{"id":23849,"date":"2024-10-21T23:02:35","date_gmt":"2024-10-21T20:02:35","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23849"},"modified":"2024-10-21T23:02:35","modified_gmt":"2024-10-21T20:02:35","slug":"spatii-culturale-nr-96-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23849","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 96 (11)"},"content":{"rendered":"

Octavian MIHALCEA <\/strong>
\n\"\"

\u00ceNTREP\u0102TRUNDERI CU PARFUM SEPIA<\/strong><\/p>\n

Noua carte de versuri a lui Alex Ivanov, Reactorul num\u0103rul patru (Editura Anconeum & Analepsie, Bucure\u0219ti, 2024), scoate \u00een eviden\u021b\u0103 desf\u0103\u0219ur\u0103ri impresionante ale celor ce \u021bin de imagina\u021bia creatoare, succesiuni ale ipostazelor proprii unei expansiuni vitale. Avem de-a face cu o form\u0103 de magnetism estetic c\u0103ruia nu ne putem sustrage. Nop\u021bile tainice \u0219i ulterioarele revel\u0103ri compun modelul care pune \u00een mi\u0219care acest lirism urm\u0103rind substan\u021ba. Cobor\u00e2nd \u00een straturi translucide, arhaice sau realiz\u00e2nd incomensurabile salturi \u00een direc\u021bia metaforei totalizatoare, poetul Alex Ivanov parcurge trasee nu lipsite de pericole, emo\u021bionalitate cu s\u00e2nge ispititor. Intuim nenum\u0103rate raporturi cu vibra\u021bia altui suflet ce \u00eel ghideaz\u0103 prin plurivalen\u021ba fascinant\u0103 a vie\u021bii. S\u0103 apreciem urm\u0103torul autoportret a c\u0103rui suprarealitate camufleaz\u0103 simboluri ad\u00e2nc \u00eengropate, ceea ce odat\u0103, la \u00eenceputuri, a fost z\u0103rit \u00een umbra flagelatelor inimi plutitoare: Ferestrele mi-au r\u0103mas imobile,\/ ca \u00eentre somn \u0219i plecare,\/ un vuiet asurzitor de fanfar\u0103 pribeag\u0103 de-odinioar\u0103.\/ Bariera de g\u00e2nduri acerbe mi-e primul obstacol.\/ \u00cel conjur cu bl\u00e2nde\u021be,\/ \u00eens\u0103 argu\u021bii m\u0103 invadeaz\u0103,\/ \u00eemi str\u0103pung fiece fir de bazalt al fiin\u021bei\/ \u0219i \u021bip\u0103 despre cum niciodat\u0103 nu voi putea evada.\/ Sunt prin\u021bul-cadou al mamei de sub ap\u0103,\/ un ve\u0219nic ruminativ \u00eenchistat \u00een f\u0103r\u0103delegi \u0219i obsesii\/ \u0219i nu voi visa la arcuirile vii ale lumii terestre.\/ Sunt zidit \u00een ape \u0219i \u00eentre ape,\/ zilnic \u00eempresurat de vajnice coliere de bazalt,\/ cu sufletul cotropit de sfidarea f\u0103r\u0103 supap\u0103. (Sunt prin\u021bul – cadou n\u0103scut dintre ape). Treptat, se desprinde imaginea muntelui format din oglinzi pasionale, o \u00eembl\u00e2nzire a ceea ce nu mai credeam c\u0103 poate fi \u00eembl\u00e2nzit. Personaje adeseori schimbate la fa\u021b\u0103 parcurg greutatea unor vise care posed\u0103 caracter mutabil. Cromatica reveriilor nocturne propulseaz\u0103 inconfundabilul miros de tei. \u00centotdeauna fertil, lirismul \u00eengem\u0103n\u0103rii sufletelor\u2026 La Alex Ivanov, numirea arhetipurilor asigur\u0103 un plus de suple\u021be pe fondul amintirii supliciilor \u00eenghe\u021bate. Nelipsitele p\u0103s\u0103ri ale artistului Alex Ivanov planeaz\u0103 deasupra tuturor melancoliilor, rezumate \u00een formul\u0103ri enigmatice: S\u0103 nu m\u00e2ng\u00e2i niciodat\u0103 aripi de \u00eenger,\/ c\u0103ci se vor speria\/ \u0219i se vor ascunde \u00een cuiburi de iarn\u0103\u2026! (Ve\u0219tejite tangouri privesc). Pe \u00eentuneric se sufer\u0103, a\u0219tept\u00e2nd lumina marilor revela\u021bii. Siluetele p\u0103pu\u0219ilor radioactive comport\u0103 abisalitate, moarte \u0219i regenerare, puterea de a ie\u0219i din cercul mundan. C\u00e2teodat\u0103 este \u00eentrez\u0103rit\u0103 o form\u0103 a izb\u0103virii. Prind via\u021b\u0103 arcane pierdute-n memorie, extensiuni simbolice arz\u0103toare. Scena liric\u0103 a c\u0103r\u021bii lui Alex Ivanov promoveaz\u0103 entropii supuse verbului \u201ea vrea\u201d. Subteranul trebuie uitat, cu toate miasmele lui \u00een\u0103bu\u0219ind idealuri. Poetul veste\u0219te: Mereu se aud \u0219oaptele umbrelor de verde. (Feti\u021ba ce porne\u0219te reactorul). Afl\u0103m c\u0103 travaliul sisific este compatibil cu anumite denud\u0103ri hidrogenate, balans dintr-un joc sepia. Oralitatea sensibil\u0103 aminte\u0219te de \u00eenceputul lui noiembrie, mereu ata\u0219at dansurilor clarobscure. Nuan\u021bele pluviale pot fi recunoscute \u00een prezentul areal \u00eendr\u0103gostit, venusian: Toate amintirile mele din palm\u0103\/ sunt din copil\u0103ria ta,\/ c\u00e2nd furai din bucuria p\u0103pu\u0219ilor de por\u021belan.