoit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u2013 de la c\u0103m\u0103ru\u021bele \u00eenchiriate pe unde-l purtau \u00eendatoririle p\u00e2n\u0103 la casa din Constan\u021ba devastat\u0103 de nem\u021bi \u0219i bulgari \u00een iarna lui \u201896-\u201997, p\u00e2n\u0103 la casa din Bucure\u0219ti de pe Str. Zefirului ori la cea de pe Oltea Doamna!), personajul \u00een discu\u021bie schimb\u0103 roluri, posturi \u0219i registre, \u00eemp\u0103(u)n\u00e2ndu-\u0219i existen\u021ba cu o \u201erecuzit\u0103\u201d demn\u0103 de invidiat. \u00cen astfel de \u201einterioare\u201d ad\u0103posteau c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd camarazi de punte (Ionescu-Johnson), amici de la Liga Naval\u0103 Rom\u00e2n\u0103, de la publica\u021biile marinei, dar \u0219i scriitori \u00eensemna\u021bi precum Ralea, Vianu, Istrati, Vlahu\u021b\u0103, Sanielevici, Arghezi etc.
\nDecorurile pline de bun gust ale spa\u021biilor mici se acord\u0103 cu planimetria ora\u0219elor mai importante \u2013 Sulina, Ia\u0219i \u0219i chiar Bucure\u0219tiul, tustrele st\u00e2nd \u00een fa\u021ba celui ce le prive\u0219te aproape exclusiv cu \u201ecele gr\u0103itoare ochiului\u201d. \u00cen descrieri, pe alocuri, Adrian G. Romila r\u0103m\u00e2ne voit \u00een formula balzacian\u0103 (Bucure\u0219ti – \u201eGr\u0103dinile c\u00e2rciumilor, terasele \u0219i cafenele \u00ee\u0219i scoseser\u0103 deja mesele \u0219i scaunele pentru mu\u0219terii care ar fi vrut s\u0103 serveasc\u0103 ceva afar\u0103, la aer \u0219i la priveli\u0219te f\u0103r\u0103 fum, vitrine \u0219i geamuri \u00een fa\u021b\u0103. Mirosea deja a var\u0103, \u00eencepea v\u00e2nzoleala \u00een ora\u0219ul de pe malurile murdare ale D\u00e2mbovi\u021bei, oameni, tramvaie, automobile \u0219i tr\u0103suri mi\u0219unau \u00eencoace \u0219i-ncolo de la Palatul Regal \u0219i de la centrul cu pavaje \u0219i case falnice, cu garduri \u00eenalte din fier \u0219i cu marchize, p\u00e2n\u0103 la mahalalele pitice, cleioase, \u00eeng\u0103late, \u00eenecate-n cote\u021be, vi\u021b\u0103-de-vie \u0219i livezi.\u201d), amintind prin vocile eroilor s\u0103i filia\u021biile lui Jean Bart cu proza de factur\u0103 realist-socialist\u0103 (\u201e\u0218i… asta, cum \u00eei zice… un fel de… lirism naval la domnul Jean Bart, numit \u0219i Eugen Botez, persoana aici de fa\u021b\u0103! Dac\u0103-i excludem socialismul \u2013 \u0219i cine naiba a mai v\u0103zut ofi\u021ber socialist, domnilor? -, lirismul naval e pe de-a-ntregul al lui, e stilul inconfundabil al domnului Jean Bart zis \u0219i Eugeniu Botez, \u00een literatura rom\u00e2n\u0103! Sau era invers, Eugeniu Botez zis Jean Bart? Oricum, mare comandor \u0219i mare scriitor, om sensibil, ce mai! Moldovean sadea! Nu ne-a zis el odat\u0103 c-a fost elevul lui Creang\u0103 la primar\u0103, acolo, \u00een t\u00e2rgul pr\u0103fuit al Ia\u0219ilor? Na, poftim, elevul lui Creang\u0103, mon\u0219er!\u201d).
\nMeritele lui Adrian G. Romila sunt incontestabile: cu \u201emult\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 de carte\u201d, redescoperind volutele limbii de la mijlocul secolului al XIX-lea, pornind de la un subiect ce pentru majoritatea s-ar fi dovedit mai degrab\u0103 arid, autorul ive\u0219te o poveste frumoas\u0103, redescoperindu-ni-l pe Jean Bart; a\u0219az\u0103 \u00een \u201erame drepte\u201d rolul celui care declara: \u201esunt un democrat dar am fost pentru cauza celor mul\u021bi \u0219i obidi\u021bi\u201d, al unuia care se reg\u0103sea \u00een poezia lui Eminescu, de\u0219i nu era atras \u00een niciun fel de junimi\u0219ti \u2013 un om plin de contraste, \u0219i asta pentru c\u0103 tumultul vie\u021bii mustea \u00een toate hot\u0103r\u00e2rile pe care le lua. Un roman despre patima m\u0103rilor \u0219i a apelor \u00eentinse, despre iubire, gre\u0219eal\u0103 \u0219i iertare, despre destine iconice \u2013 precum cel al bricului Mircea, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, un roman despre aventurile c\u00e2ndva prefigurate \u00een sufletul fiec\u0103ruia dintre noi. <\/p>\n


