{"id":23880,"date":"2024-10-30T00:02:10","date_gmt":"2024-10-29T21:02:10","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23880"},"modified":"2024-10-30T00:02:10","modified_gmt":"2024-10-29T21:02:10","slug":"propozitii-pretentioase-armului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23880","title":{"rendered":"Propozi\u021bii preten\u021bioase &#8211; Armului"},"content":{"rendered":"<p>         Ca mai mereu. Ciule\u0219ti urechile ca s\u0103&#8230;.<br \/>\n          Acum depinde. S\u0103 nu se ia cineva pe urmele mele, c\u0103ci destui t\u0103t\u0103roi din spi\u021ba spoitoreasc\u0103 prin cartierul Barasca, imprevizibili, s\u0103 nu m\u0103 ia curentul vreunei ma\u0219ini \u0219i s\u0103 m\u0103 t\u00e2rasc\u0103 sub ro\u021bi ori vreo piatr\u0103 aflat\u0103 \u00een calea acelora\u0219i s\u0103 m\u0103 pocneasc\u0103 \u00een cap. P\u00e2n\u0103 la pod era un calvar. Tronsonul de lizier\u0103, din locul unde casele \u00ee\u0219i terminau hegemonica domnie, era cel mai periculos. Noapte \u0219i zi. Noaptea&#8230; \u0219i mai \u0219i. F\u0103r\u0103 aten\u021bia cuvenit\u0103 \u0219i capul \u00eentors la fiecare \u00eenceput de huruial\u0103, de nivel murmural, ca s\u0103 pot anticipa orice posibil accident, probabil c\u0103 azi n-a\u0219 mai fi aceast\u0103 <strong>apucat\u0103<\/strong> meteahn\u0103 nevinovat\u0103 de a rememora ultimele trei decade de via\u021b\u0103 \u0219i <strong>apuneam<\/strong> ne spovedit vou\u0103. M\u0103 <strong>ap\u0103rar\u0103<\/strong> auzeniile u\u0219or trecute peste normal \u0219i teama s\u0103 nu mi se \u00eent\u00e2mple ceva nedorit. Ajunsesem s\u0103 vorbesc singur. Oricum nu era nimeni, de obicei, s\u0103 treac\u0103 \u00een sens invers \u00eenainte de a se ie\u0219i din schimbul doi, fabricile fuseser\u0103 sec\u0103tuite de vigoarea anilor de glorie, bietele femei ce mai treb\u0103luiau p\u00e2n\u0103 aproape de miezul nop\u021bii. Nu mirat strigam spre ma\u0219inile ce treceau nep\u0103s\u0103toare (ehei, \u00eenc\u0103 nu venise vremea p\u0103rului prins \u00een coad\u0103, ca s\u0103 m\u0103 claxoneze arar tiri\u0219tii) \u201eDe unde mai <strong>ap\u0103re\u021bi<\/strong> \u0219i voi, m\u0103?\u201d, ci enervat c\u0103 nu le p\u0103sa de curba \u00een care intrau cu viteze ce concurau cu ale lui Schumaher, c\u0103 mai aveau mai pu\u021bin de un sfert de metru p\u00e2n\u0103 s\u0103 mu\u0219te din mozaicul bordurilor, parc\u0103 de afurisi\u021bi \u0219i te \u00eempro\u0219cau, \u00een func\u021bie de clima de moment cu praf, noroi sau zloat\u0103 de z\u0103pad\u0103. C\u00e2t despre zgomot, toat\u0103 ocara asupra lor. Lumini ioc, semnaliz\u0103ri deloc, pustiu c\u00e2t \u021bine o noapte \u00een cel mai mic de\u0219ert.<br \/>\n          Ciulisem urechile mai bine \u00een acea sear\u0103 de \u201etr\u0103dare\u201d, nu puteam concura pofta de a servi alcool a colegilor. Singur, \u00eenfrigurat, ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 ajung la intrarea pe pod, s\u0103 m\u0103 \u0219tiu \u00een siguran\u021b\u0103, am sesizat ni\u0219te fo\u0219nituri, apoi am z\u0103rit o \u201esiluet\u0103\u201d ie\u0219ind de dup\u0103 parapetul metalic, nefireasc\u0103 pentru acea or\u0103, dar nu neobi\u0219nuit\u0103 \u00een cartierul arcelor&#8230; \u201et\u0103t\u0103re\u0219ti\u201d, unde domneau porcii \u0219i vitele l\u00e2ng\u0103 