\/ Dar am reu\u0219it s\u0103 te pierd\/ \u00eentr-un \u021binut al ploilor melancolice,\/ tocmai la jum\u0103tatea drumului\/ \u00eentre inocen\u021b\u0103 \u0219i bunele inten\u021bii,\/ \u00eentr-o realitate imediat\u0103, \u00eentr-o metafor\u0103!\/ A\u0219tept s\u0103 te \u00eentorci \u00een acest decor confuz,\/ cu ochii plini de sare,\/ ca un dar la drum de ploaie. (Por\u021belanul din ploaie). Pulsiunile onirice se dezl\u0103n\u021buie ne\u00eencetat. Undeva \u00een volum, aura parizian\u0103 genereaz\u0103 \u00eenvolbur\u0103ri diamantine. Pe acest fond, Defaz\u0103ri de angoase vor zdreli iri\u0219i deforma\u021bi,\/ ce m-au privit susceptibil.\/ Frenezia unui desc\u00e2ntec\/ ce are puteri n\u0103sc\u0103toare de fulger.\/ Grenada mea cu iluzii\u2026 (Baseline). Certitudine maximal\u0103, Perspectiva lacrimii de femeie\/ ce te atac\u0103 prin nesa\u021b\u2026 (Trei p\u0103trimi de Icar). Reactorul poetic al lui Alex Ivanov, unde solitudinea parcurge trasee spasmodice, este adeseori prad\u0103 z\u00e2mbetelor fracturate. Sunt profilate acorduri din zodia sepulcralului. Intervin \u0219i multe ipostaze \u00een care epidermicul e aspectat neiert\u0103tor. Comunicare de la incon\u0219tient la incon\u0219tient pl\u0103smuie\u0219te turbionul, castelul pe care nu l-au abandonat efluviile romantice. Umbre nocturnale protejeaz\u0103 iubirea. Expresia plastic\u0103 nu poate s\u0103 fie dec\u00e2t cov\u00e2r\u0219itoare \u00een cazul lui Alex Ivanov: Nu se mai vinde vopsea pentru crini imperiali.\/ Doar albastru pentru aripi \u0219i ferestre deschise.\/ \u00cemi este ru\u0219ine\/ c\u00e2nd toate p\u0103pu\u0219ile \u00eemi cer s\u0103 le repar obrazul\/ \u0219i ghetele din lemn.\/ Am doar scule de iarn\u0103\/ \u0219i-un z\u00e2mbet pentru fotografi\u2026\/ Se aude c\u0103 m\u0103rului \u00eei cresc patru coaste\u2026\/ Spune-mi c\u0103 o s\u0103 m\u0103 fac bine!\/ Spune-mi c\u0103 nu mai port peruc\u0103\/ \u00een echinoc\u021biul de prim\u0103var\u0103! (Vopseaua crinilor imperiali). Variate sintagme poetice sunt izvor\u00e2te din preaplinul dicteului automat, cu energii neb\u0103nuite care se \u00eentrep\u0103trund, se transform\u0103. Pe tot parcursul c\u0103r\u021bii distingem pa\u0219ii unei zei\u021be r\u0103zboinice ce s-a n\u0103scut spre a metamorfoza sufletele. Procesul t\u0103m\u0103duirii vechilor r\u0103ni se afl\u0103 \u00een plin\u0103 desf\u0103\u0219urare. G\u0103sim \u0219i peisaje fulgurante pline de savoarea peregrin\u0103rilor fantasmatice, a\u0219ez\u0103ri \u00een scen\u0103 de care ne ata\u0219\u0103m pe loc. Recunoa\u0219tem tonuri lubrico-diafane. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, levantinismul na\u0219te bizare \u00eenv\u0103luiri hipnotice. Ploaia spal\u0103 numele, spal\u0103 \u00eenceputul captiv. \u00censingurarea unui Iona zv\u00e2cnind de dor se conjug\u0103 cu pozi\u021bionarea \u00eentre lunec\u0103ri cu parfum ocult. Vr\u0103jitoriile au contat \u0219i vor mai conta pentru poezia lui Alex Ivanov. Intensitatea esen\u021belor siberiene nu poate fi contestat\u0103, fiind vorba, desigur, despre imensitatea albului,\/ ad\u00e2ncul incon\u0219tientului, candoarea luminii,\/ durerea abisurilor asupritoare. (Vulpi la g\u00e2tul iernii). \u00cen substan\u021biala prefa\u021b\u0103 a c\u0103r\u021bii, poetul Liviu Vi\u0219an afirm\u0103: (\u2026) Poezia lui Alex Ivanov \u00ee\u021bi las\u0103 impresia locuirii \u00eentr-un alcov aflat \u00een penumbra speran\u021bei, cu vitralii alb-negru, prin care p\u0103trund mesaje esoterice, adesea suprarealiste. Este, de fapt, o poezie a st\u0103rilor suflete\u0219ti ce nu mai pot fi t\u0103inuite (\u2026). <\/p>\n