\nSorin C\u0102LIN <\/strong>
\n\"\"


\nDoamna, vagabondul \u0219i-o m\u00e2n\u0103 de ajutor<\/strong><\/p>\n

Om mare rom\u00e2nul, s\u0103ritor \u0219i vajnic ap\u0103r\u0103tor de glie. A\u0219a e c\u00e2nd educa\u021bia \u021bi-a b\u0103tut devreme la poart\u0103, devreme \u00een secolul trecut, sau poate nu chiar at\u00e2t de devreme, a\u0219a cam pe la o treime din el. Poate nici chiar atunci, \u00eenc\u0103 nu m-am hot\u0103r\u00e2t dac\u0103 bubuitura de tun sau vaca despriponit\u0103 au avut vreun rol \u00een via\u021ba celui ce azi, \u00een chip de sf\u0103tuitor, de agent ad-hoc de circula\u021bie s-a oprit, sprijinit \u00een b\u0103\u021bul ce-i \u021bine loc de baston \u0219i a \u00eenceput s\u0103-l ghideze pe unul dintre prin\u021bii sor\u021bii, un ie\u0219it din g\u0103oace de stru\u021b, de pas\u0103re domneasc\u0103, \u00een \u00eencercarea de a-\u0219i face loc de ie\u0219ire din str\u00e2mtoarea parcajului noii or\u00e2nduieli edilitare. B\u0103tr\u00e2nul, un afurisit de om c\u00e2nd \u00ee\u0219i pune \u00een g\u00e2nd, o sem\u0103n\u0103tur\u0103 de chip de bunic din partea tat\u0103lui (probabil de aceea \u00eel accept drept cunoscut \u0219i tata de mu\u0219teriu c\u00e2teodat\u0103), m\u0103 mir\u0103 c\u0103 nitam-nisam \u0219i-a g\u0103sit timp s\u0103 z\u0103boveasc\u0103 la por\u021bile bun\u0103voin\u021bei \u0219i c\u0103 spr\u00e2nceana ridicat\u0103 din col\u021bul st\u00e2ng nu arat\u0103, ca \u0219i la str\u0103bunii mei, o plin\u0103tate \u0219i o suficien\u021b\u0103 \u00een chip de ,,singurul pe lume\u201d. \u00cemi aduc aminte cum prin toamn\u0103 i-am servit un cot subtil, ca de la egal la egal, \u00een chip de \u00een\u021belegere \u0219i \u00eemp\u0103care cu vecina de imobil, hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103-\u0219i duc\u0103 planul la realizare: montajul unui biet burlan pus cheza\u0219 discordiei dintre ei.
\n Azi, omule\u021bul meu cu ,,plu\u0219\u201d fuma. Picior peste picior, a\u0219a ca un mic fante, f\u0103r\u0103 de barb\u0103 stufoas\u0103, cu o musta\u021b\u0103 dezordonat\u0103, asimetric\u0103, ocupa locul unde m-am obi\u0219nuit s\u0103-l v\u0103d semn\u00e2nd condica. Nu-l mai z\u0103risem de ceva vreme, cel pu\u021bin nu ca asear\u0103, c\u00e2nd reu\u0219ise s\u0103-mi fr\u00e2ng\u0103 sufletul. Lacrimile, cele suflete\u0219ti, podidiser\u0103 \u00een mine, m\u0103 \u00eengenuncheaser\u0103, m\u0103 r\u0103scoliser\u0103 p\u00e2n\u0103 aproape s\u0103 nu mai fiu \u00een stare s\u0103 merg. Sufletul meu r\u0103m\u0103sese acolo, l\u00e2ng\u0103 el, l\u00e2ng\u0103 neputin\u021ba lui, a mea, a tuturor de-a \u00eendrepta o lege nedreapt\u0103, cea a drumurilor r\u0103t\u0103cite. A lucrurilor str\u00e2mbe, a duhului f\u0103r\u0103 de duh. L\u00e2ng\u0103 el, doamna, o dam\u0103 cu camelii, o c\u0103\u021belu\u0219\u0103 tr\u00e2ntit\u0103 rege\u0219te pe divanul de pavele, privea cu ochi vigilen\u021bi spre mine.
\n Mi-am f\u0103cut c\u0103rare printre cei doi \u0219i-am prins r\u0103runchilor \u00eenc\u0103 un oftat.<\/p>\n