lavi\u021bele \u201eumane\u201d. Instinctiv am rotit capul s\u0103 v\u0103d cine este prin preajm\u0103. Nimeni. Am mai f\u0103cut c\u00e2\u021biva pa\u0219i. Nimeni. Am urm\u0103rit silueta \u0219i-am pierdut-o din ochi, dar nu \u0219i din auzul a\u021bintit c\u0103tre mi\u0219c\u0103rile ei. Am mai mers \u00eenc\u0103 vreo cincisprezece metri. Nimeni. Am s\u0103rit imediat parapetul, cu cel pu\u021bin un scenariu preg\u0103tit \u00een caz c\u0103 proprietarul ap\u0103rea din cine \u0219tie ce boschet &#8211; deh, c\u0103-l v\u0103zusem \u0219i doream s\u0103 dau o m\u00e2n\u0103 de ajutor &#8211; \u0219i-am cobor\u00e2t vertiginos la vale &#8211; na pleonasm! &#8211; c\u0103ut\u00e2nd \u00een neagra bezn\u0103, luminat\u0103 de ora\u0219 c\u00e2t s\u0103 te induc\u0103 \u00een eroare \u0219i s\u0103 nu percepi mai nimic corect vizual. M\u0103 luasem dup\u0103 micile icneli ale animalului, dup\u0103 zgomotul f\u0103cut cu picioarele prin iarba uscat\u0103, prin tufele de s\u0103lb\u0103ticiuni plantifere, cercetam atent. Gata, \u00eel reperasem. Se pitulase dup\u0103 ceva de ron\u021b\u0103it prin m\u0103ce\u0219i, pe sub coroanele pitice ale nuielelor de salc\u00e2mi, <strong>arbu\u0219ti<\/strong> ie\u0219i\u021bi dup\u0103 ce de\u0219tep\u021bii no\u0219tri \u201eocolitori\u201d silvici g\u0103siser\u0103 de \u201enecuviin\u021b\u0103\u201d aca\u021bii inoportuni \u0219i \u00eencepuser\u0103 s\u0103-i \u00eenlocuiasc\u0103 doar cu br\u0103det. A\u0219a a \u00eenceput h\u0103ituirea. El pe mine. M-a alergat dobitocul cel pu\u021bin un sfert de or\u0103. Puteam renun\u021ba. Consideram c\u0103 am f\u0103cut mi\u0219care, pentru tonus, \u0219i-mi vedeam de drum. \u00cens\u0103 m-a \u00eend\u00e2rjit at\u00e2t de tare, c\u0103 n-a mai contat c\u0103-mi puteam rupe gleznele, c\u0103 mi-ar fi putut intra ghimpi pe o parte \u0219i ar fi ie\u0219it pe cealalt\u0103, c\u0103 puteam \u00een c\u0103dere, dezechilibrat, s\u0103 vin cu moaca de vreun bolovan. Fugeam dup\u0103 el \u00een toate direc\u021biile. Ba spre r\u00e2u, ba spre p\u0103duricea de molid, ba spre pod, ba \u00eenapoi pe panta de unde cobor\u00e2sem. Ba m\u0103 <strong>arcuiam<\/strong> pe sub tufe, ba peste, ba m\u0103 opream, <strong>aret\u00e2nd<\/strong> ca ogarul \u00een c\u0103utarea v\u00e2natului, ba porneam \u00een goan\u0103 iar. Respiram <strong>aritmic<\/strong>, rapid, gata s\u0103-mi ias\u0103 pe gur\u0103 sufletul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ca mai mereu. Ciule\u0219ti urechile ca s\u0103&#8230;. Acum depinde. S\u0103 nu se ia cineva pe urmele mele, c\u0103ci destui t\u0103t\u0103roi<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":6924,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,318],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23880"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23880"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23880\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23881,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23880\/revisions\/23881"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6924"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23880"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23880"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23880"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}