\nMihai VINTIL\u0102<\/strong>
\n\"\"

Metafor\u0103 \u0219i scar\u0103 <\/strong><\/p>\n

\u00cen colec\u021bia Teleormanul cultural al editurii Aius din Craiova apare Scar\u0103 la stele de Marian Raicu. Colec\u021bia este coordonat\u0103 de Cristian Gabriel Moraru \u0219i se vrea o aducere \u00een aten\u021bie a scriitorilor contemporani ai Teleormanului.
\nBeneficiind de o prefa\u021b\u0103 semnat\u0103 de acela\u0219i Cristian Gabriel Moraru, volumul este \u00eenchis, cumva rotund, de o postfa\u021b\u0103 semnat\u0103 de Petri\u0219or Militaru. Cei doi critici observ\u0103 diferit cartea \u0219i fiecare \u00ee\u0219i balanseaz\u0103 observa\u021biile. Astfel, primul scrie despre inteligen\u021ba artistic\u0103 a unui poet autentic \u00een timp ce al doilea se refer\u0103 la prospe\u021bimea discursiv\u0103 \u00een\u0103l\u021b\u0103toare. Dup\u0103 p\u0103rea mea ambii au par\u021bial dreptate \u00een afirma\u021biile lor \u0219i vom vedea \u00een r\u00e2ndurile de mai jos \u0219i de ce.
\nPrima observa\u021bie pe care trebuie s\u0103 o facem de la bun \u00eenceput este cea legat\u0103 de titlu \u2013 Scar\u0103 la stele. Este o metafor\u0103 reinterpretat\u0103 din Marin Sorescu care d\u0103dea un titlu mult mai poetic \u2013 Scar\u0103 la cer. \u00cen cazul lui Sorescu aceast\u0103 scar\u0103 la cer avea rolul \u00een\u0103l\u021b\u0103rii sufletului, al nemuririi fiin\u021bei, \u00een timp ce la Marian Raicu, metafora este mult mai prozaic\u0103 \u0219i se refer\u0103 doar la efemera glorie literar\u0103.
\nMarian Raicu nu este la prima \u00eencercare poetic\u0103. A publicat mai multe volume de versuri \u0219i a fost inclus \u0219i antologii precum cea intitulat\u0103 Zece poe\u021bi teleorm\u0103neni ap\u0103rut\u0103 \u00een anul 2022 la aceea\u0219i editur\u0103 craiovean\u0103 Aius. Dup\u0103 toat\u0103 aceast\u0103 munc\u0103 literar\u0103 poate fi considerat un profesionist al scrisului, mai ales dac\u0103 \u021binem seama \u0219i de preocup\u0103rile jurnalistice ale autorului.
\nMihai Zamfir observa \u00een studiul s\u0103u Poemul rom\u00e2nesc \u00een proz\u0103 faptul c\u0103 un poem \u00een proz\u0103 se recunoa\u0219te u\u0219or prin forma sa elaborat\u0103: calitatea imaginilor, jocurile de sonorit\u0103\u021bi, efectele rimelor \u00eei dau o poeticitate imposibil de negat chiar dac\u0103 uneori folose\u0219te o limb\u0103 prozaic\u0103. Acest lucru este men\u021bionat \u00een special de Cristian Gabriel Moraru \u00een prefa\u021b\u0103, unde insist\u0103 \u0219i asupra faptului c\u0103 o astfel de abordare poetic\u0103 este echivalent\u0103 cu un pegas literar.
\nAm f\u0103cut aceast\u0103 introducere pu\u021bin plictisitoare pentru a intra \u00een atmosfera a ceea ce este un poem \u00een proz\u0103 sau prozopoem cum \u00eel define\u0219te \u00een postfa\u021b\u0103 al doilea critic Petri\u0219or Militaru.
\nDin cele \u0219aizeci \u0219i \u0219ase de prozopoeme pu\u021bine au o armonie interioar\u0103 care s\u0103 le califice la acest nume. Da, con\u021bin unele dintre ele imagini remarcabile, metafore \u00eenfior\u0103tor de frumoase dar… ei bine, aici este un mare dar, ele nu se leag\u0103. Sunt fragmentate asemenea unei crea\u021bii dadaiste. Nu au un fior interior care s\u0103 le confere acea unitate, acel efect de ritm \u0219i rim\u0103 interioar\u0103 care s\u0103 le duc\u0103 spre o armonie. Din acest motiv observa\u021biile lui Petri\u0219or Militaru se refer\u0103 la o prospe\u021bime discursiv\u0103 iar a lui Cristian Gabriel Moraru la monade.
\nExcep\u021biile sunt vizibile imediat.
\nAst\u0103zi este prima oar\u0103 c\u00e2nd rostuiesc cuvintele \u00eentr-un c\u00e2ntec rotund ca s\u0103rutul uitatelor mele singur\u0103t\u0103\u021bi. Spre \u00eenl\u0103untru cre\u0219te lumina din casa albastr\u0103 de la marginea lumii. Pe umeri \u00eemi lunec\u0103 roua petalelor unui trandafir \u00eenfrunzit dintr-odat\u0103 \u00een noapte. \u2013 scrie autorul \u00een De aici p\u00e2n\u0103 \u00een eternitate.
\nCel mai frumos zeu al p\u0103m\u00e2ntului s-a n\u0103scut pe cre\u0219tetul mun\u021bilor. Oamenii au s\u0103pat f\u00e2nt\u00e2ni \u00een s\u00e2ngele lui c\u0103ut\u00e2nd parc\u0103 fluviul cel mai iscoditor al f\u0103pturilor. Legendele spun – vinov\u0103\u021bie de trecere-n vis – c\u0103 la r\u0103sp\u00e2ntia nemuririi zeul c\u0103zuse pe muchea cea mai abstract\u0103 a unui e\u0219afod de cuvinte. Aceasta-i ispita realului eruptiv c\u0103tre fereastra poetului \u00eentr-un regat al ne\u00eendur\u0103rii cu sine – din poemul intitulat Ispita realului eruptiv.
\nInteresant\u0103 mai este \u0219i partea a III-a de la Nu m\u0103 dezam\u0103gi!.
\nDincolo de acestea avem metafore reu\u0219ite precum este cea cu \u0218oapta de flac\u0103r\u0103 a izb\u00e2nzii ori imagini puternice ca Iarba ve\u0219niciei a crescut peste casa p\u0103catului sau Soarele cel mai v\u00e2n\u0103t al plajelor de asfalt plute\u0219te c\u0103tre alte migra\u021bii interioare, doar c\u0103 aceste nu sunt integrate \u00eentr-o construc\u021bie.
\nUneori se ajunge chiar la derapaje precum C\u00e2ntecul r\u0103gu\u0219it al nisipului c\u0103zut dintr-o \u00eentemeiere-a p\u0103catului a devenit inclemen\u021b\u0103 albastr\u0103. De altfel cuv\u00e2ntul inclemen\u021b\u0103 apare \u00een mai multe prozopoeme, de fiecare dat\u0103 aruncat doar pentru a sparge o idee \u0219i a p\u0103rea aceasta mai interesant\u0103. Nu s-a reu\u0219it acest lucru, dimpotriv\u0103.
\n\u00cen Amintiri din tinere\u021be spune \u2013 Se r\u0103sucesc luminile ca ni\u0219te chei \u00een por\u021bile dimine\u021bii. Eu sunt de partea cea mai adev\u0103rat\u0103 a lucrurilor, tu e\u0219ti de partea cea mai dreapt\u0103 a femeii ce e\u0219ti, iar \u00eentre noi, na\u0219terea cea mai precump\u0103nitoare a luminii ce s-a n\u0103scut la hotare. Nu este nici Nichita St\u0103nescu, dar nici Octavian Paler, ci o p\u00e2lp\u00e2ire \u00eentre cei doi.
\nScar\u0103 la stele este o \u00eencercare. Poetul a \u00eencercat s\u0103 zboare asemenea lui Icar \u0219i a p\u0103\u021bit acela\u0219i lucru. \u0218i-a construit aripile din penele frumos aranjate ale metaforelor dar lipiciul folosit nu a \u021binut construc\u021bia firav\u0103 care trebuia s\u0103-i asigure zborul. Excesul omoar\u0103 ideea. Cititorul trebuie s\u0103 mai \u0219i respire, s\u0103 aib\u0103 timp s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 ceea ce scrie, s\u0103 rezoneze sau s\u0103 se mire.
\nPoetului \u00eei este dat s\u0103 \u00eencerce. Doar prin \u00eencerc\u0103ri succesive va reu\u0219i. <\/p>\n