\n\u0218i?<\/strong><\/p>\n

Se sf\u00e2r\u0219e\u0219te p\u0103m\u00e2ntul, lumea? Sf\u00e2r\u0219easc\u0103-se. Ce-a vrut s\u0103 fie \u0219i la ce s-a ajuns. De la un \u00eendemn c\u0103tre fr\u0103\u021bie, spre unitate \u0219i g\u00e2nd bun aproapelui, la apocalips\u0103. Mai mult ca sigur, finalul apoteotic prognozat nu prive\u0219te o catastrof\u0103 cosmic\u0103, ci dramatismul lipsei de credin\u021b\u0103 oarb\u0103, ce \u021bine de punct \u0219i de la cap\u0103t religiei. Privesc mirat \u00eengrijorarea chibi\u021bilor \u0219i pe a participan\u021bilor direc\u021bi la actul evlavios care se tem, \u0219i nu-mi dau seama de ce \u0219i cine, ce amenin\u021bare plute\u0219te deasupra capetelor altora, fiindc\u0103 ale lor au aura sf\u00e2nt\u0103, \u0219i care s\u0103 fie interesul lor \u00een c\u0103in\u021ba celorlal\u021bi. S-ar putea numi grij\u0103 fa\u021b\u0103 de semen, poate prea mult\u0103 c\u00e2teodat\u0103, nefondat\u0103 \u0219i nu mint c\u00e2nd spun c\u0103 de fa\u021bad\u0103. La noi se nume\u0219te erezie, la ei p\u0103cat \u0219i diferen\u021ba major\u0103 reie\u0219it\u0103 din cele scrise \u0219i cele gr\u0103ite este c\u0103 unii nu pot alege dec\u00e2t iadul, gre\u0219elile lor fiind de neiertat, iar cei cu spovedanie \u0219i recunoa\u0219tere de vin\u0103 au un loc rezervat \u00een lojele raiului. Sunt uimit \u00een continuare, din c\u00e2te \u0219tiu eu, st\u00e2lpul credin\u021bei ortodoxe \u0219i, \u00een general, al eresului \u00een ezoterism, Dumnezeu este omniprezent f\u0103r\u0103 a lua o form\u0103 anume, a fost \u0219i r\u0103m\u00e2ne Iisus, singura reprezentare carnal\u0103 a Lui, singurul din gura c\u0103ruia cineva a putut auzi m\u0103re\u021bele g\u00e2nduri planificate pentru omenirea dezorientat\u0103, pierdut\u0103 odat\u0103 cu alungarea f\u0103pturilor de lut divin din paradis. Dac\u0103 \u0219i lui Cristos i se r\u0103st\u0103lm\u0103cesc vorbele, atunci….<\/p>\n