*Marian Raicu, Scar\u0103 la stele, Craiova, editura Aius, 2024, 86 pagini.<\/p>\n


\nAlexandru CAZACU <\/strong>
\n\"\"

Gra\u021bie \u0219i speran\u021b\u0103<\/strong><\/p>\n

Parte a tabloului liric contemporan, at\u00e2t de divers, poezia Danielei \u0218ontic\u0103 beneficiaz\u0103 \u00een esen\u021b\u0103 de o structur\u0103 apolinic\u0103 \u0219i un fond de senin\u0103tate ce acompaniaz\u0103 \u00eentotdeauna marile ori micile tensiuni, dileme \u0219i interoga\u021bii contemporane. Volumul \u201eC\u00e2ntece pentru vr\u0103bii \u0219i motoare\u02ee ap\u0103rut anul acesta \u00een condi\u021bii grafice deosebite la Editura Vinea este un exerci\u021biu intelectual \u0219i afectiv unde autoarea realizeaz\u0103 acel \u201efalsovero di poeti\u02ee despre care vorbea Vittorio Sereni, reu\u0219ind s\u0103 transfigureze \u00een secven\u021be calme, \u00eencord\u0103ri \u0219i combustii ale cotidianului.
\nVia\u021ba secund\u0103 ce apar\u021bine oric\u0103rui poet autentic se manifest\u0103 \u00een versurile din aceast\u0103 carte sub semnul unei fine nostalgii f\u0103r\u0103 decep\u021bii. M\u0103\u0219tile bucuriei, melancoliei ori singur\u0103t\u0103\u021bii nu-\u0219i justific\u0103 prezen\u021ba, c\u0103ci poeta abordeaz\u0103 frontal si curajos aceste teme f\u0103r\u0103 a teatraliza: \u201eDe-a\u0219 fi povestit pe \u00een\u021beles\/ tot ce vedeam\/ \u00een haloul fiec\u0103rui lucru.\/\/ de-a\u0219 fi \u00eenotat strident\/ \u00eempreun\u0103 cu pe\u0219tii\/ din privirea mirat\u0103 de copil.\/\/ dac\u0103 a\u0219 fi desenat\/ ochiul alungit peste lumea care\/cre\u0219tea \u0219i cre\u0219tea\/ alb\u0103 ca luna.\/\/ \u00eenainte s\u0103 fi aflat\/ c\u0103 aceea era adev\u0103rata frumuse\u021be\u02ee (\u201e\u00eenainte s\u0103 fi aflat\u02ee). Dep\u0103\u0219irea obstacolelor se realizeaz\u0103 prin asumarea acestora, recluziunea \u0219i aparenta desprindere de istorie se face pentru o just\u0103 analiz\u0103 a trecutului, dar, mai ales, pentru o bun\u0103 pozi\u021bionare fa\u021b\u0103 de ce va urma. Acest tip de rectitudine confer\u0103 autenticitate \u0219i reu\u0219e\u0219te s\u0103 capteze interesul lectorului poate prea adesea obi\u0219nuit cu lamenta\u021biile \u00een zona confesiv\u0103: \u201ec\u00e2nd treci cu bine prin furtuna zilei\/ te bucuri\/ \u0219i a\u0219tep\u021bi ceva\/ mult mai vijelios\/poate solzii unor amintiri\/ c\u0103z\u00e2nd peste acoperi\u0219uri\/ori\/ st\u0103p\u00e2nul cochiliei invizibile\/sub care se ascunde uneori\/ tot ce e via\u021b\u0103\u02ee (\u201etot ce e via\u021b\u0103\u02ee).
\n O anumit\u0103 materie a imaginii se developeaz\u0103 crud, dar relevant pentru scopul prev\u0103zut. Avem text poetic lipsit de inutile calofilii, dar deopotriv\u0103 grevat de o cultur\u0103 umanist\u0103, care parla per se \u00een maniera de expunere a secven\u021belor: \u201eiar eu\/ desigur\/ ce mult l-am iubit pe don alonso\/ ce mult!\/ adev\u0103rata dulcinee ar alunga\/ m\u00e2r\u021boaga lui ponosit\u0103 \u0219i \u021bi-ar scrie\/ c\u0103 a\u0219a se face, credinciosule sancho,\/ c\u0103 mi-am trimis inima pe \u0219esuri cu gazon\/ direct spre morile de v\u00e2nt\/ dar acolo- ce folos? – mestec\u0103 \u00eentruna\/nesf\u00e2r\u0219ite dealuri despre don miguel,\/ de parc\u0103 pe el l-a\u0219 fi iubit,\/ de parc\u0103 a\u0219 fi \u00eembr\u0103cat\/ degeaba rochiile de musolin\u0103\/ c\u00e2nd binevoia s\u0103 ne fac\u0103 o vizit\u0103\/ cavalerul niciunei triste\u021bi\u02ee (\u201ecredinciosule sancho\u02ee). Nota\u021biile nu genereaz\u0103 imagina\u021bie, ci, mai degrab\u0103, responsabilitate, exist\u00e2nd \u00een fiecare vers un comportament de tip \u201egazd\u0103\u02ee fa\u021b\u0103 de cititor, nu de tip \u201evizitator\u02ee. Se evit\u0103 glisarea pe grila unui portativ sensibil \u0219i se p\u0103\u0219e\u0219te destul de ferm \u0219i asumat, f\u0103r\u0103 a ultragia nimic, aceast\u0103 aderen\u021b\u0103 la realitate neexcluz\u00e2nd alchimia unei rafinate delicate\u021bi: \u201elocul unde \u021bi-am dormit pe um\u0103r\/ a devenit o cavalcad\u0103\/ o inoportun\u0103 herghelie de cai\/ str\u0103pun\u0219i de suli\u021be \u0219i g\u00e2nduri\/ a\u0219 face din s\u00e2ngele lor alb o poveste\/ pe care s\u0103 mi-o spui uneori\/ ca s\u0103 vindec cu ea\/ chiar \u0219i ultima c\u0103dere\/ a constantinopolului\u02ee (\u201easurzitor\u02ee).
\nAst\u0103zi, \u00een lumea post-istoric\u0103, c\u00e2nd se spune c\u0103 tehnologia \u00eentre\u021bine flac\u0103ra memoriei colective a tribului global \u0219i postumanizat, Daniela \u0218ontic\u0103, propune o solu\u021bie echilibrat\u0103, evit\u00e2nd aplaudarea ori damnarea stadiului actual al civiliza\u021biei, c\u00e2nd dispozitivele \u00eenconjur\u0103toare au ajuns la un rafinament baroc \u0219i o r\u0103sp\u00e2ndire universal\u0103. Deja parte din fiin\u021ba noastr\u0103, volens-nolens este prins\u0103 \u00eentr-un joc permanent cu mereu noile exigen\u021be ale aparatelor \u0219i sistemelor \u0219i este greu de spus cine este Pygmalion \u0219i cine este Galateea: \u201e\u00eemi povestea c\u0103 un motor perfect\/ este o frumoas\u0103 f\u0103r\u0103 corp\/ are ceva aparte\/ sclipirile lui diamantine\/ te urc\u0103 spre plafonul de nori\/ a\u0219a cum pe muritorii de r\u00e2nd\/ \u00eei urc\u0103 patimile pe transalpina\u02ee (\u201emotor perfect\u02ee).
\nExisten\u021ba ca o m\u0103rturie \u0219i m\u0103rturisire transpare emergent \u00een versuri asemenea unor fotograme acotidiene, aflate \u00een siajul convingerii lui Paul Val\u00e9ry pentru care: \u201eLe style, pour l’\u00e9crivain aussi bien que pour le peintre, est une question non de technique mais de vision\u02ee. Anticip\u0103ri infinitezimale \u0219i detalii aparent anodine sunt capabile s\u0103 releve adev\u0103rate drame: \u201evor veni vr\u0103biile\/ \u0219i vor num\u0103ra\/ trei funii de m\u0103tase aspr\u0103.\/ trei sute de larve ce se viseaz\u0103 libelule,\/ trei mii de lacrimi cu acid hialuronic\u02ee. (\u201ec\u00e2ntece pentru vr\u0103bii\u02ee). Acuitatea senza\u021biilor este mascat\u0103 \u00een c\u0103l\u0103torii metaforice c\u0103tre un spa\u021biu al reflexiei atemporal \u0219i-n \u00eentreb\u0103ri ce nu gr\u0103besc r\u0103spunsuri, ci, mai degrab\u0103, o stare de a\u0219teptare a r\u0103spunsului aflat la coliziunea dintre devo\u021biune \u0219i libertate: \u201eErai un erou\/ intrai \u00een catedrala dantelat\u0103,\/ \u00een\u0103l\u021bai totul printr-un gest,\/ p\u00e2n\u0103 \u0219i arborii crescu\u021bi nefiresc din s\u00e2ngele meu\/ \u00eencreng\u0103tura vini\u0219oarelor ce se zb\u0103teau\/ sub bra\u021bul ce m\u0103 \u021binea str\u00e2ns s\u0103 nu cad\/ de pe \u0219aua calului alb\/\/ orga r\u0103suna clar\/ \u0219i z\u00e2mbeam spre locul unde z\u00e2mbea fecioara\/ sau ce mai r\u0103m\u0103sese din acea zi de 30 mai 1431\u02ee (\u201efecioara.\u02ee).
\n\u00cencrimin\u0103ri \u0219i recrimin\u0103ri se dizolv\u0103 \u00eentr-o perspectiv\u0103 vivifiant\u0103 atunci c\u00e2nd evenimentele tragice atac\u0103 frontal, generaliz\u0103rile sunt contrazise de eveniment \u0219i este nevoie de o just\u0103 a\u0219ezare a lucrurilor, memoriei \u0219i absen\u021belor: \u201etoat\u0103 acea anamnez\u0103\/ \u00een care p\u0103ream o \u0219eherezad\u0103 ciudat\u0103\/ m\u0103 f\u0103cea s\u0103 r\u00e2d \u00een hohote\/c\u00e2nd ie\u0219eam din cabinetele lor\/dar gata s\u0103 pl\u00e2ng\/ c\u00e2nd nu m\u0103 vedeau…\/ adormeam\/ av\u00e2nd sub pleoape ultima privire\/ c\u0103tre obrazul frumos de tat\u0103\/ stropit cu untdelemn\/ \u0219i vin \u0219i \u021b\u0103r\u00e2n\u0103\u02ee (obrazul frumos de tat\u0103). Multe observa\u021bii se afl\u0103 \u00een zona de understatement pentru \u201ea provoca\u02ee lectorul. C\u0103ci nu se adopt\u0103 solu\u021bia defensiv\u0103 ori consolatoare, ci un anumit tip de \u00eenseninare elegant\u0103 \u0219i genuin\u0103. Se scaneaz\u0103 anumite \u00eent\u00e2mpl\u0103ri sprijinindu-se pe diferite perspective, adecvate la analiz\u0103 \u0219tiindu-se c\u0103 polarizarea pericliteaz\u0103 \u00eentregul mail ales \u00een zona recapitul\u0103rilor \u0219i istoriilor intime: \u201eam cea mai str\u0103lucitoare aur\u0103\/ dar o port pe sub piele\/ am cea mai radiofonic\u0103 voce\/ dar tu \u00eent\u00e2rzii\/ s-o auzi cu inima\/…\/ dar mi-ai spus c\u0103-\u021bi plac cuvintele\/ scrise chiar \u0219i gre\u0219it\/ de alcineva \/…\/ da, \u00een fiecare zi reu\u0219e\u0219ti s\u0103 ui\u021bi\/c\u0103 am cea mai str\u0103lucitoare aur\u0103\u02ee (\u201eaur\u0103\u02ee).
\nAceste cantos ale Danielei \u0218ontic\u0103 ne ofer\u0103 la \u00eenceput de secol dou\u0103zeci \u0219i unu, un mesaj gra\u021bios, structurat \u0219i condi\u021bionat de propriul har, dar \u0219i de un bagaj consubstan\u021bial valorilor umane, unde persoana este superioar\u0103 personalit\u0103\u021bii, iar fiecare grad de libertate devine un construct al libert\u0103\u021bii responsabile. \u201eC\u00e2ntece despre vr\u0103bii \u0219i motoare\u02ee este o carte aflat\u0103 sub auspiciile speran\u021bei lui Gr\u00fcss Gott, ce ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 salut\u0103m divinitatea existent\u0103 \u00een cel\u0103lalt \u0219i-n \u00eemprejurul nostru: \u201esunt aceast\u0103 insul\u0103\/ ne\u0219tiut\u0103 \u00een mijlocul oceanului,\/ \u00eenconjurat\u0103 de rechini\/\/ pe plajele mele cu nisip oranj\/ nu umbl\u0103 dec\u00e2t Dumnezeu\/…\/\/ colec\u021bionez semne diforme,\/ \u00eemi \u00eempodobesc g\u00e2tul\/ cu strig\u0103te de ajutor ivite\/ din sticlele venite din larg \/\u0219i \u0219tiu c\u0103 \u00een disperarea lor\/ oamenii sper\u0103 s\u0103 existe p\u0103m\u00e2nt\u02ee (\u201esticle din larg\u02ee). <\/p>\n