\nNicolae POGONARU <\/strong>
\n\"\"

at\u00e2t de aproape <\/strong> <\/p>\n

at\u00e2t de aproape
\ndar at\u00e2t de departe
\ntu e\u0219ti luna plin\u0103
\nstr\u0103lucind \u00een noapte
\ndemult z\u0103rindu-te trec\u00e2nd
\nmi-am zis:
\n\u201euite zei\u021ba Lun\u0103<\/p>\n

a cobor\u00e2t pu\u021bin pe P\u0103m\u00e2nt\u201d
\n
\nichigo ichie<\/strong><\/p>\n

m-ai rugat
\ns\u0103 privesc spre apus
\nCrai Nou
\nstr\u0103lucea peste mun\u021bi
\n\u00een parc tu \u0219i eu
\nca doi adolescen\u021bi adul\u021bi<\/p>\n


\nz\u00e2mbet<\/strong><\/p>\n

lacrimi de r\u0103coare
\npicur\u0103 peste parc
\n\u00een cur\u00e2nd
\npe o alee
\nz\u00e2mbetul t\u0103u
\nva alunga norii<\/p>\n


\nclipa<\/strong><\/p>\n

undeva
\npe un tainic drum
\ninimile noastre
\ns-au \u00eent\u00e2lnit
\npentru o clip\u0103
\n\u00eentr-o floare de salc\u00e2m<\/p>\n


\nsophora japonica<\/strong><\/p>\n

\u00eencet \u00eencet s-a dus \u0219i vara
\nva-ncepe-al frunzelor exod
\niar eu a\u0219tept s\u0103 vin\u0103 seara
\ns\u0103 merg prin parc poate te v\u0103d
\n\u0219i n-o s\u0103 vii o s\u0103 visez
\nc\u0103 treci pe-acea potec\u0103 lin\u0103
\nl\u00e2ng\u0103 salc\u00e2mul japonez
\ncu florile \u00eenc\u0103-n lumin\u0103<\/p>\n


\npasaj<\/strong><\/p>\n

cum trece vremea
\n\u0219i amintirea doare
\nsperam c\u0103 floarea de salc\u00e2m
\nva d\u0103inui sub soare
\ndar \u0219tii cum e
\nsperan\u021ba moare ultima
\ndar moare<\/p>\n


\nmelancolie<\/strong><\/p>\n

\u00een toamna aceasta
\nde-ai veni pe alei
\nai ie\u0219i din melancolie
\nvrei nu vrei
\nne-am plimba pe margini de lac
\n\u0219i-n acest timp a\u0219 alege s\u0103 tac
\niar c\u00e2nd \u021bi-a\u0219 atinge
\nca din gre\u0219eal\u0103 m\u00e2na
\nai vedea cum de pe cer
\n\u00ee\u021bi z\u00e2mbe\u0219te luna
\n ne-am apropia
\nunul de altul cumin\u021bi
\nsim\u021bindu-ne pulsul
\ninimilor noastre fierbin\u021bi<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Debut Claudiu BUTNARU Dor Plute\u0219te dorul fiin\u021bei mele de c\u0103ldura ta \u0219i chipul mi-e alb de str\u0103in\u0103tate, ca osul c\u0103ci<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24008"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=24008"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24008\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24009,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/24008\/revisions\/24009"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=24008"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=24008"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=24008"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}