\nDorina STOICA <\/strong>
\n\"\"

Simplitatea, ca o hain\u0103 curat\u0103 a poeziei<\/strong><\/p>\n

Cunoscut \u00een lumea artistic\u0103 din zona Gala\u021bi (\u0219i nu numai) fiind aproape nelipsit de la cele mai multe manifest\u0103ri culturale, pasionat de lectur\u0103, de art\u0103, poezie, muzic\u0103, implicat \u0219i ca organizator de evenimente culturale, preotul poet Ionel Rusu, ce sluje\u0219te la parohia \u201eSf\u00e2nta Ana\u201d din municipiul Gala\u021bi, este n\u0103scut \u00een Tecuci, jud. Gala\u021bi, la data de 5 septembrie 1969 \u0219i a \u00eenceput s\u0103 publice c\u0103r\u021bi din anul 2014. Public\u0103 at\u00e2t c\u0103r\u021bi de proz\u0103, c\u00e2t \u0219i de poezie, la care iat\u0103, se poate ad\u0103uga volumul antologic publicat \u00een prima parte a anului 2024, la editura Ecou Transilvan din Cluj Napoca, sub titlul sugestiv, \u201eSfinte Simplit\u0103\u021bi\u201d, un volum elegant, de 135 pagini, unde putem lectura o selec\u021bie personal\u0103 de poezii, publicate de-a lungul timpului \u00een volume de autor.
\nCartea de poezie are o frumoas\u0103 dedica\u021bie adresat\u0103 \u00ce.P.S. Casian al Dun\u0103rii de Jos, familiei, p\u0103rintelui duhovnic Toader, fiilor duhovnice\u0219ti \u0219i binef\u0103c\u0103torilor s\u0103i.
\n\u201eTradi\u021bie \u0219i spiritualitate \u00een poezia lui Ionel Rusu\u201d, acesta este titlul eseului scris de Ladislau Daradici, membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, ce prefa\u021beaz\u0103 volumul antologic de versuri, cuprinz\u00e2nd referiri detaliate asupra liricii preotului poet. \u201e\u00cen poemele sale, Ionel Rusu se adreseaz\u0103, cu sinceritate \u0219i sensibilitate, publicului larg, poemele sale nefiind preten\u021bioase, pe \u00een\u021belesul tuturor, folosirea versului popular imprim\u00e2ndu-le un iz arhaic, un farmec aparte\u201d.
\nAm citit cu pl\u0103cere \u0219i f\u0103r\u0103 nici un efort volumul de poezie \u201eSfinte simplit\u0103\u021bi\u201d \u0219i cred c\u0103 este necesar\u0103 abordarea pre\u021b de m\u0103car o fraz\u0103 a acestui mod de a scrie. De\u0219i preotul I. R. are un doctorat \u00een teologie \u0219i o activitate cultural-literar\u0103 \u0219i publicistic\u0103 impresionant\u0103, totu\u0219i temele abordate \u0219i felul cum se adreseaz\u0103 cititorului denot\u0103 modestie, chiar smerenie \u0219i mult respect pentru omul obi\u0219nuit, credincios, tr\u0103itor al vie\u021bii liturgice, implicat \u00een via\u021ba bisericii al c\u0103rei slujitor este.
\nPot spune c\u0103, poezia acestui truditor al condeiului este canonic\u0103, respect\u0103 dogmele impuse de dreapta credin\u021b\u0103, prin aceasta scriitorul de poezie r\u0103m\u00e2ne preot \u0219i \u00een scrierile sale, con\u0219tient fiind c\u0103 va da socoteal\u0103 \u00een fa\u021ba Dreptului Judec\u0103tor \u0219i pentru cuvintele scrise, Dumnezeu fiind Cuv\u00e2ntul! \u201eLa \u00eenceput era Cuv\u00e2ntul, \u0219i Cuv\u00e2ntul era Dumnezeu\u201d (Ioan 1;1-14).
\nC\u0103l\u0103toria prin anotimpuri, ca reper al trecerii inevitabile a timpului, devine prilej de reverie, de bucurie, triste\u021be, melancolii, aduceri aminte ale unui timp trecut, iar omul, mai ales cel credincios, se afl\u0103 mereu \u00een centrul acelui magic univers, cu predilec\u021bie rural, ca un fel de permanent\u0103 copil\u0103rire \u00een vatra sf\u00e2nt\u0103, simpl\u0103, dar at\u00e2t de frumoas\u0103 a satului rom\u00e2nesc. \u201eCre\u0219tinul vegheaz\u0103,\/ Via\u021ba-i trepideaz\u0103,\/ Ochi-i l\u0103crimeaz\u0103,\/ I se-ngem\u0103neaz\u0103\/ Cu cerul\u2026\u201d (Brumar, pag. 13). Tot \u00een acela\u0219i tonalitate liric\u0103: \u201eCire\u0219ar\u201d, \u201eLa colindat\u201d, \u201ePortret\u201d, \u201ePrimii fulgi de nea\u201d, \u201eTroi\u021ba\u201d, \u201eGutuiul copil\u0103riei\u201d, \u201eMo\u0219ii de iarn\u0103\u201d, \u201e\u00cen ajun de Rusalii\u201d. Citez din poezia \u201eGutuiul copil\u0103riei\u201d, pag 23: \u201e\u00cel \u0219tiu din copil\u0103rie…\/ N-a fost an ca-n el s\u0103 fie\/ Doar o singur\u0103 gutuie,\/ De aia dulce, am\u0103ruie,\/ Ci mai multe, multe, multe…\/ \u201d.
\nUrmeaz\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu pagina 28, o serie de poeme narative despre locuri duhovnice\u0219ti precum: \u201eAthos, gr\u0103dina sf\u00e2nt\u0103, a Maicii Domnului oglind\u0103\/ An de an tu m\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103 cu podoaba ta str\u0103fund\u0103,\/ Loc de rug\u0103…\u201d, \u201eEghina – Un mic p\u0103m\u00e2nt, \u00eenconjurat de mare\u201d, \u201e… unde Sf\u00e2ntul Nectarie a colindat \u00een sus \u0219i-n jos\u201d, \u201eUn col\u021b de rai, p\u0103m\u00e2nt de alt\u0103dat,\/ Sfin\u021bit de Dumnezeu preaminunat\u201d (pag. 30), \u201eProdromi\u021ba\u201d; printr-un poem, asemenea baladelor populare, preotul Ionel Rusu ne poveste\u0219te \u00een versuri despre minunea prin care s-a pictat singur chipul Maicii Domnului \u0219i ce minuni a s\u0103v\u00e2r\u0219it aceast\u0103 icoan\u0103 f\u0103c\u0103toare de minuni ce, purtat\u0103 \u00een pelerinaj, a ajuns \u0219i la Hu\u0219i, B\u00e2rlad, dar \u0219i \u00een alte multe locuri din \u021bara noastr\u0103.
\nNumind aceste crea\u021bii, \u201eSfinte simplit\u0103\u021bi\u201d, autorul ne d\u0103 de \u00een\u021beles c\u0103 transmiterea mesajului mistic (cre\u0219tin ortodox), prin poezia sa este o datorie a preo\u021biei sale. Este l\u0103muritoare \u00een acest sens poezia \u201eRug\u0103\u201d de la pag. 47, din care citez: \u201eDoamne, nu l\u0103sa s\u0103 fie\/ Lumea Ta o nebunie,\/ Plimb\u0103-te \u00een ea cum vrei,\/ Ca albina-n flori de tei.\/\/ … Doamne, treze\u0219te-o o dat\u0103,\/ Calea dreapt\u0103 i-o arat\u0103!\/ D\u0103, Doamne s\u0103 nu sorbeasc\u0103\/ Otrava ereticeasc\u0103.\/\/…Mai d\u0103-i Doamne, simplitate,\/ scap-o de duplicitate,\/ D\u0103-i picioare ca s\u0103 mearg\u0103,\/ Nicidecum pe calea larg\u0103.\u201d.
\nFamilia, s\u0103rb\u0103torile, anotimpurile, r\u0103gazul destinat rug\u0103ciunii personale, bucuria harului ce vine uneori s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie, toate acestea mi\u0219c\u0103 roata vie\u021bii ca \u00eentr-un tainic, \u201ecerc \u00eenc\u0103 ascuns\u201d: \u201eOamenii mor \u0219i-nviaz\u0103.\/ Muncile \u00een loc nu se opresc,\/ Verbul a fi se conjug\u0103 gre\u0219it,\/ \u00centr-un cerc prea \u00eenchis.\u201d (Un cerc \u00eenc\u0103 ascuns, pag. 68).
\n\u201eChilia rom\u00e2neasc\u0103\u201d, \u201eMiniacatist\u201d, \u201eSub pavilion rom\u00e2nesc\u201d, \u201eOd\u0103 Rom\u00e2niei,\u201d \u201eBalada rom\u00e2nului \u00eenstr\u0103inat\u201d, \u201eRom\u00e2neasc\u0103 m\u0103n\u0103stire\u201d, \u201eOstrovul rom\u00e2nilor\u201d \u0219i altele, p\u00e2n\u0103 pe la pag. 120, sunt titluri ale unor poezii ce oglindesc liric sentimentul autentic al dragostei de neam \u0219i de \u021bar\u0103. Ca preot \u0219i duhovnic, observator deloc indiferent al acestor vremuri decadente, dar \u0219i cunosc\u0103tor al suferin\u021belor contemporanilor, preotul scriitor Ionel Rusu, prin poemele acestui volum, ni se prezint\u0103 ca un harnic truditor al condeiului, priceput la rime \u0219i bun povestitor \u00een versuri. L\u0103udabil este curajul de a prezenta vicii ale lumii contemporane precum: respingerea ori minimizarea credin\u021bei ca o component\u0103 important\u0103 \u00een educarea tinerilor, pierderea timpului f\u0103r\u0103 rost, incultura, corup\u021bia din sistemul de educa\u021bie \u0219i de formare a tinerilor, fumatul, avortul, \u0219i, mai nou, neglijarea, chiar abandonarea familiei, a p\u0103rin\u021bilor b\u0103tr\u00e2ni prin plecarea \u00een alte \u021b\u0103ri, dup\u0103 bani mai mul\u021bi, dup\u0103 un trai mai altfel dec\u00e2t cel din \u021bar\u0103, iluzorie aspira\u021bie ce duce de multe ori la destr\u0103marea familiei, la pierderea identit\u0103\u021bii na\u021bionale, personale ori religioase.
\nF\u0103r\u0103 nicio inten\u021bie de a fi \u00een tonul acestor vremuri, ci, poate, doar cu inten\u021bia de a face s\u0103 ajung\u0103 la cititori mesajul scrierilor sale, preotul scriitor Ionel Rusu face, prin poezia sa, un soi de catehez\u0103, de slujire de dup\u0103 slujire, neput\u00e2ndu-i-se repro\u0219a vreo abatere de la \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile de credin\u021b\u0103, ori vreo deviere teologic\u0103.
\nPoezia pr. Ionel Rusu poate fi o lectur\u0103 pl\u0103cut\u0103 \u0219i folositoare tinerilor, celor ce se apropie de senectute, credincio\u0219ilor ce particip\u0103 la via\u021ba bisericii, dar nu va fi deloc pe placul necredincio\u0219ilor, neiubitorilor de Dumnezeu de sfin\u021bi \u0219i de Maica Domnului, neiubitorilor de neam \u0219i de \u021bar\u0103, de biserica lui Iisus Hristos, neiubitorilor de a purta haina curat\u0103 a simplit\u0103\u021bii.<\/p>\n

*Ionel Rusu, Sfinte simplit\u0103\u021bi, Editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca-2024<\/p>\n


\nPaul SPIRESCU<\/strong>
\n\"\"

VIS DE SEPTEMBRIE<\/strong><\/p>\n

Toate lucrurile din cas\u0103 s-au retras \u00een sine \u015fi au a\u0163ipit:
\nscaunele, lampa de gaz, masa, \u015fifonierul.
\nDe at\u00e2ta a\u015fteptare \u00eendelung adunat\u0103, acoperi\u015ful
\nst\u0103 s\u0103 explodeze \u015fi s\u0103 inunde tot cerul.<\/p>\n

\u00cen curte, p\u00e2n\u0103 \u015fi ulucile gardului se comport\u0103 ciudat:
\nf\u0103r\u0103 v\u00e2nt, se tot clatin\u0103-n st\u00e2nga \u015fi-n dreapta
\nsmulg\u00e2nd cheutoarea la por\u0163i.
\nP\u00e2n\u0103 \u015fi cump\u0103na f\u00e2nt\u00e2nii, \u00een adormire, \u00ee\u015fi sc\u00e2r\u0163\u00e2ie jalnicul vals
\npentru vii, pentru mor\u0163i.<\/p>\n

Balta-i secat\u0103 de-un secol: peste p\u0103m\u00e2ntul cr\u0103pat
\nse t\u00e2r\u0103sc, scheun\u00e2nd \u00een ne\u015ftire, brotacii.
\nCeru-i pustiu: se v\u0103d doar prin v\u0103zduhul de smoal\u0103
\n\u00eengeri \u00een fl\u0103c\u0103ri d\u0103n\u0163uind laolalt\u0103 cu dracii.<\/p>\n

Pesemne-i t\u00e2rziu: sufletele celor pleca\u0163i
\nse-agit\u0103 spasmodic printr-ale v\u00e2ntului carcere.
\nPeste gr\u0103dina deja adormit\u0103, se l\u0103b\u0103r\u0163eaz\u0103 o toamn\u0103
\nf\u0103r\u0103 \u00eentoarcere…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Octavian MIHALCEA \u00ceNTREP\u0102TRUNDERI CU PARFUM SEPIA Noua carte de versuri a lui Alex Ivanov, Reactorul num\u0103rul patru (Editura Anconeum &<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23849"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23849"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23849\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23850,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23849\/revisions\/23850"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23849"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23849"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23849"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}